#rezist prin acatist

Posted in Aberaţii cu striaţii on 16 decembrie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

Voi, ăștia care vă luați de singura religie adevărată, ce aveți, mă, cu poveștile din Biblie? Sunteți oamenii lui Hans Christian Andersen? Sunteți agenți ai basmului paralel? De ce nu vă luați, mă, și de Ion Creangă? De ce nu ziceți nimic despre manipularea lui Petre Ispirescu? Despre traseismul lui Alexandru Mitru? Despre cum a fraudat Ioan Slavici poveștile? Sau despre numirea politică a lui Charles Dickens? Cu cât v-au plătit frații Grimm, băi, teceliștilor (Tineri Cititori și Liberi)? Vreți biblioteci, nu biserici? Vreți să citiți în stradă ca niște golani? Să provocați jandarmii arătându-le cărți? Preferați fabulele lui Esop decât fabulațiile Sfintei Scripturi? Vreți să fiți protestatari, nu protestanți? Îl votați pe Harap Alb în locul lui Iisus? Vă dați bibliofili dar nu vă place Biblia? Vă spălați creierele pe Facebook chiar și în zi de sărbătoare? Nu dați bani sărmanilor preoți care se roagă pentru voi în sărăcie, dar umpleți buzunarele fără fund ale mogulilor din librării, care ne sfidează etalându-și aurul la gât și limuzinele parcate în fața anticariatelor? V-ați construit ditamai academia cât să nu se mai vadă umila noastră catedrală, de parcă neamul se mântuiește prin pupatul cărților? Rușine, haștacitiților! Rușine, Barbu Ștefănescu Delavrancea! Să cercetați fără a crede la voi în Diaspora, nu în Grădina Maicii Domnului! Nu v-au bătut minerii în ’90 cum o să vă bată Dumnezeu, bă, intelectualilor! Huooo!!! Haștag rezist prin acatist!

Din jurnalul unui inadaptat

Posted in Serioase şi plictisitoare on 12 iulie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

E greu să lași totul în urmă și să pleci. Să părăsești un loc pe care l-ai numit „acasă”. Oameni pe care i-ai iubit, pe care i-ai considerat familie, parte din tine. Visuri, speranțe și idealuri, să începi un drum nou, necunoscut. Să nu-ți mai asculți strigătele inimii, ci doar șoaptele minții. Să lași în urmă tot ce a contat vreodată pentru tine, alegând un viitor incert și, cel mai probabil, solitar. Însă, în același timp, e greu și să rămâi într-un loc în care nu mai ești dorit, lângă oameni care nu mai au nevoie de tine, complicându-le existența în loc să le-o înfrumusețezi. Luându-le șansa de a fi fericiți și, în același timp, chiar și pe a ta. Așa că, oricât de greu ar fi, pleci, lăsându-ți în urmă o parte din suflet, fără posibilitatea de a o recupera vreodată. Fără să știe cineva de existența ei. O lași acolo, lângă oamenii pe care i-ai iubit, pentru a-i veghea și a-i ocroti pe nesimțite. Pentru a le oferi puțin din dragostea pe care ai simțit-o cândva pentru ei, chiar dacă nu vor ști asta vreodată. Pleci lăsând în urmă cea mai bună parte din tine și rămâi cu golul din suflet. Pe care îl umpli cu amintiri și cu speranța că vor fi bine. Apoi începi un nou drum, atingi alte suflete și ajungi la același deznodământ, mărind numărul bucăților de suflet lăsate în urmă. Ca niște firmituri pentru cineva care te poate găsi luându-le urma. Și care, de cele mai multe ori, nu mai apare…

Cazuri speciale în care jurnaliștii și-au pierdut viețile

Posted in Fuckultate on 29 ianuarie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

Journalist-murder

Conform definiției, jurnalistul este câinele de pază al societății. Cel puțin la modul teoretic, dacă în practică majoritatea servesc interesele patronilor lor, care de cele mai multe ori au legătură cu mediul politic. Cu toate astea, meseria de „câine de pază” al societății (ori al patronilor) este una periculoasă, mulți jurnaliști pierzându-și locul de muncă, libertatea sau chiar viața. Conform Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor, în 2012 au fost uciși 67 de ziariști în întreaga lume. Potrivit organizației internaționale pentru apărarea drepturilor omului, Reporteri fără frontiere, acest număr este de 88 de persoane. Aceeași organizație susține că în anul 2013 au fost uciși 71 de jurnaliști. În 2014, 66 și-au pierdut viața, 119 au fost răpiți, iar alți 853 au fost arestați. 139 dintre angajații mass-media au ales să-și părăsească țările iar 1846 au primit amenințări sau au fost atacați. Anul trecut și-au pierdut viața 65 de jurnaliști din întreaga lume, 54 au fost luați ostatici, doi au dispărut fără urmă și 326 au fost reținuți. Și pentru că oamenii reprezintă mai mult decât o serie de cifre scrijelite pe o hârtie, trebuie să analizăm câteva astfel de cazuri.

Probabil cel mai cunoscut caz este cel de la Citește în continuare

Noțiuni de istoria internetului

Posted in Fuckultate on 22 ianuarie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

internet-of-things

Încă de la apariția sa pe această planetă, omul a simțit nevoia să comunice. La început cu cei din apropiere, apoi cu alții aflați la depărtare. Însă transmiterea mesajelor la distanță s-a dovedit a nu fi chiar atât de eficientă pe cât spera omenirea. Se întâmpla ca mesagerul să-și piardă viața sau să se rătăcească, ceea ce întârzia livrarea mesajului destul de mult. Unii reușeau „performanța” de a muri după ce au livrat mesajul, cum a fost mesagerul care a alergat 42 de kilometri pentru a-i anunța pe atenieni că grecii i-au învins pe perși la Maraton. Însă nici acest lucru nu transforma întâmplarea într-una fericită. S-a încercat transmiterea mesajelor cu porumbei dar nici aceștia nu s-au dovedit a fi sută la sută eficienți, ținând cont că unii ajungeau hrană pentru ulii sau chiar pentru oameni. Indienii au născocit metoda transmiterii mesajelor prin fum, ceea ce crea puțină confuzie în cazul incendiilor sau a fumurilor emise de cei care obișnuiau să se delecteze cu pipa păcii. Din fericire, domesticirea calului a permis Citește în continuare

Concurs

Posted in Secretele zeilor on 22 aprilie, 2017 by Claudiu-Gilian Chircu

A trecut o lună de la lansarea online a cărții „Secretele zeilor”, așa că ar prinde bine un concurs.

Deoarece coperta a născut deja controverse, pare a reprezenta cea mai bună temă de concurs. Prin urmare aștept să îmi scrieți la contact@secretelezeilor.ro ce credeți că reprezintă imaginea de pe copertă. Cei care se vor apropia cel mai mult de adevăr vor primi gratuit câte un exemplar în format pdf din cartea „Secretele zeilor”. Câștigătorii vor fi anunțați pe 1 mai 2017.

Succes tuturor!

Cartea „Secretele zeilor”

Posted in Secretele zeilor on 23 martie, 2017 by Claudiu-Gilian Chircu

Cum ar fi să realizezi într-o zi că tot ce ai crezut adevărat nu este decât o minciună? Că ai trăit într-o iluzie hrănită constant de cei din jur? Că realitatea este de multe ori diametral opusă himerei care ți-a fost inoculată? Că pentru a afla adevărul este nevoie să uiți tot ce știi?

– Ce este Dumnezeu?

– Există extratereștri?

– Este universul material doar o iluzie?

– De ce suntem aici, de unde venim și unde ajungem după moarte?

– Este Pământul o închisoare?

– Sunt oamenii urmașii zeilor din trecut?

– Este Biblia doar o colecție de mituri plagiate?

– A fost creștinismul inventat de filosoful Philon din Alexandria?

– Grădina Edenului s-a aflat pe teritoriul României de astăzi?

– Sunt Lucifer și Adam același personaj?

– Este Arca lui Noe una dintre piramidele de la Giza?

– Este Marea Piramidă un dispozitiv de călătorie interdimensională?

– A fost profetul Avraam urmașul împăratului akkadian Sargon cel Mare?

– A fost Moise în realitate faraonul Akhenaton?

– Există un război nevăzut între rasa ariană și cea semită?

– A descoperit Alexandru Macedon izvorul vieții în Dacia?

– A practicat familia faraonului Tutankhamon magia neagră?

– Provine Centura de asteroizi din Groapa Marianelor?

– Sunt îngerii decăzuți în vârful piramidei masonice?

– Este posibilă călătoria în timp?

– Este Apocalipsa un eveniment din trecut?

– A fost Iisus posedat?

La toate aceste întrebări (și la multe altele) poate răspunde „Secretele zeilor”, o istorie secretă a lumii, bazată pe decodificarea miturilor antice, precum și pe rezultatele cercetărilor științifice moderne. O interpretare unică și controversată a istoriei universale, care aduce publicului larg secretele zeilor, rezervate până acum doar inițiaților.

ATENȚIE! Produs nerecomandat persoanelor care suferă de deficiențe intelectuale. A nu se lăsa la îndemâna habotnicilor, atotștiutorilor și iluminaților. Dacă apar manifestări neplăcute, consultați-vă urgent duhovnicul sau exorcistul.

Cartea „Secretele zeilor”, în format pdf, poate fi achiziționată de aici.

Povestea gurii mincinoase și a ochilor inocenți

Posted in Altele on 7 septembrie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

de Livia

lips-02

Mai rar se întâlnește invers. De cele mai multe ori buzele roșii, pline și însemnate deja de păcat, mint iar ochii mari păstrează încă inocența ei de la început. În preajma lui încep și ei să ardă, prind viață, una proprie lor dar în strânsă legatură cu el. Ochii ei nu îl pot minți. E slăbiciunea lor și a ei. De asta își pleacă privirea când buzele roșii își încep a rosti dulci și mincinoase nimicuri, încercând să distragă atenția de la adevărul ascuns sub gene… Pana la el a reușit cu brio. Prea fascinați de buze ceilalți ignorau minciuna rostită sorbind-o, uitând esența ochilor ce nu mințeau. Până la el totul mergea așa cum porunceau buzele perfecte și înșelătoare. Dificil de găsit cel fascinat de buze dar cu ochii ațintiți în genele ce nu au mai avut permisiune să se plece, ascunzând ceea ce gura mărturisea. Până la el nimeni nu citise pe buze ascultând ochii. Până la el nu cunoscuse stăpân.

Ceea ce-i aparținea ei, splendid trup cândva atât de mincinos, îi aparținuse doar ei. Împrumutase și luase înapoi la sfârșit, zâmbind răutăcios. El nu ceruse nimic dar cumva obținuse totul. Învinsă toată cu ochi mari și buze în sfârșit tăcute, devorate nemilos de gura ce le stăpânea și le știa secretul. Într-un pat ce nu-i aparținea, cu un trup ce nu-i mai aparținea încă din clipa în care el o fixase în prima seară. Era toată a lui, ochii nevinovați ce se umpleau acum de păcat și buzele mincinoase ce-și găseau, treptat, adevărul.

De-ar fi să fie o continuare a gurii ce-și învață adevărul și a ochilor ce-ncep păcatul să deprindă, ar fi finalul predestinat eroilor din basme.
Și dacă salvarea unui suflet vine odată cu dragostea, atunci salvați să fie amândoi. Odată cu împletirea trupurilor vine uneori, atât de rar, și împletirea sufletelor. Ce-mi dai îți dau înapoi dar însutit. Mi-ai mângâiat și trupul, și sufletul, și toată m-am prefăcut în Raiul tău. Nu e nevoie să mori pentru a ajunge îngerul cuiva, e nevoie să-l iubești și să-i veghezi fiecare pas. Raiul îndrăgostiților e clipa în care iubesc și sunt iubiți. Adică aici, acum. Cei mai nefericiți așteaptă Moartea pentru a învia. Doar noi, îngeri pe pământ, îndrăgostiți, ne bucurăm de clipa în care Raiul se măsoară în buze calde și suflete strâns lipite.

c79b7a90aa23fca4678fad7aeedebd8b

Pe ei, pe mama lor!

Posted in Concursuri on 28 mai, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

stirea1008_1

(Pentru concursul „Hai și tu la amicalul România – Georgia”, organizat de http://blogalinitiative.ro

În sfârșit s-a calificat naționala României la un turneu final, după prea mulți ani de așteptare. În sfârșit putem să ne scoatem echipamentele de suporteri de la naftalină și să începem să strângem bani, pentru că avem de umplut barurile pentru a vedea meciurile de la Euro 2016, mai ales pe cele ale României. Cei cu buzunare mai dotate le vor putea urmări din tribunele stadioanelor franțuzești iar noi, restul, ne vom mulțumi cu micile ecrane. Din fericire, Telekom România este din iunie 2015 sponsor oficial al echipei naționale a României și doar la Dolce Sport, televiziunea de sport a Romtelekom, se văd toate meciurile UEFA Euro 2016 și nu mai puțin de 28 dintre acestea în exclusivitate. Poți citi mai multe pe această pagină.

Nu putem lăsa băieții de la națională să plece la Euro fără încurajări, mai ales că vor deschide competiția pe 10 iunie, într-un meci împotriva Franței. Am ales să-i îmbărbătez într-un mod puțin diferit, inspirat din vorbele de duh ale unor personalități din fotbalul românesc. Doar pentru a fi sigur că mesajul meu va fi receptat cum se cuvine. Așadar, dați drumul la valuri în tribune, pentru că urmează mesajul meu de încurajare pentru echipa națională:

Citește în continuare

Cafeaua din vene

Posted in Concursuri on 27 mai, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

Coffee-and-Breakfast

(Pentru concursul „Ce tip de ceai sau de cafea iti ofera inspirație pentru articolele de pe blog?”, organizat de http://blogalinitiative.ro

Nu am prea multe vicii, însă țin cu dinții de cele pe care le am. Uneori chiar la propriu, cu riscul pierderii unor plombe. Printre ele se numără cafeaua, subsemnatul fiind de câțiva ani buni un mare consumator de cafea. O zi fără cel puțin trei căni de cafea nu are niciun farmec. Am ajuns să cred că îmi curge cafea prin vene, motiv pentru care probabil n-ar fi tocmai indicat să donez vreodată sânge. Nu e dependență de cofeină nici pe departe, ci doar plăcerea gustului. Nimic nu se compară cu gustul cafelei, mai ales atunci când e acompaniat de cel al unei țigări. În plus, cafeaua îmi este mereu alături, la bine și la greu, fără a cere nimic în schimb. Nu știu dacă e iubire reciprocă între noi, însă avem o legătură specială. Mă ajută să-mi păstrez mintea clară mai ales când trebuie să-mi pun capul la contribuție. Încă n-am uitat nopțile când ajungeam la 1:30 de la serviciu și scriam până la 5 dimineața. Fără cafea n-aș fi reușit nici măcar să-mi deschid laptopul, darămite să debitez fraze întregi și relativ corecte din punct de vedere gramatical, așa că îi sunt recunoscător. I-aș ridica o statuie, însă nu mă pricep la sculptat. Poate îi voi face măcar un Citește în continuare

Norocul lui Titel

Posted in Concursuri on 26 mai, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

top_3_zodii_cu_noroc_la_bani_in_luna_martie_770x470_19796200

(Pentru concursul „Tu ai face cadou o bijuterie personalizată?”, organizat de http://blogalinitiative.ro)

Titel e vecinul meu de palier. Sau de palmier, cum îi place lui să spună. N-am înțeles niciodată gluma asta, ținând cont că nu trăim în copaci, deși blocul nostru pare a fi o grădină zoologică cu toate animalele posibile, dar îl las cu vorbele lui. Pentru că Titel e totuși un vecin exemplar. Își plătește întreținerea din când în când, nu își scrie numele pe pereți, nu înjură pensionarele care ne spionează de la geamuri și nu îmi fură pliantele din cutia poștală. Așa cum fac eu, de exemplu. Însă Titel are un mare defect: e ghinionist.

Nu știu dacă s-a născut într-o zi cu ghinion, dacă îi pune cumva karma bețe-n roate sau dacă i s-au Citește în continuare

Secretele oamenilor

Posted in Concursuri on 8 mai, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

provident spot

(Pentru concursul „Ce pasiune ai transforma intr-un business, daca ai avea 10.000 de lei?”, organizat de http://blogalinitiative.ro)

Dintotdeauna omul s-a întrebat cine este cu adevărat, de ce există, dacă are vreun rol sau vreo misiune de îndeplinit, încredințată de soartă ori de vreo divinitate încă dinainte de a absorbi prima gură de aer din această lume. Deși marii gânditori s-au întrecut în a lansa ipoteze diverse, adevărul este că nu știm. Nici de ce suntem aici, nici dacă suntem rezultatul întâmplării ori dacă avem vreo menire. Însă știm că trebuie să lăsăm ceva în urmă, pentru a nu trece prin viață ca niște umbre uitate de timp și de oameni. Măcar o urmă cât de mică a existenței noastre, un semn care să le amintească urmașilor că am fost cândva aici. Poate de vină e frica de a fi uitați complet în negura trecutului sau poate ceva ne împinge să ne lăsăm amprenta, fie ceva scris în codul nostru genetic, fie ceva scos la suprafață de subconștient. Ori poate că ne dorim să dăm ceva înapoi societății care ne-a format ca oameni, să aducem o contribuție care poate schimba măcar o frântură din lumea în care trăim. Majoritatea dintre noi aleg să lase în urmă Citește în continuare

Cum câștigi credit în mediul online?

Posted in Concursuri on 11 aprilie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 16)

 

Nu sunt blogger, deși scriu pe bloguri de doisprezece ani, de când am renunțat la presa scrisă în favoarea mediului online pentru libertate de exprimare. Mai mult ca sigur nici nu voi deveni vreodată unul, deși nu se știe niciodată ce îmi rezervă viitorul. Nu scriu pentru a câștiga ceva (nici măcar apreciere), pentru a transmite ceva, ori pentru a încerca să schimb ceva. Doar îmi aștern gândurile în scris, indiferent de natura lor. Iar dacă se găsesc oameni care să rezoneze cu aberațiile mele, cu atât mai bine. Spre surprinderea mea, chiar s-au găsit mai mulți decât Citește în continuare

Oameni fericiți

Posted in Concursuri on 10 aprilie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

fericire.fgrd9a0ezq

(Pentru concursul „Care-i fotografia ta preferata cu tema «Happy People»?”, organizat de http://blogalinitiative.ro)

Încă de la coborârea sa din copac pentru a învăța mersul biped, omul se află în căutarea fericirii. Unii au avut norocul de a o descoperi, unii au căutat-o pe parcursul întregii lor existențe fără niciun rezultat, iar alții s-au resemnat cu gândul că toată această goană nu este decât o vânătoare de himere. Așa cum era Teodor Mazilu, care spunea că „fericirea e mai mult o temă de conversație decât o realitate palpabilă”, sau Immanuel Kant, care considera că „fericirea e un ideal al imaginației, iar nu al rațiunii”. Deși, în sinea lor, chiar și cei resemnați au păstrat Citește în continuare

Imprimanta minune de la Canon

Posted in Concursuri on 9 aprilie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

MAXIFY MB2040 Angle3_tcm114-1168240

(Pentru concursul „Spune-ne povestea primului document pe care l-ai imprimat”, organizat de http://blogalinitiative.ro)

Îmi aduc aminte ziua în care mi-am cumpărat prima imprimantă de parcă ar fi fost ieri. De fapt a fost alaltăieri, dar prea puțin contează detaliile de acest gen. Important e că memoria încă îmi funcționează în limite normale și uneori paranormale (sunt momente în care îmi aduc aminte și ce n-am făcut). Dar să nu divagăm prea mult de la subiect. Am despachetat imprimanta și am conectat-o la calculator probabil corect, pentru că desenele din cartea tehnică pot fi puțin confuze când te pricepi la calculatoare la fel ca la fizică cuantică scrisă în dialectul Xhosa cu caractere chinezești. Uitându-mă la imprimantă ca Bănel Nicoliță la Balonul de Aur am încercat să imprim un C.V., în speranța că de acum înainte norocul mă va binecuvânta și cu un loc de muncă la fel de bun ca noua mea imprimantă. Însă… Citește în continuare

Ce poți face în 3 minute?

Posted in Aberaţii cu striaţii on 8 aprilie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 15)

Îmi încep fiecare zi cu gândul de a încerca ceva nou. De cele mai multe ori mă părăsește acest gând imediat după primele trei guri de cafea, ceea ce-mi permite să am o zi normală. Însă nu întotdeauna, așa cum s-a întâmplat și astăzi, când m-am hotărât să mă… epilez. Sau depilez, că n-am învățat încă diferența dintre cei doi termeni. Nu, chiar nu fac parte din acea categorie de bărbați care poartă roz ca semn al virilității, petrecând mai mult timp la manichiură decât femeile. Doar am încercat ceva nou iar epilarea a fost singura idee care mi-a „binecuvântat” intelectul chinuit. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, ținând cont că se apropie vara și ar cam trebui să încep să am grijă de fizicul din dotare, cât să nu mă fac complet de râs la plajă. E drept că burta s-ar putea să Citește în continuare

Fii propriul tău specialist în finisare!

Posted in Concursuri on 6 aprilie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 14)

Am două mâini stângi. Recunosc. Nu în public, pentru că orgoliul meu masculin mă împiedică să fac astfel de dezvăluiri. Dar aici, unde nu mă aude nimeni, sunt cât se poate de sincer. Sunt atât de neîndemânatic încât îmi dau cu ciocanul peste degete ori de câte ori pun mâna pe așa ceva. Și nici nu e nevoie să încerc să bat vreun cui; e de ajuns să apuc un ciocan, să mă uit la el aproximativ 1,3 secunde și gata. Ajunge direct peste degetele mele. Sau peste unul singur dacă am noroc. Însă nici măcar asta nu mă oprește când îmi pun ceva în cap. Iar recent mi-am propus să-mi amenajez singur interiorul casei. Nu doar pentru că e mai ieftin, dar și pentru a mă crede specialist în proiecte DIY (adică „Do-It-Yourself” din câte am înțeles). Da, știu, nu e tocmai normală nevoia de a mă crede ceea ce nu sunt, dar dacă m-aș fi înțeles în totalitate, probabil Citește în continuare

O nuntă ca în filme

Posted in Concursuri on 4 aprilie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 13)

În sfârșit a sosit mult așteptata zi a nunții – nunta secolului, cum o numeau tabloidele – iar Făt-Frumos ședea trist în toaletă, întrebându-se unde se ascunde mireasa lui. Ileana Cosânzeana părea la fel de îndrăgostită ca el și a spus un „da” hotărât când a cerut-o în căsătorie, însă acum era de negăsit. Zece ore au căutat-o cu toții, de la rude și nuntași până la paparazzi, însă parcă s-a ascuns în gaură de șarpe. Oare să se fi răzgândit? Oare și-a găsit pe altul de aseară până acum? Poate un stripper de la petrecerea burlăcițelor? Poate chiar vreo burlăciță? Ori pe vecinul ăla care o spionează cu binoclul cu infraroșu ori de câte ori fata se scaldă în piscina din spatele casei? E drept că el, Făt-Frumos, nu era chiar atât de frumos, viteaz și puternic pe cât îl considerau basmele și nici nu excela la nivel intelectual, însă era Citește în continuare

Un PC la puterea HyperX!

Posted in Concursuri on 1 aprilie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 12)

 

În sfârșit mi-am văzut visul cu ochii: am ajuns căpitan de navă, exact ca idolul meu din Star Trek, Jean-Luc Picard. Nu vă mirați, e ceva obișnuit pentru anul 2216, când ne plimbăm prin spațiu ca strămoșii noștri prin piață. E drept că nava mea spațială nu seamănă nici pe departe cu Enterprise a lui Picard, fiind un hârb la mâna a doișpea, mic și vechi de mai bine de un secol. Și nici nu-mi permit să-mi angajez un echipaj, pentru că mi-am dat toate economiile pe vechitura asta. Dar măcar am un computer de bord dotat cu inteligență artificială proprie, programat să comunice cu mine pe cale vocală. L-am numit Jarvis, precum cel al lui Iron Man. Dar cum eu nu sunt geniul miliardar interpretat acum două sute de ani de Robert Downey Jr., nici Jarvis al meu nu se aseamănă cu cel Citește în continuare

Rețeta unui eveniment reușit

Posted in Concursuri on 30 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 11)

Plouă, iar eu merg prin ploaie plângând. Și mâncând în același timp, vorba unui poet pe care nu-l rețin acum, dar bănuiesc că era unul important. Poate nu la fel de important precum problema mea sau precum covrigul vechi pe care îl ronțăi apatic mai mult de nervi decât de foame. Ori precum faptul că nu reușesc să-mi dau seama dacă e ud de la ploaie ori de la lacrimile mele. Of, cruntă soartă! De ce îmi faci una ca asta? De ce tocmai mie, din miliarde de oameni care există pe pământul ăsta? E pentru că nu mi-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserică? Asta vrei să-mi spui? Na, că îmi fac cruci cu ambele mâini, numai lasă-mă în pace! Iar voi nu vă mai uitați la mine! Ce, n-ați mai văzut oameni care se ceartă cu soarta în timp ce plâng și rod covrigi? Fir-ar ea să fie de Citește în continuare

Buchete surpriză! Flori livrate acasă sau la birou!

Posted in Concursuri on 26 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 10)

Odată, de ziua mea, mergeam pe stradă. A venit atunci o fată la mine și mi-a dat un buchet de flori. Când le-am văzut, am zis: „mamă, ce de flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, flori, Citește în continuare

Bogata americanizată

Posted in Aberaţii cu striaţii, România = Poanta lui Ponta on 24 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

0

Români, treziți-vă! O fi Europa invadată de imigranți sirieni, dar la noi pericolul vine din Occident. Rapperii americani se pregătesc să invadeze comuna Bogata! Și nici măcar n-avem petrol acolo… După ce Snoop Dogg a anunțat că va veni în comuna pe care a confundat-o cu Bogota din Columbia când și-a dat „check in”, Young Money și-a exprimat și el dorința de a o vizita. Spuneți NU imigranților americani care nici măcar creștin-ortodocși nu sunt! Spuneți un NU hotărât colonizării României! Ridicați garduri electrice în jurul comunei Bogata și apărați pământul strămoșesc de teroriștii rapperi, care mai mult ca sigur vin să ne aducă droguri, să ne atragă copiii către muzica lor satanistă și să fumeze în spații publice închise! Otrăviți fântânile, pârjoliți pământurile, violați femeile și puneți-i la blestem, să le arătăm că nu ne lăsăm cuceriți fără luptă! Ardeți și iarba pentru că, la cât fumează ăștia, nu cred că mai lasă în urmă nici măcar o căpiță de fân. Cu icoana sfântului Boca în frunte putem Citește în continuare

Care Family – platforma salvatoare

Posted in Concursuri on 22 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

care.family.logo_.web_

(Câștigător al concursului „Cum ți se pare platforma carefamily.ro?”, organizat de http://blogalinitiative.ro)

Alo, fată! Bibi sunt. Cum care Bibi? Bibiana, prietena ta. Bibica… Te faci că nu mă cunoști? Era bine când te scoteam în oraș ca să te agațe vreunul, să nu cumva să mori virgină. Dar acum… Hai că nu de asta te-am sunat. Taci puțin, că nu mori. Lasă-mă să-ți zic ceva.

Știi că ne-am mutat de curând în casa aia oribilă pe care a primit-o bărbată-miu moștenire de la mă-sa. Urâtă casă. Și veche. La fel ca mă-sa. Nimic nu funcționează cum trebuie în ea. În casă, nu în mă-sa. Mobilă de la răscoala din 1907, varul de pe pereți tot de pe atunci, WC-ul în curte. Bine că mi-am adus de la mămica televizor, frigider și aragaz, că altfel trebuia să mă uit pe geam toată ziua și să mănânc pălămidă din grădină. Iar mototolul ăsta de Titel nu e în stare nici măcar să bată un cui, darămite să renoveze totul. Așa că m-a apucat disperarea și chiar un început de depresie, de credeam că Citește în continuare

GTI Taxi – o aplicație fără complicație

Posted in Concursuri on 20 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

5516a967938e81bd3f5dacff5fe153c7

 (Pentru concursul „Tu de ce ai recomanda aplicația GTI Taxi unui prieten?”, organizat de http://blogalinitiative.ro)

Bre, Marine, tre’ să-ți povestesc neapărat ce mi s-a întâmplat. Așa îmi stă pe suflet, că nu pot să mai aștept până mă întorc acasă. Te-aș fi sunat da’ nu mai am credit pe telefon, așa că îți scriu. Eu am vrut să-ți scriu o scrisoare, da’ fii-miu m-a convins că un e-mail ajunge mai repede. Am vrut să-i zic că n-ai calculator, da’ n-am vrut să-i stric copilului bucuria. Și nici n-am văzut până acum vreun poștaș cu e-mail-uri din astea, da’ bănuiesc că se mișcă mai repede decât ăla de la noi din sat, care stă mai mult beat prin crâșmă. Știi foarte bine că trebuie să-l trezești din beție ca să-ți dea pensia, apoi să-i dai o țuică să se dreagă, altfel nu te înțelegi cu el. Da’ nu despre ăsta vreau să-ți vorbesc, ’tu-i ceapa mamei lui, că iar îmi stric ziua dacă îmi amintesc. Citește în continuare

Animații care v-au marcat copilăria

Posted in Concursuri on 18 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 6)

Ah, copilăria asta! Fiind băiet păduri cutreieram… dar numai până la șapte și jumătate seara, când începeau desenele animate. La acea oră nu se mai vedea pe afară picior de copil, se termina cu cornetele, cu mingile, cu „Atinselea”, „Somatelea” ori „Flori, fete sau băieți”. Cu toții eram în case, cu ochișorii lipiți de ecranele televizoarelor, sorbind fiecare secundă animată. Pentru jumătate de oră ne pierdeam într-o lume magică, în care trăiam aventurile lui Nils Holgersson, străbăteam munții cu Heidi, schiam cu Pierre și Isa, participam la curse auto cu Michel Vaillant, învățam poveștile biblice cu Citește în continuare

Țigara de după… bodegă

Posted in Serioase şi plictisitoare on 17 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

Poza011

Arde, uite cum arde,

Dăm semnale cu fum să ne vezi de departe…

Am găsit cea mai bună metodă de a-mi face curățenie în lista de prieteni de pe Facebook: ștergerea celor care le râd în nasurile virtuale fumătorilor, bucurându-se că de astăzi pot respira aer „curat” în baruri. După mintea mea, dacă vrei aer curat te duci în pădure, nu în bodegă, dar asta e altă poveste. Pentru că acceptați cu atâta bucurie încă o lege care interzice ceva, ceea ce contravine principiilor democrației, sper să vă bucurați la fel de mult când vă vor fi interzise și vouă niște drepturi. Pentru că va veni și rândul vostru cu siguranță. Când o să vă smulgeți părul din cap pentru că nu veți mai avea voie să Citește în continuare

Popal Kombat

Posted in Aberaţii cu striaţii, Religia reînţeleasă, România = Poanta lui Ponta on 14 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

image645777x

Am găsit un articol vechi de doi ani, care încă e amuzant. Doi preoți s-au bătut într-o biserică din județul Buzău. De ce? Pentru bani, firește. Unul i-a cerut celuilalt socoteală pentru baniiarticol dispăruți din cutia milei, ceea ce a dus la bătaie. Cel care a pierdut a vrut să întoarcă și celălalt obraz dar n-a mai apucat, fiind făcut knock-out în prima rundă și binecuvântat cu traumatism cranio-cerebral şi fractură de piramidă nazală. Bineînțeles, din dragoste creștinească. Pentru bani, doar n-o fi iubire a aproapelui. Cei doi ninja blajini riscau atunci doar să fie mutați disciplinar în alte parohii pentru că, oricât de sălbatică ar părea, bătaia e totuși ruptă din rai. Nu știu ce s-a întâmplat cu preoții bătăuși, însă îmi și imaginez într-un viitor apropiat o transmisie TV de genul ăsta: Citește în continuare

Care este secretul frumuseții româncelor?

Posted in Aberaţii cu striaţii on 12 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 4)

S-au scurs deja câteva zile de la 8 martie, o zi în care femeile parcă au fost mai frumoase ca niciodată. Gătite după posibilități și zâmbitoare, înconjurate de flori și de cadouri, cu un licăr de fericire în priviri. Într-adevăr, româncele noastre sunt printre cele mai frumoase femei din lume. Iar asta nu o spunem doar noi, ci și foarte mulți străini, care nu pot fi acuzați de subiectivism. Meditând la frumusețea lor, nu pot să nu mă întreb: care este secretul frumuseții româncelor? Citește în continuare

Imaginație și creativitate pentru casa ta de vis

Posted in Concursuri on 8 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 3)

Se spune că acasă nu este un loc, ci un sentiment. Cum sentimentele sunt mai puțin răsunătoare într-un cort ori într-o cutie de carton, fiecare dintre noi tinde către un palat al său în care să se simtă rege. Pentru unii, „palatul” este un apartament ori o garsonieră; pentru alții e o cabană modestă în mijlocul pădurii, o vilă luxoasă pe malul mării, o căsuță exotică în Bora Bora sau o rulotă plimbată prin cele patru zări la fel cum melcul își plimbă cochilia. Fiecare „rege” își alege „palatul” după posibilități, iar în fantezii după limitele imaginației sale.

Fiind pasionat de trecutul omenirii și de poveștile lui, imaginația mă poartă adesea prin Citește în continuare

Suveniruri cu suflet

Posted in Concursuri on 4 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

 

(Spring SuperBlog 2016 – proba 2)

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor?”, întreba acum un veac și jumătate „Luceafărul” Mihail Eminescu, al cărui geniu literar a fost întrecut poate doar de iubirea sa pentru patrie. O patrie cu cea mai bogată istorie din lume, o „gură de rai” cu peisaje de vis, rupte parcă din basmele lui Ispirescu, o adevărată „grădină a Maicii Domnului”, așa cum a numit-o Papa Ioan Paul al II-lea, precum și leagănul civilizației europene. Studiile multor eminenți cercetători români și străini au dezvăluit că cel mai vechi hominid și cel mai vechi homo sapiens din Europa au trăit pe teritoriul țării noastre, că la Tărtăria a fost inventată scrierea, că la Cornești (lângă Timișoara) a fost construită cea mai mare fortificație antică din Europa, că pe teritoriul vechilor daci au apărut primele furnale din lume (în zona Titan – Călan – Nădrag, Reșița, Anina, Baia de Aramă, Baia de Fier, Baia Sprie), că minele de argint din România sunt printre cele mai Citește în continuare

Spring SuperBlog 2016

Posted in Concursuri on 28 februarie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

Au trecut doisprezece ani de când am renunțat la presa scrisă în favoarea mediului online, pentru a mă putea desfășura în voie. Fără cenzură, fără subiecte impuse, fără termene limită și fără reguli. Mi-am făcut primul blog pe portalul Yahoo! 360° și, deși nu știam cu ceUnknown.jpeg se mănâncă blogging-ul, am profitat din plin de libertate. E mare lucru să poți exprima orice vrei, când vrei și cum vrei, să dai frâu liber gândurilor și imaginației, să te rupi pentru scurt timp de barierele impuse de o societate care face tot posibilul să-ți anihileze personalitatea pentru a te transforma într-un sclav docil, care behăie doar la comandă. Chiar dacă libertatea de exprimare a venit la pachet cu ditamai colecția de înjurături, blagosloveli, blesteme, amenințări, ritualuri Voodoo și lumânări aprinse la biserică, din partea multor iluștri concetățeni deranjați de existența celor cu opinii diferite. Ceea ce contează prea puțin, deoarece aripile minții nu pot fi frânte decât din interior.

Au urmat bloguri pe WordPress și pe platforme pe care Citește în continuare

Anonymoose din Galați – Ep. 13 – Moș Crăciun

Posted in Anonymoose din Galați on 4 ianuarie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose a început anul în forță. De această dată, multipla lui personalitate îl face să se creadă Moș Crăciun. Păcat că nu se și mută la Polul Nord. Unde ar fi bine să stea departe de reni și de spiriduși, că nu se știe ce fantezii mai are…

O zi banală la Straja

Posted in Aberaţii cu striaţii, Concursuri on 14 noiembrie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

straja-pano-007f

 (Pentru concursul „Vine iarna, hai la Straja la Vila Alpin”, organizat de http://craiova.blogalinitiative.ro)

Vine iarna – chiar dacă vremea frumoasă nu ne lasă să vedem asta – și, odată cu ea, și vacanța. În căutarea unei destinații pentru o scurtă evadare, am găsit-o în cele din urmă pe cea care îmi face cel mai mult cu ochiul. Iarna asta vreau o vacanță la Straja, în județul Hunedoara! Nu m-am hotărât dacă voi petrece doar un weekend la Straja sau un îndelungat sejur, deși și un Crăciun la Straja sună bine. Important e să ajung acolo, că văd eu când mă întorc acasă. Dacă mă mai întorc…

Parcă mă văd deja în acel loc. Cazat la Vila Alpin, după o ciorbă caldă făcută de doamna Mimi și o porție de papanași ascunsă prin buzunare pentru mai târziu, plec la drum. Am12250075_890113404428906_6696604947681668931_n auzit că în stațiunea Straja se găsesc numeroase puncte energetice conectate la piramide energetice din toate colțurile lumii. La cota cea mai înaltă a vârfului Straja, adică la 1868 metri, se află cea mai puternică legătură cu piramida energetică din munții Retezat. Așa că nu mai stau pe gânduri și plec spre vârf, ca să-mi încarc bateriile. La propriu și la figurat, că bateria de la telefon e aproape consumată. Plec singur, pe jos, încercând să nu mă îndepărtez prea mult de drum. Însă, așa cum era de așteptat, mă trezesc în scurt timp rătăcind prin pădure. După câteva ore de căutat drumul, observ că s-a lăsat întunericul. Odată cu el apare și intuiția, care îmi spune că probabil m-am învârtit în cerc. Bine, la cum merg eu, e posibil să mă fi învârtit în hexagon, dar nu geometria e importantă acum. Încerc să-mi păstrez calmul și să-mi amintesc Citește în continuare

20. Geneza

Posted in Secretele zeilor on 11 august, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Dacă am cunoaște toate tainele Universului, am cădea îndată într-un plictis enorm.” – Anatol France

maxresdefault

Dintotdeauna oamenii și-au dorit să afle adevărata natură a lumii în care trăiesc. Ce este, cum a apărut Universul și de ce. Au fost lansate multe păreri, care au rămas la stadiul de ipoteze, din cauza imposibilității de a fi demonstrate. Cea mai simplistă astfel de teorie (și cea mai răspândită totodată) considera Cosmosul creația zeilor. Odată cu dezvoltarea științei, oamenii au început să caute variante alternative, unele mai aberante chiar decât cele religioase.

În anii 1920, preotul și astronomul Georges Lemaitre a lansat teoria Big Bang-ului, teorie cu care astăzi sunt de acord majoritatea oamenilor de ştiinţă. Și nu doar ei, Papa Pius al XII-lea declarând pe 22 noiembrie 1951, cu ocazia întâlnirii membrilor Academiei Pontificale de Științe, că teoria Big Bang-ului este în concordanță cu toate conceptele romano-catolice referitoare la Creație. Conform acestei ipoteze, cu mult timp în urmă Universul încă nu…

Continuarea aici.

Anonymoose din Galați – Ep. 9 – Anonymoose dansator

Posted in Anonymoose din Galați on 3 august, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose din Galați a amuțit. Din păcate, scrie la fel cum vorbește, adică poticnindu-se în cuvinte și torturând limba română. Din fericire nu scrie mult, preferând să danseze pe muzică relativ bisericească. Dacă se poate numi dans așa ceva…

 

Anonymoose din Galați – Ep. 8 – Boca Loca

Posted in Anonymoose din Galați on 17 iulie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

De parcă nu mi-a ajuns să aud zilnic câte ceva despre Boca și despre „minunile” lui, acum a început și ăsta. Mi se pare că și-a cam depășit nivelul de nebunie. Până acum părea oarecum normal (în limite rezonabile), însă lucrurile s-au schimbat când a trecut la spiritism și sex cu fantome. Or fi încurcate căile vreunui domn, dar nu se compară cu cele ale domnului Anonymoose din Galați…

Catedrală Vs. moschee

Posted in Religia reînţeleasă on 15 iulie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

catedrala-mantuirii

Din nou drept-cretincioșii își dau arama pe față, dovedind că toleranța la care îndemna Isus le lipsește cu desăvârșire. De puțin timp circulă pe net o campanie creștină împotriva construirii la București a celei mai mari moschei din Europa. Creștinopații se arată indignați, otrăvind netul cu aberații din ce în ce mai colorate, printre care și teama de terorism. Pentru că, în concepția lor, musulmanii sunt cu toții teroriști, iar o moschee în București ar aduce la noi toți teroriștii din lume, care ar începe să ne „binecuvânteze” cu atentate felurite. De ce ar face asta? Ca mulțumire pentru că le-am oferit încă un loc sfânt?!? Creierele mult prea spălate de agheasmă, miros de moaște și lacrimi din icoane chiar au impresia că…

Continuarea aici.

19. Natura zeilor

Posted in Secretele zeilor on 29 iunie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Eu ştiu, o Arjuna, fiinţele care au fost, care sunt şi care vor fi; pe mine însă nu mă ştie nimeni.” – Krişna (Bhagavad-Gita 7:26)

spirit_of_the_yellow_alien_by_tomwilcox

Deși exista de ceva timp, fenomenul OZN a luat amploare începând cu 27 iunie 1947, când americanul Kenneth Arnold a declarat că a văzut nouă „farfurii zburătoare”. Termenul a fost folosit pentru toate aparițiile aeriene inexplicabile până în 1952, când Forțele Aeriene Americane au adoptat termenul „O.Z.N.”, adică Obiect Zburător Neidentificat. La doar câteva zile de la declarația lui Kenneth Arnold, mai exact pe 8 iulie, fermierul Mac Brazel din Roswell, New Mexico, a raportat autorităților prăbușirea unei astfel de „farfurii” pe proprietatea sa. Imediat și-au făcut apariția câțiva soldați, care au recuperathis-10-mysterious-ufo-sightingst rămășițele navei dar și cadavrele unor creaturi cenușii, de mici dimensiuni. Ziarul local din 8 iulie 1947 susținea că, la ordinul colonelului Blanchard, locotenentul Walter Haugh a declarat că Armata a recuperat resturile navei, ce au fost duse la Fort Worth. Pe 9 iulie, într-un comunicat de presă, generalul Ramey a afirmat că a fost vorba doar despre un balon meteorologic. Documentul, numit Unitatea pentru Fenomene Interplanetare, care are ștampila Departamentului de Război cu data de 22 iulie 1947, susține că la Roswell au fost găsite…

Continuarea aici.

18. Nașterea Domnului

Posted in Secretele zeilor on 18 iunie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

q

După ce Enki, susținătorii săi și Ninhursag au fost exilați pe Terra, au trăit o perioadă în liniște, până în momentul în care au fost vizitați de Anu. Miturile nu ne dezvăluie motivul sosirii împăratului pe Pământ, însă un lucru este cert: Enki și-a atacat tatăl. Legenda hitită Regatul din ceruri spune că „Anu ședea pe tronul său și puternicul Kumarbi îi dădea să bea. El se închina adânc, până la picioarele sale și lua în mână potirele. Vreme de nouă ani numărați, Anu a fost rege în ceruri. În al nouălea an, Anu a trebuit să pornească război împotriva lui Kumarbi. Kumarbi, fiul lui Alalu, se luptă cu Anu. Anu n-a rămas mai departe înaintea ochilor lui Kumarbi, ci a scăpat din mâinile sale fugind, s-a ridicat la cer. Kumarbi s-a repezit la el, l-a prins pe Anu de picior și l-a prăvălit din cer. El a mușcat coapsele sale astfel că bărbăția lui s-a unit cu măruntaiele lui Kumarbi, asemenea bronzului. Când Kumarbi a înghițit bărbăția lui Anu, acesta a râs și s-a bucurat. Anu s-a întors spre el și a început să grăiască către Kumarbi”. După ce l-a anunțat pe răzvrătit că va naște trei zei, printre care și Teșub, zeul furtunii, Anu „se duse în cer. Dar Kumarbi se ascunse bine și scuipă din gura sa, el regele înțelept; din gura sa el scuipă scuipat și bărbăția lui Anu amestecate împreună”. Însă era prea târziu…

O poveste identică întâlnim în…

Continuarea aici.

9. Zeii scandinavilor

Posted in Secretele zeilor on 26 mai, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Cover

Promo:

Scandinavia, formată din Danemarca, Norvegia, Suedia, Islanda, Finlanda și Insulele Feroe, a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri de triburi germanice, ai căror membri au fost numiți nordici sau vikingi. În jurul secolului al X-lea, intrând în contact cu vikingii, călugării irlandezi strămutați în Islanda au așternut în scris poemele nordicilor. Aproape tot materialul existent astăzi despre mitologia scandinavă provine din Islanda acelor vremuri. Acel material se împarte în două grupuri: Edda și poemele skaldice. Edda este compusă din două manuscrise ce cuprind mituri, povestiri despre vechi eroi și sfaturi pentru viața cotidiană. Primul, numit Codex Regius, este alcătuit din 29 de poeme, iar al doilea din 7. Două astfel de poeme sunt Voluspa („Profețiile Sibylei”) și Havamal („Cuvintele celui Preaînalt”). Poemele skaldice, cum ar fi Marinarul, culese de Snorri Sturluson în secolul al XIII-lea, conțin evenimente istorice, bătălii, relatări din…

Continuarea aici.

Anonymoose din Galați – Ep. 7 – Cardul de sănătate

Posted in Anonymoose din Galați on 13 mai, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose logo 1

Anonymoose are card de sănătate. Nu doar ca să se laude cu el, ci și pentru a primi bani de la stat. Că nu aveam destule bancomate înfundate cu așa ceva. Mai mult, se laudă că a și scos bani. Ceva îmi spune că minte…

Anonymoose din Galați – Ep. 6 – Patriarhul Antihrist

Posted in România = Poanta lui Ponta on 11 mai, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose logo 2

Anonymoose din Galați e credincios. Crede în Biblie și în Apocalipsă. Mai mult, crede că Patriarhul Daniel e Antihristul iar Catedrala Mântuirii Neamului e noul templu al lui Solomon. Iar eu cred că mă voi abține de la alte comentarii…

https://www.youtube.com/watch?v=l_b9l1Wsxj4

Anonymoose din Galați – Ep. 5 – Sexy Anonymoose

Posted in Anonymoose din Galați on 8 mai, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose logo 1

Anonymoose s-a dezdrăbălat. A băut, a fumat și a făcut sex, ocazie cu care a scăpat de feciorie. Însă prima experiență nu a fost chiar cum și-ar fi dorit, ci puțin… usturătoare.

https://www.youtube.com/watch?v=O46xQbp9DyU

Anonymoose din Galați – Ep. 4 – Turnul Babel din Galați

Posted in Anonymoose din Galați on 6 mai, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose logo 2

Anonymoose din Galați s-a modernizat. Are acum generic și fundal audio. O manea, că doar nu se aștepta nimeni la muzică de cameră. Nu-mi dau seama prea bine, dar cred că e făcută după coloana sonoră a serialului X-Files… În acest episod, Anonymoose ne vorbește despre Turnul Babel din Galați. Care, din păcate, nu i se dărâmă în cap…

https://www.youtube.com/watch?v=lTWGdit2gBk

Anonymoose din Galați – Ep. 3 – Despre creșterea pateului

Posted in Anonymoose din Galați on 4 mai, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose logo 1

O fi prost, dar parcă nu de tot. De data asta mă simt nevoit să-i dau dreptate. Fazele cu pateul care crește datorită ploii, care au înnebunit o țară întreagă, nu sunt decât niște regii ieftine. E trist că și-a dat seama de asta un asemenea personaj, însă nu cele mai luminate minți…

https://www.youtube.com/watch?v=qxeYLancVBQ

8. Zeii canaaneenilor

Posted in Secretele zeilor on 2 mai, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Căci Eu îi voi duce în pământul cel bun, unde curge lapte şi miere, după cum m-am jurat părinţilor lor, şi vor mânca, se vor sătura, se vor îngrăşa, se vor îndrepta spre alţi dumnezei şi vor sluji acelora, iar pe mine mă vor lepăda şi vor călca legământul meu, pe care l-am dat lor.” – Yahweh (Deuteronomul 31:20)

maxresdefault

Canaanul era o regiune din Orientul Apropiat, situată pe teritoriul Libanului, Israelului, Palestinei, vestului Iordaniei și sud-vestului Siriei de astăzi. Printre cele mai mari orașe-state ale Canaanului se numără Ierihon (unul dintre cele mai vechi din regiune), Ebla (parte a Imperiului Akkadian pe vremea lui Sargon cel Mare și a lui Naram-Sin), Meggido, Kadeș, Tyre, Ierusalim, Byblos (primul oraș din Fenicia, conform legendelor, construit de zeul Kronos) și Ugarit. Deși popoarele semite ale Canaanului aveau identități culturale proprii, indiferent dacă vorbim despre fenicieni, amoniți, amoriți, moabiți, aramei sau israeliți, cu toții fac parte din același grup etnic al canaaneenilor. În secolul al XXI-lea î.e.n., din Canaan au plecat amoriții spre Mesopotamia, unde au distrus ultima dinastie regală sumeriană și au construit orașe-state precum Babilonul. Tot canaaneeni sunt și hycsoșii, care au invadat și condus Egiptul timp de aproximativ o sută de ani, o parte dintre ei întorcându-se în Canaan, iar alta stabilindu-se în sudul Europei ca greci sau eleni. Canaaneeni erau și fenicienii, care…

Vezi continuarea aici.

Anonymoose din Galați – Ep. 2 – Mesaj pentru politicieni

Posted in Anonymoose din Galați on 30 aprilie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose logo 2

Cel mai idiot „desconspiraționist” și dezlegător de mistere se întoarce! Din păcate, nu cu spatele. De această dată are un mesaj pentru politicieni. După acel „să vă fie frică”, sunt sigur că se vor îngrămădi politicienii în fața casei lui, dați cu mir și cu ochii roșii de plâns, jurându-se că nu mai fură în viața lor…

https://www.youtube.com/watch?v=FmOqEPi0cSA

Prins cu mâța-n… pungă

Posted in Dreptunghiul Bermudelor on 27 aprilie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Jackie, pisica unei prietene, vrea să știe cum se simt cumpărăturile… Sau poate vrea să mă știe prins cu mâța-n… pungă. 🙂

Anonymoose din Galați

Posted in Aberaţii cu striaţii on 26 aprilie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose logo 1

Dacă tot sunt la modă conspirațiile, reptilienii și luptătorii anti-sistem, nu se putea să nu apară și unul din ăsta. Deși nu mi-am imaginat vreodată că ar fi și semi-analfabeți în domeniul ăsta. Partea cea mai proastă e că locuim în același oraș. Dacă știam că am asemenea specimene pe aici, nu mai ieșeam din casă. Nu de alta dar nu știu dacă e contagios ce l-a lovit pe ăsta…

Întrebare retorică: de ce naiba are o icoană în baie?!?

https://www.youtube.com/watch?v=ZhSxdO73PfE

7. Zeii grecilor și romanilor

Posted in Secretele zeilor on 16 aprilie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Cuvântul grec pentru adevăr înseamnă: «a face vizibil ceea ce este ascuns». Adevărul este ascuns şi trebuie descoperit. Nimeni nu îl posedă în mod natural. El sălăşluieşte în adânc, nu la suprafaţă. Suprafaţa existenţei noastre se schimbă, deci este iluzorie. Adâncimea este eternă şi de aceea trainică…” – Paul Tillich (Cutremurarea temeliilor)

Principala

În secolul al XVII-lea î.e.n., Egiptul a fost invadat de hicsoși, păstori semiți din nord-vestul Mesopotamiei, numele poporului lor însemnând, în traducerea istoricului evreu Flavius Josephus, „regii păstori”. Hicsoșii și-au stabilit capitala la Zarw, pe care au redenumit-o Avaris, aflată la granițele estice ale Egiptului. După cum scria același Josephus în Contra Apionen, hicsosul Salitis a devenit faraon la Memphis, după el urmând Bnon, Apahmen, Apophis, Iannas și Assis. După ce au condus nordul Egiptului timp de aproape un secol, în jurul anului 1550 î.e.n. hicsoșii au fost izgoniți de către o alianță a prinților egipteni din Theba. Josephus afirma că Thoumosis i-a asediat cu o armată de 480.000 de soldați și i-a obligat să părăsească Egiptul. Astfel, 40.000 de familii de hicsoși au traversat deșertul Sinai și s-au stabilit în Iudeea, unde au construit orașul Ierusalim. Referindu-se tot la hicsoși, filosoful, istoricul și romancierul Hecateu din Abdera scria prin secolul al IV-lea î.e.n. în Istoria Egiptului că egiptenii i-au gonit pe străini din țara lor, majoritatea acestora emigrând în Iudeea, unde au întemeiat multe orașe (cel mai important fiind Hierosolyma), s-au împărțit în 12 triburi și și-au instituit legi și o religie proprie. O altă parte dintre aceștia, condusă de căpetenii eminente ca Danaos și Cadmos, au ajuns în…

Continuarea aici.

Scurt istoric al alpinismului utilitar

Posted in Serioase şi plictisitoare on 14 aprilie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Cu mult timp înainte ca Stallone să joace în „Cățărătorul”, se năștea o formă incipientă a alpinismul utilitar. În vremurile demult apuse, când omenirea ridica surprinzătoarele clădiri megalitice ce ne uimesc și astăzi, muncitorii în construcții foloseau frânghii pentru diverse operațiuni la înălțime. Fără îndoiala că și marinarii corăbiilor cu pânze adesea urcau, coborau și lucrau atârnați în frânghii. În timp, omenirea a observat varietatea domeniilor în care putea aplica acea formă incipientă a alpinismului. Memorabilă în istoria omenirii a rămas noaptea în care gladiatorii lui Spartacus s-au folosit de funii confecționate din viță-de-vie, pentru a coborî de pe vârful muntelui Vezuviu în mijlocul taberei romane asediatoare, ceea ce le-a adus o victorie răsunătoare. Abia acum aproximativ doua secole, francezii ce escaladau Alpii au dat un nume cațăratului pe munte, astfel luând naștere termenul „alpinism”, folosit cu precădere în limbile latine europene. Alpinismul s-a dezvoltat rapid, fiind aplicat în domenii precum salvamontul ori speologia, dar și transformat în alpinism sportiv, montan sau chiar urban. Pâna și săriturile cu coarda elastică, numite în engleză „bungee jumping”, au luat naștere din această disciplină. Să nu uităm de alpinismul utilitar sau industrial, așa cum mai este numit, de la care a pornit totul cu câteva milenii în urmă.

Continuarea aici.

Misterele Bibliei: Învierea lui Isus

Posted in Religia reînţeleasă on 12 aprilie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

2882678_f520

Dacă tot sărbătoresc creștinii astăzi Paștele, e musai să vorbim despre învierea lui Isus. Măcar pentru a înțelege ce anume sărbătoresc ei.

Presupunând că Isus a existat, că a fost răstignit și că a înviat, întrebarea care mă roade este: după cât timp de la crucificare a înviat? Majoritatea creștinilor (și nu numai) vor da ca răspuns trei zile, pentru că asta spune Biblia. Dar se vor înșela. Biblia spune și că învierea a avut loc a treia zi de la crucificare. A treia zi înseamnă după trei zile? Sub nicio formă!

Toate cele patru evanghelii susțin că a fost răstignit vineri și că a înviat duminică, adică a treia zi. Prima zi este vineri, a doua sâmbătă iar a treia duminică. La Ioan, procesul lui Isus a avut loc…

Continuarea aici.

Misterele Bibliei: Genealogia lui Isus

Posted in Religia reînţeleasă on 25 martie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

crown-and-thorns

Cei care consideră Biblia cuvântul infailibil al unei divinități nu știu sau nu vor să știe multitudinea contradicțiilor din așa-numita „carte sfântă”. Care sunt mai mult decât evidente pentru cei neîndoctrinați în vreun fel. Din imensul șir al contradicțiilor biblice face parte și genealogia lui Isus.

Doar două dintre cele patru evanghelii neotestamentare abordează arborele genealogic al lui Isus, cea a lui Matei și cea a lui Luca. Marcu și Ioan nu își bat capetele cu așa ceva și pe bună dreptate, linia ancestrală a lui Isus dovedindu-se a fi o problemă mult prea întortocheată. Matei își prezintă versiunea de la Avraam la Iosif. Luca o ia în sens invers, de la Iosif până la primul om, Adam. Cum scopul acestei genealogii este de a demonstra că Isus este urmașul lui David, sau „Iisus Hristos, fiul lui David”, după cum îl numește Matei, ne vom ocupa doar porțiunea de la David la Iosif. La Matei, în acest interval sunt 27 de persoane, iar la Luca 42. Această diferență are o explicație plauzibilă: Luca prezintă descendenții lui Natan, unul dintre fiii lui David, iar Matei pe cei ai lui Solomon, un alt fiu al miticului rege israelit. Rămâne un mister ori o adevărată minune divină cum s-a ajuns la Iosif din două ramuri diferite, calculate exclusiv pe linie paternă…

Prima mare problemă o reprezintă…

Continuarea aici.

Istoria secretă a ungurozaurilor maghiarieni

Posted in Aberaţii cu striaţii on 21 martie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Notă: Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu personaje reale ori inventate este pur intenționată. În timpul redactării, niciun ungur nu a fost rănit. Din păcate… Dar nici n-a primit vreunul autonomie în Ardeal. Din fericire…

image

Or spune copiii lucruri trăsnite, însă unii adulți îi întrec. Ungurii, de exemplu. Nu toți, din fericire, dar destui, din nefericire. Știm deja mult prea celebra fabulație că ei ar fi fost primii în Ardeal. Știu că fac la fel și cu un teritoriu din Slovacia, după cum mi-au spus niște prieteni slovaci. Însă nu știam că imaginația lor mult prea bogată îi poate duce mult prea departe. Din păcate, nu și la propriu…

Un cotidian din Budapesta a publicat o parte dintre cele mai absurde teorii legate de originea poporului maghiar, lansate pe internet ori în diferite publicații. „Până şi copiii de grădiniţă ştiu ca strămoşii ungurilor au venit de pe steaua Sirius iar Iisus era un prinţ part, deci pe undeva rudă cu ungurii”, scria respectivul cotidian, citând din aberațiile descoperite. Iată câteva dintre ele:

Continuarea aici.

Lua-te-ar dracul de Dragobete!

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags , , , , , , , , , on 26 februarie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Dragobete Evenimentul Zilei se laudă că este „cel mai bun portal de știri”. Se laudă singur, că i-or fi murit lăudătorii. De râs cel mai probabil. Și chiar au de ce.

Pe 23 februarie, în Evenimentul Zilei a apărut un articol semnat de Petre Țache, intitulat „STRICT INTERZIS de Dragobete! Altfel te ia dracul!”. Din fericire pentru cititorii curioși de ce i-ar lua o entitate existentă doar în basmele religioase, nu au avut

Continuarea aici.

Misterele Bibliei: Sexul în Biblie

Posted in Religia reînţeleasă with tags , , , , , , on 22 februarie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

sex-in-the-bible-21264001

Multă vreme, sexul a fost privit ca un subiect tabu, mai ales din cauza religiilor. Din fericire, nu mai este cazul la începutul celui de-al treilea mileniu, cel puțin pentru omenirea civilizată. Cei mai pudici nu s-ar aștepta însă să găsească sexul tocmai în cartea „sfântă”. Și nu oricum, ci din abundență. După cum afirma scriitorul Michael Coogan, „există sex în fiecare pagină a Bibliei dacă știi unde să cauți”.

Pasajele preferate ale apărătorilor religiei în acest caz sunt cele din Levitic, care condamnă anumite practici sexuale:

– „De se va desfrâna cineva cu femeie măritată, adică de se va desfrâna cu femeia aproapelui său, să se omoare desfrânatul şi desfrânata” (20:10).

– „Cel ce se va culca cu femeia tatălui său, acela goliciunea tatălui său a descoperit; să se omoare amândoi, căci vinovaţi sunt” (20:11).

Continuarea aici.

 

Misterele Bibliei: Elohim

Posted in Religia reînţeleasă with tags , , , , , , , , on 14 februarie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

wmscog36

Cine a creat omul? Dumnezeu, desigur, vor răspunde credincioșii creștini, musulmani, evrei și nu numai. Nu întreb care Dumnezeu ci, mai degrabă, câți. Biblia spune că omul a fost făcut de un singur dumnezeu, ori de mai mulți? Deloc surprinzător, peste 99% dintre credincioși vor da răspunsul greșit.

În primul rând, ce înseamnă Dumnezeu? Este un cuvânt format din „Domnul” și „zeu”, mai corect scris „Domnul zeu”, asemănător cu „Adonai Yahweh” al evreilor, care apare de 310 ori în Biblie, format din „Adonai” („Domnul”) și „Yahweh” (numele dumnezeului evreilor). Deși poate fi un titlu al oricărei zeități, „Dumnezeu” se folosește mai des pentru a desemna o divinitate supremă. Cuvântul românesc „zeu” provine din cel al lui Zeus, regele zeilor în mitologia greacă. La rândul său, numele lui Zeus provine din cel al indianului Dyaus Pitar („Tatăl Cer”). Grecii și-au numit inițial conducătorul panteonului Dzeus Pater („Tatăl Dzeus”) și mai apoi doar Zeus. Tot de aici a apărut și numele Jupiter la romani. Cuvântul pentru „zeu” în latină, „deus”, provine tot din Dyaus și Dzeus. În română, „zeu” nu este decât numele divinității supreme din panteonul grecilor, fără terminația specifică limbii elene. „God” în engleză sau „gott” în germană, cuvinte ce semnifică atât substantivul comun „zeu”, cât și pe cel propriu „Dumnezeu”, sunt prescurtări ale proto-germanicului „godan”, care provine din sumerianul „gudan” („Taurul Cerului”), epitetul unuia dintre cei mai importanți zei mesopotamieni, Enlil.

În Biblie, dumnezeul evreilor are mai multe nume, cum ar fi…

Continuarea aici.

Misterele Bibliei: Cine l-a ucis pe Goliat?

Posted in Religia reînţeleasă on 8 februarie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

 david_vs_goliath_color_comp_wip_by_nickhuddlestonartist-d68tsu1

Povestea înfruntării dintre David și Goliat este una dintre cele mai binecunoscute povești biblice. Micul păstor, viitorul rege al Israelului, înarmat doar cu o praștie, l-a ucis pe uriașul filistean Goliat. Acest mit se folosește chiar și astăzi ca metaforă pentru a sublinia înfruntarea inegală dintre doi adversari. De exemplu, într-un meci de fotbal dintre Avântul Liești și Real Madrid, Avântul va fi comparat cu micul David, iar Realul cu Goliat. Sigur însă Biblia îi atribuie lui David victoria împotriva uriașului?

Din păcate pentru cei care consideră Biblia ca fiind cuvântul vreunui dumnezeu, ce nu poate fi decât adevărul absolut, Vechiul Testament conține două variante ale poveștii uciderii lui Goliat:

Continuarea aici.

 

Misterele Bibliei: Tatăl nostru

Posted in Religia reînţeleasă on 2 februarie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Tatal nostru

Mulți cunosc rugăciunea Tatăl nostru, deși puțini au observat în ea o neregulă. Rugăciunea începe astfel: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele tău…”. Cum adică „sfințească-se numele tău”? Nu este deja sfânt numele lui Dumnezeu, de ar trebui să se sfințească? Evanghelistul Luca spunea că da: „Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui”. Pentru creștini, numele lui Dumnezeu este sfânt prin definiție. Și atunci cum ar putea să se mai sfințească? Teologii au găsit imediat o rezolvare, susținând că…

Continuarea aici.

 

Nașu’ și NASA

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 31 ianuarie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

nasul si nasa

În ultimii 15 ani am fost bombardați cu scenarii apocaliptice mai mult ca oricând. Pe lângă apocalipsele propriu-zise, dintre care cele mai promovate au fost cea din 2000 și cea din 2012, am fost bombardați cu tot felul de catastrofe iminente, de la meteoriți enormi ce ne vor arunca în aer sau asteroizi pregătiți să ne ciocnească planeta, până la furtuni solare, războaie atomice, cutremure devastatoare ori invazii extraterestre. Au fost scoși de la naftalină tot felul de „profeți”, precum Nostradamus sau Baba Vanga, cărora li s-au inventat preziceri ce au fost promovate intens ca adevăruri indubitabile. Ni s-au mai băgat pe gât niște alinieri planetare, comete trecătoare pe lângă noi sau declarații ale unor oameni de știință și gata, sămânța terorii a fost plantată. Bineînțeles că masele nu se întreabă de ce nu a avut loc până acum nici măcar un astfel de scenariu fatidic. Important este că au parte de senzații tari, cauzate de teama constantă ce le este indusă. Iar Presa a jucat poate cel mai important rol în menținerea populației într-o stare continuă de teroare, promovând cât mai mult posibil scenariile apocaliptice.

Nici nu am scăpat bine de cele 6 zile de întuneric total care ar fi trebuit să aibă loc între 16 și 22 decembrie 2014 (deși inițial erau doar 3, între 21 și 24), că o altă catastrofă s-a ivit la orizont…

Continuarea aici.

1. Să fie lumină!

Posted in Aberaţii cu striaţii, Secretele zeilor on 22 ianuarie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să realizezi într-o zi că tot ce ai crezut adevărat nu este decât o minciună? Că ai trăit într-o iluzie hrănită constant de cei din jur? Că realitatea este de multe ori diametral opusă himerei care ți-a fost inoculată? Că pentru a afla adevărul este nevoie să uiți tot ce știi? Eu nu, însă am trăit-o pe pielea mea.

M-am născut într-un oraș din sud-estul României, pe vremea comunismului. Ca majoritatea copiilor din acea vreme îmi petreceam vacanțele la bunici, care locuiau într-o comună din apropiere. Bunicii mei erau oameni simpli, gospodari și cu frică de Dumnezeu. Fiind creștini ortodocși m-au educat în spiritul creștin, așa cum se obișnuia. În fiecare duminică mă duceau la biserică, iar acasă îmi răspundeau la nelămuririle apărute în mod firesc în mintea unui copil curios, așa cum eram. Pe cât puteau, pentru că nici ei nu își înțeleseseră pe deplin religia. Am învățat să citesc la trei ani și jumătate, astfel încât la cinci ani terminasem de lecturat întreaga bibliotecă a bunicilor precum și cărțile vechi, uitate în lada din magazie. Printre cărțile bunicilor se găseau câteva religioase, inclusiv Biblia. Deși n-am înțeles prea multe la acea vârstă, îmi plăceau poveștile cu îngeri și ideea existenței unei divinități care ne veghează încontinuu, ferindu-ne de rău. Însă mitologia creștină nu mi-a ajuns la suflet, ceva din interior mă făcea să o resping. Nu știu exact ce. Poate faptul că mi se impunea să iubesc un zeu pe care nu-l percepeam cu niciun simț, ceea ce nu pot înțelege nici măcar adulții, darămite un copil. Sau poate de vină erau nenumăratele lui pedepse.

În schimb, basmele românești m-au încântat peste măsură. Feți frumoși, prințese, zâne, zmei și balauri. Cu toții făceau parte dintr-o lume mirifică, total diferită de cea biblică. Și reală, din câte îmi spuneau bunicii. M-au învățat că poveștile erau întâmplări din trecutul îndepărtat al poporului nostru. În același timp, îmi spuneau că și legendele creștine erau purul adevăr, transmise nouă chiar prin gura Domnului. Am încercat să înțeleg cum puteau fi reale cele două mitologii, deși nu aveau niciun element comun. În basmele românești nu găsisem îngeri, profeți sau un zeu răzbunător, iar în legendele creștine nu întâlnisem eroi, balauri, zmei și zâne. Mintea mea de copil n-a putut pricepe cum puteau aceste două lumi diferite să reprezinte cronici ale aceluiași trecut.

Nu după mult timp am descoperit Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, la fel ca majoritatea copiilor din acea perioadă, o carte care combina cele două elemente până atunci opuse. Miturile grecești aveau și eroi, monștri și prințese, la fel ca folclorul românesc, dar și zei agresivi precum cel biblic, creaturi demonice și divinități asemănătoare îngerilor. Cu cât încercam să găsesc un punct comun al acestor trei mitologii, cu atât cei din jur încercau să mă descurajeze. Îmi repetau că totul este doar o minciună, singurul adevăr fiind cel prezentat de creștinism. Încercam să îi cred, însă ceva mă oprea. Și mă făcea să caut în continuare adevărul.

După lovitura de stat din 1989, mascată sub forma unei revoluții, România a fost invadată de o serie de curente mistice, oculte și așa-zis spirituale. Făceam cunoștință în mod oficial cu supranaturalul, pe care până atunci îl întâlnisem în mică măsură doar în relatările bătrânilor din satul bunicilor. Am absorbit cu rapiditate toate informațiile care îmi cădeau pe mână, de la fenomenul O.Z.N. și extratereștri până la paranormal, ocultism și diverse mistere. Spre surprinderea mea, se potriveau într-o oarecare măsură cu miturile pe care le cunoșteam, completându-le pe alocuri. Ceea ce m-a dus la concluzia că un sâmbure de adevăr există în mitologie. Nu-mi rămânea decât să îl descopăr.

În timp au urmat alte religii, atât antice cât și contemporane. În toate găseam elemente comune, care îmi demonstrau că toate conțin aceleași personaje și întâmplări, indiferent dacă era vorba despre mitologia incașilor, cultele tribale africane sau religiile indiene. Erau ca niște piese dintr-un puzzle uriaș, din care lipseau foarte multe părți. Dar mai ales liantul dintre toate acele religii, fără de care puzzle-ul rămânea în continuare incomplet. Iar acest liant l-a reprezentat religia sumeriană. În zeii sumerieni i-am recunoscut pe cei din restul religiilor; faptele lor începeau să capete sens, piesele puzzle-ului începeau să se îmbine iar tabloul devenea vizibil.

Responsabilă pentru dorința de cunoaștere a trecutului nu era doar pasiunea mea pentru poveștile cu zei, eroi și monștri, ci în primul rând curiozitatea. Încă de mic m-am întrebat cine suntem cu adevărat, care este rolul nostru pe Pământ, de ce suntem aici, cine ne-a creat, cu ce scop și unde vom ajunge după moarte. Dintotdeauna am știut că răspunsurile sunt îngropate în trecutul îndepărtat, așteptând să fie scoase la lumină. Iar religiile, oricât de bine se completau reciproc, nu mi-au putut satisface curiozitatea. Nu mi se părea logică ideea că am fost creați din pământ de niște ființe care locuiau în cer, care interveneau în viețile noastre indirect, fără a ni se arăta vreodată și care ne pedepseau adesea pentru lucruri de cele mai multe ori lipsite de importanță. Niște ființe atotputernice, care au făcut ditamai Universul, aveau nevoie să ne închinăm lor, să le adresăm rugăciuni, imnuri și sacrificii? Religiile lumii formau un tablou, care totuși rămânea incomplet. Drept pentru care mi-am îndreptat atenția asupra științei, în special asupra istoriei și arheologiei. Istoria, principala metodă de studiu al trecutului, devenise una dintre marile mele pasiuni încă din primii ani de școală. Cu toatea acestea, nici știința nu a reușit să-mi ofere răspunsuri satisfăcătoare. La fel ca religia, și ea se baza în general pe supoziții, prezentate însă într-o manieră mai convingătoare. Părea la fel de ilogică varianta formării Universului dintr-o explozie a nimicului, care în cele din urmă a dus la apariția vieții absolut întâmplător, viață care s-a ramificat dintr-o celulă în milioane de specii de animale și plante. Ilogică părea și ipoteza migrației omenirii din sudul Africii, care nu a putut explica motivul pentru care sălbaticii din Epoca de piatră au parcurs mii de kilometri pentru a ajunge în locuri uneori extreme, cum ar fi Cercul Polar. N-am înțeles de ce din textele antice au fost considerate istorice doar anumite părți, în timp ce fragmentele referitoare la ființe supranaturale, precum zeii, au fost catalogate drept mituri. Cel mai bun exemplu îl reprezintă listele faraonilor Egiptului sau listele regilor sumerieni, din care au fost ignorați cu desăvârșire de istorie zeii și semizeii. Să nu uităm că oamenii de știință sunt cei care au interpretat greșit calendarul mayaș, semănând panică în rândul populației Terrei prin eronata profeție legată de sfârșitul lumii în decembrie 2012. Însă probabil cele mai multe erori ale științei sunt legate de dinozauri. Manualele de specialitate conțin sute de specii, majoritatea inventate. Numai în anii 1870 colecționarii de fosile Marsh și Cope, aflați în competiție, au inventat împreună peste 130 de specii. Dubios este și modul în care cercetătorii au reușit să stabilească stilul de viață al dinozaurilor luându-se după doar câteva oase. La fel cum este și explicația pentru dispariția dinozaurilor, oamenii de știință preferând să considere că de vină ar fi un meteorit uriaș, care a lovit Pământul. Cu toate că nu s-a descoperit nici meteoritul criminal, nici modul prin care acesta ar fi putut reuși să ucidă doar dinozaurii mari, iar pe cei mici să îi transforme în noi specii, fără să afecteze în vreun fel mamiferele. Cum am putea accepta ideea că, de exemplu, Tyranosaurus Rex s-a transformat, în timp, în găină?

În plus, toate fenomenele pe care știința nu le poate explica sunt considerate extrem de suspecte, iar dacă nu există posibilitatea de a le reproduce în laborator, ele vor fi declarate erori de observație și vor fi ignorate, pentru a nu încurca ordinea desăvârșită care trebuie să domnească în jurul teoriilor. Din unghiul acestui punct de vedere, „absența dovezii înseamnă dovada absenței”, ceea ce nu poate fi decât o mare aberație. Aceasta este una dintre marile greșeli ale oamenilor de știință, pe care profesorul J. Allen Hynek o numea „provincialism temporal”. Adică ochelarii de cal ai suficienței pe care știința oficială se complace să-i poarte de multe secole. Cu alte cuvinte, în fiecare epocă, toți cei care trec prin școală capătă convingerea că savanții din trecut rătăceau orbecăind într-un mod penibil, în schimb cei din prezent au scos omenirea la lumină, descoperind adevăratele răspunsuri la toate marile probleme. Ceea ce mai rămâne de cunoscut ar fi cel mult niște mici detalii nesemnificative. Această mentalitate nu e recentă, ci ne caracterizează din cele mai vechi timpuri. Iată câteva exemple:

– Sextus Frontinus, inginer în vremea împăratului roman Vespasian, scria acum aproape două milenii: „Nu mai există idei pentru alte noi lucrări și mașini de război; perfecțiunea lor a atins limita și nu văd cum ar mai putea fi îmbunătățite”.

– Celebră este credința că toate corpurile solare se învârt în jurul Pământului. Când Galileo Galilei a afirmat contrariul, Inchiziția l-a silit să-și retragă cuvintele. Cu toate acestea, se pare că demonstrația lui Galilei nu a schimbat prea multe în mentalitatea oamenilor începutului de mileniu III. Un sondaj din 2010 a revelat faptul că 42% dintre români, 41% dintre englezi, 39% dintre francezi, 35% dintre germani, o treime dintre ruși și 32% din populația Uniunii Europene încă mai cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. În mod surprinzător, americanii stau ceva mai bine la acest capitol. În 2005 doar 20% erau adepții acestei idei.

– Leonardo de Vinci era convins că tot ce se putea descoperi în matematică fusese descoperit deja de înaintașii săi.

– La apariția locomotivei cu aburi se credea că, la o viteză mai mare de 30 kilometri pe oră, oamenii se vor sufoca ori le vor plesni plămânii.

– În 1801, când astronomul Piazzi a observat pe cer primul asteroid, Ceres, filosoful Friedrich Hegel a „demonstrat” că așa ceva nu există. Lavoisier susținuse și el, cu ceva timp în urmă, în fața Academiei Franceze, că meteoriții nu pot exista. Argumentul său a fost: „Nu se poate să cadă pietre din cer, fiindcă nu există pietre în cer”. Logic, nu?

– Părintele medicinei experimentale, fiziologul Claude Bernard, propunea la mijlocul secolului al XIX-lea: „Să închidem ușile. Nimeni nu-i va egala vreodată pe giganții care au inventat mașina cu aburi”. De asemenea, experții lui Napoleon III au demonstrat că dinamul electric nu se va învârti niciodată și că toate motoarele electrice sunt, de fapt, niște variante pentru perpetuum mobile.

– Când Thomas Edison a adus în fața Academiei Franceze fonograful pe care îl inventase, savantul J. Bouilleaud a declarat că este imposibil și că va fi pe veci imposibil ca niște aparate din metal și lemn să reproducă miracolul vocii omenești. Ba, mai mult, când aparatul a scos primele sunete, cineva din sală a sărit să-l strângă de gât pe Edison, pe care îl credea ventriloc, strigând: „Iată secretul invenției!

– În 1875, directorul oficiului de patente din Statele Unite și-a prezentat demisia secretarului de stat pentru comerț, motivând că nu are rost să rămână în post din moment ce tot ce se putea inventa fusese deja inventat.

– În 1877, marele chimist Marcellin Berthelot scria: „Universul nu mai are de acum înainte niciun mister”.

– În 1895, profesorul Lippmann își sfătuia un student, care dorea să devină fizician, să renunțe la această idee dacă nu dorea să devină un ratat. În acea vreme, practic toți fizicienii erau de acord că „fizica este o știință închisă”, în care nu mai erau posibile descoperiri importante.

– Tot în 1895, Lordul Kelvin, președintele Societății Regale Britanice, afirma cu tărie că „zborul cu vehicule mai grele ca aerul este imposibil”. Multe alte personalități, printre care și Simon Newcomb, îi împărtășeau opinia. Lordul Kelvin a mai declarat și că „radioul nu are niciun viitor” sau că „razele X se vor dovedi o șarlatanie”.

– Fizicianul Heinrich Hertz, cel care a dat numele său undelor radio, scrisese Camerei de Comerț din Dresda că ar trebui descurajate cercetările legate de undele electromagnetice pe care le-a descoperit, întrucât ele nu vor avea nicio aplicabilitate practică.

– Unul dintre pionierii radiofoniei, Edouard Branley, a hotărât în 1898 să renunțe la experimentele sale, pe care le considera lipsite de perspectivă, și să devină medic de cartier. Ba chiar și-a instruit guvernanta să le interzică copiilor săi să-l citească pe Jules Verne, deoarece „ideile false deformează spiritele necoapte”.

– În 1923, fizicianul Robert Millikan, laureat al Premiului Nobel, afirma că „nu pare verosimil ca omul să poată folosi vreodată puterea atomului”. Cu puțin timp înainte, Henry Poincare declarase ceva asemănător: „bunul simț singur este suficient să ne spună că distrugerea unui oraș prin dezintegrarea unei jumătăți de kilogram de metal este o imposibilitate evidentă”. În 1935, unul dintre primii savanți care au obținut fisiunea nucleară, E. Rutherford, a fost întrebat când va putea fi utilizat practic acest proces, iar răspunsul său a fost categoric: „Niciodată!”. Winston Churchill își exprima și el opinia ceva mai târziu că „energia atomică ar putea fi la fel de bună ca explozibilii noștri de azi, dar e puțin probabil să producă lucruri mai periculoase”.

– În 1932, astronomul Moulton de la Universitatea din Chicago opina: „Nu-i nicio speranță ca ideea fantastică a zborului spre Lună să devină realitate, din cauza barierelor insurmontabile pe care le pune depășirea gravitației pământene”.

– La începutul anilor 1940 era unanim răspândită ideea că avioanele nu vor putea depăși viteza de 700 kilometri pe oră. Peste câțiva ani, că nu poate fi depășită viteza sunetului. La ora actuală considerăm că nu poate fi depășită viteza luminii, până la care mai avem destul.

În prezent puțini se gândesc la faptul că vom avea și o știință a secolului XXII, XXV, ș.a.m.d., și că urmașii noștri îndepărtați se vor confrunta cu probleme la care nu vor avea răspunsuri, că teoriile lor le vor nărui pe cele precedente și că unele fenomene, considerate la un moment dat „detalii nesemnificative”, vor reuși după câtva timp să ne schimbe viziunea asupra lumii.

Totuși, deși aflate într-o continuă luptă de secole bune, știința și religia păreau a se îmbina perfect, completând tabloul care începuse să mi se dezvăluie din ce în ce mai clar. Vaticanul are până și astăzi oameni de știință, ceea ce demonstrează că cele două pot merge mână în mână. Iar o mare parte a fizicii moderne, mai ales cea cuantică, este inspirată din Kabbalah evreilor. Atât în religie, cât și în știință, era nevoie de o privire dincolo de aparențe, precum și de un simț critic care să înlăture multitudinea de minciuni. Hotărât să dezleg misterele lumii, m-am îmbarcat într-o îndelungată călătorie care avea să-mi dezvăluie un trecut fascinant al Pământului, atât de incredibil încât pare a se afla la granița dintre fantezie și realitate. N-am știut ce voi descoperi atunci când am pornit la drum și, mai ales, n-am știu că răspunsurile primite vor ridica și mai multe întrebări. Tot ce știam era senzația că adevărul se află ascuns în negura trecutului, așteptând să fie scos la lumină. Nimic nu-mi garanta că aș putea reuși să-l descopăr, mai ales că mulți au încercat de-a lungul timpului, fără succes. Dar de câte ori mă descuraja acest gând, auzeam parcă strigătele disperate ale trecutului:

Citiți voi, copii ai viitorului, și aflați secretele trecutului, atât de îndepărtate de voi, dar atât de aproape prin adevărul lor.” (Papirusul Anana)

Enoh, un om drept, ai cărui ochi au fost deschiși de către Dumnezeu, avu vedenia Celui Sfânt din ceruri, pe care îngerii mi-au arătat-o, și de la ei am auzit totul, și de la ei am înțeles ce vedeam, dar nu pentru acest neam, ci pentru unul de departe ce va veni.” (Cartea lui Enoh, 1:1-2)

Iar tu, Daniele, ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea până la sfârșitul vremii.” (Cartea lui Daniel, 12:4)

Fericit este cel ce citește și cei ce ascultă cuvintele proorociei și păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape.” (Apocalipsa lui Ioan 1:3)

Așadar, nu voi face cunoscută această lucrare a mea, ceea ce însă nu mă va împiedica să o scriu (…) Poate apoi să fie păstrată în taină, până ce va veni timpul când va putea cuteza să iasă la lumină fără pericol sau până ce i se va putea spune cuiva care a ajuns la aceleași concluzii și îmbrățișează aceleași opinii că a existat deja unul, în niște vremuri sumbre, care a gândit la fel ca tine.” (Sigmund Freud – Moise și religia monoteistă)

Astfel îmi închei scrierile. Chei fie ele pentru cei ce vor veni după mine.” (Tăblițele de smarald ale lui Thoth Atlantul)

Pentru a căuta adevărul, este necesar să luăm în calcul sfatul dat de marele preot Bakhenkhonsu tânărului Mose în cartea Moise, le pharaon rebelle („Moise, faraonul rebel”) de Bernard Simonay: „A cunoaște un lucru nu înseamnă să-l păstrezi în memorie, ci să-l înțelegi. Și, ca să-l înțelegi, trebuie să ai curajul să-ți respingi prejudecățile, uneori chiar împotriva a ceea ce crezi că știi, a ceea ce ai învățat de la cea mai fragedă vârstă (…) cu cât vei înainta în vârstă, cu atât vei fi mai convins că deții adevărul. Totuși, dacă vrei ca într-o zi să te apropii de acest adevăr, trebuie să fii gata să respingi tot ceea ce ai reținut ca să-ți deschizi inima la altceva, ca să știi cine ești și de ce te-ai născut. Scopul vieții tale va fi să descoperi secretul pe care Maat (personificarea adevărului, ordinii și dreptății – n.a.) l-a așezat în inima ta. Abia în acel moment vei deveni un makheru, adică vei atinge starea celui care trăiește în armonie cu zeii”.

Zeii au vorbit. Nu trebuie decât să îi ascultăm, pentru a le putea dezgropa secretele din negura trecutului, acoperite de timp în uitare. Căci „nimic nu este tăinuit încât să nu fie descoperit și nimic nu este acoperit, care în cele din urmă să nu fie descoperit”, după cum susține Evanghelia lui Toma, descoperită la Nag Hammadi. În acest caz, așa cum a spus dumnezeul biblic la facerea lumii, „Să fie lumină!”.

Continuarea în cartea „Secretele zeilor” de Claudiu-Gilian Chircu.

Eu nu sunt Charlie!

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana, Religia reînţeleasă on 11 ianuarie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

images

Au trecut doar câteva zile de la atentatele din Franța și deja mi s-a acrit de acest subiect. Întreg mapamondul deplânge moartea acelor „eroi” uciși pentru libertatea de exprimare și se identifică cu ei, în timp ce blamează islamismul. Presa ne repetă încontinuu cuvântul „teroriști”, ca să ne intre bine în cap, liderii noștri pregătesc legea „Big Brother”, iar noi nu știm pe unde să ne ascundem de teama teroriștilor. Nici în ziua de azi majoritatea nu au învățat să cearnă informațiile primite de la mass-media, după cum bine se vede, preferând să înghită tot ce li se bagă pe gât, fără a se obosi să și gândească singuri. Măcar puțin. Dacă vrem să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat în Franța, ar trebui să știm contextul în care au avut loc acele atentate.

Pe 26 ianuarie 2014, francezii au protestat în Paris și Lyon împotriva evreilor sioniști și a francmasonilor, cerând Armatei să…

Continuarea aici.

Best year for the best team in the world

Posted in Fotbal on 31 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Best year for the best team in the world

Founded 112 years ago, Real Madrid is FIFA Club of the 20th Century and Best European Club of the 20th Century. Basically, the best football team in the world. Not only in the past, but in the present as well. And this year, 2014, was historical. It was the best year in Real Madrid’s history so far.

In 2014, Real Madrid played 63 official games in 6 different competitions, winning 4 of them and losing 2: La Liga (3rd place) and Supercopa de España (2nd place). This year, Real had 51 wins, 5 draws and 7 losses, scoring 178 goals and receiving only 41. The trophies and awards Real Madrid had won in 2014: Citește în continuare

Evlaviosul Rareș Bogdan și capra jupuită

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 30 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

rares bogdan

Rareș Bogdan, realizatorul emisiunii „Jocuri de putere” și noul director general al postului Realitatea TV, a postat în ajunul Crăciunului pe contul său de Facebook o poză cu nevastă-sa în curul gol. Imediat după câteva poze cu el într-o biserică, ca să vedem cu toții că e un om cu adevărat evlavios. Iar eu nu pot înțelege dacă omul și-a fumat bradul sau și-a scos soția la produs. În loc să distribuie pe Facebook fotografia nevesti-sii dezbrăcată, mai bine o distribuia pe ea, ca să bucure de Crăciun și alți creștini mai puțin norocoși. Dacă ar face așa ceva, ăsta ar fi singurul moment în care aș regreta că am renunțat la creștinism. Nu știu alții ce cred, dar mie îmi pare un gest extrem de deplasat al domnului Rareș Bogdan, oricât de bună ar fi soția lui (nu știu dacă e cea mai bună, pentru că n-am încercat-o). Când toți pun poze cu porcii tăiați de Ignat, el pune…

Continuarea aici.

Din lumea interlopă a Guvernului

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 27 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Din lumea interlopa a Guvernului

Burtiera păcătoșilor adevăr grăiește, după cum spune o vorbă din bătrâni. Să nu afle patronul Ghiță ce dezvăluiri fac angajații lui, că îi concediază pe toți. Sau îi elimină în stil mafiot, dacă tot e vorba despre interlopi…

Continuarea aici.

Ministrul premier

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 26 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Ministrul premier

Conform DEX-ului, premier înseamnă prim-ministru. Nu viceprim-ministru, nu un simplu ministru. Doar prim-ministru. Ceea ce-mi creează o dilemă, după lecturarea articolului din Jurnalul. Ori prim-ministrul Serbiei era să facă un atac de cord la aflarea veștii că unul dintre miniștrii săi a fost la un pas de moarte, ori…

Continuarea aici.

Ciclul senzațional al Dianei Maloș

Posted in - OTV, Jurnalism de 2 bani din Botswana on 26 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Ciclul senzational al Dianei Malos

Cum să nu-ți fie dor de OTV, singurul post TV care nu doar se ocupa cu informarea corectă a cetățenilor, ci le și punea cerebelul la treabă? Cine vreodată a abordat atât de multe mari enigme ale Universului, la fel ca Dan Diaconescu Direct? Cine i-a mai convins pe oameni să-și înlocuiască banalele gânduri cu astfel de întrebări? Dacă turma de telespectatori nu s-ar întreba dacă și-a făcut Cioacă nevoile între Rucăr și Bran sau de ce Diana Maloș a folosit…

Continuarea aici.

La Iași, câinii fără stăpâni au stăpâni

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 26 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

La Iasi, cainii fara stapani au stapani

Nu știu cum se folosește limba română la Iași, dar știu că, în restul țării, câinii comunitari sunt cei fără stăpân. Sau poate că Iașiul a devenit atât de dezvoltat, încât până și patrupedele maidaneze au stăpâni. Până vom descifra acest mister, care transformă fosta capitală a Moldovei într-un Triunghi Mioritic al Bermudelor, prefer să presupun că avem de a face cu prostia autorului acest articolul. Despre care mi-ar plăcea să știu dacă este un comunitar cu sau fără stăpân.

Sper că pensionarul din fotografie este…

Continuarea aici.

Dumnezeul Ponta

Posted in România = Poanta lui Ponta on 26 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Dumnezeul Ponta

Bineînțeles că Victor Ponta face astfel de declarații. Dumnezeul știut de toți este doar un om, pentru că Ponta e singurul Dumnezeu. Cel puțin așa se credea înainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale. Nu degeaba preoții își îndemnau turmele să-l voteze pe Victoraș, iar el era declarat „singurul candidat ortodox”, fiind primit în audiență atât de patriarhul nostru, cât și de Papă la Vatican. Dacă ar fi devenit președintele României, probabil Ponta ne-ar fi binecuvântat cu zece porunci, pe care să le respectăm cu sfințenie. Ceva de genul ăsta:

Continuarea aici.

Trebuie să fii mârlan ca să lucrezi la Cancan. Restul e Cancan

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 26 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

 Trebuie sa fii marlan ca sa lucrezi la Cancan. Restul e Cancan

Își traduce? Puicuță de 20 de ani? Găină de 53? Ăsta e limbaj jurnalistic? De când? Dacă tot folosește Cancanul exprimări de tronsonul blocurilor, unde se adună bețivanii pentru a-și elimina surplusul de alcool, de ce nu adoptă mereu acest limbaj? Am observat deja că la Cancan lucrează doar intelectuali adunați din șanțurile de pe marginea ulițelor satelor din jurul Bucureștiului, așa că n-are rost să se mai prefacă. Ar fi mult mai simplu pentru intelectul lor subnutrit exprimări în ziar de genul:

Continuarea aici.

Realitatea agățătorului Mircea Badea

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 23 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

12

Mircea Badea a AGĂȚAT ceva NOU!” Extraordinar, dom’le! Oare ce? Două scaune noi, pe care să facă șpagatul? Un nou cur pe care să-l pupe, în absența celui al lui Voiculescu? O nouă bătaie de la vreun motociclist? Nici vorbă! O tipă, pentru că așa spune titlul. Păi Badea nu e cu Carmen Brumă? O înșeală? Nici vorbă! Nu contează ce este scris în titlu, din articol aflăm altceva. Băi, frate, dar dacă o înșeală? O să-l bată Carmen mai rău decât motociclistul ăla. Sigur nu rezistă în ring nici jumătate de repriză. Dar dacă a agățat ceva nou, noi ce ne facem? Că doar e și problema noastră, nu? Nu!

13Din articol am aflat cu pulsul crescut la maximum că tatăl lui Mircea Badea a povestit despre cuceririle din copilărie ale fiului său, Mirciulică fiind un adevărat Don Juan pe la 5-6 ani. Păi și unde e acel „ceva NOU” pe care l-a „AGĂȚAT” Badea? Nu e! Ce dacă așa scrie în titlu? Beniamin Cioantă, cârnatul cu pretenții de jurnalist, poate să mintă, pentru că așa vrea el. Pentru că nu dă doi bani pe public, pe reguli sau pe legi. Dacă el vrea să mintă pentru a i se citi rahaturile, o va face fără a sta pe gânduri (are așa ceva?) și nimeni nu îl taxează pentru asta. Că doar rolul jurnalistului nu e de a informa, ci de a manipula. Iar Cioantă nu a mințit în totalitate. Mircea Badea chiar „a AGĂȚAT ceva NOU”; însă nu acum, ci în copilărie. Dacă Beniamin a uitat să specifice ultima parte, nu trebuie să-i sărim la beregată. Pur și simplu, omul are multe pe cap, așa că lapsusul e ceva firesc. Scuză-mă, Beniamin Cioantă, că te-am acuzat pe nedrept. Am fost insensibil și nu pot decât să regret amarnic ce am făcut cel puțin jumătate din restul existenței mele mizere. Deși… Unde poți să „vezi cine e tipa”, că din articol nu se înțelege nici cine e, nici nu poate fi văzută? Și care tipă, din moment ce tatăl lui vorbește despre mai multe?!? Beniamin, agăța-te-aș în șpagatul lui Badea, în timpul bătăii cu motociclistul!

Realitatea confundării Dublinului cu Dubaiul

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 23 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Realitatea confundarii Dublinului cu Dubaiul

Incredibil! Dubaiul s-a mutat în Dublin! Ori Dublinul în Dubai! Capitala Irlandei a devenit emirat arab, ce tocmai s-a unit cu celelalte din Asia! Dublin, Dubai, sigur sunt același oraș, dacă au primele trei litere identice! Și ne mai mirăm că unii confundă Bucureștiul cu Budapesta…

Realitatea tristeții tuturor fetelor

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 23 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Realitatea tristetii tuturor fetelorAuzisem că Horia Brenciu are câteva admiratoare, în special în rândul tinerelor pensionare. Auzise și el același lucru. Însă nimeni nu se aștepta să fie dorit de absolut „toate fetele din România”. Nici măcar el. Iar acum, când Brenciu s-a însurat, toate fetele din România vor ține doliu 40 de zile, își vor turna cenușă în cap, se vor îmbrăca în saci, își vor smulge silicoanele și vor boci încontinuu, cu lacrimi de Dreadnoughtus schrani (cel mai mare dinozaur descoperit până acum). Data nunții va fi declarată zi de doliu național atât pentru femei, cât și pentru bărbații invidioși pe Brenciu. Unele se vor sinucide, unele se vor călugări iar altele vor renunța complet la bărbați, devenind lesbiene. Decizia egoistă a lui Brenciu de a se căsători cu o singură fată va pune în pericol chiar existența nației noastre, din cauza stopării natalității. Măcar de s-ar fi stopat cu o zi înainte de concepția autorului acestui articol sfâșietor…

Mireasa sulei lui Suleyman

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 22 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

7De la prea mult Suleyman, turcofilii de la Kanal D au contactat virusul telenovelistic. Prin urmare, totul în jurul lor trebuie să fie o telenovelă. Dacă nu este, fac ei în așa fel încât să devină una.

O poză de la o nuntă, găsită pe net, s-a transformat în Citește în continuare

Realitatea dezbrăcării la plajă

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 22 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Realitatea dezbracarii la plaja Incredibil dar adevărat! Și incendiar! Viața chiar bate filmul! Să mai spună cineva că fantezia nu poate deveni realitate! După mii de ani de așteptare, începuți în epoca de piatră, bărbații au putut vedea în sfârșit Citește în continuare

Realitatea schimbării fotbalului

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 22 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Câteodată mă consider prost. Nu oricum, ci prost de-a binelea. Complet cretin. Asta doar pentru că nu pricep logica unor ziariști. Așa cum s-a întâmplat și în cazul acestui articol:

Realitatea schimbarii fotbalului

Poate să mă pice unul cu ceară și tot nu voi putea înțelege cum „va schimba tot fotbalul” faptul că doar cluburile vor putea deține jucători, nu și diverși terți. De ce „jocul nu va mai fi același”? Dacă fotbaliștii vor fi doar în proprietatea cluburilor, cum va influența acest lucru jocul? Se vor schimba regulile jocului de fotbal? Fotbaliștii nu vor mai reuși să dea cu piciorul în minge? Fotbalul va semăna cu oina sau cu polo? Cum va schimba această decizie „tot fotbalul” (nu o parte, ci tot)? Cum va schimba jocul de fotbal? Sincer, cred că sunt total idiot pentru că nu pot găsi răspunsuri la aceste întrebări. Mă voi resemna cu gândul ăsta și voi încerca să-mi trăiesc viața într-un mod cât mai tâmpit, care să-mi permită să mai supraviețuiesc câțiva ani. Pentru că asta merită oamenii stupizi ca mine.

Dar dacă problema nu este la mine, imbecil fiind de fapt autorul articolului? Ăla care nu are curaj să-și semneze articolul, însă n-are nicio problemă în a scrie despre „agenți sau diverse compania”. Hmm…

Realitatea sexosului Beniamin Cioantă

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags , , on 22 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

21

Ce este atât de „SEXY!”? Faptul că Ana Baniciu vorbește, relația ei, ea sau Dorian Popa? De ce articolele de rahat trebuie neapărat să înceapă cu o exclamație? Și de ce este considerat Beniamin Cioantă jurnalist?!?

Pentru cei care Citește în continuare

Din fundul Antenei 1

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 22 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

 Din fundul Antenei 1

Ce faci atunci când lucrezi la una dintre cele mai mari televiziuni din țară, Antena 1, și nu ai știri cu care să-ți umpli site-ul? Accepți o scădere de salariu pentru că nu ți-ai îndeplinit norma? Riști chiar să fii concediat? Nici pomeneală! Atunci? Compui o știre, firește. Ce faci dacă nu ai niciun subiect palpitant? Publici fotografia unui fund, căreia îi adaugi cinci fraze, pentru a fi articolul complet. Ar putea oare un fund să reprezinte o știre? De ce nu? Cui nu îi plac fundurile? Ce contează că sunt milioane de poze cu funduri pe internet? Se plânge cineva de unul în plus? Nu cred. Totuși, de ce fotografia unui fund banal reprezintă o știre pe site-ul Antenei 1? Din două motive: pentru că de acolo (mai exact din rect) iese esența Antenelor și pentru că fundul este cea mai venerată parte anatomică de către anteniști, care visează să mai aibă șansa de a-l pupa pe Voiculescu acolo și la propriu. Astfel înțelegem și de ce în prima frază apare „fund bărbat”, deși din a treia aflăm că este vorba despre o „tipă sexy și jucăușă”. Păcat că nu-i putem vedea pe toți înghesuiți în celula șefului lor, încât să fie toată lumea fericită…

Realitatea bombei lui Connect-r

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags , on 22 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

În goana după rating, vizualizări și like-uri, Presa minte de îngheață apele. Deseori apelează la înșelătorii pentru a atrage publicul, demonstrând că deontologia jurnalistică nu este decât un mit. În lipsa unui CNA al Presei scrise, așa-zișii jurnaliști își fac de cap cu nesimțire. Iar noi, în loc să îi taxăm pentru asta, intrăm în horă și jucăm după cum ne cântă. Prost nu este cel care înșeală, ci cel care se lasă înșelat, iar nouă ne convine de minune postura de proști. E mai odihnitor să nu-ți folosești creierul decât atunci când este absolut necesar. Cel puțin asta demonstrează majoritatea dintre noi.

O știre a Realității de pe 25 septembrie 2014 reprezintă un bun exemplu al înșelătoriei la care apelează Presa:

18

Cei mai curioși din fire nu s-au putut abține să nu citească respectivul articol, pentru a afla bomba lui Connect-r. Probabil unii au început să și tremure de emoție. Cine nu mai trăiește? Vreun apropiat al lui Connect-r? S-a întâmplat ceva cu copilul său? Ori cu soția sa, Misha? Mai mult ca sigur, din moment ce e un „ANUNȚ BOMBĂ!”… Spre ușurarea noastră, nu era niciuna dintre aceste variante catastrofale:19Din articol am putut afla că artistul vorbea despre cum i s-a schimbat viața de când a devenit părinte. „De când sunt tată stau mai mult pe acasă. În situațiile astea, omul nu mai trăiește pentru el. Trăiește prin copilul lui, pentru copilul lui”, a mărturisit Connect-r. Iar eu mă scarpin în scăfârlie de câteva minute bune, încercând să îmi dau seama unde este anunțul bombă… Mai mult ca sigur o să mă scarpin până îmi voi forma o chelie ca a lui Băsescu și tot nu voi găsi bomba. Pentru simplul fapt că nu există. E doar un articol banal, pe care autorul nu avea cum să-l promoveze decât printr-o înșelătorie. Iar un titlu care induce în eroare în mod deliberat produce efectul scontat. Și încă nu există nicio lege care să-i oprească pe ziariști ca Beniamin Cioantă. Sper ca măcar karma, legea cauzei și efectului, să-și facă treaba cât mai curând…

Libertatea… de a nu alege nume satanice

Posted in - Libertatea, Jurnalism de 2 bani din Botswana, Religia reînţeleasă on 22 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Libertatea... de a nu alege nume satanice

Ce ne-am face fără Libertatea, această sursă inepuizabilă de înțelepciune? Nici numele copiilor nu le-am putea alege singuri. Din fericire, ediția din 9 octombrie 2014 a acestei prestigioase publicații ne învață ce nume să nu alegem, bazându-se pe excepționalele cunoștințe lingvistice, teologice și mitologice ale autorului anonim: Citește în continuare

Elodia, găsită dar nu prea

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 20 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Presa minte. Nu întotdeauna, dar foarte des. Fiind un instrument de manipulare, e firesc să mintă. Nu e moral sau normal acest lucru, dar ce mai contează într-o societate materialistă? O dovadă în plus o reprezintă un articol de pe romaniatv.net de pe 20 iunie 2014.

Pe prima pagină a site-ului postului România TV se putea citi:

 10Curioșii care au dat un click pe respectivul anunț au avut surpriza neplăcută să afle că au fost mințiți. Din articolul semnat de Iulian Tudor reiese că Elodia nu a fost găsită, ci doar căutată de un câine polițist. Ceea ce contrazice anunțul de pe prima pagină.

 11

Mi-e dor de vremurile când Presa se ocupa de informarea publicului, nu de dezinformarea lui…

Avem grup pe Facebook

Posted in Secretele zeilor on 13 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

 Avem grup pe Facebook

Gata, s-a încheiat votul. Fără vreun exit poll trecem direct la rezultatul final, cât să nu mai aibă nimeni timp să strige „Mihaela, dragostea mea”. Astfel, dintr-un total de 121 de votanți, 75,21% au fost de acord să facem un grup „Secretele Zeilor” pe Facebook, 9,09% consideră că este o idee proastă, iar 15,7% (printre care și eu) s-au pișat pe el de vot. Majoritatea a decis, așa că am făcut grupul, care se poate găsi aici: https://www.facebook.com/groups/794949720551506/.

Vă aștept în acest grup pe toți cei care aveți ceva de spus, care vreți să socializați sau doar vă plictisiți foarte tare. Cei care încearcă să agațe pe net pot încerca și aici, deși nu le pot promite că vor avea succes. Iar pe cei puși pe ceartă îi sfătuiesc să se abțină, pentru că nu se tolerează insultele de niciun fel. Respectul față de ceilalți este o cerință obligatorie pentru ca un grup să poată funcționa și progresa.

N-o mai lungesc mult, așa că vă spun că vă aștept în acest grup, unde puteți să vă faceți de cap, să discutați despre orice, oricând și oricât (dar nu cu oricine). Îmi place să cred că cititorii fideli ai acestui blog sunt de calitate superioară, prin urmare sunt sigur că și grupul va beneficia de dialoguri de același fel. Mai rămâne să demonstrăm asta.

PS: Nu uitați că blogul are și o pagină de Facebook: https://www.facebook.com/pages/Secretele-Zeilor/278207105579898?ref=bookmarks. Care nu ajută la nimic, doar există și atât. Cu sau fără like-uri.

Test de șmechereală adevărată

Posted in Aberaţii cu striaţii on 7 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

cocalar-01

Pentru a rezolva odată pentru totdeauna apăsătoarea problemă a multor români dornici de a-și compara cu succes valoarea, un grup de emeriți psihologi veterinari de la prestigioasa Universitate din Papua Noua Guinee a întocmit un test ce poate stabili cu exactitate gradul individual de șmecherie. Astfel, printr-o scurtă serie de întrebări se pot afla valorile reale ale talentului și valorii fiecăruia, fără a mai fi nevoie de dispute inutile. Pentru rezultate satisfăcătoare, cercetătorii recomandă odihnă, post, rugăciune și alcoolemie la limita legală înainte de începerea testului. Plus evitarea excesului de zahăr, sare și grăsimi.

1. Cum se scrie corect: „manele ie veața mea” sau „manele ie veața tha”?

2. Unde nu ai voie sub nicio formă să mergi, pentru a nu-ți pierde valoarea?

a. La școală

b. La bibliotecă

c. Eu am mereu valoare, oriunde aș fi

3. Nichita Stănescu a fost fotbalist la Steaua înainte sau după venirea lui Gigi Becali?

a. Ești prost, Nikita e femeie sau ceva de genul…

b. Ești prost, Steaua nu exista înainte de nea Gigi , să-i dea Dumnezeu și Măicuța Domnului sănătate

4. Ce are în ea shaorma cu de toate?

5. Care este cel mai important lucru în viață?

a. Banii și valoarea

b. Banii și talentul

c. Banii și semințele

6. Când te deranjează dușmanii, îi bați ca Cichi Cean sau ca Brusli, ăla de i-a cântat maestrul Jean de la Craiova la mormânt?

7. Cum se dansează corect în club?

a. Pe masă, printre sticle

b. Sub masă, printre sticle

c. Lângă masă, ca să nu spargi sticlele

8. Cine e cel mai adevărat artist din lume, Florin Salam sau Nicolae Guță?

9. De ce are nevoie o pițipoancă pentru a fi considerată prințesă?

a. De talent și de valoare

b. De silicoane

c. De un Irinel Columbeanu

10. Cei care scriu corect sunt poponari sau proști?

a. Deci da

b. Și testul ăsta e scris cam corect

11. Ce ai prefera să se inventeze într-un viitor apropiat?

a. Moaște cu aromă de shaorma

b. Moaște cu surprize ca guma Turbo, prin care poți colecționa toți sfinții din calendar

c. Ceafă de moaște cu de toate, inclusiv cu semințe

12. Unde se aud mai tare manelele din telefon?

a. În autobuz

b. În stația de autobuz

c. În căruță

13. Ce a compus Ciprian Porumbescu?

a. Manele nu, că l-aș fi știut

b. Muzică de sataniști, fir-ar al dreacu’ de roacăr

c. Ăsta nu era fotbalist?

14. Când sunt alegeri de orice fel, pe cine votezi?

a. PSD-ul, că îmi dă ulei și făină

b. Pe nea Gigi, că multe a mai făcut pentru popor, să-i dea Dumnezeu și Măicuța Domnului sănătate

c. Pe cine îmi zice popa la biserică

15. Ce nu trebuie să-ți lipsească din partea din față a Merțanului?

a. Coji de semințe pe bord

b. 2452 de iconițe și cruciulițe

c. Volanul

16. Moaștele se ling sau se sug?

17. Ce trebuie să porți la gât pentru a-ți exprima cel mai corect credința?

a. O cruce mare cât una de mormânt

b. O icoană mare cât tine, pentru a-i vedea pe Iisus și pe Măicuța Domnului în mărime naturală, 3D și HD

c. Un prieten mic de statură, cât Adrian Minune, legat de o cruce

18. De unde se extrage aurul?

a. Din dinți

b. Din lanțuri și brățări

c. Nu se extrage, ci se cumpără

19. Mersul la sală are rolul de a face brandul să crească pentru a-ți bate mai bine dușmanii sau pentru a impresiona prințesele?

20. Cine crezi că este real, Moș Crăciun sau Iepurașul de Paște?

a. Da, scrie și în Biblie

21. Care este cea mai bună echipă de fotbal din lume?

a. Steaua

b. Steaua

c. Messi

22. Ce cărți ai reușit să citești până acum?

a. Cărți de joc

b. Cărți de credit

c. Ce-s alea cărți?!?

23. Care sunt cele mai bune filme din lume?

a. Telenovelele

b. Porno

c. Telenovelele porno

24. Cum se scuipă corect cojile de semințe?

a. Cu boltă și cu efect

b. Printre dinți

c. Cu tot cu dinți

25. Cât de important este să ai valori morale?

a. Mereu trebuie să ai valoare, că e cea mai valoroasă

b. Asta e o superstiție, la fel ca gravitația

c. Ai zis cumva ceva de mama?

26. Care este sensul vieții?

a. Să ai bani, femei și valoare

b. Să-ți moară dușmanii de ciudă

c. Sensul giratoriu

d. Oooooooooooooof, viața meaaaaa…

27. Dacă nu ai fi cocalar, ce ți-ar plăcea să devii?

a. Regele țiganilor

b. Cel mai nambăr oan cântăreț de manele

c. Pițipoancă

28. De ce faci shopping?

a. Ca să-mi iau țoale de firmă

b. Ca să mă vadă toată lumea în mall

c. Pentru că am bani

29. De câte ori pe săptămână faci sex?

a. De vreo 50 de ori pe zi, că mă iubește femeile

b. Fără număr

c. Sex face mă-ta, eu mă f…t

30. Cât de bun ești la pat?

a. Până să mă dezbrac, femeia are deja orgasm

b. Dacă o ating, deja rămâne însărcinată. Cu tripleți!

c. Dacă încep să fac sex, îi modific ADN-ul

31. Crezi în extratereștri?

a. Nu știu, că nu sunt ortodocși

b. Depinde de anotimp

c. Eu să cred în ei? Ei să creadă în mine!

32. Care este sensul alegoric al poemului „Luceafărul” de Mihai Eminescu?

a. Cred că se referă la carul alegoric al lui Mazăre de la carnaval

b. Are mai multe dar nu ți le zic, că îți împrăștii de tot ideile

c. Ești bou, se cheamă „Lucea Farul”, nu cum ai zis tu

33. În ce an a avut loc răscoala din 1907?

a. Nu știu, că nu trăiam pe vremea aia

b. Nu știu, că nu mă pricep la geografie

c. Caută pe Goagăl dacă ești prost, în loc să mă întrebi pe mine

34. Cine ar învinge într-o luptă dintre Superman și Chuck Norris?

a. Ești bou, că Superman nu există

b. Ești bou, că Chuck Norris nu există

c. Ești bou

35. De ce îți faci selfie-uri de fiecare dată când vezi o oglindă?

a. Ca să mă vadă toți cei care mă cunosc

b. Ca să mă vadă toți cei care nu mă cunosc

c. Ca să mă văd eu

36. O manea nouă se ascultă încontinuu, cu volumul la maximum?

a. Da

b. Nu îndrăzni să pui și altă variantă, că îți rup capul

37. Când se taie eticheta de la țoalele de firmă?

a. Nu se taie, ci se ține doar la vedere

b. Nu se taie, ci se lasă să crească

c. M-am plictisit, mai ai multe întrebări?

38. Dacă ai 2 pungi de semințe și frățiorul tău îți ia o pungă dar îți dă o shaorma, câtă mâncare ai?

a. Nimeni nu se atinge de semințele mele, nici măcar frățiorul meu

b. Fără număr, pentru că n-am înțeles întrebarea

c. Toate femeile să apeleze la mine

39. Cum agăți femei?

a. Îmi etalez talentul, valoarea, tatuajele, lanțul și țoalele de firmă

b. Nu le agăț, vin singure

c. Le plătesc, că n-am timp de pierdut cu vrăjeala

40. Cum te-ai autocaracteriza printr-un singur cuvânt?

a. Sunt cel mai mondial, cel mai baștan, cel mai nambăr oan, cel mai fermecător, cel mai cuceritor și cel mai jupân, să moară copilașii mei!

b. Sunt o bombă nucleară înconjurată de petarde, ce pocnește orice dușman doar din inerție, chiar și prin telepatie!

c. Personaj byronian, în care frumoasa complexiune fizică ascunde un suflet dezamăgit și revoltat, suflet viril locuind într-un corp plin de gingășie feminină, conținând ceva din cultul romantic al androginului, retras în durerea proprie, schimbat de frământări revoluționare, figură demonică, nonconformist și răzvrătit, stăpânit de un zbucium infernal datorită dezacordului cu lumea, ce are trăiri excesive și stări de exaltare în dragoste

Interpretarea răspunsurilor

Dacă ai răspuns la majoritatea cu „Deci da”: Ești boss-ul boșilor, mondialul mondialilor, cel mai șmecher și baștan, bengos și cel mai nambăr oan. Femeile te iubesc, dușmanii îți poartă pică, valoarea ta va rămâne scrisă în istorie și va fi pomenită în vecii vecilor până la sfârșitul vremurilor. Femeile își vor tatua numele tău pe fese și vor avea orgasm doar când se vor gândi la tine. Bărbații își vor boteza copiii cu numele tău, la care vor adăuga prenumele Boss_de_boss6969, pentru un plus de șmecherie (sau Printzessa_Tha_Dulkik în cazul fetelor). Nu-ți face griji pentru viitorul tău, deoarece ești dovada vie că într-adevăr fericirea e a celor săraci cu duhul.

Dacă ai răspuns la majoritatea cu „Fără număr” sau „Se știeeeee!”: La fel ca mai sus, însă cu o doză suplimentară de valoare și talent.

Dacă ai răspuns la majoritatea cu „Lasă-mă naibii cu prostiile astea”: Ești o specie pe cale de dispariție. Obișnuiește-te cu gândul că vei fi întotdeauna oaia neagră a turmei, ce va fi mereu criticată de ceilalți. Dacă nu vrei să te schimbi pentru a deveni ca majoritatea, ia-ți o mitralieră și multe gloanțe.

Mesajul secret al premierului Ponta pentru stăpânii săi

Posted in România = Poanta lui Ponta on 21 noiembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

v-ponta-mongol

Victor, o galaxie română în devenire,

Răsare în universul zidit pe răstigniri,

Pe temelie veche, de piatră și jertfire,

El reînalță o țară a vechilor români!

Victor Ponta președinte!

La prima vedere pare o poezie cretină, scrisă de Vadim în timpul unei beții crâncene, după ce a descoperit că impotența nu se tratează nici măcar cu Viagra. Însă „opera” îi aparține președintelui Consiliului Județean Prahova, pesedistul Mircea Cosma. N-am observat cum răsare galaxia Ponta într-un univers zidit pe răstigniri, ci doar Citește în continuare

Numele lui Iohannis

Posted in România = Poanta lui Ponta on 19 noiembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

  iohannis1-800x440

Trăim într-o țară plină de cretini, în care manipularea se simte la ea acasă, lucru demonstrat la alegerile proaspăt încheiate. De câteva zile circulă pe Facebook o aberație lansată aparent de lectorul universitar doctor Orlando Balaş, profesor de limba germană la Universitatea din Oradea. El a tradus numele noului președinte al României astfel: Citește în continuare

Ce vă faceți dacă în spatele lui Ponta este Băsescu?

Posted in România = Poanta lui Ponta on 13 noiembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

base-ponta

Dragi fani ai PSD-ului, vă propun un exercițiu de gândire. Ce vă faceți dacă în realitate nu Iohannis este omul lui Băsescu, „demonul” pe care îl considerați responsabil pentru traiul vostru mizer, ci Ponta? Pe cine ați vota duminică dacă ați afla asta? Ce-ar fi dacă, după victoria de la alegerile din 2009, Băsescu și-a înfiltrat un om loial lui la conducerea PSD-ului, pentru a deține controlul opoziției? Pare o ipoteză de domeniul fantasticului? Se știe că Victor Ponta a Citește în continuare

42. Urzeala tronului

Posted in Secretele zeilor on 6 noiembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Iron_throne

Ajuns pe tronul Pământului, Marduk nu s-a putut bucura de domnia pe care o visase. Aflat sub stricta supraveghere a Celeștilor, prin urmare limitat în a-și exercita puterea, noul rege s-a văzut nevoit să împartă conducerea Terrei cu sora și consoarta sa, Iștar. Veghetorii s-au trezit împărțiți în două tabere, ce se află într-un război nevăzut de aproape patru milenii. Nevăzut de omenire, care totuși îi simte efectele pe propria piele. Totul din cauza Citește în continuare

Când copiii se joacă de-a oamenii mari…

Posted in Degeneraţia Facebook on 1 noiembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Cand copiii se joaca de-a oamenii mari

Am învățat ceva pe ziua de azi: unii copii țin morțiș să pară importanți pe Facebook și, cum nu au cu ce se lăuda, își atribuie câte un post important, în speranța că se vor lipi de vreo 473 de like-uri, 97 de aplauze și câteva grame de invidie. Din păcate n-am aflat și de ce apelează la asemenea minciuni, însă bănuiesc că ori e vorba despre niște frustrări nevindecabile, ori e ceva contagios în campania electorală. Oricum, nu sunt pregătit să elimin prostia din lista posibilităților.
Pokemoana de mai jos nu s-a mulțumit cu studiatul „stiitelor” politice la sef de promotie sau cu un post de Bucuresti la Pokestar (da, știu că niciuna n-are sens). S-a gândit să devină și director executiv la postul de radio la care lucrez. Chiar dacă lucrează acolo doar în imaginația ei, și-a intrat perfect în rolul de șefă; după ce i-am cerut o mărire de salariu, mașină de serviciu, concediu plătit de ea în insulele Seychelles și o maseuză thailandeză expertă în finalizări, m-am lipit de un „ignore”. Și n-am apucat să-i spun de micul dejun servit zilnic de pe o brunetă cu țâțe mari, lipsă de prejudecăți și început de nimfomanie…
Cine e curios să o vadă / înjure / râdă în față de prostia ei / dea o palmă virtuală cu cursorul de la mouse peste poza falsă de profil / facă Voodoo / ceară o demonstrație de sepuku, poate să o găsească aici:
https://www.facebook.com/profile.php?id=100006376305124.

41. Cronologia amurgului zeilor

Posted in Secretele zeilor on 31 octombrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

2014_07_03_07_16_24

 Conducătorii Imperiului Akkadian, conform Listei Regilor Sumerieni:

Imperiul Akkadian

Conducătorii Sumerului după perioada gutiană, conform Listei Regilor Sumerieni:

Ultimii regi sumerieni

Genealogia lui Abraam de la Șem, fiul lui Noah, până la Yosef, conform Vechiului Testament:

Genealogia lui Abraam

 

2.465 î.e.n. – Este încoronată de Marduk cârciumărița Kug-Bau în Kiș.

2.402 î.e.n. – Se naște Serug, bunicul lui Terah.

2.365 î.e.n. – Moare regina Kug-Bau. Tronul Sumerului îi revine fiului ei, Puzur-Suen.

2.340 î.e.n. – Moare regele Puzur-Suen. Pe tron urcă fiul său, Ur-Zababa.

2.334 î.e.n. – Regele Ur-Zababa din Kiș este ucis de către Lugal-Zage-Si din Umma. Sargon îl ucide pe Lugal-Zage-Si și se încoronează ca rege al Sumerului.

2.325 î.e.n. – Moare Peleg, stră-străbunicul lui Terah.

2.294 î.e.n. – Moare Eber, stră-stră-străbunicul lui Terah.

2.279 î.e.n. – Moare Sargon. Pe tronul Imperiului Akkadian urcă fiul său, Rimuș.

2.272 î.e.n. – Se naște Nahor, tatăl lui Terah și bunicul lui Abraam.

2.270 î.e.n. – Moare Rimuș, fiul lui Sargon. Tronul îi revine fratelui său, Maniștuștu.

2.255 î.e.n. – Moare Maniștuștu, fiul lui Sargon. Este înscăunat ca rege al Imperiului Akkadian fiul său, Naram-Sin.

2.218 î.e.n. – Moare Naram-Sin, nepotul lui Sargon. Regele Akkadului devine fiul său, Șar-Kali-Șarri.

2.195 î.e.n. – Moare Ragau, străbunicul lui Terah.

2.193 î.e.n. – Moare Șar-Kali-Șarri, fiul lui Naram-Sin și strănepotul lui Sargon. În Nippur se naște Terah, fiul lui Nahor și Iyoska. Începe invazia gutienilor în Mesopotamia. Imperiul Akkadian este condus simultan de patru regi: Igigi, Imi, Nanum și Ilulu.

2.190 î.e.n. – Dudu îi învinge pe cei patru regi și ocupă tronul Akkadului.

2.169 î.e.n. – Moare Dudu iar tronul îi revine fiului său, Șu-Turul, ultimul conducător al Imperiului Akkadian.

2.154 î.e.n. – Moare Șu-Turul. Imperiul Akkadian este distrus de către gutieni.

2.123 î.e.n. – Se naște în Nippur Abraam, fiul lui Terah și Amsalai.

2.119 î.e.n. – Guvernatorul orașului Uruk, Utu-Hengal, se înscăunează ca rege al Sumerului după ce îl învinge pe Tirigan, regele gutienilor.

2.113 î.e.n. – Se naște Sarra, fiica lui Haran, viitoarea soție a lui Abraam.

2.112 î.e.n. – Regele Utu-Hengal moare iar tronul Sumerului îi revine ginerelui său, Ur-Nammu, guvernatorul orașului Ur. Terah și familia sa se mută din Nippur în Ur.

2.094 î.e.n. – Moare regele Ur-Nammu. Pe tron urcă fiul său, Șulgi. Terah și familia sa se mută din Ur în Harran.

2.072 î.e.n. – Moare Serug, bunicul lui Terah. Regele Șulgi se autoproclamă zeu.

2.068 î.e.n. – Moare Nahor, tatăl lui Terah și bunicul lui Abraam.

2.066 î.e.n. – Regele sumerian Șulgi își dă fiica de soție și orașul Larsa ca zestre viceregelui Elamului, primind în schimb o legiune de trupe elamite.

2.053 î.e.n. – Regele Șulgi supune provinciile apusene ale Orientului Mijlociu cu ajutorul legiunii sale elamite.

2.051 î.e.n. – Enlil îl ucide pe Enki. Se formează Centura de Asteroizi și Groapa Marianelor. Anu hotărăște ca Enlil să părăsească planeta iar tronul Pământului să-i revină lui Marduk, fiul lui Enki.

2.048 î.e.n. – Moare regele Șulgi, fiul lui Ur-Nammu. Tronul Sumerului îi revine fiului său, Naram-Sin. La ordinul lui Marduk, Abraam, Sarra și Lot pleacă din Harran în Canaan.

2.047 î.e.n. – Abraam, Sarra și Lot ajung în Herakleopolis, la curtea faraonului Merikare, regele Egiptului Inferior.

2.042 î.e.n. – Abraam, Sarra și Lot pleacă din Egipt în Canaan, din cauza conflictului dintre faraonii Merikare și Mentuhotep II.

2.039 î.e.n. – Regii mesopotamieni Amar-Sin, Kudur-Laghamar, Eri-Aku și Tud-ghula înving alianța regilor iordanieni în Valea Sidimului. Abraam îi învinge la Dan și își eliberează nepotul capturat de mesopotamieni. Pe drumul spre casă moare Naram-Sin, fiul lui Șulgi. Fratele său, Șu-Sin, preia tronul Sumerului.

2.037 î.e.n. – Se naște Yișma’el, fiul lui Abraam și Hagar, fiica faraonului Merikare.

2.030 î.e.n. – Moare regele Șu-Sin, fiul lui Șulgi. Fiul său, Ibbi-Sin, devine ultimul rege al Sumerului.

2.024 î.e.n. – Zeul Ninurta folosește șapte bombe atomice pentru a distruge orașe loiale lui Marduk, printre care Sodoma și Gomora. Abraam și Sarra pleacă în Gherara, la curtea regelui filistean Abimelech.

2.023 î.e.n. – Se naște Yitskhak, fiul lui Abraam și Sarra.

2.004 î.e.n. – Moare Ibbi-Sin, ultimul rege al Sumerului. Enlil părăsește Pământul după ce distruge Sumerul printr-o furtună.

1.988 î.e.n. – Moare în Harran Terah, tatăl lui Abraam.

1.986 î.e.n. – Ninurta îi cere lui Abraam să-l sacrifice pe Yitskhak, însă Marduk intervine la timp. Moare Sarra, soția lui Abraam, mama lui Yitskhak.

1.983 î.e.n. – Yitskhak se căsătorește cu Rebekah.

1.963 î.e.n. – Se nasc gemenii Esav și Ya’akov, fiii lui Yitskhak și Rebekah.

1.948 î.e.n. – Moare Abraam.

1.923 î.e.n. – Esav se căsătorește cu Iudit și cu Basemata.

1.900 î.e.n. – Moare Yișma’el, fiul lui Abraam și Hagar, strămoșul arabilor.

1.894 î.e.n. – Sumu-Abum formează în sudul Mesopotamiei un mic regat amorit ce includea și Babilonul, înființând astfel Prima Dinastie Amorită babiloniană.

1.881 î.e.n. – Moare Sumu-Abum iar pe tronul regatului amorit urcă Sumu-la-El.

1.878 î.e.n. – Moare faraonul Senusret II din Dinastia a XII-a iar tronul Egiptului îi revine fiului său, Senusret III.

1.871 î.e.n. – Se naște Yosef, fiul lui Ya’akov și Rakhel. Ya’akov se hotărăște să se întoarcă în Canaan cu familia sa, unde primește de la Marduk numele Israel.

1.860 î.e.n. – Amenemhat III, fiul lui Senusret III, devine coregent la conducerea Egiptului, alături de tatăl său.

1.854 î.e.n. – Yosef este vândut de frații lui și dus în Egipt.

1.845 î.e.n. – Moare Sumu-la-El iar pe tronul regatului amorit din Mesopotamia urcă fiul său, Sabium.

1.843 î.e.n. – Moare Yitskhak, fiul lui Abraam și Sarra. În Egipt, Yosef ajunge la închisoare, acuzat pe nedrept.

1.841 î.e.n. – Yosef devine vizirul Egiptului. În țară încep șapte ani de bunăstare.

1.839 î.e.n. – Moare Senusret III iar tronul Egiptului îi rămâne fiului său, Amenemhat III.

1.834 î.e.n. – În Orientul Mijlociu încep șapte ani de foamete.

1.833 î.e.n. – Ya’akov și familia sa se mută în Egipt.

1.831 î.e.n. – Moare Sabium iar pe tronul regatului amorit din Mesopotamia urcă fiul său, Apil-Sin.

1.816 î.e.n. – Moare Ya’akov, fiul lui Yitskhak și Rebekah.

1.815 î.e.n. – Amenemhat IV, fiul lui Amenemhat III, devine coregent la conducerea Egiptului, alături de tatăl său.

1.814 î.e.n. – Moare Amenemhat III iar tronul Egiptului îi rămâne fiului său, Amenemhat IV.

1.813 î.e.n. – Moare Apil-Sin iar pe tronul regatului amorit din Mesopotamia urcă fiul său, Sin-Muballit.

1.806 î.e.n. – Moare Amenemhat IV iar tronul Egiptului îi revine surorii sale, Sobekneferu.

1.805 î.e.n. – Pe tronul Avarisului din Delta Nilului urcă Yakbim, unul dintre urmașii lui Ya’akov, fondatorul Dinastiei a XIV-a.

1.802 î.e.n. – Moare regina Sobekneferu. Pe tronul Egiptului urcă Sekhemre Khutawy Sobekhotep, fondatorul Dinastiei a XIII-a, care mută capitala la Memphis.

1.794 î.e.n. – Sin-Muballit abdică iar tronul regatului amorit din Mesopotamia îi revine fiului său, Hammurabi, care înființează Imperiul Babilonian, și transformă Babilonul în capitală, la ordinul lui Marduk.

1.780 î.e.n. – Moare Yakbim iar pe tronul din Avaris urcă Ya’ammu.

 1.770 î.e.n. – Moare Ya’ammu iar pe tronul din Avaris urcă Qareh.

1.762 î.e.n. – Moare vizirul Yosef, fiul lui Ya’akov și Rakhel.

40. Abraam, prințul akkadian

Posted in Secretele zeilor on 30 octombrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Abraham_by_JoshauKaitlyn_zps89454518

Abram / Abraam este considerat strămoșul israeliților și al arabilor, deținând un loc foarte important în iudaism, islamism și creștinism, religii care au fost numite abrahamice după numele său. Cercetătorii biblici l-au plasat pe Abram în jurul anului 2.000 î.e.n. Conform Bibliei, el s-a născut cu 1.200 de ani înainte de construcția Templului lui Solomon (fixată de tradiția evreiască la 968 î.e.n.), adică în 2.168 î.e.n., și a trăit 175 de ani. Tradiția biblică nu reprezintă o dovadă a existenței lui Abram, însă acea dovadă ar putea veni din Citește în continuare

39. Amurgul zeilor

Posted in Secretele zeilor on 23 octombrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

 Odin 3

În antichitate, oamenii nu credeau, ca în prezent, în divinități omnipotente, omnisciente, omniprezente și eterne, fără început și sfârșit, atribute ce depășesc barierele logicii. Zeii anticilor erau asemănători oamenilor. Aveau defecte și calități, slăbiciuni și puncte forte, se nășteau, iubeau, urau și, bineînțeles, mureau. E drept că mureau doar corpurile lor materiale, spiritele dăinuind etern. Ceea ce se spune și despre oameni, de altfel.

Religiile antice sunt pline de zeități care au murit și, cel mai adesea, au înviat. De exemplu, în Babilon, Citește în continuare

38. Războiul ariano-semit

Posted in Secretele zeilor on 3 octombrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

 „Întreaga istorie este un conflict dintre arieni și semiți.” – Houston Stewart Chamberlain

8589130411091-warriors-of-troy-wallpaper-hd

Profitând de haosul creat, în care zeii nu mai țineau cont de teritoriile și rasele primite la tratatul de pace, Iștar și-a creat propria rasă, pe cea semită. Cercetătorii consideră că semiții au apărut în Levant, în jurul anului 3.750 î.e.n. Formați dintr-un amestec al roșiilor lui Enlil și albii lui Marduk, semiții au mai primit un ingredient special la naștere: o parte din ADN-ul zeiței. Dorindu-și o rasă care să îi ofere un avantaj, Iștar a apelat la propriile ei gene, semiții moștenind de la ea nu doar agresivitatea, ci și lipsa scrupulelor, precum și dorința de putere. Nu întâmplător cu toții o considerau zeița-mamă. Evreii, semiți ai căror elite au ales-o pe Iștar ca divinitate supremă (spre deosebire de 80555eef9f151b8b82fba9f7cf5cc71dmase, care i se închină lui Yahweh / Marduk), se consideră copiii lui Dumnezeu. Sau, mai exact, a zeității lor supreme. Chiar și-au botezat poporul (și, mai târziu, țara) după numele mamei lor, Israel fiind format din „is” (prima parte a numelui akkadian Iștar), „ra” („conducător” în limba sumeriană) și „el” („zeu” în limbile semite). Urmele venerării zeiței în Israel se găsesc chiar și în Vechiul Testament. În Cartea a doua a Cronicilor și în cărțile a treia și a patra a Regilor este scris că Astarte era venerată în templul lui Solomon, alături de Yahweh, lucru confirmat și de cronicarul arab Al-Massudi care relata că, în anul 820, oamenii califului Al-Maamun au găsit în Marea Piramidă din Egipt (adevăratul templu al lui Solomon) statuile unui zeu și a unei zeițe. Tot în Vechiul Testament se specifică faptul că regele Solomon a început să o slujească pe Astarte. În plus, Cartea a treia a Regilor descrie concursul dintre profetul Ilie și profeții zeilor Baal și Așera, care a avut loc în Canaan. Relatările biblice sunt confirmate de descoperirile arheologice de la Khirbet el Qom, din inima Iudeei și de la Kuntillet Ajrud, la granița vechiului regat. Într-un mormânt de la Khirbet el Qom, din secolul al VIII-lea î.e.n., s-a găsit pe o inscripție o rugăciune pentru YHWH (Yahweh) și Așera, numele ei fiind invocat de trei ori. La Kuntillet Ajrud, situl arheologic este împânzit cu inscripțiile „YHWH și a sa Așera”, una dintre ele ieșind în evidență: „Pentru YHWH de la Șomron și a sa Așera” (Șomron sau Samaria a fost capitala regatului iudeu în secolele IX – VIII î.e.n.). Iar la Mota au fost descoperite numeroase figurine cu chip feminin, care atestă existența unui cult al unei zeițe ca „religie oficială de stat”, după cum a numit-o Erin Darby, profesor de studii religioase la Universitatea Tennessee – Knoxville.

Cum lupta individuală pentru teritorii s-a dovedit a fi haotică, zeii și-au refăcut vechile tabere: Enlil, Ninurta și Ninhursag pe de o parte, Enki, Marduk și Iștar pe cealaltă. Renunțând la teritoriile și rasele primite inițial, Celeștii lui Enlil au ales rasa albă sau ariană, cea mai evoluată în acel moment. Lucru care nu i-a deranjat deloc pe Veghetori, care au preferat rasa semită, creată de Iștar. Astfel, a început un război îndelungat între cele două rase, condus din umbră de cele două tabere de zeități, război invizibil maselor, însă evident în filele istoriei.

Între 2.900 î.e.n. și 2.300 î.e.n., arienii sumerieni din sud și semiții din nord s-au înfruntat pentru a obține supremația în Mesopotamia. În secolul al XXIV-lea î.e.n., conduși de Sargon cel Mare, akkadienii (semiți) au cucerit Sumerul lui Enlil, la ordinul lui Iștar, formându-și astfel Imperiul Akkadian. Lui Naram-Sin, nepotul lui Sargon, zeul Marduk i-a dat Armanul, Ibla, Amanusul și Muntele Cedrilor. Când Naram-Sin a profanat templul lui Enlil din Nippur la ordinul zeiței Iștar, Enlil le-a cerut hoardelor din Gutium (daci din munții Gutâi din Maramureș) să atace Akkadul. În 2.154 î.e.n., gutienii au distrus Imperiul Akkadian, au șters capitala Agade de pe fața pământului și au condus Mesopotamia timp de nouăzeci și unu de ani și patruzeci de zile. Orașul Lagaș, închinat lui Ninurta, fiul lui Enlil, a fost cartierul lor general. Ca răsplată pentru victoria împotriva semiților, Ninurta a refăcut agricultura și sistemul de irigații, iar Anu și Enlil au implantat în orașul Kiș (de asemenea, oraș al lui Ninurta) arma Șuhadaku. Deși imperiul le-a fost distrus, akkadienii nu au dispărut din Mesopotamia. Au rămas divizați în două nații aparent diferite: asirienii în nord și babilonienii în sud.

