Arhivă pentru Septembrie, 2006

Scenetă înscenată 9 (FOTBAL VĂZUT DE O FEMEIE)

Posted in Fotbal, Scenete înscenate with tags , , on 16 Septembrie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu


(Acţiunea se petrece pe un stadion, în cabina comentatorilor de radio şi TV. Meciul de fotbal e transmis în direct de Prima TV, iar comentatoare este nimeni alta decât Iulia Frăţilă.)

Iulia Frăţilă: Alo! Da, dragă. Hai că am ajuns. Fată, ghici cu cine m-am întâlnit azi. Cu Catrinel. Cum care Catrinel? Ţoampa aia de Sandu, care a fost cuplată cu Viziru. Da, fată, aia care a plecat la Naţional. Să vezi ce s-a îngrăşat panarama naibii.

O voce din fundal: Atenţie, intrăm în emisie. 3, 2, 1…

Iulia Frăţilă(ţipând): Taci băi, ţărane, nu vezi că vorbesc la telefon? Ce, ţi-e ciudă că pe tine nu te sună nimeni? Boule! (se calmează) Ciao, iubita, te sun eu mai târziu. Pa, te pup. Ăăă… bună, iubiţi telespectatori. Iată-ne prezenţi la un meci de fotbal dintre două echipe, după câte mi s-a spus. Eu sunt Iulia Frăţilă şi, pentru că am prezentat o emisiune despre fotbal, şefilor mei li s-a părut interesant să şi comentez un meci din sportul ăsta pe care nu îl înţeleg, dar la care sunt expertă. Îmi pare rău că nu mă puteţi vedea pe mine în locul ălora de pe teren, mai ales că mi-am făcut o nouă coafură, special pentru acest eveniment. În plus, am o bluză cu un decolteu adânc, ca să mi se vadă noile silicoane. Asta e! Voi pierdeţi. În fine, să trecem la fotbal. Astăzi este o zi frumoasă, tocmai bună de mers la plajă. În loc de asta, mulţi au preferat să se înghesuie pe stadion, probabil ca să scape de nevestele lor. Of, bărbaţii ăştia… Toţi sunt la fel. Iarba de pe teren e verde închis, o culoare super la modă, care anul ăsta se poartă în combinaţie cu portocaliul. Iată că intră pe teren două echipe, probabil cele care vor juca azi. Din câte am auzit, echipele ăstea sunt formate din câte 11 jucători. Nu am încredere în persoana care mi-a spus asta, pentru că e foarte bârfitoare, aşa că o să îi număr singură. Nu ştiu nici cum se numesc echipele ăstea şi cred că, de fapt, nici nu interesează pe nimeni. În schimb, pot să vă spun că unii sunt îmbrăcaţi în roşu, ca rochiţa pe care am vrut să mi-o cumpăr ieri, iar ceilalţi în verde cu dungi albe. Nu prea se asortează unii cu alţii iar dungile verticale nu se mai poartă de mult dar, treaba lor! De ei o să râdă lumea, nu de mine. Pe teren, lângă jucători, văd că mai sunt trei bărbaţi îmbrăcaţi în negru. Cred că poartă doliu… Partea bună pentru ei e că negrul te face să pari mai slab. Unul dintre cei trei scoate o monedă pe care o aruncă, iar ceilalţi se uită la ea. O fi manelist, că prea face impresii aruncând cu bani.

Vocea din fundal: Nu e manelist, ci arbitru! Şi nu face impresii de bani! Trage la sorţi pentru ca echipele să-şi aleagă terenul!

Iulia Frăţilă: Da’ bine că eşti tu deştept! Ce să spun… Cum să-şi aleagă terenul? Ce, ăştia joacă fotbal sau vor să-şi construiască vile? Tâmpitule, vezi-ţi de treaba ta! În fine, iubiţi telespectatori, cică a început meciul. Din câte văd eu, toţi aleargă după o minge. Nu ştiu ce au cu ea dar, de câte ori o prind, o bat mai rău ca pe neveste. Ăştia n-au ce face…

Vocea din fundal(ţipând): Aşa e jocul! Trebuie să bage mingea în poartă! Adică, pe înţelesul tău, să bage chestia aia mică în chestia aia mare şi crăcănată!

Iulia Frăţilă: Să bage chestia mică în… Auzi, băi perversule? Ăsta e fotbal sau film erotic? Unde dracu’ m-au trimis ăştia? Şi, pentru cultura ta generală, să ştii că nu aşa se procedează. Dacă vrei să bagi mingea în poartă, nu trebuie să o baţi. Trebuie să mângâi poarta, să o alinţi, să o înfierbânţi, să o săruţi, să o lingi…

Vocea din fundal(ţipând): Cucoană, ne luăm naibii amendă de la C.N.A.! Abţine-te şi vorbeşte doar despre fotbal!

Iulia Frăţilă: Ups! Ăăă, mă scuzaţi. Ştiţi, nu am mai făcut sex de două zile că sunt pe roşu şi mi-e cam dor…

Vocea din fundal(ţipând): Blondo, meciul!!!

Iulia Frăţilă: Da, gata! Văd că mingea e acum la unul în roşu, care o dă la altul, tot în roşu. Dar apare unul în verde care i-o fură şi fuge cu ea. Săracul băiat… I-au furat ăia mingea tocmai când vroia şi el să se mândrească cu ea în faţa colegilor. Numai hoţi în ţara asta! În momentul ăsta, observ că aia mulţi din tribune încep să cânte.

Vocea din fundal: Galerie se cheamă…

Iulia Frăţilă: Aşa am zis şi eu. Oare ce cântă? O fi vreun hit pe care să-l ştiu şi eu? Vai… Au zis cuvântul cu “P”… Chestia aia ruşinoasă dar sănătoasă, fie vorba între noi. Ce mitocani! Să vorbească aşa la televizor… Nu le-ar fi ruşine obrazului? În fine, văd că băiatul ăla în roşu şi-a recuperat mingea şi acum încearcă să fugă acasă cu ea. Dar apare unul din cealaltă echipă şi îi pune piedică. Vai, sărăcuţul… Ce fel s-a dus… A căzut cu mingiuţele exact pe mingea aia mare… Cred că îl doare rău. Ce bine că sunt femeie şi nu am probleme din astea! Hopa… Arbitrul se duce nervos la ăla care a pus piedică. Să vedeţi ce bătaie o să-i dea! Ba nu… Doar îi arată o hârtie galbenă.

Vocea din fundal(ţipând): E cartonaş, nu hârtie!

Iulia Frăţilă: Cartonaş o fi la tine la ţară, unde te-a fătat mă-ta! La noi în Bucureşti se cheamă hârtie. Cretinule! Of, provincialii ăştia… O grămadă de proşti care nu au ce căuta printre noi, oamenii normali din Capitală. Mai ţine mult meciul ăsta? Că tare m-am plictisit… În plus, începe o nouă telenovelă şi nu vreau să pierd primul episod. Dacă îl pierd, or să râdă de mine toate prietenele mele şi n-or să mă mai ia cu ele la shopping în mall… Ce tragedie! O să mor singură, părăsită de toţi! Nimănui nu-i pasă de sentimentele mele… (plânge)

Vocea din fundal: Blondo, te iau eu, numai termin-o naibii cu bocitul şi vorbeşte despre meciul ăsta!

Iulia Frăţilă: Bine, nu trebuie să insişti atât… Deci, scumpi telespectatori, în meci nu s-a mai întâmplat nimic interesant. La fel ca în primul minut, ăştia aleargă după minge şi dau cu piciorul în ea. Nu înţeleg ce le place bărbaţilor la fotbalul ăsta. În loc să se uite şi ei la gimnastică, balet, să meargă la coafor, la shopping sau la fitness… Ori să bârfească cu prietenii în timp ce îşi fac manichiura şi pedichiura… Ar trebui interzis fotbalul. Dacă tot consumă bărbaţii curent cu televizorul, măcar să îi văd şi pe ei plângând la telenovele, la “Din dragoste” sau la “Surprize, surprize”. Să se uite naibii la teleshopping, la emisiuni de modă, la “De 3 X femeie” sau la “Zodia fluturelui”. Ăstea sunt lucruri interesante, nu tâmpenia lor de fotbal…

Vocea din fundal: Femeie, vorbeşti numai prostii. S-a terminat şi pauza de când aberezi aici.

Iulia Frăţilă: A fost pauza?!? Mie de ce nu mi-ai spus? Că am nevoie urgent la toaletă! Vai de mine, ce mă fac??? Mă abţin de jumătate de oră! Mă scap pe mine!!! (iar plânge)

Vocea din fundal: Fă pe tine şi dă vina pe mine. Gata cu plânsul, că mai e puţin şi se termină.

Iulia Frăţilă: Ce bine! Abia aştept! În sfârşit, ceva distractiv. Revenind la meci, observ că, de la atâtea căzături, jucătorilor li s-au murdărit hainele. Vai de mamele sau de nevestele lor, cât au de spălat… Mi-e milă de ele. Aşa sunt toţi bărbaţii: cum îi laşi puţin să se joace cu prietenii lor, cum se întorc acasă ca porcii. Iar noi stăm şi ne stricăm oja frecând jegul de pe ei. Ia, gata! De acum înainte, să îşi spele singuri. Ce, noi suntem sclavele lor? Dacă noi nu am fi, s-ar alege praful de ei. E timpul să înveţe să ne respecte, aşa cum merităm. Şi voi, ăia din tribune, de ce ţipaţi atâta?

Vocea din fundal: Tocmai s-a înscris un gol.

Iulia Frăţilă: Aaa, deci asta era. Credeam că ţipă la mine. Scumpici telespectatori, unul în roşu tocmai a băgat mingea într-o poartă. Apoi, a fugit la colţul terenului, şi-a dat jos tricoul şi a început să îl fluture. Deci, de aia i se spune gol… Pentru că, după ce înscrie, un fotbalist se dezbracă şi rămâne aproape gol. Şi chiar e simpatic tipul. E blonduţ cu ochi verzi, şi are o privire gen Antonio Banderas. În plus, are şi muşchi. Se vede că merge la sală. Oare are prietenă? O să mă duc să îl întreb după meci. Aaa, staţi puţin. Tocmai mi-a spus tipul enervant de lângă mine că fotbalistul ăsta este însurat. Fetelor, mare păcat. L-am pierdut şi pe ăsta. Să aude că ar fi şi mare fustangiu, că îşi pierde nopţile prin baruri cu dansatoare şi tot felul de paraşute. Nesimţitul… Proasta îl aşteaptă acasă, iar el se distreză cu altele. N-ar merita el să fie castrat în somn? Să vedeţi atunci ce băiat cuminte se face… Hopa! Ăla îmbrăcat în negru vine la el şi îi spune să se îmbrace. Fustangiul îi zice că nu vrea, şi îi arată un deget. Probabil că, de fapt, se laudă cu verigheta. Deci chiar e însurat, porcul naibii! Ăla negru se uită urât la el şi îi arată o hârtiuţă roşie.

Vocea din fundal(ţipând): Cartonaş! E cartonaş roşu! Nu hârtiuţă!

Iulia Frăţilă: Ce ţipi, dragă, aşa? Nu te mai enerva că o să îţi apară riduri. Ia-ţi un concediu, că te văd foarte stresat. Dacă vrei, te duc după meci la un masaj. Să vezi tu atunci cum scapi de stres şi de toate. În plus, le spun eu să te dea şi cu uleiuri din ălea parfumate, ca să îţi facă pielea fină.

Vocea din fundal(ţipând): Tu mă stresezi, nebuna naibii! Tu, tu, tu!!! Să mor eu, când m-am angajat, nu mi-au spus că o să trebuiască să suport o blondă cretină şi dementă! Îmi dau demisia! Plec din ţară! Mă mut în Africa! Să nu mai văd blonde în viaţa mea! Adio!!!

Iulia Frăţilă: Doamne, ce nervos e tipul… Probabil e nesatisfăcut. Logic, că nu ştiu ce femeie l-ar suporta. Bine că a plecat deoarece, sinceră să fiu, mă cam stresa. Doamne, numai nebuni pe lumea asta… Dar să ne întoarcem la meci. Văd acum că unii jucători s-au aşezat în faţa porţii, unul lângă altul, ca într-un zid. Iar altul se pregăteşte să şuteze. Ciudat joc mai e şi ăsta… De ce stau ăia ca proştii acolo, în loc să se ducă să-i fure ăluia mingea?!? Să-şi înşele nevestele sunt în stare, dar când e vorba să-şi facă treaba… Ia staţi puţin… Acum văd eu ce fac ăştia, de fapt. Jucătorii care stau unul lângă altul îşi ţin mâinile la, mă scuzaţi de expresie, la… penis! Ce nesimţiţi! (strigând) Nu v-ar fi ruşine, porcilor, să vă ţineţi cu mâinile de sex în faţa noastră?!? Măgarilor, sunt şi femei de faţă! Ce dracu’ faceţi cu mâinile acolo? Vă masturbaţi? Vă scărpinaţi? Normal că aveţi mâncărimi, dacă vă duceţi la curve când nevestele vă aşteaptă acasă… Huo!!! Ruşine să vă fie! Staţi puţin că îmi sună telefonul. (se calmează) Alo! Da, şefu’. Cum ce fac? Sunt la serviciu. Aha, deci ştiaţi… Cum adică, şefu’? Ce întrebare e asta? Nu, chiar n-am mâncat nimic stricat azi. Nu, aşa sunt eu de obicei. Da, şefu’, sunt blondă naturală. Cum?!? Mă mutaţi de la Sport?!? Şefu’, nu vreau înapoi la Roata norocului”… Şi nici la OTV… Şefu’, vin la dumneavoastră la birou ca să vă conving. Ştiţi dumneavoastră… Ca de obicei, după ce pleacă toţi. Cum, nu mai vreţi? Ce-am făcut? V-am dat boli?!? Şefu’, nu e vina mea. Le-oi fi luat din autobuz. Alo, şefu’, nu închideţi! Dacă mă mutaţi la OTV, pot să comentez acolo meciuri? Am observat că mă pricep chiar bine la asta. Cum? Ce e cu mama? Nu, nu are nici biserică, nici cruce şi nici Paşte. Dar am să-i spun că aţi întrebat de ea. Şefu’, staţi! Până la urmă, eu ce fac? Mai vin diseară la dumneavoastră sau caut biroul patronului de la OTV? Şeeeefuuuuu’…

Scenetă înscenată 8 (MINUTUL ZERO)

Posted in Fotbal, Scenete înscenate with tags , , , , , , , on 10 Septembrie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu


(Emisiunea are loc în studioul TVR-ului, cu Vlad Enăchescu pe post de moderator. Dumitru Dragomir şi Cornel Dinu sunt cei doi invitaţi din studio, la fel de interesanţi ca şi meciul care abia s-a încheiat.)

 

Prezentatorul: Bună seara, dragi telespectatori şi bine aţi venit la o nouă ediţie a „Minutului 0”. Astăzi vom vorbi despre meciul România – Olanda, care abia s-a încheiat. Îi dau legătura colegului meu pe care nu ştiu cum îl cheamă, ce se află chiar acum pe teren, cu câteva declaraţii la cald. Bună seara, colegu’!

Reporterul: George mă cheamă…

Prezentatorul: Mă rog, nu ştiu cui îi pasă. Ai legătura.

Reporterul: Bună seara, doamnelor şi domnilor. Îl am alături de mine pe marcatorul golului nostru, Bănel Nicoliţă. Bănel, cum a fost meciul?

Bănel Nicoliţă: Ăăă… da. A fost foarte greu, olandejii a jucat bine da’ noi e mai buni ca ei şi le-am dat-o cu strigături, pentru ca să se sature. Fir’ar mama lor a dracu’.

Reporterul: Bănel, ce ai simţit când ai marcat golul?

Bănel Nicoliţă: Da, ăăă, eu am simţit ceva aşea, nu ştiu cum să spun, ca o bucurie mare da’ şi o durere. Şi a fost aşea, ca un organsm din ăla, mai mişto ca atuncea când li s-a făcut milă de mine lu’ curva satului de m-a desvirginizat. Da’ a fost ca lumea tare.

Reporterul: Cu toţii am simţit la fel când ai dat gol. De ce spui că ai simţit şi durere? Ţi-era milă de olandezi?

Bănel Nicoliţă: Nu, da’ chear înainte să dau gol am confundat capu’ arbitrului cu mingea. Şi i-am dat una din fundu’ grădinii, de mă doare picioru’ şi acu’. Că ăla e tare de cap.

Reporterul: Foarte interesant. Bănel, cui vrei să dedici golul din această seară?

Bănel Nicoliţă: Ăăă… Vreau să dau o dedicaţie la toţi care mă cunoaşte, mai ales lu’ Mirel, Crăcănatu’, Pompă, Bujie, Ciorici, Lingău, Terminatu’, Flaşnetă, Capsă, Trotinel şi lu’ Fănel Praştie. Da’ şi la toţi fraţii mei din pârnaie şi lu’ nea Gigi, care m-a făcut ce n-am ajuns dacă nu era el. Aaa, era să uit. Şi lu’ gagică-mea Cerasela, care ţin io mult la ea şi lu’ care vreau să-i zic să m-aştepte cu farfuria plină da’ goală. Că vin acu’ acasă.

Reporterul: Să te aştepte ea goală sau farfuria să fie goală? Că n-am prea înţeles…

Bănel Nicoliţă: Bă, obsedatule, farfuria să fie goală! Că femeia mea nu ştie să face de haleu. Hai că m-ai şucărit. Dă-i drumu’ de-aicișa până nu te ard!

Reporterul: Acesta a fost Bănel Nicoliţă, doamnelor şi domnilor, eroul României din această seară. De la el trecem la domnul Victor Piţurcă, antrenorul de drept al naţionalei. Domnule Piţurcă, cât de important este acest egal pentru moralul jucătorilor noştri?

Victor Piţurcă: Băieţii a jucat foarte bine şi Olanda n-au reuşit decât că ai noştri s-a mobilizat bine în apărare. Eu le-am spus la antrenamente că dacă e, bine că am reuşit să luăm un punct. Era important să putem înscrie de la început da’ ei a punctat primii şi noi o să reuşim să ne-au bătut de fiecare dată.

Reporterul: Domnule Piţurcă, cum a decurs jocul României, în viziunea dumneavostră?

Victor Piţurcă: Păi, în viziunea mea, a intrat toţi pe teren şi ăia ne-a dat un gol, după aia Bălănel Nicoliţă a luat mingea şi le-a dat şi la ăia un gol, şi după aia s-a terminat. Şi după aia a zis Mircea Sandu că dacă nu dădeam gol e bine că ne-am mobilizat în apărare.

Reporterul: Nu asta am întrebat, dar în fine. Cum veţi aborda returul din Olanda?

Victor Piţurcă: O să fie un meci greu da’ băieţii s-a dăruit complet şi Ganea şi-a cerut scuze că m-a înjurat că ei mi-a ascultat indicaţiile şi rezultatu’ s-a văzut.

Reporterul: Vă mulţumim, domnule Piţurcă, pentru aceste cuvinte goale, dar pline de înţelepciune. Să trecem la domnul Anghel Iordănescu, cel care a fost chemat din Arabia Saudită pentru a antrena România în această seară. Nea Puiu, este adevărat că aveţi gripă aviară?

Anghel Iordănescu: Es-te o ma-re min-ciu-nă in-ven-ta-tă de pre-sa o-lan-de-ză pen-tru a cre-ea di-ver-gen-ţe în ta-bă-ra noa-stră. Eu tot ce am ob-ţi-nut a fost prin mun-că cin-sti-tă, şi tot ce am, e câş-ti-gat co-rect.

Reporterul: Nea Puiu, fiul dumneavoastră se va căsători cu Delia, fosta componentă a formaţiei N&D. Ce părere aveţi despre ea?

Anghel Iordănescu: E bu-nă ga-gi-ca dar, da-că o prind că în-ce-pe să cân-te prin ca-să, o dau a-fa-ră de nu se ve-de. Du-pă ce că e blon-dă, mai cân-tă şi naş-pa. Caş-che-ta mă-sii de pa-ra-şu-tă…

Reporterul: Dumneavoastră antrenaţi de câţiva ani în Arabia Saudită. Cum e calitatea gazonului pe care s-a jucat meciul din această seară, în comparaţie cu cele din Arabia?

Anghel Iordănescu: E mult mai bun ga-zo-nul ăsta de-oa-re-ce la a-rabi se joa-că pe te-re-nuri mi-na-te. Şi da-că la în-ce-put am o su-tă de oa-meni, du-pă an-tre-na-ment ră-mân cu vreo do-uă-zeci.

Reporterul: Dar galeriile lor sunt mai cuminţi decât cele din România?

Anghel Iordănescu: De o-bi-cei, da. Dar mi-ca di-fe-ren-ţă e că ro-mâ-nii a-run-că în noi cu pe-tar-de, iar a-ra-bii cu gre-na-de. Ro-mâ-nii ne scui-pă, a-ra-bii ne îm-puş-că. Du-pă meci, ro-mâ-nii vor să ne cal-ce cu ma-şi-ni-le iar a-ra-bii cu a-vi-oa-ne de-tur-na-te. Dar e bi-ne că sun-tem plă-tiţi în gă-leţi de pe-trol.

Reporterul: În final, spuneţi-ne care credeţi că sunt şansele României de calificare la Campionatul European.

Anghel Iordănescu: Bra-zi-li-a şi Ar-gen-ti-na ră-mâ-ne fa-vo-ri-te.

Reporterul: Nea Puiu, Brazilia şi Argentina nu sunt cu noi în grupă. De fapt, nici măcar nu fac parte din Europa.

Anghel Iordănescu: Nu con-tea-ză. Bra-zi-li-a şi Ar-gen-ti-na ră-mâ-ne fa-vo-ri-te ori-un-de în lu-me, pen-tru că e ce-le mai tari. Nici Ro-mâ-ni-a nu a in-trat în E-u-ro-pa, dar asta nu o îm-pie-di-că să vi-se-ze la ca-li-fi-ca-re. Nu?

Reporterul: Asta cam aşa e… Cam atât de la firul ierbii, cu interviurile luate la cald, cum s-ar spune. Dau legătura înapoi în studio. Vlad?

Prezentatorul: Da, colegule cel nou. Poate la următoarea intervenţie ne spui şi cum te cheamă. Dragi telespectatori, îi am alături de mine, în studio, pe domnul Mitică Dragomir, preşedintele LPF şi, bineînţeles, pe nelipsitul Cornel Dinu. Domnule Dragomir, ce părere aveţi despre meciul din această seară?

Mitică Dragomir: Băi, mă mir că nu mi-ai zis şi tu Mitică de la Ligă sau Corleone, cum îmi mai spuneţi voi, presa. Dar eu nu mă supăr, că îmi sunteţi toţi simpatici. Care era întrebarea?

Prezentatorul: V-am întrebat despre meci, domnule Dragomir.

