#rezist prin acatist

Posted in Aberaţii cu striaţii on 16 decembrie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

Voi, ăștia care vă luați de singura religie adevărată, ce aveți, mă, cu poveștile din Biblie? Sunteți oamenii lui Hans Christian Andersen? Sunteți agenți ai basmului paralel? De ce nu vă luați, mă, și de Ion Creangă? De ce nu ziceți nimic despre manipularea lui Petre Ispirescu? Despre traseismul lui Alexandru Mitru? Despre cum a fraudat Ioan Slavici poveștile? Sau despre numirea politică a lui Charles Dickens? Cu cât v-au plătit frații Grimm, băi, teceliștilor (Tineri Cititori și Liberi)? Vreți biblioteci, nu biserici? Vreți să citiți în stradă ca niște golani? Să provocați jandarmii arătându-le cărți? Preferați fabulele lui Esop decât fabulațiile Sfintei Scripturi? Vreți să fiți protestatari, nu protestanți? Îl votați pe Harap Alb în locul lui Iisus? Vă dați bibliofili dar nu vă place Biblia? Vă spălați creierele pe Facebook chiar și în zi de sărbătoare? Nu dați bani sărmanilor preoți care se roagă pentru voi în sărăcie, dar umpleți buzunarele fără fund ale mogulilor din librării, care ne sfidează etalându-și aurul la gât și limuzinele parcate în fața anticariatelor? V-ați construit ditamai academia cât să nu se mai vadă umila noastră catedrală, de parcă neamul se mântuiește prin pupatul cărților? Rușine, haștacitiților! Rușine, Barbu Ștefănescu Delavrancea! Să cercetați fără a crede la voi în Diaspora, nu în Grădina Maicii Domnului! Nu v-au bătut minerii în ’90 cum o să vă bată Dumnezeu, bă, intelectualilor! Huooo!!! Haștag rezist prin acatist!

Reclame

Din jurnalul unui inadaptat

Posted in Serioase şi plictisitoare on 12 iulie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

E greu să lași totul în urmă și să pleci. Să părăsești un loc pe care l-ai numit „acasă”. Oameni pe care i-ai iubit, pe care i-ai considerat familie, parte din tine. Visuri, speranțe și idealuri, să începi un drum nou, necunoscut. Să nu-ți mai asculți strigătele inimii, ci doar șoaptele minții. Să lași în urmă tot ce a contat vreodată pentru tine, alegând un viitor incert și, cel mai probabil, solitar. Însă, în același timp, e greu și să rămâi într-un loc în care nu mai ești dorit, lângă oameni care nu mai au nevoie de tine, complicându-le existența în loc să le-o înfrumusețezi. Luându-le șansa de a fi fericiți și, în același timp, chiar și pe a ta. Așa că, oricât de greu ar fi, pleci, lăsându-ți în urmă o parte din suflet, fără posibilitatea de a o recupera vreodată. Fără să știe cineva de existența ei. O lași acolo, lângă oamenii pe care i-ai iubit, pentru a-i veghea și a-i ocroti pe nesimțite. Pentru a le oferi puțin din dragostea pe care ai simțit-o cândva pentru ei, chiar dacă nu vor ști asta vreodată. Pleci lăsând în urmă cea mai bună parte din tine și rămâi cu golul din suflet. Pe care îl umpli cu amintiri și cu speranța că vor fi bine. Apoi începi un nou drum, atingi alte suflete și ajungi la același deznodământ, mărind numărul bucăților de suflet lăsate în urmă. Ca niște firmituri pentru cineva care te poate găsi luându-le urma. Și care, de cele mai multe ori, nu mai apare…

Cazuri speciale în care jurnaliștii și-au pierdut viețile

Posted in Fuckultate on 29 ianuarie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

Journalist-murder

Conform definiției, jurnalistul este câinele de pază al societății. Cel puțin la modul teoretic, dacă în practică majoritatea servesc interesele patronilor lor, care de cele mai multe ori au legătură cu mediul politic. Cu toate astea, meseria de „câine de pază” al societății (ori al patronilor) este una periculoasă, mulți jurnaliști pierzându-și locul de muncă, libertatea sau chiar viața. Conform Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor, în 2012 au fost uciși 67 de ziariști în întreaga lume. Potrivit organizației internaționale pentru apărarea drepturilor omului, Reporteri fără frontiere, acest număr este de 88 de persoane. Aceeași organizație susține că în anul 2013 au fost uciși 71 de jurnaliști. În 2014, 66 și-au pierdut viața, 119 au fost răpiți, iar alți 853 au fost arestați. 139 dintre angajații mass-media au ales să-și părăsească țările iar 1846 au primit amenințări sau au fost atacați. Anul trecut și-au pierdut viața 65 de jurnaliști din întreaga lume, 54 au fost luați ostatici, doi au dispărut fără urmă și 326 au fost reținuți. Și pentru că oamenii reprezintă mai mult decât o serie de cifre scrijelite pe o hârtie, trebuie să analizăm câteva astfel de cazuri.

Probabil cel mai cunoscut caz este cel de la Citește în continuare

Noțiuni de istoria internetului

Posted in Fuckultate on 22 ianuarie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

internet-of-things

Încă de la apariția sa pe această planetă, omul a simțit nevoia să comunice. La început cu cei din apropiere, apoi cu alții aflați la depărtare. Însă transmiterea mesajelor la distanță s-a dovedit a nu fi chiar atât de eficientă pe cât spera omenirea. Se întâmpla ca mesagerul să-și piardă viața sau să se rătăcească, ceea ce întârzia livrarea mesajului destul de mult. Unii reușeau „performanța” de a muri după ce au livrat mesajul, cum a fost mesagerul care a alergat 42 de kilometri pentru a-i anunța pe atenieni că grecii i-au învins pe perși la Maraton. Însă nici acest lucru nu transforma întâmplarea într-una fericită. S-a încercat transmiterea mesajelor cu porumbei dar nici aceștia nu s-au dovedit a fi sută la sută eficienți, ținând cont că unii ajungeau hrană pentru ulii sau chiar pentru oameni. Indienii au născocit metoda transmiterii mesajelor prin fum, ceea ce crea puțină confuzie în cazul incendiilor sau a fumurilor emise de cei care obișnuiau să se delecteze cu pipa păcii. Din fericire, domesticirea calului a permis Citește în continuare

Concurs

Posted in Secretele zeilor on 22 aprilie, 2017 by Claudiu-Gilian Chircu

A trecut o lună de la lansarea online a cărții „Secretele zeilor”, așa că ar prinde bine un concurs.

Deoarece coperta a născut deja controverse, pare a reprezenta cea mai bună temă de concurs. Prin urmare aștept să îmi scrieți la contact@secretelezeilor.ro ce credeți că reprezintă imaginea de pe copertă. Cei care se vor apropia cel mai mult de adevăr vor primi gratuit câte un exemplar în format pdf din cartea „Secretele zeilor”. Câștigătorii vor fi anunțați pe 1 mai 2017.

Succes tuturor!

Cartea „Secretele zeilor”

Posted in Secretele zeilor on 23 martie, 2017 by Claudiu-Gilian Chircu

Cum ar fi să realizezi într-o zi că tot ce ai crezut adevărat nu este decât o minciună? Că ai trăit într-o iluzie hrănită constant de cei din jur? Că realitatea este de multe ori diametral opusă himerei care ți-a fost inoculată? Că pentru a afla adevărul este nevoie să uiți tot ce știi?

– Ce este Dumnezeu?

– Există extratereștri?

– Este universul material doar o iluzie?

– De ce suntem aici, de unde venim și unde ajungem după moarte?

– Este Pământul o închisoare?

– Sunt oamenii urmașii zeilor din trecut?

– Este Biblia doar o colecție de mituri plagiate?

– A fost creștinismul inventat de filosoful Philon din Alexandria?

– Grădina Edenului s-a aflat pe teritoriul României de astăzi?

– Sunt Lucifer și Adam același personaj?

– Este Arca lui Noe una dintre piramidele de la Giza?

– Este Marea Piramidă un dispozitiv de călătorie interdimensională?

– A fost profetul Avraam urmașul împăratului akkadian Sargon cel Mare?

– A fost Moise în realitate faraonul Akhenaton?

– Există un război nevăzut între rasa ariană și cea semită?

– A descoperit Alexandru Macedon izvorul vieții în Dacia?

– A practicat familia faraonului Tutankhamon magia neagră?

– Provine Centura de asteroizi din Groapa Marianelor?

– Sunt îngerii decăzuți în vârful piramidei masonice?

– Este posibilă călătoria în timp?

– Este Apocalipsa un eveniment din trecut?

– A fost Iisus posedat?

La toate aceste întrebări (și la multe altele) poate răspunde „Secretele zeilor”, o istorie secretă a lumii, bazată pe decodificarea miturilor antice, precum și pe rezultatele cercetărilor științifice moderne. O interpretare unică și controversată a istoriei universale, care aduce publicului larg secretele zeilor, rezervate până acum doar inițiaților.

ATENȚIE! Produs nerecomandat persoanelor care suferă de deficiențe intelectuale. A nu se lăsa la îndemâna habotnicilor, atotștiutorilor și iluminaților. Dacă apar manifestări neplăcute, consultați-vă urgent duhovnicul sau exorcistul.

Cartea „Secretele zeilor”, în format pdf, poate fi achiziționată de aici.

Povestea gurii mincinoase și a ochilor inocenți

Posted in Altele on 7 septembrie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

de Livia

lips-02

Mai rar se întâlnește invers. De cele mai multe ori buzele roșii, pline și însemnate deja de păcat, mint iar ochii mari păstrează încă inocența ei de la început. În preajma lui încep și ei să ardă, prind viață, una proprie lor dar în strânsă legatură cu el. Ochii ei nu îl pot minți. E slăbiciunea lor și a ei. De asta își pleacă privirea când buzele roșii își încep a rosti dulci și mincinoase nimicuri, încercând să distragă atenția de la adevărul ascuns sub gene… Pana la el a reușit cu brio. Prea fascinați de buze ceilalți ignorau minciuna rostită sorbind-o, uitând esența ochilor ce nu mințeau. Până la el totul mergea așa cum porunceau buzele perfecte și înșelătoare. Dificil de găsit cel fascinat de buze dar cu ochii ațintiți în genele ce nu au mai avut permisiune să se plece, ascunzând ceea ce gura mărturisea. Până la el nimeni nu citise pe buze ascultând ochii. Până la el nu cunoscuse stăpân.

Ceea ce-i aparținea ei, splendid trup cândva atât de mincinos, îi aparținuse doar ei. Împrumutase și luase înapoi la sfârșit, zâmbind răutăcios. El nu ceruse nimic dar cumva obținuse totul. Învinsă toată cu ochi mari și buze în sfârșit tăcute, devorate nemilos de gura ce le stăpânea și le știa secretul. Într-un pat ce nu-i aparținea, cu un trup ce nu-i mai aparținea încă din clipa în care el o fixase în prima seară. Era toată a lui, ochii nevinovați ce se umpleau acum de păcat și buzele mincinoase ce-și găseau, treptat, adevărul.

De-ar fi să fie o continuare a gurii ce-și învață adevărul și a ochilor ce-ncep păcatul să deprindă, ar fi finalul predestinat eroilor din basme.
Și dacă salvarea unui suflet vine odată cu dragostea, atunci salvați să fie amândoi. Odată cu împletirea trupurilor vine uneori, atât de rar, și împletirea sufletelor. Ce-mi dai îți dau înapoi dar însutit. Mi-ai mângâiat și trupul, și sufletul, și toată m-am prefăcut în Raiul tău. Nu e nevoie să mori pentru a ajunge îngerul cuiva, e nevoie să-l iubești și să-i veghezi fiecare pas. Raiul îndrăgostiților e clipa în care iubesc și sunt iubiți. Adică aici, acum. Cei mai nefericiți așteaptă Moartea pentru a învia. Doar noi, îngeri pe pământ, îndrăgostiți, ne bucurăm de clipa în care Raiul se măsoară în buze calde și suflete strâns lipite.

c79b7a90aa23fca4678fad7aeedebd8b