În jurul anului 2.400 î.e.n. apar în Canaan și Siria amoriții, un popor semit numit Mar.tu de sumerieni, Tidnum sau Amurru de akkadieni și Amar de egipteni. După cum susțin textele mesopotamiene, ei purtau numele zeității lor supreme. Martu la sumerieni, numit inițial Amar Utu, este Marduk al babilonienilor. În secolul al XXI-lea î.e.n., triburile amorite au migrat în sudul Mesopotamiei, unde au distrus a treia dinastie sumeriană din Ur. Deveniseră o forță atât de impresionantă, încât regele sumerian Șu-Sin a fost nevoit să construiască, pentru a-i opri, un zid lung de 270 de kilometri, de la Tigru până la Eufrat. În textul sumerian Lugalbanda și pasărea Anzu se spune că a fost nevoie de construirea unui zid în jurul orașului Uruk (închinat lui Anu și Ninhursag), pentru a-l proteja de invazia amoriților. Distrugând a treia dinastie din capitala Ur, amoriții au reușit astfel să distrugă Imperiul Sumerian. Au cucerit și alte orașe sumeriene, pe care le-au transformat în orașe-state independente, cum ar fi Isin, Larsa, Kiș sau Babilon. În 1.894 î.e.n. au înființat babylon-04prima dinastie amorită în Babilon. La ordinul zeului lor, Marduk, regii amoriți au ridicat Babilonul (care până atunci era doar un orășel), au construit temple pentru Marduk, Iștar și Ea / Enki, precum și zigguratul Etemenanki sau Turnul Babel. Fiind declarat de către conducătorii săi succesorul fostului oraș al lui Enki, Eridu, Babilonul a devenit orașul sfânt al Mesopotamiei, eclipsând Nippurul lui Enlil. În secolul al XVIII-lea, cel de-al șaselea rege al Babilonului, Hammurabi, susținea că a primit de la Marduk un cod de legi dar și o armă foarte puternică. Probabil ajutat de arma zeului, Hammurabi și-a cucerit vecinii, înființând astfel Primul Imperiu Babilonian.

La începutul celui de-al doilea mileniu î.e.n., în centrul și nordul Anatoliei (Turcia de astăzi) au apărut hitiții (arieni) care, în jurul anului 1.600 î.e.n., și-au format un imperiu. Un secol mai târziu, Imperiul Hitit cuprindea cea mai mare parte a Asiei Mici, nordul Levantului și cel al Mesopotamiei. Hitiții susțineau că și-au extins regatul la porunca zeului furtunii, Teșub (Enlil), conducătorul panteonului lor, care a și luptat adeseori alături de ei. Regele hitit Hattusili I și moștenitorul său, Mursili I, s-au războit cu statele amorite (semite) din Siria. În 1.595 î.e.n., Babilonul a fost cucerit și prădat de hitiții conduși de Mursili I, ceea ce a dus la sfârșitul dinastiei amorite și al Primului Imperiu Babilonian. Hitiții hititinu au încorporat Babilonul în imperiul lor, ci l-au lăsat kasiților (tot arieni), aliații lor, care încercaseră să-l cucerească cu două secole în urmă, fiind atunci învinși de regii amoriți Samsu-iluna și Abi-Eșuh. Deși hitiții au aruncat statuia lui Marduk din Babilon, conducătorii kasiți au adus-o înapoi, iar pe Marduk l-au considerat egalul propriului lor zeu, Shuqamuna. Ba chiar au semnat acorduri de pace cu semiții asirieni în secolele al XVI-lea și al XV-lea î.e.n. Cu toate acestea, se pare că n-au reușit să evite mânia lui Marduk și a celorlalți Veghetori. În 1.365 î.e.n., Așur-uballit I a format Primul Imperiu Asirian (semit). Asirienii au prădat de câteva ori Babilonul, regele Adad-nirari I chiar anexându-l Imperiului Asirian. Regele asirian Tukulti-Ninurta I a cucerit, la rândul său, Babilonul și chiar și-a condus imperiul timp de opt ani din acel loc, din 1.235 î.e.n. până în 1.227 î.e.n. În zadar kasiții au refăcut Nippurul, orașul lui Enlil; Celeștii nu i-au ajutat în lupta cu semiții. În secolul al XII-lea î.e.n., dominația lor asupra Babilonului a ajuns la final, când elamiții l-au învins pe regele kasit Enlil-nadin-ahi. Au recucerit orașul pentru scurt timp, în 1.025 î.e.n., însă după douăzeci și unu de ani au fost învinși de aramei (semiți din Siria de astăzi). Kasiții s-au retras în munții Luristanului, unde au trăit în pace până în 702 î.e.n., când au fost învinși lângă Hulwan (în Iran) de către regele asirian Sennacherib.

În jurul anului 1.650 î.e.n., Egiptul condus de faraoni arieni a fost invadat de hicsoși, un grup semit de nomazi. După ce au condus Egiptul timp de un secol, formând Dinastia a XV-a, hicsoșii au fost expulzați de Ahmose I. O parte dintre ei a ajuns în Canaan, unde au construit Ierusalimul, iar o parte a migrat în Grecia, locuită în acel moment de traci. Această migrație a putut avea loc cu ușurință deoarece tracii se retrăseseră din sudul Europei din cauza erupției vulcanului Santorini, ce a avut loc în jurul anului 1.600 î.e.n.

În secolul al XV-lea î.e.n., faraonul arian Tuthmosis III a cucerit Fenicia, Palestina și Siria, zone locuite de semiți. După aceste victorii, el a transformat Egiptul într-o super-putere mondială, fiind considerat unul dintre cei mai mari regi ai Egiptului. Faraonul susținea că zeul Amon i-a cerut să extindă granițele Egiptului prin cucerirea Orientului Mijlociu. În 1.457 î.e.n., la Meggido, Tuthmosis III a învins o coaliție a regilor canaanieni (semiți) la ordinul aceluiași zeu, care l-a învățat să lanseze un atac frontal îndrăzneț împotriva inamicului. Înfrânți, canaanienii au fost nevoiți să recunoască suveranitatea lui Amon.

Pe o stelă din 1.393 î.e.n., faraonul Tuthmosis IV (pelasg) este numit „cuceritorul Siriei” (teritoriu semit). Un text înscris pe partea inferioară a unui scarabeu menționează prezența zeului Aton în fruntea armatei faraonului în luptă. Pentru a menține pacea, Tuthmosis IV a încheiat o alianță cu statul arian Mitanni (localizat în nordul Siriei și sud-estul Anatoliei), căsătorindu-se cu o prințesă mitanniană. Tuthmosis IV este cel care a restaurat Marele Sfinx de la Gizeh, după ce zeul Horus i-a ordonat într-un vis să facă acest lucru.

În 1.207 î.e.n., faraonul Merneptah a obținut o victorie împotriva israeliților. Aversiunea faraonilor arieni față de semiții israeliți reiese și din Vechiul Testament, unde i-au înrobit pe timpul lui Moise.

Se pare că, după un timp, națiunile pelasge / ariene au început să-și renege rădăcinile și divinitățile și chiar să se lupte între ele. În Egipt, zeul Ra (Anu) a fost înlocuit din fruntea panteonului cu Amon (Enki), odată cu izgonirea hicsoșilor de către alianța prinților tebani, conduși de Ahmose I. Tuthmosis III susținea că a înființat Imperiul Egiptean la ordinul lui Amon. Faraonul Akhenaton a încercat să readucă Egiptul la zeii Celești, interzicând cultul lui Amon și ridicându-l pe Aton (Enlil) la rangul de zeu suprem. Însă, în timpul dp32domniei fiului său, Tutankhamon, zeul Amon și-a recăpătat locul pierdut cu puțin timp în urmă. Ba, mai mult, în 1.286 î.e.n., în bătălia de la Kadeș (în Liban), zeul a apărut pe câmpul de luptă, ajutându-l pe Ramses II. Lupta a avut loc împotriva altor arieni, hitiții. La rândul lor, și aceștia și-au renegat zeii și ordinele primite de la aceștia. În jurul anului 1.500 î.e.n., regele hitit Telepinu s-a aliat cu un stat hurian (tot arian), Kizzuwatna, împotriva altuia, Mitanni. După un secol, și regele hitit Tudhaliya I s-a aliat cu Kizzuwatna, distrugând statele huriene Mitanni și Aleppo. În timpul Regatului Mijlociu, hitiții au adoptat câteva zeități și ritualuri religioase de la hurieni. Iar în timpul Imperiului Hitit, conducătorii hitiților s-au declarat supraoameni (la fel ca regii egipteni), egali cu zeii, supușii lor adresându-li-se cu epitetul „soarele meu”. Aceste fapte ale egiptenilor și hitiților nu au rămas nepedepsite de către restul populațiilor ariene. În jurul anului 1.200 î.e.n. a avut loc invazia Popoarelor Mării, alcătuite din traci, cretani și ionieni din Anatolia, cu toții arieni. Aceștia au lovit doar Egiptul, pe hitiți și zonele ocupate de semiți. După moartea regelui hitit Muwatalli, egiptenii și hitiții au încheiat un tratat de pace, pentru a se proteja de invazia Popoarelor Mării. Cu toate acestea, în 1.198 î.e.n., invadatorii au reușit să distrugă Imperiul Hitit însă, șapte ani mai târziu, invazia lor a fost oprită de către faraonul Ramses III cu ajutorul aceluiași zeu, Amon. O parte dintre Popoarele Mării s-au oprit în Canaan, Biblia numindu-i filisteni, aceștia aflându-se într-un continuu conflict cu israeliții. Tot ei sunt atlanții despre care scria Platon, acel popor mai dezvoltat tehnologic decât restul, care a atacat statele grecești (semite) și Egiptul.

În 1.198 î.e.n., odată cu distrugerea Imperiului Hitit a început războiul troian, sfârșit zece ani mai târziu. Națiunile grecești (semite) s-au unit împotriva cetății ariene din Anatolia. De partea troienilor au luptat multe triburi tracice, printre care și amazoanele din nordul Mării Negre, cu toții aparținând rasei ariene. Cetatea a fost distrusă iar o parte dintre troieni au migrat spre vest, în Italia de astăzi.

Când Asiria (stat semit) a devenit o putere în Orientul Mijlociu, nu a pierdut ocazia de a ataca statele ariene. În 1.365 î.e.n., ajuns pe tronul Asiriei, Ashur-uballit I a cucerit statele Mattiwaza și Mitanni, în ciuda eforturilor regelui hitit Suppiluliuma I de a le apăra. Teritoriile mitannienilor și hurienilor au fost asimilate de asirieni, care au redus astfel influența hitiților în Asia Mică. Regele asirian Adad-nirari I chiar a anexat regatului său orașul Carchemiș, aflat până în assyrians-3acel moment sub controlul hitiților. Fiul acestuia, Șalmaneser I, i-a învins și el pe hurrieni și mitannieni, cărora le-a preluat teritoriile. În zadar hitiții au încercat să sprijine militar regatul mitannian. Speriați de forța asirienilor, regele hitit Hattusili III și faraonul Ramses II au încheiat în 1.258 î.e.n. un tratat de pace la Kadeș. Fiul lui Hattusili III, Tudhaliya IV, a fost ultimul rege hitit destul de puternic pentru a-i ține pe asirieni departe de centrul regatului său, chiar dacă a pierdut teritorii importante, însă a fost învins la Nihiriya de regele asirian Tukulti-Ninurta I. Ultimul rege hitit, Suppiluliuma II, a reușit câteva victorii împotriva asirienilor, însă era prea târziu pentru regatul său. Asirienii cuceriseră până în acel moment o mare parte din teritoriile hitite din Asia Mică și Siria. În plus, atacurile Popoarelor Mării au lăsat regatul hitit vulnerabil. Astfel, în jurul anului 1.180 î.e.n., capitala Hattusa a fost distrusă și, odată cu ea, și regatul hitit. Două decenii mai târziu, regele asirian Tiglath-Pileser I a reușit să-i învingă pe frigienii (arieni, parte din Popoarele Mării) care încercau să cucerească coloniile asiriene din sudul Anatoliei. Chiar dacă regatul hitit a dispărut, în timp au apărut câteva regate neo-hitite în Anatolia și în nordul Siriei, cele mai importante fiind Carchemiș și Milid. Aceste regate neo-hitite au căzut treptat sub controlul Imperiului Neo-Asirian (911 – 608 î.e.n.). Carchemiș și Milid au devenit vasale ale Asiriei sub domnia lui Șalmaneser III (858 – 823 î.e.n.) și au fost asimilate de Asiria în timpul regelui Sargon II (722 – 705 î.e.n.). Șalmaneser III este cel care susținea că a primit arme de la zeii Așșur și Ninurta.

Asirienii nu s-au luptat doar cu popoarele ariene, ci și cu frații lor semiți. Între 705 și 681 î.e.n., tronul Imperiului Asirian a fost ocupat de Sennacherib, fiul lui Sargon II. Prima sa campanie militară a avut loc în 703 î.e.n., împotriva lui Marduk-apla-iddina II, regele Babilonului, care se aliase cu caldeenii, arameii și elamiții (cu toții semiți) împotriva asirienilor. Au urmat și alte campanii împotriva Babilonului, cea din 689 î.e.n. ducând la distrugerea orașului. Sennacherib a înăbușit și revolta iudeilor din 701 î.e.n., ce erau sprijiniți de egipteni și de babilonieni. Deși a asediat Ierusalimul, Sennacherib s-a întors ncd07731brusc în Ninive, renunțând la asediu aparent fără niciun motiv. Cartea lui Isaia din Vechiul Testament susține că „a ieşit îngerul Domnului şi a bătut în tabăra Asiriei o sută şi cincizeci de mii; iar dimineaţa, la sculare, toţi erau morţi. Atunci Sanherib, regele Asiriei, a ridicat tabăra şi a plecat şi s-a oprit la Ninive” (37:36-37). El a mai cucerit Sidon, Tyr, Byblos, Akko, Așdod și Așkalon cu ajutorul unei arme primite de la zeul Așșur. I-a învins și pe egiptenii săriți în ajutorul orașelor cucerite de asirieni. Herodot scria că, atunci când Sennacherib a atacat Egiptul, într-o noapte, din cauza zeului Ptah, „șoarecii de câmp au venit într-un număr foarte mare și le-au distrus tolbele cu săgeți, arcurile și mânerele scuturilor” soldaților asirieni, „într-atât încât dimineața aceștia au fugit dezarmați și mulți dintre ei au fost omorâți”. Într-o cronică a bătăliei de la Halule din 691 î.e.n., redactată în cuneiforme pe o tăbliță de lut, Sennacherib scria că a fost ajutat de zei pe câmpul de luptă: „M-am rugat lui Aşşur, lui Sin, lui Şamaş, lui Bel, lui Nabu, lui Nergal, lui Iştar din Ninive, lui Iştar din Arbailsk – zeilor mei ocrotitori – ca să birui împotriva puternicului vrăjmaș. Zeii mi-au ascultat de îndată ruga și mi-au venit în ajutor”. După ce a cucerit Babilonul în 689 î.e.n., le-a ordonat soldaţilor săi să jefuiască şi să distrugă oraşul, spre deosebire de Ierusalim sau Egipt, acolo unde zeii l-au împiedicat să facă acest lucru. Într-una dintre inscripţiile sale, Asarhaddon, fiul lui Sennacherib, a explicat motivul distrugerii Babilonului de către tatăl său, vinovatul principal fiind „zeul Marduk, zeul principal al Babilonului, care s-a mâniat şi a supus oraşul la grea osândă, drept pedeapsă pentru păcatele locuitorilor săi. Din voinţa lui Marduk, oraşul a fost nimicit din temelii, acoperit de apele canalului Arahtu şi prefăcut într-o mlaştină de nestrăbătut”. Pentru distrugerea Babilonului, Sennacherib a fost ucis de către doi dintre fiii săi, care au încercat să-l omoare și pe fratele lor, Asarhaddon. Însă, după cum nota chiar el, a fost ascuns de către zei, apoi Iștar i-a învins dușmanii. Ajuns pe tronul Asiriei în 681 î.e.n., Asarhaddon a primit de la zeul Așșur „un sceptru neînvins, pentru înfrângerea dușmanilor” și ordinul de a ataca Egiptul, după cum nota regele pe o lespede de piatră, descoperită la Zendjirli (în Siria de nord).

Ultimul mare conducător al Imperiului Neo-Asirian a fost Așșurbanipal, fiul lui Asarhaddon. El nota pe o prismă de argilă arsă, cu zece laturi, că zeul Așșur i-a poruncit să cucerească Manna și Elam. Mai mult, susținea că a folosit Arma Strălucirii, primită de la zei, împotriva egiptenilor. În 667 î.e.n., zeii Așșur, Bel și Nabu au luptat alături de el împotriva faraonului nubian Taharqa. Doborât de dec12bacb3997be83580fe04bf3ace7aaureola lui Așșur și Iștar, Taharqa umbla ca un om scos din minți, după cum notau cronicile asiriene. O inscripție regală asiriană povestește că zeul Așșur i-a apărut regelui lidian Gyges într-un vis, pentru a-i spune că își va învinge dușmanii doar dacă i se va preda lui Așșurbanipal. În 664 î.e.n., în campania asirienilor lui Așșurbanipal împotriva Egiptului, pe drumul spre Theba au dispărut o sută cincizeci de soldați, conduși de Șarru-Kan, cu tot cu carele lor de luptă. Dispariția, consemnată în biblioteca lui Așșurbanipal din Ninive, a fost pusă pe seama zeilor. După moartea lui Așșurbanipal în 628 î.e.n., hoardele aliate ale sciților, cimmerienilor, mezilor și perșilor (cu toții arieni) au invadat Asiria, ceea ce a dus la distrugerea Imperiului Neo-Asirian.

Babilonienii au profitat de situație și, la un an după moartea lui Așșurbanipal, în 627 î.e.n., s-au răzvrătit împotriva asirienilor, sub conducerea caldeanului (semit) Nabopolassar, care a înființat astfel Imperiului Neo-Babilonian. Aliați cu mezii din Persia, babilonienii au cucerit capitala asiriană Ninive în 612 î.e.n. În anul 609 î.e.n., Nabopolassar a cucerit și orașul Harran, unde se refugiaseră forțele asiriene. În 610 î.e.n., Nabopolassar a început un război împotriva Egiptului, care se aliase cu asirienii. În 605 î.e.n., fiul regelui, Nebuchadnezzar II, a învins la Carchemiș armata faraonului Necho II, precum și rămășițele armatei asiriene. Imediat după această victorie, Nabopolassar a abdicat în favoarea fiului său, constructorul grădinilor suspendate din Babilon, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.

Înainte de a abdica, Nabopolassar a început restaurarea zigguratului Etemenanki din Babilon sau Turnul Babel, „poarta stelară” a lui Marduk, la ordinul zeului său, după cum declara într-o inscripţie: „în acea vreme, Marduk mi-a poruncit să împlânt adânc în măruntaiele pământului temeliile turnului Babel, care se cutremurase înaintea domniei mele, gata să se prăbuşească, şi să-i ridic vârful până la cer”. Fiul acestuia, Nebuchadnezzar II, a terminat babylonreconstrucţia turnului, la ordinul aceluiași zeu: „zeul Marduk mi-a poruncit în legătură cu Etemenanki, turnul cu scări monumentale al Babilonului, care înainte de epoca mea fusese dărâmat şi se afla în ruine, să-i consolidez temeliile spirituale în sufletele oamenilor, iar vârfurile sale să atingă cerul”. Conform cronicilor babiloniene, tot Marduk este cel care i-a ordonat lui Nebuchadnezzar II să plece cu armata la vest, în Liban. Vechiul Testament susține că Yahweh i-a poruncit lui regelui babilonian să atace Egiptul și Iudeea. În anul 597 î.e.n., acesta a capturat Ierusalimul, iar în 586 î.e.n. a distrus orașul, deportând apoi o mare parte a populației evreiești în Babilon. Biblia susține că Yahweh / Marduk a hotărât ca pustiirea Ierusalimului să dureze șaptezeci de ani, același lucru hotărându-l și pentru Babilonul său cu ceva timp în urmă, conform cronicilor babiloniene. Motivul pedepsirii iudeilor este faptul că aceștia și-au părăsit zeul, în favoarea altor divinități.

În 556 î.e.n., Nabu-na’id a devenit ultimul conducător al Imperiului Neo-Babilonian. El a scris că încoronarea sa a avut loc când zeul Sin (Enki), utilizând „arma lui Anu”, i-a învins inamicii cu o rază de lumină. Ca mulțumire, Nabu-na’id a reconstruit în Haran templul lui Sin, E.hul.hul, l-a declarat pe Sin zeu suprem și a reînviat cultul celor doi copii ai zeului, Șamaș (Marduk) și Iștar. Mai mult, a adus în templul lui Marduk din Babilon pe vechii zei ai Sumerului și ai Akkadului, ceea ce nu a fost pe placul zeului. Fragmente de manuscrise descoperite la Marea Moartă susțin că Yahweh / Marduk l-a lovit pe Nabu-na’id cu febră timp de șapte ani. Pe 20 martie 538 î.e.n., regele persan Cyrus cel Mare a cucerit Babilonul la porunca lui Marduk, care chiar a mărșăluit alături de rege. Apoi i-a ordonat să pună înapoi în cetățile lor pe toți zeii din Sumer și din Akkad, pe care Nabu-na’id îi adusese în Babilon. Conform Vechiului Testament, Cyrus a fost ales de Yahweh să-i elibereze pe evrei din exilul babilonian, apoi să le reconstruiască Marele Templu din Ierusalim.

Cyrus cel Mare a fondat Imperiul Ahemenid, cucerind imperiul mezilor, pe cel al lydienilor și pe cel neo-babilonian. Deși făcea parte din dinastia ariană a Ahemenizilor, într-o vreme când arienii dispăruseră din Mesopotamia, găsindu-se în număr restrâns doar prin Persia și India, și l-a ales ca zeu suprem cyruspe Marduk, pe care îl numea Ahura Mazda, influențat fiind de profetul Zoroastru. Evreii l-au numit Mesia, considerându-l, conform Vechiului Testament, „unsul lui Yahweh”. La ordinul zeului său, Cyrus a încercat să-și mărească imperiul cucerindu-și frații arieni. În anul 530 î.e.n. a pornit un război împotriva massageților conduși de regina Tomyris, fiind învins și ucis de către aceștia. Fiul său, Cambyses II, a reușit să-i recupereze cadavrul, pe care l-a înmormântat în Parsagadae, capitala imperiului. Mai târziu, acesta a reușit să cucerească și Egiptul. Conform lui Herodot, Cambyses II a trimis 50.000 de soldați pentru a amenința oracolul lui Amon din oaza Siwa. O furtună de nisip i-a îngropat pe toți de vii, în deșert, nelăsând nicio urmă. Tot Herodot scria că regele a fost lovit de zei cu nebunie, deoarece a ucis taurul sacru Apis, nebunia ducând în cele din urmă la moartea sa.

După o scurtă domnie de doar câteva luni a lui Bardiya, fratele lui Cambyses II, tronul Imperiului Persan a fost preluat de Darius I. Deși tot arian, precum predecesorii săi ahemenizi, și el era un adept devotat al lui Ahura Mazda / Marduk, așa cum reiese și dintr-o inscripție descoperită pe Muntele Behistun. Elam_Darius_2Darius I susținea că zeul său i-a oferit tronul Imperiului Persan. Mai mult, el credea că toate revoltele din Imperiul Persan erau rodul forțelor întunecate ale minciunii. A finanțat construirea templului lui Yahweh din Ierusalim, respectând decretul lui Cyrus cel Mare, a construit un templu pentru Amon (Enki, tatăl lui Marduk) în Egipt, a sprijinit preoții elamiți și câteva culte grecești. A fost nevoit să înăbușe revolte în întreg imperiul său, rezultate a faptului că nu avea parte de susținerea maselor. A pedepsit statele grecești Athena și Eretria pentru ajutorul acordat statelor ioniene răzvrătite împotriva perșilor, a cucerit Macedonia, și o mare parte din Tracia, din Egipt și din India. Ba chiar a îndrăznit în 514 î.e.n. să treacă Dunărea și să invadeze Dacia, tărâmul zeilor, însă a părăsit locul în scurt timp, cu mâna goală. Herodot scria că Darius trăgea zilnic câte o săgeată spre cer, cerându-i lui Zeus răzbunare împotriva atenienilor care au sprijinit revolta ioniană. Acest gest amenințător se pare că nu a fost pe placul zeului, deoarece în 490 î.e.n. atenienii i-au învins pe perși ca prin minune la Marathon. Istoricul grec Herodot afirma în Historiai că un număr mare de atenieni l-a văzut pe zeul Pan coborând din ceruri în mijlocul lor, pentru a lupta și a semăna teroare în rândurile perșilor. Atenienii jurau că doar datorită zeului au reușit să obțină victoria. Un alt istoric, Plutarh, nota în Theseus că fantoma semizeului Theseus, fondatorul Athenei, a luptat atunci împotriva armatei lui Darius. După cum scria politicianul și filosoful roman Marcus Tullius Cicero în Despre natura zeilor, cu 9 ani înainte se petrecuse un eveniment asemănător, gemenii divini Kastor și Poludeukes ajutându-i pe romani să-i învingă pe tusculani la lacul Regillus.

La patru ani după această înfrângere, Darius I a murit, lăsându-i tronul imperiului fiului său, Xerxes I. Se pare că noul împărat nu împărtășea convingerile religioase ale tatălui său, punând preț pe zeitățile arienilor. În anul 484 î.e.n. a topit statuia de aur a zeului Marduk din Babilon, ceea ce a dus la o revoltă a babilonienilor, înăbușită de perși abia doi ani mai târziu. Ca răzbunare, XerxesXerxes a ordonat distrugerea parțială a Turnului Babel, zigguratul Etemenanki sau „poarta stelară” a lui Marduk. În plus, a refuzat titlul tatălui său de Rege al Babilonului, preferându-le pe cele de Rege al Persiei și Mediei, Rege al Națiilor sau Rege al Regilor. În 480 î.e.n. i-a atacat pe greci (semiți), continuând ceea ce începuse Darius I. Având cea mai numeroasă armată strânsă de cineva până în acel moment, l-a învins pe regele spartan Leonidas la Thermopylae, apoi a cucerit Athena. Deoarece la Artemisium o mare parte din flota grecilor a fost distrusă de o furtună, Xerxes I și-a continuat atacul, fiind convins că avea zeii de partea lui. Însă lucrurile nu au stat chiar așa, perșii fiind învinși la Salamina, probabil Marduk nelăsând nepedepsită insolența lui Xerxes. Cronicarii vremii notau că, în timpul bătăliei, pe cer și-au făcut apariția câteva obiecte zburătoare neidentificate. Împăratul persan a fost nevoit să-și trimită cea mai mare parte a armatei în Babilon, pentru a împiedica o nouă revoltă, lăsând în Grecia puțini soldați, care au fost înfrânți în anul următor la Plataea. Grecii au distrus și restul flotei persane, ancorate la Mycale. După eșecul din Grecia, Xerxes I și-a îndreptat atenția către terminarea construcțiilor începute de tatăl său, în orașele Susa și Persepolis. În 465 î.e.n., Xerxes I a fost asasinat de către Artabanius, comandantul gărzii regale și cel mai puternic oficial de la curtea persană.

În 336 î.e.n., tronul Macedoniei a fost ocupat de Alexandros III, supranumit „cel Mare”. Mama sa, Olympias, era dacă, iar tatăl său, Fillipos II, macedonean (un amestec de traci și greci). După spusele Olympiei, adevăratul tată al lui Alexandros era zeul Dyonisos (Enki), băiatul însă se considera fiul lui Zeus (Enlil). Cu pielea albă și părul blond, Alexandros Macedon făcea parte, fără alexandruîndoială, din rasa ariană. După o scurtă incursiune în Dacia, unde i s-a interzis accesul către Izvorul Vieții din Grădina Zeilor, Alexandros a căutat nemurirea printre cele mai vechi civilizații din lume, astfel ajungând în Egipt, Babilon și India. Nu părea a fi interesat de războiul ariano-semit, el luptându-se cu toate rasele pe care le-a întâlnit. Cu toate astea, zeii i-au urmărit îndeaproape acțiunile și chiar le-au influențat. În ziua în care s-a născut a ars Templul lui Artemis din Efes, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, istoricul Hegesias din Magnesia considerând că incendiul s-a datorat faptului că zeița supraveghea în acel moment nașterea lui Alexandros. În Dacia a fost gonit de un înger sau de doi oameni-pasăre, conform diferitelor variante ale cronicilor. În timpul asediului cetății Tyr din 332 î.e.n., macedonenii au fost ajutați de cinci „minunate scuturi zburătoare”, aranjate în formă de V, care au spart zidul cetății, după cum susține Istoria lui Alexandru cel Mare. Ajuns în Egipt, oracolul din oaza Siwa l-a declarat fiu al zeului Amon (Enki). După ce i-a învins pe perși în 331 î.e.n. și a cucerit Babilonul, Alexandros și-a propus să restaureze zigguratul Etemenanki al lui Marduk, distrus de Xerxes I, însă nu a mai apucat să o facă. În anul 329 î.e.n., în timp ce armata lui Alexandros se pregătea să traverseze Indusul pentru a ataca India, câteva discuri zburătoare au atacat elefanții macedonenilor. Șase ani mai târziu, Alexandros și-a găsit sfârșitul în palatul lui Nebuchadnezzar II din Babilon.

Dacii au reușit să se răzbune pe macedoneni după nouă ani de la sacrilegiul lui Alexandros. Trogus Pomepius nota că „Zopyrion, pe care Alexandru cel Mare îl lăsase guvernator al Pontului, a socotit că e ruşinos să stea degeaba şi să nu întreprindă el ceva”. La gura râului Hypanis (Bug) a asediat Olbia (Parutino), însă fără succes, sciții din nordul Mării Negre opunând o rezistență dârză. Zopyrion a hotărât să abandoneze asediul și să se retragă, alegând să se întoarcă prin teritoriul dacilor. În momentul în care cei 30.000 de soldați macedoneni au ajuns la Dunăre, dacii i-au atacat și i-au distrus complet, însuși Zopyrion pierzându-și viața. Cronicarii spun că Alexandros Macedon a fost profund mâhnit la auzul veștii înfrângerii lui Zopyrion, însă a ales să-și continuie expediția în Orient, evitând să se întoarcă în Dacia pentru a-i pedepsi pe ucigașii guvernatorului său. După moartea lui Alexandros, Lysimachos (un grec din Thessalia, deci semit) a devenit regele tracilor vecini cu Macedonia. După ce i-a cucerit pe odrizi, Lysimachos i-a atacat pe dacii conduși de Dromichaites. Fiind învins, Lysimachos a fugit iar fiul său, Agatocles, a rămas prizonier. După opt ani, Lysimachos s-a întors cu o armată mai numeroasă, dar a fost din nou înfrânt și chiar capturat. Dus la Helis, cetatea de scaun a lui Dromichaites, Lysimachos a fost nevoit să încheie o pace rușinoasă cu regele dac, cedându-i teritoriul de peste Dunăre. Ba, mai mult, i-a dat-o lui Dromichaites de soție pe propria sa fiică.

În anul 82 î.e.n., pe fostul tărâm al zeilor și-a început domnia Burebista, care a unificat toate triburile dacice, formând regatul Dacia. Unificarea s-a terminat în anul 59 î.e.n., când Burebista a început o campanie militară împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul Panonic. Apoi a eliberat cetățile de pe malul Mării Negre, aflate sub ocupație romană. De aici a organizat expediții până în Macedonia și Illiria, devenind „cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia”, cum îl numește o inscripție greacă. În Geografia, Strabon spunea că Burebista „și-a luat ca ajutor pe Deceneu, un bărbat vrăjitor, care umblase multă vreme prin Egipt, învățând acolo unele semne profetice, datorită cărora susținea că tălmăcește voința zeilor. Ba încă, de la un timp era socburebistaotit și zeu, așa cum am arătat când am vorbit de Zamolxe”. În timpul războiului dintre Caesar și Pompei, Burebista s-a aliat cu cel din urmă, care însă a fost înfrânt și ucis ulterior în Egipt. După această victorie, Caesar a planificat o campanie împotriva Daciei, conform istoriei vieții împăratului Octavius Augustus, scrisă chiar de el însuși. Caesar nu a mai apucat să-și ducă invazia la îndeplinire, deoarece a fost ucis în anul 44 î.e.n. La fel și Burebista, după o lună și jumătate. Profitând de moartea lui Iulius Caesar, dacii au trecut Dunărea și au năvălit asupra provinciilor romane, devastând și ocupând Macedonia. Senatul roman a adunat o armată numeroasă pentru a-i respinge iar mai târziu, împăratul Octavius Augustus a făcut tot posibilul să încheie o alianță cu dacii, pentru a fi sigur că nu și-i transformă în dușmani. Tacitus spunea că, la înmormântarea lui Caesar, cinci sute de evrei se aflau în fruntea cortegiului, rupându-și hainele de durere, mai mult ca sigur deoarece invadarea Daciei nu a mai avut loc.

În anul 6, romanii (arieni) conduși de Octavius Augustus au cucerit Iudeea (stat semit), transformând-o în provincie romană. În anul 66 a izbucnit revolta iudeilor, care a dus la retragerea trupelor romane din Ierusalim, aparent fără niciun motiv. În Războiul iudeilor, istoricul Flavius Josephus a scris despre motivul retragerii romanilor: „Câteva zile după sărbătoare, în ziua de 21 a lunii artemisius, s-a produs un fenomen de necrezut și uimitor înainte de asfințitul soarelui, mulțimea a putut privi care și oștiri de soldați înarmați, ivite pe neașteptate în văzduh”. Romanii au revenit în anul 70, conduși de Titus, și au asediat Ierusalimul, distrugând templul lui Yahweh / Marduk ca pedeapsă pentru răzvrătire. În 132, sub conducerea lui Simon Bar Kohba, evreii s-au răsculat din nou împotriva stăpânirii romane. Revolta a fost stinsă abia în 135, din acel moment Iudeea fiind numită Palestina de către romani.

Profitând de războiul civil izbucnit la moartea împăratului roman Nero, în anii 68 – 69 dacii s-au aliat cu sarmații și au invadat Moesia. Respinși de romani, ei s-au întors în anul 85, aliați cu sarmații și bastarnii. În anul următor, împăratul Domițian a fost nevoit să își facă apariția personal pe frontul din Moesia. În anul 1incerc2187, Domițian l-a trimis pe prefectul Cornelius Fuscus să atace Sarmizegetusa, capitala dacilor. Fuscus a fost înfrânt la Tapae de către dacii conduși de Diurpaneus, care și-a schimbat ulterior numele în Decebalus. În anul următor, Decebalus a înfruntat tot la Tapae o armată romană condusă de generalul Tettius Iulianus. Cu toate că romanii au învins, împăratul Domițian a fost nevoit să încheie cu Decebalus o pace rușinoasă pentru imperiul roman. Domițian a atacat Dacia doar la îndemnul prietenului și sfetnicului său, evreul Flavius Josephus, care nu a renunțat la visul poporului său de a invada tărâmul zeilor, locul de proveniență al rasei ariene. De ce își doreau atât de mult evreii să subjuge Dacia? Deoarece, conform profețiilor evreiești, pieirea lor va veni de la Gog și Magog, adică geți și masageți. Împrăștiați de romani în toată Europa, evreii au ajuns în cele din urmă și în Dacia, inițial în grupuri mici. În secolul al XIV-lea au migrat în număr ceva mai mare din Europa Centrală în Principatele Dacice, un alt val făcându-și apariția din Ucraina în secolul al XVI-lea. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, până la începutul secolului al XX-lea, și mai mulți evrei s-au refugiat în Moldova și Ardeal, din cauza înăspririi situației în Galiția. După căderea comunismului din Europa, din anii 1989 – 1990, care scosese în afara legii masoneria condusă de evrei, aceștia au reușit să se infiltreze în conducerea României, de unde au început distrugerea fostei Dacii, tărâmul zeilor. Însă, după cum declara Ion Antonescu, fostul conducător al României între 1940 și 1944, „ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi aici şi vom pleca cei din urmă”.

O parte importantă a războiului ariano-semit o reprezintă cruciadele dintre 1096 și 1270, în care s-au înfruntat în numeroase rânduri creștinii europeni (arieni) și musulmanii asiatici (semiți). Proclamate „războaie sfinte”, cele opt cruciade au avut loc sub stindardul crucii (simbolul cerului și, implicit, al zeilor Celești) și cel al semilunii (simbolul Veghetorilor). Nu au lipsit entitățile supranaturale din aceste lupte crâncene, duse în special pentru controlul Ierusalimului, orașul lui Yahweh / Marduk. În timpul primei cruciade, în anul 1099, pe când cruciații asediau Ierusalimul, un cavaler strălucitor a apărut subit pe Muntele Măslinilor, agitând un scut care lucea, chemându-i pe cruciații descurajați să lanseze un nou atac, după cum nota Matthew de Paris în Historia Anglorum. Îmbărbătați de Documente-secrete-schimba-istoria-Cavalerilor-Templieriacel personaj misterios, cruciații au reușit să-și învingă adversarii și să cucerească Ierusalimul. După prima cruciadă a luat naștere la Ierusalim Ordinul Cavalerilor Templieri, despre care se spune că primeau ordine de la demonul Baphomet prin intermediul unui craniu, folosit ca mijloc de comunicare. Desființat în 1312, Ordinul Cavalerilor Templieri reapare în Europa sub numele de Francmasonerie, organizație condusă din umbră de evrei.

Cel mai recent război ariano-semit de amploare se ascunde în spatele celui de-Al Doilea Război Mondial. Ajuns la conducerea Germaniei, Adolf Hitler a început lupta împotriva evreilor, în timp ce încerca să recreeze rasa ariană pură, descendentă a zeilor. Aceste idei îi erau alimentate de către Societatea Thule, care primea ordine de la „o ierarhie a Supraoamenilor – Conducătorii Secreți naziai Celui de-al Treilea Ordin”, numiți extratereștri de către unii sau demoni de către alții, printre care și scriitorul Trevor Ravenscroft. Acesta susținea că respectivele „Inteligențe Malefice” acordau membrilor Societății Thule „puteri magice fenomenale”. Doctorul Wernher Von Braun, comandantul proiectului spațial al lui Hitler și mai apoi unul dintre arhitecții cheie ai NASA, vorbea în 1959, la rândul său, despre niște „forțe mult mai puternice decât am crezut până acum, a căror proveniență ne este în prezent necunoscută”, despre care nu poate spune mai multe, în afara faptului că „suntem angajați într-un proces de contactare a acestor forțe”. În cadrul experimentelor CIA-ului din timpul Războiului Rece, doctorul Andrija Puharich a intrat în contact cu nouă entități care se declarau a fi zeii din vechime. Despre cel de-Al Doilea Război Mondial, Cei Nouă afirmau că atrocitățile lui Hitler au făcut parte din planul lor, evreii uciși în această conflagrație „s-au sacrificat pentru a avertiza planeta că ei sunt cei care vor conduce omenirea”. În aceste condiții, nu ne miră declarația lui Menachem Begin, prim-ministru al Israelului între 1977-1983: „Rasa noastră este Rasa Stăpânitoare. Suntem Zei divini pe această planetă. Suntem diferiți de celelalte rase inferioare, precum acestea sunt diferite de insecte. De fapt, în comparație cu rasa noastră, celelalte rase sunt excremente umane. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare. Regatul nostru pe pământ va fi condus de liderii noștri cu mână de fier. Masele ne vor linge picioarele și ne vor servi ca sclavi”.

Început acum câteva milenii, războiul dintre arieni și semiți continuă și în ziua de astăzi, ascuns de ochii omului de rând. Chiar dacă zeii Celești au părăsit demult Pământul iar semiții s-au împărțit în două tabere, închinate celor două căpetenii ale Veghetorilor, Marduk și Iștar, ura genetică dintre cele două rase a rămas la fel de vie ca la început. Poate lucrurile ar fi evoluat într-o direcție complet diferită dacă nu ar fi avut loc unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Pământului: moartea primului conducător al planetei noastre, Enki.

Ministrul păcălit de vulpea care n-ajunge la struguri

Posted in România = Poanta lui Ponta with tags , , , , , , , on 24 septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Vulpeo, tu mi-ai furat mintea

Dă-mi-o înapoi

Că de nu, eu vin cu Ponta

Care-i mai vioi”.

 19

În ultimul sfert de veac am tot fost conduși de cretini. Unii mai mari, alții mai mici. Unii mai mult, alții mai puțin. Dar parcă, în ultimul timp, gradul lor de cretinătate a crescut vertiginos. Cel mai recent exemplar de acest gen este Remus Pricopie, ministrul Educației.

Dacă ne luăm după CV-ul său, pare a fi cea mai potrivită persoană care să se ocupe de educația copiilor noștri. În vârstă de 44 de ani, PSD-istul Remus Pricopie este chimist, specializat în comunicare și relații publice, doctor în științe politice, co-autor a șase volume și autor a 28 de articole științifice publicate în jurnale de specialitate. Cel puțin asta reiese din CV-ul său de pe site-ul Guvernului. Între februarie 1996 și iulie 1997 a fost inspector de specialitate în Ministerul Educației și Cercetării, funcție obținută la doar 26 de ani. Apoi, până în octombrie 1997, a fost directorul Direcției de Comunicare din cadrul aceluiași minister. În 1998 a devenit profesor al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. Din mai până în septembrie 2001 a ocupat postul de secretar general al Ministerului Educației și Cercetării. Între decembrie 2001 și mai 2003 a fost consilier al ministrului Educației, funcție ocupată și între ianuarie – octombrie 2009. În perioadele 2005 – 2007 și 2008 – 2012 a fost Remus_Pricopiedecanul Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. Din 2007 până în prezent este membru al Consiliului Director al Romanian-US Fulbright Commission, între 2009 și 2012 ocupând chiar funcția de președinte al Consiliului Director. În noiembrie 2007 a devenit secretar de stat pentru învățământul superior în cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, funcție deținută până în decembrie 2008. Între 2007 și 2009 a fost membru al Consiliului de Conducere al Institutului Cultural Român. Din 2010 este membru al Intergovernmental Council of the International Programme for the Development of Communication și președinte al Task Force on Fostering and Building Human Capital of the Regional Cooperation Council. Din 2011 este membru al Comisiei de Prognoză a Academiei Române, membru al Consiliului Consultativ Internațional al South-East European Research Center și membru al Consiliului de Conducere al Education Reform Initiative of South Eastern Europe. Pe 27 februarie 2012 a fost ales rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, iar în luna decembrie a aceluiași an a devenit ministrul Educației. E toată lumea impresionată? Foarte bine, nici eu.

O personalitate cu un asemenea CV ar trebui să ne fie, celor mai mulți dintre noi, superioară măcar la nivel intelectual. Iar decanul Facultății de Comunicare și Relații Publice și directorul Direcției de Comunicare din cadrul Ministerului Educației este, fără îndoială, un specialist în comunicare. Doar teoretic, pentru că realitatea este complet diferită.

Prin mai 2013, în emisiunea „După 20 de ani” de la Pro TV, ministrul Pricopie a demonstrat că are alergie la limba română, împleticindu-se în ea atât cu greșeli gramaticale, cât și de logică. „Am copil în clasa a treia și a noua”, s-a lăudat ministrul, ceea ce mă depășește. Nu știu cum poate fi un copil în două clase în același timp, dar bănuiesc că Remus Pricopie a vrut să spună că are, de fapt, doi copii, unul în clasa a treia și celălalt într-a noua. Apoi, a vrut să se laude că a auzit și el despre o curbă celebră, și s-a trezit spunând că: „În timp ce distribuția notelor la istorie este mult mai corectă de ceea ce spunem noi curba lui Gauss…”. Cum poate fi ceva mai corect DE curba lui Gauss? Poate DECÂT curba, dar nici așa n-ar fi corect. Cel mai probabil, ministrul a vrut să spună că distribuția notelor respectă curba lui Gauss care, fie vorba între noi, se numește Distribuția Gauss sau Clopotul lui Gauss. Dar el e ministru și poate s-o numească așa cum își dorește inimioara lui intelectuală.

La începutul lui iulie 2013, ministrul Educației a reușit performanța de a înghesui două greșeli într-o singură frază. „Nu a existat subiecte pe pagina de 13internet, a existat decât un mesaj care nu a fost postat la 08:34, aşa cum s-a spus iniţial, ci la 09:34”, a declarat Remus Pricopie. Subiectele nu AU existat, că „este” mai multe, iar cuvântul „decât” este scuipat în frază într-un mod eronat, varianta corectă fiind „doar”. Halal educație, dom’ ministru al Educației… Ulterior, și-a pus greșelile pe seama oboselii, motivând că, în momentul respectivei declarații, era la finalul a 14 ore de muncă. E un paradox oboseala asta, când el pare un om cu creierul foarte odihnit.

La vreo două săptămâni de la această întâmplare, „oboseala” și-a făcut din nou apariția și a articulat un substantiv fără a fi caz12ul. Făcând pe viteazul pe Facebook, Pricopie a încercat să-i dea o replică fostului ministru al Educației, Daniel Funeriu, și a scris: „dl. Funeriu a ocupat postul de ministrul”. Poate mulți dintre noi nu-și dau seama de ce cuvântul „ministru” trebuie nearticulat în acest context, ceea ce nu e atât de grav. În schimb, venită din partea ministrului Educației, greșeala e impardonabilă.

Învitat la emisiunea „Kilometrul 0” de la Digi24, pe 14 iulie 2014, Remus Pricopie a dat-o din nou în bară. Întrebat în ce oraș s-au născut Romulus și Remus, el a replicat: „Nu știu dacă s-au născut într-un oraș anume, pentru că ei 18au fost găsiți de cineva în padure, într-un cuib, cred că vulpea nu era cetățean…”. Moderatoarea l-a corectat imediat, anunțându-l că era vorba despre o lupoaică, nu despre o vulpe. „Lupoaică, da. Lupoaica nu era un cetățean… Roma a venit după”, a răspuns Pricopie. Mama ei de lupoaică, vulpe, balenă, sau ce-o fi fost… Dacă nici ministrul Educației nu cunoaște legenda fondatorilor Romei, care există în manualele de clasa a IV-a, ce pretenții să avem de la copii? Mai ales că Remus Pricopie chiar poartă numele unuia dintre ei… Iar dacă ditamai ministrul a reușit să fie păcălit de vulpe, ce putem să-i mai cerem ursului din povestea lui Creangă sau corbului din fabula lui La Fontaine? E clar: vulpea, când n-ajunge la struguri, ajunge la ministru. Domnu’ ministru, la următoarea apariție în public, mai bine cântați asta: „Vulpeo, tu mi-ai furat mintea / Dă-mi-o înapoi / Că de nu, eu vin cu Ponta / Care-i mai vioi”.

Parcă pentru a ne demonstra că gafele lui nu sunt pure întâmplări, ci roade ale gândirii sale deficitare, ministrul Pricopie a mai făcut una chiar a doua zi. În remus-pricopie-deschidere-an-scolardiscursul susținut la școala 311 din Capitală, cu ocazia deschiderii noului an școlar, i-a lovit pe toți cei prezenți cu un dezacord mai mare decât CV-ul său. „Intervenţia mea se opreşte aici, aproape se opreşte aici, nu înainte de a vă spune dumneavoastră, copiilor şi părinţilor, că aveţi una dintre cea mai frumoasă şcoală din Bucureşti”, a îngăimat Remus Pricopie. Cu un asemenea ministru al Educației Naționale, nu mă mir că avem „una dintre cea mai” mare rată a analfabetismului din Europa. Să nu ne amintim și de cea a promovabilității la bacalaureat… Una dintre cele mai frumoase școli, domnu’ ministru, fir-ar ea să fie de educație, cu vulpea mamei ei cu tot!

E un paradox ca o persoană cu un CV atât de încărcat să fie un cretin notoriu. Paradoxul dispare însă când observăm neregulile din trecutul lui Pricopie. În 1996, când a devenit inspector de specialitate în Ministerul Educației și Cercetării și purtător de cuvânt al ministerului, la doar 26 de ani, și-a abandonat doctoratul în Chimie, început la Universitatea București. Un an mai târziu a început doctoratul în Filosofie Politică, de la care a fost exmatriculat în 2001, deoarece susținuse până în acel moment doar unul dintre cele trei examene de etapă. Exmatricularea sa a avut loc în momentul în care a ajuns secretar general al Ministerului Educației și Cercetării. În 2000 se înscrisese și la studii postuniversitare la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, acolo unde a reușit să obțină titlul de lector universitar. La aceeași universitate, Pricopie s-a înscris la doctorat în Științe Politice la sfârșitul anului 2004, susținându-și teza de doctorat doar câteva luni mai târziu, în mai 2005, ceea ce i-a adus un nou titlu universitar, odată cu postul de decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice. E puțin ciudată susținerea examenului de doctorat în doar câteva luni, deși pentru precedentul nu i-au ajuns patru ani. Dar dacă ținem cont că era protejatul Ecaterinei Andronescu, fost ministru al Educației, deputat, senator și vicepreședinte al PSD… La sfârșitul anului 2000, ajunremus-pricopiesă ministru al Educației, Andronescu l-a promovat pe Pricopie în postul de secretar general al ministerului, apoi în cel de consilier al ministrului. Venirea la putere a Alianței D.A. în 2005 i-a adus lui Pricopie nu doar postul de secretar de stat în Ministerul Educației, ci chiar și pe cel de ministru interimar pentru o scurtă perioadă. Reîntoarcerea Ecaterinei Andronescu la cârma Educației în decembrie 2008 l-a readus pe Remus Pricopie în postul de consilier al ministrului. În decembrie 2012, Pricopie a fost preferat pentru postul de ministru al Educației doar pentru că protectoarea sa, Ecaterina Andronescu, avea probleme cu Agenția Națională de Integritate. În plus, PSD-ul tocmai începea o schimbare de imagine necesară. Iar noi putem bănui că întreaga carieră a lui Remus Pricopie se datorează doar mentorului său, Ecaterina Andronescu, pentru că deficiențele mentale de care dă dovadă în niciun caz nu i-ar fi permis să ocupe toate acele funcții pe merit. Un exemplu l-ar putea reprezenta diploma sa de Politici publice în învățământul superior de la Universitatea George Washington. Inițial, reprezentanții universității au declarat că numele lui Remus Pricopie nu apare în baza lor de date ca având cursuri finalizate la instituția în cauză. Puțin mai târziu, ca prin minune, a apărut o diplomă, pe care ministrul Educației a prezentat-o presei. Reprezentanții universității americane au replicat că respectivul act nu este o diplomă, ci un certificat de participare la un program al universității, ceea ce este o cu totul altă mâncare de pește.

Cireașa de pe tort o reprezintă probabil fraudarea licitației de manuale, în favoarea ofertelor Siveco + Litera și CD Press. Licitație organizată și fraudată de Ministerul Educației, condus de Remus Pricopie. În acest timp, deși a început școala, copiilor le lipsesc manualele, iar ministrul Educației acuză editurile că au blocat licitația. Soluția pare a fi la premierul Victor Ponta, care dorește manuale digitale. El a demonstrat din nou că nu știe pe ce lume trăiește, prin declarația făcută pe 15 septembrie la Târgu Jiu: „Nu ştiu dacă mai e vreun copil, chiar şi în clasa întâi, care să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă un telefon legat la internet”. Dacă împărăteasa Maria Antoaneta a intrat în istoria 4-soba-scoala_bb4511f3a5Franței spunând despre parizienii înfometați: „dacă nu au pâine, să mănânce cozonac”, Ponta pare să-i calce pe urme. Nu știu dacă a aflat că România are printre cei mai săraci copii din Uniunea Europeană. În mediul rural există și astăzi mulți care citesc la lumina lumânării. Studiile arată că zeci de mii de elevi români abandonează școala în fiecare an din cauza sărăciei, iar sute de mii de copii nu au mers niciodată la școală, deși au vârsta necesară. Mai exact, sunt 260.000 de copii de vârstă școlară care n-au frecventat niciodată vreo formă de învățământ. Din cei peste 2,5 milioane de copii care au început școala, aproximativ 67.000 vor abandona cursurile până la sfârșitul acestui an școlar, după cum arată un studiu realizat de organizația „Salvați copiii”. Tot din cauza sărăciei, ei neștiind să scrie corect cuvântul „tabletă”, darămite să dețină asemenea dispozitive. Dar educația lor e pe mâini bune…

Într-un fel e mai bine că elevii de clasa I și a II-a nu au primit încă manuale, pentru că ar fi găsit acolo un dezastru și mai mare decât cel aflat în cutia craniană a lui Pricopie. Manualul auxiliar „Să dezlegăm tainele abecedarului”, apărut la editura Carminis și semnat de Carmen Iordăchescu, surprinde prin morbiditatea și aberațiile pe care le conține. Să reținem faptul că acest manual, aprobat de Ministerul Educației, se adresează unor copii de 6-7 ani. În primul rând, copiii află că operele „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului” sunt realizate de Nicolae Brâncuși, deși adevăratul lor autor este Constantin Brâncuși. În al doilea rând, deși cei care au scos cartea pe piață se laudă că îi pot ajuta pe elevi să „învețe temeinic tainele scrisului și ale cititului”, lucrurile nu stau deloc așa. O afirmație cel puțin ciudată este „Sania e ca o soră pentru ei”. Nu știu ce familie are doamna Carmen Iordăchescu, dar i-aș recomanda un prieten imaginar, decât o soră sanie. Chiar nu reușesc să mi-l imaginez pe Pepe behăind melancolic: „Mi-ai fost și soră, și iubită, și mamă dar și sanie uneori”… Un lama-noua(1)dialog educativ din acest manual sună în halul următor: „Maria ia o lamă nouă. / Maria, aruncă lama! / Nu, Ileana, e lama mea! / Acum Maria are o rană mare.”. Nu știm de ce Maria ține și cu dinții de lama aia, pentru care e în stare să se certe cu Ileana, dar putem deduce că e emo. Iar copiii noștri învață că e bine să aibă tendințe masochiste, dacă nu chiar sinucigașe. Mai ales pentru că acest exercițiu este un „Joc de rol”, în care elevii trebuie să intre în pielea personajelor și să interpreteze dialogul dat. O altă propoziție ciudată, care pune în evidență litera „b”, este: „Baba bătu bietul băiat bolnav”. Era cazul să iasă în evidență și sadismul, pe lângă masochismul de mai sus, ca să fie tacâmul complet. Puțin sadism găsim și în propoziția despre litera „h”, adică „Horia hăituia hamsterul”. Despre enunțul cu baba bătăușă, psihologul Cătălina Dascălu spunea că elevul de clasa I înțelege că „dacă baba bate copilul bolnav, poate să-l bată şi el mai târziu. Dacă i-a spus doamna învăţătoare lucrul ăsta înseamnă că e un lucru bun. El nu vede exemplul literei B”. Probabil autoarea manualului se grăbea foarte tare și nu a găsit alte cuvinte care încep cu această literă. I-aș putea sugera eu câteva idei, numai să renunțe la baba karatistă: Buie, bă Bonta! Borții bă-tii, boule Bricopie! Băga-mi-aș bula bn banualele boastre be băcat! Bizda bamei boastre, bulangiilor! Nu sună mai bine decât fraza ta, doamnă Iordăchescu?

În manualul auxiliar „Matematică și cunoașterea mediului”, tot pentru clasa I, se găsește un exercițiu în care elevilor li se cere să ordoneze niște iezi, deși în imagini apar pitici. Nu vreau să mă gândesc că există o legătură obscenă între acei iezi, viitoare capre, animale ce dau numele unei poziții sexuale, și piticii, mai ales Piticul Porno. Iar dacă ținem cont că manualul e de matematică, știință care se ocupă de numere, lucrurile devin din ce în ce mai clare… O să consider totuși că doar mintea mea e murdară, iar autorul acestei cărți chiar nu știe diferența dintre un pitic și un ied.

Nici „Abecedarul” nu a scăpat de enunțuri de-a dreptul tâmpite. De exe6-copil_5077a29742mplu: „Furnica în calendar / A notat cuvântul ‘car’ / Să mâncăm la carnaval / Un calup de caşcaval”. Era să zic ce să mănânce autorul acestei cărți, dar mă abțin… Ori „Abecedarul” e scris de retardați, ori e scris pentru retardați. Aș merge pe prima variantă, mai ales datorită următoarelor enunțuri: „Eva are un urs. Octavian are o locomotivă. Evelina cântă la vioară. Silviu e veterinar. El are vitamine pentru animale. Avram e vânător.

– Eu vreau să ocrotim animalele.

– Atunci sunt aviator. Am un avion verde.

– Locomotiva mea are multe vagoane.

Nu pot să nu mă întreb, lovit din plin de nostalgie, ce s-a întâmplat cu Ana și cu m20erele ei. Le-o fi mâncat… Le-o fi înlocuit cu minute gratuite în orice rețea, datorită vreunui sponsor principal al „Abecedarului”… S-or fi stricat, atât merele, cât și Ana… Mara nu mai are mure, Pavel nu mai are un penar, Vasilache nu mai e o păpușă fără pereche. Acum Eva are un urs iar Avram e vânător (cam evreiești numele astea). Avem o babă care bate un copil bolnav, o sanie soră, o Marie care se taie cu lama și un Horia care hăituiește un hamster. Din păcate, baba nu s-a gândit să-l bată pe Remus Pricopie, care e la fel de bolnav (la cap) ca băiatul din manual, iar Maria a preferat să se taie singură cu lama, în loc să-l cresteze puțin pe ministrul Educației. Poate totuși vor face asta copiii care învață asemenea aberații din manuale, fie ele și auxiliare.

Dacă tot suntem la capitolul „educație”, nu puteam omite că, în iunie 2012, Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor victor-ponta-Remus-Pricopie_1f8e3f31c3Universitare a stabilit că premierul Victor Ponta a plagiat în teza sa de doctorat. Înainte de a ajunge ministru al Educației, Remus Pricopie i-a luat apărarea șefului său de partid, afirmând într-un interviu că „Tot ce au discutat dumnealor azi este nul de drept și am asistat din păcate la o bătălie politică, în interiorul unei comisii care ar fi trebuit să respecte standardele legale și academice. Drept urmare și concluzia este una nulă de drept”. Ajuns în fotoliul de ministru, Pricopie a declarat în ianuarie 2013 că va aplica legea în privința doctoratului lui Ponta. A trecut mult timp de atunci și nu a aplicat nimic, deși plagiatul a fost dovedit. O fi el bătut în cap, dar nu într-atât încât să-i retragă șefului său diploma…

Potrivit zvonurilor răspândite asiduu până acum doi ani, vechii mayași considerau că sfârșitul lumii va veni pe 21 decembrie 2012. În acea zi n-a venit Apocalipsa, dar a fost ales Remus Pricopie ministru al Educației. Să fie oare o coincidență?

Mitropolitul „omorât” de presă

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags , , , on 16 septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

corneanu_25201900

Anunț important pentru țară: Șoc și groază! Presa românească e de căcat! Nici aia din afară nu stă mai bine, dar mă interesează în primul rând a noastră. Iată cel mai bun exemplu:

Una dintre regulile jurnalismului spune că orice informație trebuie verificată din cel puțin trei surse. Este adevărat că nimeni nu aplică această regulă, dar măcar o sursă ar fi binevenită. Cei mai mulți n-au timp sau chef de verificări, ci publică o informație imediat cum o descoperă, cu riscul de a fi una eronată. Exact asta s-a întâmplat și acum.

Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, se afla internat în stare gravă. Un redactor al site-ului Caon.ro din Caraș Severin n-a mai avut răbdare să afle cum vor evolua lucrurile. Fiind convins că mitropolitul va deceda și dorindu-și să fie primul care anunță acest lucru, aseară a publicat următoarea știre: „Înaltul prelat ortodox a murit în chiar ziua de Hram a Catedralei Metropolitane spy newsTimișoara, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”. Instantaneu, presa din toată țara a preluat știrea, fără a verifica dacă este reală sau nu. Libertatea, România TV, Nașul TV, Radio Intact, Evenimentul Zilei, Spy News, Special Arad, DC News, Gazeta de Vest, Obiectiv.info, Active News, Presa Online.com, Presa Online.eu, Ziare Online.com, Discard.ro, Mediaș Info, Știri de Buzău, Info Ziare, Ziare pe net, Hot News, Evenimentul regional al Moldovei, Ziar.com, Știri de ultimă oră, ZiareAZ.ro, Flux Știri.info, Ziare Live, News Start, Ultimele Știri, Sursa de știri, News-Line.ro, Ziare Românești, Piatza Info, News Pașcani.com, InfoCS.com au publicat știrea despre moartea prelatului. Păi ce, ei sunt mai proști?

Deși și ei au publicat inițial știrea fără a o verifica, evenimentul zileiredactorii Evenimentului Zilei s-au decis să-și spele păcatele și au contactat Mitropolia Banatului. Nu și-au văzut greșeala din titlu, „Craș Severin” fiind în realitate Caraș Severin, dar trecem peste. „Starea Înalt Prea Sfinției sale este stabilă. Azi dimineață la ora 8,30 am vorbit la telefon cu dânsul iar mâine sperăm să îl externăm”, le-a declarat preotul Ionel Popescu, vicarul eparhial de la Timișoara. Mitropolitul a fost externat în aceeași zi, câteva ore mai târziu.

Despre știrea de la care a pornit totul, coordonatoarea Caon.ro, Nina Curiță, le-a declarat reporterilor Evenimentului Zilei: „A fost o știre realizată în urma unui zvon, pe care, în momentul în care s-a dovedit că era falsă, am dat-o jos de pe site. Din fericire a fost o oră târzie. Știrea a fost retrasă într-un timp record, nu a stat publicată nici un sfert de oră. E regretabil ceea ce s-a întâmplat”. Într-adevăr, e regretabil faptul că ziaristul vinovat nu s-a obosit să dea un banal telefon la spital, pentru a întreba despre starea de sănătate a mitropolitului, preferând să se bazeze pe un zvon. Care verificare a informației din trei surse? Și una e prea mult!

Încercând din răsputeri să demonstreze că sunt mai buni decât concurența, cei de la Realitatea TV au dat vina pe România TV pentru această eroare mediatică. Au ignorat toate celelalte site-uri care prezentau acrealitateaeeași știre, preferând să arunce mâța peste gardul României TV. Ținând cont că eu am găsit pe Google peste 30 de site-uri la fel de vinovate, iar pentru apariția acestei știri false nu e de vină „goana după trafic” a României TV, ci mintea „sclipitoare” a unui așa-zis ziarist din Caraș Severin, rezultă că râde ciob de oală spartă. Nici cei de la Realitatea nu și-au făcut temele înainte de a publica o știre, ba chiar folosesc articolul hotărât atunci când nu este cazul (corect e „în realitate”, nu „în realitatea”).

Concluzia este aceeași, ca de fiecare dată: presa e un mare căcat. Din fericire nu toată, ci doar cea mai mare parte a ei. Când o să tragem apa, în loc să o lăsăm să pută, otrăvind totul în jur?

Manelovele pe sistem, cu ADN-ul lui Guță la Măruță

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags , , , on 16 septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

1

Am doar șapte lucruri de spus despre acest eveniment marcant din istoria modernă universală, surprins în exclusivitate de Măruță, spre norocul nostru:

  1. Asta nu e Beyonce, ci doar o parașută care și-o trage cu un manelist.
  2. Nici măcar nu arată ca Beyonce, ci doar ca o parașută care și-o trage cu un manelist.
  3. Nu stau față în față.
  4. Nu știu de ce ar trebui să ne intereseze că ăștia doi au făcut un copil despre care Guță declara cu mândrie: „Are gena mea, deci e ca mine, pe sistem!”.
  5. Nu știu pe ce fel de sistem e Guță, dar aș prefera să fie în alt sistem solar, cu tot cu progeniturile și cu amantele lui. Și cu Măruță.
  6. Măruță e un mare dobitoc. Suntem un popor telenovelisto-manelistic sau manelisto-telenovelistic, iar Măruță face tot posibilul să ne îndobitocească și mai mult cu manelovelele (un amestec de manele și telenovele) lui. Pe sistem și fără număr.
  7. Îmi permit totuși un sfat, ca să nu fiu acuzat că nu-mi ajut semenii. Dacă mai apare vreun plod al lui Guță, decât să-i faceți un test ADN, pentru stabilirea paternității, mai bine îi verificați dantura (doar dacă nu e vreun cal de dar). Dacă arată ca în poza de mai jos, sigur e al manelistului.

12

Realitatea întoarcerii cu spatele

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags on 15 septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Realitatea intoarcerii cu spatele

Curajoși aleși mai avem. Se joacă cu fundul gol pe lângă… homosexualitatea sculată. Dacă în spatele fiecărui bărbat puternic se află o femeie puternică, sper ca în spatele fiecărui politician să se afle un negru cât dulapul. Pentru că ne-au tras-o din toate pozițiile în ultimul sfert de veac, ar cam fi cazul să ne răzbune cineva. Hai, băieții veseli! Dați-vă la fund! Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor!

Realitatea mortului mort din Harghita

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 13 septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

1

Talentul literar inegalabil al jurnaliștilor de la Realitatea îi ajută ca, printr-un simplu titlu, să ne transmită cu lejeritate două vești în același timp: una bună și alta proastă. Vestea proastă este că zombii există în realitate. Vestea bună e că pot muri. Din nou… Poate chiar de tot… Dacă legendele sunt reale iar zombii chiar se hrănesc cu creierele celor vii, putem intui că au luat cina la sediul Realității, ca să aibă o scuză viabilă autorul acestui articol. Deși de-abia mă abțin să nu consider că morții vii ar muri (definitiv) de inaniție în sediul acestei instituții de presă, nefiindu-le de ajuns „i”-ul din cuvântul „prăpastie”. Dar ca să fiu totuși răutăcios, dacă accidentul a avut loc în Harghita, sper că zombiul care a murit era ungur…

Oare morții mamei acestui ziarist mai trăiesc? Sau se dau și ei răniți?

Realitatea vârstei stabilite de ginecolog

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 12 septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

4

Cutremurător! Fata nu a știut niciodată ce vârstă are, motivând că numerele nu sunt punctul ei forte și oricum e inutil să-și încarce memoria cu cifre care se schimbă în fiecare an. Părinții nu s-au interesat până acum de etatea fetei din cauza bunelor maniere, care nu le permit să întrebe o femeie câți ani are. După niște calcule preliminare, făcute în grabă, au intuit că fiica lor are ori vreo 47, după față, ori vreo 6, după minte. Noroc cu doctorul ginecolog care, examinându-i organul sexual, i-a calculat vârsta ca la copaci, numărându-i inelele concentrice. Depășind starea de șoc provocată de cutremurătoarea veste, părinții au stabilit, de comun acord, că ar cam fi cazul să dea fata la școală, dacă tot a împlinit 17 ani. Întreaga familie așteaptă cu sufletul la gură reacția vecinilor de bloc, care ar putea să nu fie la fel de toleranți cu vârsta fetei. Prima vecină care a aflat cumplita veste, după ce și-a revenit din triplul leșin care a secerat-o instantaneu, a declarat cu lacrimi în ochi, smulgându-și părul proaspăt colorat cu vopsea de ouă: „Puteam să jur că are orice vârstă posibilă și imposibilă, numai nu 17 ani. De acum pot să mor liniștită, că am trăit să o văd și pe asta”. Parohia de care aparține nefericita familie va organiza o slujbă specială pentru ghinionista fată deoarece, conform preotului local, „ăsta e cel mai clar semn că sfârșitul vremurilor e aproape și că Iisus se va întoarce pentru a aduce Apocalipsa”.

Într-o conferință de presă organizată în stare de urgență, senatorul PSD-ist Dan Șova a făcut apel la calm, susținând că sunt mari șanse ca ginecologul să se fi înșelat, singura metodă reală de stabilire a vârstei fiind, după spusele sale, datarea cu carbon. Sau cu bicarbonat, nu reține exact termenul. Mai mult, el a mărturisit că a consultat până în prezent numeroși ginecologi, niciunul nereușind să-i afle adevărata etate, deși cu toții l-au situat în jurul vârstei de 5 ani. Lucru surprinzător deoarece, după spusele senatorului Șova, la vârsta aia nici măcar nu era născut.

Nici senatoarea UDMR-istă Rozalia Biro nu a scăpat de ghinion. Ea a aflat în această dimineață de la ginecologul ei că e bipedă, însă a refuzat cu vehemență acest diagnostic, replicându-i acid nefericitului medic: „Nem tudom, gulaș, ozosep, Marko Bela, tot vă luăm noi Ardealul!”. Doamna Biro insistă să consulte și alți specialiști, cum ar fi Dr. Alban, Dr. Dre și Dr. House, deoarece nu are încredere în medicii români care o discriminează, jignind-o în același timp prin comparații cu bipezii.

De fapt, lucrurile nu stau chiar așa, deoarece din articolul Realității reiese o idee complet diferită de cea din titlu:

5

Așadar, fata nu a aflat de la ginecolog că are 17 ani, ci faptul că îi lipsește sistemul reproducător. Dar cum limba română pare din ce în ce mai dificilă pentru jurnaliștii de astăzi, apar nenumărate erori atât în creierașele lor subnutrite, cât și în articolele lor. Chiar și în cele preluate, așa cum este acesta, copiat integral de pe site-ul postului de televiziune Kanal D. Care, fie vorba între noi, are la acest articol o „galerie foto & video” formată dintr-o singură fotografie.

 67

După lecturarea acestui articol, rămâne o singură întrebare: dacă există o divinitate care dă fiecăruia ceea ce merită, de ce o fată de 17 ani nu are sistem reproducător, însă mamele acestor jurnaliști au?

Provocarea cărților

Posted in Aberaţii cu striaţii, Telejurnal de (luat la) bord on 11 septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Nici n-am apucat să scăpăm de Ice Bucket Challenge, că a și apărut o altă modă pe Facebook: provocarea celor zece cărți. Chiar dacă am scăpat de provocarea cu gheața, din păcate n-am avut același noroc cu cărțile. M-am trezit provocat să numesc zece cărți care mi-au marcat existența și, bineînțeles, am refuzat să intru în joc. În primul rând, pentru că nu mă pasionează niciun fel de curent la modă, indiferent dacă vorbim despre Harlem Shake, Ice Bucket Challenge sau chestia asta. În al doilea, deoarece această provocare îmi pare inutilă. Cu ce ajută existența acestui curent? Ăia cu gheața măcar încearcă să strângă niște bani. Aici ce încercăm să facem? Să ne lăudăm că citim? Să arătăm că suntem mai inteligenți decât cei care își toarnă găleți cu gheață în freză? Sau să ne umplem timpul tastând titluri de cărți cât așteptăm vieți la Candy Crush? Ce va schimba provocarea asta dacă va ajunge la modă? Își vor face pițipoancele de acum înainte selfie-uri în biblioteci, în loc de băi, pentru că au văzut topurile ăstea de câte zece cărți? Nu se vor mai crăci pe paturi / mese de bar / sobe de teracotă, ci pe teancuri de cărți? Nu se vor mai fotografia cu boturile încordate sau cu decolteuri la vedere, ci cu ochelari pe nas, câte un creion în gură și fum ieșit din urechi? Tabloidele nu vor mai prezenta nimicuri din viețile plictisitoare ale vedetelor la fel de plictisitoare, ci recenzii la cărțile ăstea? Vor lua bac-ul mai mult de 22% dintre absolvenții de liceu pentru că brusc li se va deschide apetitul pentru citit? Manelele vor conține doar versuri de Eminescu, Arghezi sau Topârceanu? Iar mamele cocălarilor vor fi satisfăcute, pentru că vor primi în sfârșit câte o cratimă?

Pentru cine n-a înțeles refuzul meu de a participa la această provocare, am un răspuns mai simplu: n-am citit până acum decât cărți poștale, de joc, de credit, de Tarot, de vizită, de colorat sau de bucate. Și asta cu greu, pentru că nici măcar nu știu să citesc. Singura cultură cu care sunt familiarizat e cea de cartofi, cu care îmi umplu timpul liber. Nu țin cărți în casă decât pentru a arunca cu ele după țânțari, membri ai familiei sau martori de-ai lui Iehova care îmi apar ocazional la geam. Uneori le mai folosesc pentru a sparge pe ele nuci, pepeni și borcane. Pe cele mai groase mă urc pentru a părea mai înalt atunci când îmi fac selfie-uri în baie (în cadă, în chiuvetă sau pe WC). Paginile lor îmi sunt și mai utile, deoarece din ele îmi fac cornete în care îmi țin semințele de care nu mă despart sub nicio formă. Din păcate, paginilea astea nu pot înlocui hârtia igienică, deoarece cam zgârie… În rest, nu văd rostul cărților, pentru care sunt uciși într-un mod barbar atâția copaci nevinovați în fiecare an, eu neavând răbdare să citesc nici măcar SMS-urile mai lungi decât „cf? ejti bn?”. Ba cred că am și alergie la tuș, cerneală sau smoală, chestia aia neagră cu care sunt scrise literele de obicei în cărți… Luați-vă cărțile și băgați-vi-le în materia cenușie, că eu am tone de shaorma de îngurgitat, găleți cu gheață de turnat, manele de ascultat, telenovele de vizionat, selfie-uri sexoase de realizat și pițipoance de agățat, semințe de decojit, pirande de iubit și Armani de mirosit, valoare de etalat și invidie de creat, maneliști de admirat și rockeri de înjurat, iarbă de fumat și prafuri de inhalat, păcănele de păcănit și euroi de învârtit… Ooooooooooooooooooooooooooooooof, viața meaaaaaa…

Ca să nu fiu chiar întotdeauna cel care strică distracția oamenilor, și ca să mă simt și eu măcar puțin „trendy, fancy, cool”, nu o să opresc jocul la mine, însă îi schimb puțin regulile. Provoc pe toată lumea să citească un manual de fizică cuantică, cartea tehnică a unui tractor, Mahabharata în sanscrită, Biblia de la coadă la cap, Coranul cu voce tare și cu accent arab în fața Ambasadei Statelor Unite, o carte horror într-o noapte în cimitir și 50 Shades of Gray babelor întâlnite în autobuze. Dacă veți face toate astea, veți trece la nivelul 2 (nu știu care e, dar am timp să mă gândesc până termină toată lumea). Dacă nu… nu se va întâmpla nimic, pentru că e o provocare cretină.

Pauza de publicitate

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 11 septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Pauza de publicitate

Nu obișnuiesc să mă uit la televizor. O fac foarte rar, doar la câte un meci de fotbal al Realului din Madrid. Am renunțat la a mă mai uita la televizor în momentul în care mi s-a părut că și el se uită la mine, dar asta e altă poveste. Totuși, ieri l-am deschis, pentru că îmi place uneori să fac lucruri ilogice, doar din cauza nevoii de adrenalină. Și m-am delectat cu un calup întreg de reclame.

Spre surprinderea mea, din reclame am aflat foarte multe lucruri interesante, chiar mai multe decât dintr-un buletin de știri. Iată ce am învățat ieri din reclamele televizate:

– Secretul unui ten care arată mai tânăr e la mine, dar tot trebuie să am încredere într-o cremă de zi.

– Măreața mentă participă la festivalul de prospețime, unde toată lumea de acolo păstrează senzația și mi-o aduce mie.

– E timpul să mă simt generos și să împart iaurtul meu, nu pe al ei.

– Fiecare zi e minunată cu Coccolino, pentru că mă va însoți pretutindeni. Probabil chiar și la baie.

– Acasă e locul unde grădina se măsoară în prieteni pe metru pătrat.

– Pentru femei totul pare mai ușor decât pentru bărbați, deoarece ele au un deodorant pe care noi nu îl avem.

– Pe una a impresionat-o cel mai tare faptul că este alături de mine.

– Pastele sunt împreună atente și se potrivesc perfect cu nu știu ce sos.

– Cineva iubește pantofii pentru că negrul este tare.

– Pe vremuri, cavalerii se băteau pentru o bere.

– Niște buline neserioase de ciocolată au și pantofii din ciocolată.

– Dacă îmi iau un butoi de vin, pare că mi-am amenjat cramă la mine acasă.

– Ceva cu bacterii benefice mă scapă de diaree, balonare, crampe și disconfort abdominal, chiar dacă nu am așa ceva.

– Nu știu ce elimină virușii, bacteriile și grijile.

– Colebil îmi pune bila pe picioare.

– Acum pot să adorm liniștit, deoarece există ceva cu valeriană.

– O soluție îmi penetrează unghia, pentru a elimina ciuperca din rădăcină.

– Niște balonașe dintr-o pastă de dinți îmi înseninează zâmbetul.

– Odată cu începerea școlii, copii sunt expuși răcelilor. Din fericire pentru ei, există un sirop fără coloranți, cu aromă de cireșe.

– Un pompier nu lasă nimic să-i stea în cale, nici măcar durerea, pentru că a luat nu știu ce medicament.

– Faringoseptul dă voce românilor din 1963. Până atunci probabil erau muți.

– Pe Olx pot să îmi vând telefonul cu 700 de lei și ganterele cu 200.

– Trebuie să încerc noul pui grill.

– Deși stă în frigider, ceva e mereu tartinabil.

– Orice vis aș avea, acum e mai ușor cu o bancă. Visul e mai ușor, nu îndeplinirea lui.

– Un telefon costă DOAR 2349 lei, iar eu pot să mi-l cumpăr în 20 de rate fără dobândă.

– Una se laudă că i-a luat fetei sale un pian, după ce a luat un împrumut de la cămătarii legali.

– Un plod își filmează toată familia doar pentru a ne arăta că are Nutella la micul dejun.

– Părul este punctul forte al lui Jennifer Lopez, deși nu-mi amintesc să o fi numit cineva „femeia cu cel mai bombat păr”.

– Bahmuțeanca îmi aduce show-ul total al după-amiezii.

– Andreea Mantea mă așteaptă la „Dincolo de aparențe”.

După reclame a urmat emisiunea lui Morar, la Antena Stars, unde am aflat și mai multe lucruri incredibil de interesante, care mi-au dus existența pe un alt curs al vieții:

– Antonia e acuzată de socrul ei că i-a vorbit de rău familia în fața fetiței sale, căreia i-a mai spus că italianul e rău iar Alex Velea e bun.

– Fosta soție a luptătorului Daniel Ghiță îl acuză pe acesta că a dus copilul la tomograf, repetând cuvântul „copilul” de vreo 7000 de ori în 20 de minute.

– Sânziana Buruiană, așa cum n-am mai văzut-o, s-a dezbrăcat doar de secrete și a declarat că se mărită cu sportivul Zuluf. Nu știu ce sport practică ăsta dar, ținând cont că umblă cu Buruiană, probabil e parașutist.

– Bombă în showbiz. Leo de la Strehaia probabil o înșeală pe necunoscuta Renata cu altă femeie. Nu s-a stabilit încă dacă e adevărat, doar ca să mă mai țină cu sufletul la gură câtva timp.

– Daniela Crudu a devenit mamă, pentru că are căței. Cu „C”, nu cu „L”…

După această aventură în care am simțit cum ultimii mei neuroni au început să se sinucidă în masă, am renunțat de tot la televizor. Prea multe informații „vitale” într-o singură oră și prea multe dureri de cap din cauza lor. Acum înțeleg cu adevărat de ce posturile de televiziune sunt numite „canale TV”…

Icoane ciudate

Posted in Religia reînţeleasă on 7 septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Întotdeauna m-au amuzat credincioșii care nu respectă învățăturile din cărțile lor sfinte, dar încearcă să le bage altora pe gât. E drept că e nevoie de o memorie foarte bună pentru a reține o mulțime de interdicții, dar din partea evreilor și creștinilor mă aștept măcar la respectarea celor 10 porunci. Să o luăm de exemplu pe a doua: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”. Și, totuși, există icoanele… Pentru a nu apărea confuzii, conform DEX-ului, icoana reprezintă o „imagine pictată sau, mai rar, sculptată, care reprezintă diferite divinități sau scene cu temă religioasă și care servește ca obiect de cult”. Adică exact ce interzice zeul biblic în cea de-a doua sa poruncă transmisă lui Moise. Dar nu despre nerespectarea poruncilor biblice este vorba acum, ci doar despre Citește în continuare