Mitică Dragomir: Aaa, da. Hai mă, că-ţi spun. Asta pentru că îmi eşti simpatic. Păi, ai noştri s-au descurcat bine dar trebuia să îi bată pe olandeji cu mai mult, că meritau. Bă, noi avem valoare… Să vezi tu de-acu’ dacă nu îi batem pe toţi. 10 – 0, 15 – 0, numai aşa o s-o ţinem…

Prezentatorul: Domnu’ Dragomir, haideţi să nu exagerăm…

Mitică Dragomir: Ce exagerare, dom’le? Vezi că începi să nu-mi mai fii simpatic… Tu n-ai vazut ce bine am jucat? Ai noştri au valoare, nu glumă! Tu n-ai văzut ce pase, ce driblinguri, ce recuperări? În stilul ăsta, o să vedeţi că o să luăm şi Cupa Mondială, şi ăăă… pe aia europeană, şi Cupa UEFA, şi Cupa Campionilor. Bă, simpaticule, ascultă ce îţi zice Mitică Dragomir. Ai noştri sunt mai buni ca toţi şi de-acu’ nimeni n-o să ne oprească. Tu de ce crezi că am furat io şi am făcut atâtea blaturi în România? Că e de unde! E valoare! O să vii tu cu o sticlă de whiskey la mine, să-mi zici că am avut dreptate…

Prezentatorul: Aşa e, domnule Dragomir. Cum spuneţi dumneavoastră.

Mitică Dragomir: Bă, pentru ce au reuşit ai noştri azi, ar trebui să-mi ridicaţi o statuie. Că dacă nu eram io… Băi, nene, io îs ţăran adevărat şi nu mi-e ruşine cu asta! Da’ îmi eşti simpatic şi nu mă supăr io pe tine.

Prezentatorul: Vă mulţumesc pentru părerea dumneavoastră mai mult decât interesantă. Într-adevăr, rezultatele fotbalului românesc sunt oglinda acţiunilor conducătorilor săi. Domnule Cornel Dinu, ce ne puteţi spune despre tactica abordată de naţionala tricoloră în această seară?

Cornel Dinu: Pentru o analiză tehnico-tactică completă, pot spune că România a jucat un joc incomensurabil închis pe flancuri, cu dese verticalizări şi ieşiri din dispozitiv. Printr-o analiză filosofică, metafizică şi paranormală, pot spune că ai noştri au abordat un clasic 4-4-2, venind des în zona de recuperare şi punând mari probleme sistemului defensiv advers. Deşi nu a fost un meci cu multe faze controversate sau cu un scor halucinant, pot spune că Nicoliţă, care irefutabil este un jucător de pătrundere dar şi de bandă dreaptă, a reuşit să iasă la rampă după un lung de linie excelent. Dar, printr-un marcaj elucubrant mai strâns şi o completă mobilizare în apărare, fără dezechilibre nepermise la acest nivel, România ar putea…

Prezentatorul: Domnule Dinu, oricât de palpitant ar fi ceea ce spuneţi, îmi permit să vă întrerup puţin pentru că avem un telefon. Pe fir este un suporter al echipei naţionale, pe care nu aţi reuşit încă să îl adormiţi. Bună seara, domnule! Care este părerea dumneavoastră despre meciul de azi?

Telespectatorul: Eu nu vreau decât să vă spun că sunteţi cu toţii nişte tâmpiţi! Ce meci a fost ăla, dom’le? Au jucat toţi ca nişte cârpe, aşa cum fac de câţiva ani. O să ne calificăm noi când o zbura porcul de Mircea Sandu de la conducerea Federaţiei. Iar voi toţi îi laudaţi şi îi pupaţi în cur, de parcă cine ştie ce au realizat. Huuuuoooo!!! Duce-ţi vă naibii cu toţii de dobotoci care habar n-aveţi pe ce lume trăiţi!

Prezentatorul: Vă mulţumim pentru părere şi vă aşteptăm să sunaţi şi în alte emisiuni, ca să ne crească ratingul. Doamnelor şi domnilor, una peste alta, a fost unul dintre cele mai bune meciuri ale echipei noastre naţionale din ultimii ani. Dacă e sau nu fotbalul românesc în mare formă şi într-o creştere de valoare, rămâne să vedem la meciurile următoare. Dacă nu, Dumnezeu cu mila. Rămâneţi pe TVR 1 şi în continuare, pentru că urmează un calup publicitar mult mai scurt decât la celelalte televiziuni. Până data viitoare, la revedere!

