Arhivă pentru Noiembrie, 2005

Mi-e dor de tine…

Posted in Serioase şi plictisitoare on 25 Noiembrie, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu

Te-am visat exact atunci când visele mele îşi pierduseră culoarea, iar coşmarurile se întrupaseră în realitate.
Eşti departe de mine, iar sufletul meu simte nevoia să se oglindească în ochii tăi.
Imaginea ta mă urmăreşte zi şi noapte, ocrotindu-mă de răul ce mă înconjoară.
Un trandafir însângerat te aşteaptă, plângând cu lacrimi de rouă alături de inima mea.
Buzele mele murmură neîncetat numele tău, în speranţa că destinului i se va face milă de mine şi mi te va aduce.
Eşti picătura de lumină în ale cărei priviri se scaldă curcubeul, iar natura întreagă îngenunchează în faţa chipului tău de înger.
Simt un gol în sufletul meu, un gol pe care doar dragostea îl poate umple.
Când noaptea îşi lasă cortina să cadă peste visele noastre, nu îmi doresc decât să te pot strânge în braţe şi să te închid în visul meu… pentru totdeauna.

Un suflet în întuneric

Posted in Serioase şi plictisitoare with tags , on 21 Noiembrie, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu

Linişte, frig. Sunt singur în pustietatea fiinţei mele. Întunericul din jur îşi înfige adânc rădăcinile în sufletul meu. Sau în ceea ce a mai rămas din el. Îl simt cum pătrunde rece şi tăcut. Încerc să-l ignor, dar el a pus deja stăpânire pe conştiinţa mea. Liniştea ca de mormânt începe să prindă formă, asurzindu-mă. Vreau să strig dar vocea mi-e mută. O infinitate de gânduri şi sentimente dispar în neant, pierzându-se în eternitate. Încerc să le ajung din urmă dar ghearele întunericului m-au încătuşat. Vreau să scap însă ceva mă opreşte. Unde sunt? Nu contează. Trecutul năvăleşte în valuri negre, contopindu-se cu viitorul. Prezentul a dispărut într-o clipă a tristeţii, prea lungă pentru a tinde spre nemurire. Lacrimile de sânge ale durerii mă inundă prin ţurţuri de gheaţă fierbinte. Privesc spre lumină, dar ea e mai neagră decât tot din jur. Un gând răzleţ caută o cale de salvare. „Luptă cu întunericul”, îmi spune. Încerc să-i ascult glasul stins, însă e prea târziu. Nu pot înlătura negura înrădăcinată în ascunzişurile sufletului meu rătăcit. Pentru că, întunericul… sunt EU!