Showbiz la kilogram 18


– publicat în “Altă Viaţă Magazin” pe 13 august 2005 –

Continuu cu dezvăluirea secretului succesului în muzică, începută săptămâna trecută, în speranţa că voi reuşi să creez un nou val de „talente” sezoniere. Dacă melodia e gata, ea trebuie trimisă ca demo unui producător. Ţineţi minte, producătorii sunt interesaţi de profit, nu de promovarea talentelor. Aşa că, n-ar trebui să vă faceţi nici un fel de griji. Semnaţi contractul standard fără a-l citi înainte. Sunt acolo o mulţime de termeni juridici care riscă să vă dea dureri de cap. Doar nu vă gândiţi că un producător ar putea încerca să vă păcălească… Următorul pas este alegerea unui nume de scenă. La fete, numele mic va fi de ajuns. Nu contează că mai există câteva mii de Aline sau Elene; tu eşti unică iar publicul îşi va da seama de asta. În plus, numele se poate împodobi cu un y în loc de i, cu un @ sau cu un http://www.ro. Băieţii îşi pot alege câte un pseudonim care să dea fetele pe spate sau, la nevoie, cu capetele de pereţi (Chelu´, Grasu´, Şarpe, Viezure, Giţă Fermecătoru´, Gigi Scândură, Mugurel Puradelul de Platină). Apoi, este absolut necesar să vă ocupaţi de imaginea voastră (pentru că,doar asta contează în showbiz-ul mioritic). La fete – implanturi, liposucţie, machiaj strident, bluze transparente, fuste scurte sau pantaloni decupaţi. La băieţi – ghiuluri şi lanţuri cât cuprinde (pot fi şi din tinichea, nimeni nu va observa diferenţa), tatuaje, frezuri suflate cu gel, şepci întoarse, ochelari de soare (au farmec chiar şi iarna), blănuri, haine colorate strident, cu trei numere mai mari, sau mulate pe oase. Cum nu se poate promovare fără videoclip, trebuiesc găsite câteva fete cât mai despuiate care să-şi agite de zor echipamentele din dotare, un decor slab (un garaj e perfect), lumini colorate, câteva maşini decapotabile şi, neăparat, cel puţin o persoană de culoare (aşa se face în occident, aşa facem şi noi). Să nu uităm de coregrafie, Câteva mişcări sus-jos, maxim doi paşi stânga-dreapta, o pocnire din degete şi o cădere liberă pe spate. Plus un zâmbet fermecător, indiferent dacă melodia e veselă sau de jale. La concerte, play-back-ul e baza. Dacă nu ştiţi versurile care trebuiesc mimate, încercaţi să mestecaţi gumă cu gura deschisă. De la o oarecare distanţă, pare un play-back autentic. Ca bonus, băgaţi şi nişte chiuituri ca la nuntă, ţipaţi că vreţi să vedeţi gălăgie (eu n-am reuşit decât să o aud până acum, dar nu-i timpul pierdut) şi mânuţe în aer. Dacă nu vă place faza cu guma, la o emisiune TV, încercaţi să citiţi versurile de pe un prompter. Merge la ştirişti, de ce nu ar merge şi la voi? Adevărata piatră de încercare o reprezintă interviurile unde, culmea ghinionului, sunteţi nevoiţi să vorbiţi. Tot ce trebuie să faceţi este să zâmbiţi mereu, să povestiţi despre album şi despre planurile de viitor. Incultura generală va trece neobservată dacă veţi da răspunsuri cât mai scurte, de preferat monosilabice. Iar dacă totul merge bine, în trei luni veţi primi un premiu pentru întreaga carieră şi vă puteţi apuca de un album „Best of…”. La festivitatea de decernare a premiului, folosiţi discursul universal: „Vreau să mulţumesc în primul rând bunului Dumnezeu pentru talentul cu care m-a înzestrat, familiei care mi-a fost mereu alături, producătorului, impresarului, organizatorilor, dealer-ului meu şi, nu în ultimul rând, publicului care este extraordinar. Vă mulţumesc din suflet!”. Apoi, se varsă două lacrimi (atenţie la rimel!), se ridică trofeul cât mai sus (la nevoie, se poate folosi şi o scară) pentru a fi sigur/ă că îl văd şi vecinii de la bloc şi se pleacă la beţia (pardon, petrecerea) de după spectacol.
Aceasta este cheia succesului în muzica românească. Sunt sigur că tocmai am ajutat la creerea unei noi generaţii de vedete. Acum, tot ce pot să-mi mai doresc de la viaţă este ca, în momentul în care „copiii” mei vor ajunge sus, să nu am şansa de a-i întâlni / auzi. Oare asta mă face un tată rău?

Anunțuri

Un răspuns to “Showbiz la kilogram 18”

  1. M-am amuzat teribil la citirea articolului,desi e publicat in 2005 mare lucru nu s-a schimbat si suntem in 2010.Am dat peste articol cautand altceva …………..,pentru ca nimeni nu a luat masuri „in trecut”,cei tineri in bransa sunt nevoiti sa o faca,va dura ceva timp,insa trebuie „reparat” tot ceea ce altii au „stricat”!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: