Odihnă obositoare



Prima zi de weekend…Mult aşteptata zi de odihnă… În sfârşit, pot să dorm mai mult, să mă relaxez, să stau departe de toată lumea, să mă uit la televizor, să mă joc la calculator, să citesc, să scriu, să mă odihnesc… Dar, de fiecare dată când îmi fac planuri de genul ăsta, apare câte o rudă care mă face să mă scot singur din testament. Azi m-am trezit pe cap cu nană-mea. Femeie de la ţară, voinică şi în putere, a dat deşteptarea pentru tot blocul la ora 7. A început să strige prin casă ca pe tarla, de am crezut că a venit popa cu Boboteaza. Pentru că mi-a fugit şi mama somnului, mi-am pus pijamalele pentru musafiri (ălea rupte în coate, genunchi şi între picioare) şi m-am prezentat în faţa nanei în poziţie de drepţi. După porţia de pupături, mama şi-a luat câinele de o labă şi s-a evaporat. O oră a plimbat câinele! Cum tata era la serviciu iar frate-miu se făcea că doarme, am rămas singur cu nana. Blestemaţi să fie în veci pentru ce mi-au făcut! Ce dracu’ să vorbesc eu cu aia? Am încercat s-o ignor, mi-am zis că, dacă nu mă uit la ea, nici ea nu mă vede. Degeaba. N-a vrut să plece nici moartă. Ba mai mult, i-a venit strălucita idee să-mi povestească faptul că s-au scumpit pastilele, că pensia e prea mică, cum a mai crescut porumbul, ce a zis nepoata lu’ tanti Floarea din capătul satului, ce a mai facut Andreea Marin la „Surprize, surprize!”… Într-adevar, foarte palpitant. A fost o experienţă de neuitat, care m-a facut să realizez cât de mult îmi lipsea lesa câinelui, că tare mai aveam chef să mă spânzur… Am fost atât de fericit când s-a întors mama, de parcă tocmai câştigasem la loto. Niciodată nu m-am bucurat atât de mult că o văd, ca atunci. Iar căţelul meu, din cauze înca ascunse, s-a întors acasă „înfierbântat”. A început să stea numai pe lângă nană-mea, să se uite fix în ochii ei (de parcă ar fi încercat să o seducă) şi să încerce să o călărească. Iar noi, în loc să încercăm să îl oprim, am preferat să privim spectacolul şi să ne amuzăm. Râdea şi biata femeie dar, parcă nu era râsul ei. Deşi, fiind singură de mulţi ani, poate se bucura că i se mai scoală cuiva ceva pe lânga ea. Partea bună e că, în scurt timp, n-a mai suportat avansurile Don Juanului patruped şi a plecat. Iar câinele a primit, drept răsplată, o porţie mare de oase. Pe de o parte, înţeleg că era în călduri deoarece abia a dat căldura. Dar nu pricep de ce nu a ales să se dea la o femeie. Că, la cum arată nană-mea, mulţi ar putea crede că al meu patruped e pe invers…

Ceva mai târziu, la masă, din motive total necunoscute, şi-a amintit mama de naşterea mea. Cu ocazia asta, am aflat lucruri interesante. Cică atunci când mă pregăteam să ies, o asistentă m-a apucat de puţulică şi m-a tras ceva mai tare, de le era frică tuturor că mi-a rupt-o. Deci de atunci mi se rupe de toată lumea… Apoi, atunci când doctorul mi-a aplicat o pereche de palme ca să vadă dacă sunt sănătos, eu nu am plâns, aşa cum fac majoritatea copiilor. Crezând că am probleme, m-au ţinut 3 zile la reanimare. Cum dracu’ să plâng când eu eram în extaz? Tocmai mi se făcuse prima labă… Trăiască asistenta cu pricina, că ştie să-şi facă meseria! Totuşi, urmări ale acelui fericit incident există. Încă am dureri în pulă de cei care nu mă / mi-o înghit…

Şi ca să închei aşa cum a început minunata zi de odihnă (cu o părere tot mai bună despre familia mea), l-am văzut pe tata spălând rufe. De fapt, ce zic eu că le spăla? Se uita la câte una, îi zicea „Spală-te, spală-te!” de câteva ori, o flutura prin apă şi gata! Ce nu ştiţi voi e că omul se crede conectat la forţele Universului şi că poate face orice prin puterea minţii. Nu întrebaţi dacă e conexiune prin fibră optică sau prin dial-up, că nu ştiu. Dar ce nu ştie Yoda e că, prin orice reţea mai scapă şi câte un virus. Iar la el cred că au ajuns destui…

Cam aşa s-a petrecut o zi normală într-o familie anormală. N-am apucat să mă odihnesc sau să mă relaxez dar, ce mai contează? Într-un fel mă bucur că nu am o familie plictisitor de normală, ci una ce seamană cu un amestec dintre familiile Bundy, Addams, Simpson şi, câteodată, Flintstone…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: