Showbiz la kilogram 19


– publicat în “Altă Viaţă Magazin” pe 20 august 2005 –

Adâncit în crepusculul vidului dintre urechile mele, scufundat în profunzimea lipsei acute de idei , maltratat de sindromul postmenstrual al bolnavei mele imaginaţii, cu defecţiuni pe sistem nervos de ecuaţii fără necunoscute, stau câteodată şi mă întreb: cum ar fi fost dacă televizoarele nu ar fi avut forme dreptunghiulare, ci ovale sau rotunde? Căci în sinergia exhaustivă a faptelor, măi, dragă, se ştie că artiştii sunt cu capul în nori (poate de asta se cred deasupra tuturor). Dar, dacă şi-ar ţine picioarele pe pământ, totul ar fi perfect. Un star mai obişnuit cu camerele de luat vederea decât cu golurile, care ratează în timpul meciului dar înscrie la reluare, este „galacticul” Zinedine Zidane. Cu puţin timp în urmă, el a hotărât să se întoarcă la echipa naţională a Franţei, pentru a o ajuta să se califice la Mondialele de la anul. Recent, Zidane a făcut public motivul revenirii sale. Care credeţi că ar fi el? De vină, cică, ar fi vocile pe care „Zizou” le aude tot mai des. După cum a declarat superstarul într-un interviu, s-a trezit într-o noapte, pe la ora trei, şi a auzit o voce care l-a sfătuit să se întoarcă la naţională. Ori ăsta e un semn clar de schizofrenie, ori antrenorul „Cocoşului Galic” era ascuns sub patul lui Zidane, încercând să-l convingă să-i salveze postul. Probabil că ceea ce a auzit mijlocaşul Realului din Madrid a sunat în halul următor: „Atenţie, vă vorbeşte Big Brother! Aveţi trei săptămâni să vă întoarceţi la naţională, altfel adio reclame, salariu cu multe zerouri, vacanţe în toate colţurile lumii şi prime grase de joc. 3, 2, 1…” Poate că Zidane ar trebui să mai asculte şi glasul raţiunii nu doar vocile din capul său, ca să nu o ia de tot pe arătură. Poate că acele voci îi vor comanda şi să înceapă să joace fotbal, ca să-şi merite statutul de „superstar” şi Realul de echipă „galactică”. Pentru că nu poţi spune hip-hop până nu sari, haideţi să lăsăm fotbalul şi să trecem la muzica, din păcate, românească. Este puţin cam trist episodul cu Cheloo de la Paraziţii care a bătut o fană. Nu este nici primul care face asta (dacă vă mai amintiţi, şi Pepe a trecut printr-o altercaţie asemănătoare) şi, mai mult ca sigur, nici ultimul. Paradoxul poveştii este că Paraziţii sunt cei care, acum puţin timp, încercau culturalizarea poporului, prin campania „Instigare la cultură”. Unde e cultura într-o bătaie de stradă cu o biată femeie? Poate că Paraziţii se refereau la cultura de cartofi sau porumb, purtându-se ca cei de care se leagă în versurile lor („Ţăranul de oraş e cel mai prost animal…”). Nu oi fi eu în măsură să comentez modul de promovare a ultimului lor single, „Violent”, dar poate că e nevoie şi de o campanie de deparazitare a celor cu „fumuri” de vedete. Asta ca să ştie că suntem cu toţii egali.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: