Arhivă pentru Ianuarie, 2005

Scenetă înscenată 4 (PREMIILE OSCAR AWARDS)

Posted in Scenete înscenate with tags , , , , , on 22 Ianuarie, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu


Personaje : Irina Margarina Brifcor traducătoarea

Angelina Jolie – prezentatoarea

Brad Pitt – actorul

Eminem – rapperul


Irina: Bună seara, stimaţi telespectatori, şi bine aţi venit, ăăă, la o nouă ediţie anuală, adică care are loc de două ori pe an, a premiilor Oscar Awards de la Magada, Masaga, Ma… în America. Eu sunt Irina Margarina Brifcor şi vă voi traduce ce spun ăia de pe scenă, ăăă, adică invitaţii. Gazda spectacolului, ăăă, va fi Angelica Jolie.

(Îşi face apariţia Angelina în aplauzele şi ovaţiile publicului, mai ales a parţii masculine.)

Angelina: Good evening!

Irina: Buna seara şi bine v-am găsit. Ăăă, mă bucur foarte mult să fiu aici în aceasta seară şi sper că vă veţi simţi bine în continuare în compania mea.

Angelina: I’ll be your host tonight and I can’t wait to see who are the winners.

Irina: Ăăă, să începem.

Angelina: I’m very happy to be here.

Irina: Am veri aproape de Bihor.

Angelina: Let’s start with the award for best male.

Irina: Să începem, să pornim, ăăă, să purcedem la drum cu cel mai bun mail, ăsta… e-mail sau scrisoare electronică.

Angelina: The winner is… Brad Pitt!

Irina: Pe care l-am primit de la Brad Chit.

(Apare pe scena Brad Pitt.)

Brad Pitt: Good evening, Madagascar!

Irina: Salut, ce mai faceţi, ăăă, cum vă simţiti, America?

Brad Pitt: This is a great honour for me.

Irina: Vreau să-mi cumpar formol.

Brad Pitt: Since I was a child, I dreamed to win an Oscar.

Irina: Vreau să fac dragoste cu un copil pe care îl cheamă, ăăă, Oscar.

Brad Pitt: And finally, my dream came true.

Irina: Şi în final, ăăă, în sfârşit, la urmă, visez să port o rochie.

Brad Pitt: This movie is the best thing in my life.

Irina: Viaţa mea e ca un serial, ăăă, o telenovelă.

Brad Pitt: I wanna dedicate this award to my family that supported me…

Irina: Vreau să dau o dedicaţie cu La Familia, ăăă, celor care m-au suportat…

Brad Pitt: …to all my close friends…

Irina: …ăăă, prietenilor mei care sunt închişi…

Brad Pitt: …my producer…

Irina: …celor care sunt la produs…

Brad Pitt: …and finnaly, to my ex-wife, Jennifer.

Irina: …si secretarei mele care s-a sfârşit, ăăă, s-a dus, Loredana.

Brad Pitt: Thank you all and see you next year!

Irina: Am o iritaţie încă de anul trecut.

(Reintră în scenă Angelina, în aplauzele şi fluierăturile de admiraţie ale bărbaţilor din public.)

Angelina: Thank you, Brad, and congratulations for the prize!

Irina: Mersi, Brad, şi asteaptă-mă în culise dupa ce pleacă toţi.

Angelina: Let’s continue with the award for best soundtrack.

Irina: Să dăm acum premiul pentru cel mai bun film muzical.

Angelina: And the winner is…Eminem with “9 Mile”!

Irina: Şi învingătorul, ăăă, premiantul, ăla care a câştigat este Pepe cu “Numai iubirea”!

(Apare Eminem cu pantalonii în vine şi cu un tricou larg – deh, ca rapperii.)

Eminem: What’s up, people ?

Irina: Ce e sus, lume, oamenilor, ăăă, populaţie ?

Eminem: This award is for my brothers :

Irina: Nu mi-a plăcut niciodată “Big Brother”.

Eminem: …50, Obie, D 12 and my nigger, Dre.

Irina: Ionel, Ghiţă, Marcel şi cel mai negru, Adi de Vito.

Eminem: And for my lovely daughter, Haillie.

Irina: Am făcut dragoste cu bunica mea care e cheală.

Eminem: Don’t forget to buy my last album.

Irina: Ultimul meu album a fost o mare porcărie.

Eminem: This bitch is pissing me off…

Irina: După aia, am să mă duc la plajă să fac pipi.

Eminem: Who the fuck is she?

Irina: Ce naiba caut eu la prostia asta de spectacol?

Eminem: Yo, old lady, shut the fuck up!

Irina: Auzi, frumoasă domnişoară, ce faci în seara asta?

Eminem: I’ll kill you, ugly bitch!

Irina: Mor după tine, nu vrei să ne cunoaştem mai bine?

(Scoate un pistol şi o împuşcă pe Irina.)

Eminem: Die, mother fucker, die! Go to sleep! You piece of shit, cock sucker…

(Părăseşte scena. Publicul e în extaz. Aplaudă şi îl ovaţionează.)

Irina (cu voce stinsă, gemând.): Ăăă, doamnelor şi domnilor, acestea au fost premiile Oscar Awards. S-ar putea să ne întâlnim şi data viitoare, dar nu se ştie sigur. Dacă nu, asta e! Vă doresc o seară buna în continuare şi rămâneţi pe TemBeLe 1.

Anunțuri

Scenetă înscenată 3 (MILIŢIA ÎN REACŢIUNE)

Posted in Scenete înscenate with tags , , on 15 Ianuarie, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu


Personaje : Cristian Sămibag – reporterul

Pensionarul

Hoţul

2 poliţişti

Reporterul (în şoaptă): Bună seara vă spun vouă, telespectatorilor care vă uitaţi la emisiunea noastră pentru că pe celelalte posturi e publicitate. Sunt Cristian Sămibag şi mă aflu pe o stradă ca oricare alta, în căutarea infractorilor. Am alături de mine doi poliţişti pe care îi plătesc cu 500 de euro ca să mă apere de infractori. Staţi puţin, se aude cineva venind… Doamnelor şi domnilor, aveţi ocazia unică în viaţă, chiar senzaţională, de a fi martori la prinderea unui infractor în flagrant.

(Apare pensionarul cu o sacoşă în mână.)

Reporterul: Stai pe loc, infractorule! Te-am prins! (poliţiştii îl imobilizeaza pe pensionar, trântindu-l la pământ.) Scoate din sacoşă ce ai furat!
Pensionarul: N-am furat nimic, taică, vai de păcatele mele. Lăsaţi-mă în pace. Dacă trăia Ceauşescu, nu se întâmpla aşa ceva.
Reporterul: Gura! Când vorbeşti cu mine, să taci. Fir-aţi voi să fiţi de plozi. De mici vă apucaţi de furat.
Pensionarul: Care plod, taică, că am 76 de ani? Când eram eu copil, nea Nicu nu permitea aşa ceva.
Reporterul: Infractorule, ai dreptul să nu spui nimic. Ce-mi place să zic asta! Spune mai repede ce ai în sacoşă şi de unde ai furat.
Pensionarul: Am iarbă, taică. M-a trimis baba mea să iau zarzavat să facă o ciorbă şi din pensia mea abia mi-au ajuns banii să-mi iau o sacoşă.
Reporterul: Iarbă? Deci posesie şi trafic de droguri. 15 ani de pârnaie!
Pensionarul: Care 15 ani, taică, că eu nu ştiu dacă prind Revelionul? Unde eşti tu, nea Nicule, să vezi unde am ajuns?
Reporterul: Spune mai repede de unde ai luat drogurile că se termină reclamele pe celelalte canale şi telespectatorii noştri schimbă postul. Fir-ai tu să fii de plod!
Pensionarul: Nu sunt droguri. E iarba pe care am luat-o din cimitir, unde am loc de veci. Chiar lângă nea Nicu.

(Prin spatele lor trece un hoţ cu un televizor în braţe.)

Reporterul: Distrugerea domeniului public şi furt din avutul statului. Încă 15 ani! Puşcăria te mănâncă. Nu ţi-ar fi ruşine? Nu ţi-e milă de parinţii tăi?
Pensionarul: Părinţii mei s-au dus acum mult timp, taică, pe vremea când nea Nicu era încă în scutece. Daţi-mi drumul sau strig după ajutor.
Reporterul: Strigi, ai? Deranjarea liniştii publice. Încă 15 ani, infractorule! O să-ţi faci majoratul după gratii. Ce ai prin buzunare?
Pensionarul: O unghieră, o sfoară şi un săpun, un bon de masă tras la xerox, doi nasturi şi o poză cu nea Nicu. Bine mai era pe vremea lui…
Reporterul: Unghieră, zici? Are cuţitaş?
Pensionarul: Are, cum să n-aibă, că e din-aia bună, făcută înainte de Revoluţie.
Reporterul: Aha… deţinere de arme albe. Încă 15 ani! 15 şi cu 15 şi cu… ai destul pentru scaunul electric.
Pensionarul: Ai înebunit, taică? Păi, n-ai văzut că s-a scumpit curentul? Vai de şalele şi de reumatismul meu…

(Acelaşi hoţ trece prin spatele lor, de data asta ducând câteva tablouri.)

Reporterul: Te dai bolnav, ai? Crezi că aşa o să scapi de inchisoare? Avem un loc special pentru cei ca tine. O să stai printre scursurile societăţii, printre gunoaiele omenirii, printre cei plini de boli ale căror nume nici nu le poţi pronunţa. O să mori în chinuri, aşa cum meriţi.
Pensionarul: Auzi, taică? Dacă mă îmbolnăvesc, cine îmi plăteşte pastilele?
Reporterul: Cum adică? Nu ţi le plăteşte nimeni.
Pensionarul: Păi dacă mor de vreo boală, cum mai ajung pe scaunul electric?
Reporterul: La asta nu m-am gandit. Hmm… Oricum, trebuie să existe o soluţie, pentru că sistemul juridic din România e perfect. Legea e mai presus de toate.
Pensionarul: Şi dacă ajung pe scaunul electric, cine plăteşte curentul? N-ai văzut că şi ăsta s-a scumpit? O să ajungem să ne uităm la televizor cu lumânarea…
Reporterul: Aa… nu-ţi face tu griji din-astea. Facem o chetă pe la biserică, mai băgam o taxă… Sau luam curent de la OTV, că oricum îl consumă degeaba.
Pensionarul: Şi dacă tot ajung în temniţă, poţi să-mi anunţi baba să mă taie de la întreţinere? Aş suna-o eu dar nu mai avem telefon, că ni l-au tăiat când n-am mai avut bani să-l plătim. De unde să ştiu că vorbitul cu fetele alea despuiate din ziare costă mai mult decât un salariu de profesor pe şase luni? Bine mai era pe vremea lui nea Nicu, Dumnezeu să-l ierte! Mare om…

(Apare din nou hoţul, trăgând un şifonier după el.)

Reporterul: Stai aşa! Ce faci cu dulapul în miez de noapte?
Hotul: Să trăiţi, şefu’! Ce să fac, ajut un vecin să se mute la ţară că e grea viaţa aici, la oraş.
Reporterul: Te înţeleg, cum să nu. Să mai spună cineva că nu sunt alături de oamenii de rând. Eu înţeleg suferinţele poporului şi îl ajut cât pot. Mă bucur că mai există şi oameni cu suflet mare, aşa ca tine, care îşi ajută semenii. (către poliţişti) Ia puneţi voi mâna şi ajutaţi-l pe acest om bun. (întorcându-se către pensionar) Iar tu, la secţie. Fir-ai tu să fii de infractor juvenil, am să curăţ eu ţara de voi. Şi am să ajung salvatorul neamului, poate am să fiu şi decorat. Poate chiar or să-mi ridice o statuie…
Pensionarul: Stai, fiule, că n-am facut nimic. Săriţi, oameni buni! Sunt nevinovat! Nea Niculeee…