De ziua ta


– publicat în “Altă Viaţă Magazin” pe 25 martie 2006 –

Trăiri, senzaţii, sentimente… Toate se împiedică în cuvinte, silabe, litere… Încearcă să iasă din suflet, să se materializeze pentru tine, dar se lovesc de o nevazută barieră. Sunt vii, traiesc şi cresc în mine în fiecare clipă, din ce în ce mai mult. Au atins bariera infinitului şi au depaşit-o, trecând dincolo de vorbe şi gânduri. Nu există cuvinte care să îţi arate tot ce simt. Cândva, le voi inventa pentru tine…

Când nu eşti lânga mine, timpul pare sa-şi fi pierdut sensul. Clipele par ore, orele par zile iar zilele, ani. Însă, deşi eşti departe, te simt mereu alături. În fiecare rază de soare văd zâmbetul tău, în fiecare strop de ploaie văd ochii tăi, în fiecare foşnet al frunzelor aud glasul tău, în fiecare adiere de vânt simt atingerea ta. Iar când privesc în sufletul meu, te găsesc acolo. Eşti visul meu, poezia mea, cântecul meu de dragoste, îngerul meu păzitor. Eşti în fiecare lacrimă a mea, în fiecare bătaie a inimii, în fiecare suspin de dor, în sângele meu, în întreaga mea fiinţă. Eşti trecutul, prezentul şi viitorul meu, amintirile, visele şi dorinţele mele. Eşti totul…

Astăzi, de ziua ta, te am lângă mine. Nu am ce să-ţi ofer în dar decât inima mea. Din nou, în fiecare clipă, la nesfârşit. Pentru că alături de tine am renăscut, am învăţat să zbor, am găsit curajul de a visa. Abia acum simt că traiesc cu adevărat. Prin tine, pentru tine. Astăzi, două suflete cândva rătăcite vor fi din nou unul singur. Unite pentru totdeauna, dincolo de pragul vieţii şi al morţii, pierzându-se în eternitate. Te iubesc…

4 răspunsuri to “De ziua ta”

  1. Wow!!! Cum, doamne iarta-ma, am ajuns aici, n-am nici cea mai mica idee, dar… Wow!!! Speechless, breathless…

    Apreciază

  2. E doar o tâmpenie, scrisă acum mult timp, în tinerețe, care acum mă face de râs. Trebuia să o șterg demult…

    Apreciază

  3. Sa nu zici niciodata asta! Tu, mai mult ca oricine, ar trebui sa stii ca trecutul este cel care ne defineste care indivizi, ca persoane, ca entitati. Si, parerea mea, e mai bine sa regreti ceva ce ai facut, decat sa regreti ca nu ai facut! Dar, s-ar putea, daca lucrurile merg asa cum imi doresc eu, sa iti cer acordul sa folosesc aceasta „tampenie”. Tradusa in engl, dar tot aceeasi tampenie.

    Apreciază

  4. Stai asa, ca mi-a ramas o chestie pe creier. O tampenie scrisa in tinerete. O spui de parca ar fi trecut o vesnicie de-atunci cu toate ca… Sa-mi spui daca o nimeresc cat de cat: probabil erai in facultate cand ai scris-o, ca pe-atunci ne apuca dilimaneala, as zice pe la inceput, cu toate ca nu e intotdeauna chiar asa. Hai sa spunem ca erai in ultimul an, si ai studiat ceva legat de filologie, de carti, dar nu cred ca istorie. In orice caz, ceva legat de carti si scris. Sa pp ca erai in ultimul an, adica in 2006. Probabil inca un an de master, da’ nu e musai. Daca ai inceput facultatea de 18, cel mult 19 ani, in 2006 ai fi avut cel mult 23-24 de ani. Sa rotunjim la 25. 25 cu inca 8 (ca suntem cu un picior in 2014) ar insemna cel mult 33-34 de ani. Si nicidecum 80. Astia nu s-ar gandi la orgii, urgii, de care-o fi, cu pipitze ci pe unde sa-si mai caute proteza dentara.
    Dar daca ai inceput fac mai tarziu sau daca asta e a doua facultate, atunci intreg rationamentul meu e gresit. Ceea ce nu cred. Din postarile tale si de aici si de dincolo, reiese ca esti tanar. Eu zic ca pe undeva intre 33-36 de ani. Sa nu ma injuri, prea tare… 😀

    Apreciază

Lasă un comentariu