Scenetă înscenată 7 (UN EGAL FĂRĂ EGAL)

Posted in Fotbal, Scenete înscenate with tags , on 9 Septembrie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu


(Un meci din preliminariile unui campionat european oarecare, la o televiziune publică oarecare şi un comentator oarecare…)

 

Bună seara stimaţi telespectatori şi bine aţi venit la un meci de fotbal mai puţin obişnuit, între selecţionatele României şi a Olandei. Pentru a răzbuna înfrângerea suferită în precedenta campanie de calificare, ai noştri au solicitat să joace după propriile reguli, iar FIFA a aprobat acest lucru. Astfel, pe banca tehnică a tricolorilor se află nea Puiu Iordănescu care, fiind lovit de gripă aviară, a fost adus pentru a-i îmbolnăvi pe adversari. Strategia abordată de nea Puiu este una menită să echilibreze raportul de forţe dintre cele două echipe, adică: în formula de start, pe teren intră întregul nostru lot de jucători, care poartă un echipament similar cu al adversarilor. Portarul Lobonţ are un echipament foarte larg, pentru a încăpea în el şi rezerva, Bogdan Stelea. Dar şi fosta logodnică a acestuia din urmă, Lili Sandu, pe care încearcă să o recucerească. Din surse neoficiale am aflat că Stelea a adus-o pe Lili cu el pentru a o păzi de avansurile lui Lucian Viziru. Brazilianul Ronaldo a fost naţionalizat în vederea acestei partide, pentru a se crea o omogenitate în atac. De partea cealaltă, este prezent la meci doar antrenorul olandezilor, Van Basten, iar el va încerca să acopere toate posturile, în absenţa elevilor săi. El va juca într-un picior şi cu mâinile legate la spate, conform regulior impuse de nea Puiu, pentru ca echipa noastră să aibă şanse egale cu similara olandeză. Centralul întâlnirii este elveţianul Urs Meier, cel care, de la aeroport până la stadion, şi-a luat de trei ori bătaie de la câteva grupuri de suporteri, în amintirea meciului cu Danemarca de acum câţiva ani. Echipamentul său este unul mai rar întâlnit la meciuri de asemenea anvergură, adică: o cămaşă de zale împodobită cu o vestă anti-glonţ şi, pe cap, “caşcheta” de general a lui nea Puiu. Blindată şi ea, bineînţeles. Dar iată că meciul a început deja de câteva minute. Lângă poarta noastră îl vedem sprijinit de bară pe Rădoi, care doarme. Deşi a fugit de la dezintoxicare şi s-a prezentat beat la meci, el a cerut colegilor săi, înaintea partidei, să fie trezit la final pentru a putea sărbători victoria. A noastră sau a lor. Echipa României practică un joc închis pe flancuri, într-o construcţie incipientă, un clasic 4-4-2 care, de fapt, s-a transformat în 8-9-8-9-6-9 (tarif 2 euro / minut). Iată-l la minge pe Florentin Petre care pune o pasă în adâncime, Mutu opreşte balonul cu mâna iar arbitrul acordă lovitură liberă olandezilor. După doi pumni în cap, Urs Meier se răzgândeşte şi ne oferă nouă lovitura liberă. Dorinel Munteanu execută scurt, direct în faţa arbitrului, care îşi scuipă ultimii doi dinţi. Acesta însă zâmbeşte şi face semne ca jocul să continuie, intimidat fiind, probabil, de levierul din mâna lui Marica. Van Basten reuşeşte să-l deposedeze pe Alin Stoica şi încearcă să îşi paseze singur balonul. Chivu îl opreşte printr-o deviere frumoasă iar mingea ajunge la Contra, care iese din dispozitiv. Îi pasează lui Pleşan iar acesta dă mingea mai departe, până la Codrea. Ai noştri vin în zona de recuperare şi încearcă să creeze probleme sistemului defensiv advers. Mingea ajunge la Opriţa care, printr-o pasă excelentă, îl angajează pe Mitea. Mijlocaşul lui Ajax se îndreaptă spre poartă şi, când să şuteze, se opreşte deoarece îi sună mobilul. Din câte putem observa din expresia feţei lui, este sunat de către prietena lui, Raluca de la Bambi, care vrea să ştie cât e scorul. Nea Puiu smulge o şipcă din banca tehnică, se repede la Mitea şi îi face hands-free-ul papion. Iar telefonul mobil, supozitor. Mingea a ajuns acum la Van Basten care încearcă să iasă la rampă printr-un şut-centrare. Însă, această centrare decepţionantă a fost anticipată de Chivu, care preia cu capul. Cu capul lui Rădoi, care doarme în continuare. Ghionea recuperează şi încearcă o combinaţie cu Dănciulescu. Dar dinamovistul nu vrea să se combine cu jucătorul stelist şi îi arată acestuia degetul mijlociu. La reluare se poate observa că, de fapt, acela nu era degetul, ci o chestie ruşinoasă. Ghionea ia o bâtă de jos şi se repede la Dănciulescu. Imediat sar şi ceilalţi jucători, întregul nostru lot angajându-se într-o bătaie generală. Arbitrul opreşte jocul şi începe să împartă cartonaşe galbene. După trei picioare în cap, îşi strânge cartonaşele şi şi le acordă singur. Cu o ultimă suflare, Urs Meier pune capăt primelor 45 de minute. La pauză se schimbă porţile. A noastră cu una de hochei, iar a lor cu o poartă de rugby. În debutul părţii secunde a jocului îl vedem pe Cernat întins pe iarbă. Nu, nu a fost trântit de adversari, doar a ieşit la picnic împreună cu soţia şi copilul. Puţin mai departe se află Raţ care prăşeşte gazonul şi Marius Niculae care joacă golf. Probabil că baieţii nu se destind – aşa cum pare la prima vedere – ci e vorba despre o nouă strategie a lui nea Puiu. Ei se prefac preocupaţi de altceva şi, atunci când Van Basten nu îi observă, sar cu toţii pe el pentru a-i lua mingea. Iată-i acum pe ai noştri în atac, încercând să puncteze. MaziluBratuBoştinăViorel Moldovan… Ai noştri pasează scurt, încercând să creeze superioritate numerică în jumătatea adversă. Golul parcă pluteşte în aer. Hai băieţi, că se poate! NiculescuAlexa… Gigi Becali… Nu ştiu ce caută finanţatorul Stelei pe teren, dar joacă mai bine decât toată echipa noastră. Henry… Vieira… Trezeguet… Ăăă, mă scuzaţi, am schimbat canalul din plictiseală. Pardon, din greşeală. Laurenţiu Roşu e la balon şi, printr-un lung de linie, îl angajează pe Ganea. Ganea nu vrea să se angajeze fără carte de muncă şi îi lasă mingea lui Pancu, care încearcă o verticalizare la orizontală spre Mutu. Spun la orizontală pentru că Mutu se află trântit pe gazon, fiind faultat de un coechipier. Nu ştiu ce face Mutu cu faţa în iarbă, dacă o paşte sau o fumează, pentru că nu se vede bine din locul în care mă aflu. Deşi incidentul a avut loc la jumătatea terenului, după câteva picioare după ceafă arbitrul arată punctul cu var. Este penalty pentru noi, doamnelor şi domnilor! Avem ocazia să deschidem scorul! Arbitrul aşează mingea la 11 metri dar, fiind probabil impresionat de ameninţările cu moartea care se aud din tribune, o mută la 4 metri de poartă. Van Basten se pregăteşte să apere, iar noi îl putem vedea stând în mâini, în afara cadrului porţii, conform regulilor impuse de FRF. Stelistul Dică este cel care va executa lovitura de pedeapsă. Se apropie de minge, şut şi… ratează! Incredibil, doamnelor şi domnilor! De la 4 metri, cu poarta goală, Dică şutează cu mult peste poartă, lovind în cap o vânzătoare de seminţe din tribună. În timp ce banca noastră de rezerve îl fugăreşte pe stelist iar jucătorii din teren caută pietre şi bâte pentru a li se alătura, galeria compune noi înjurături, amintindu-i lui Dică întregul său arbore genealogic. Jocul se reia şi îl vedem la balon pe Van Basten îndreptându-se spre poarta noastră. Driblează întreaga apărare tricoloră, şutează şi… nu e gol, dragi telespectatori! Deşi scria gol pe minge, se pare că poarta noastră a dispărut! Nu e de mirare, ţinând cont că meciul se joacă în România. Iar aici se fură ca-n codru. Probabil că poarta e deja vândută la fier vechi, iar hoţii se află în drum spre Germania. Arbitrul de rezervă alege din tribună doi spectatori mai înalţi, cărora le cere să stea nemişcaţi, pe post de bare. Iar în loc de transversală, cei doi îl ţin pe Rădoi, care continuă să doarmă. Nu de alta dar, fiind ţeapăn de beat, stă perfect întins. Este minutul 75, Mutu încearcă nişte artificii tehnice, imitându-l pe Ronaldinho. Îl vedem cum i se împleticesc picioarele, îşi pune singur piedică şi cade peste Van Basten. După ce primeşte în cap, din tribune, un val de cartofi, cutii de bere şi bolovani, arbitrul îi arată olandezului cartonaşul roşu. Doamnelor şi domnilor, acum e şansa noastră! Singurul jucător advers a fost eliminat! Avem ocazia unică în viaţă de a înscrie şi de a învinge Olanda! Hai, băieţi! Nu ne dezamăgiţi! Chiar în momentul în care Van Basten se îndreaptă spre vestiare, intră pe teren un suporter complet dezbrăcat. Probabil e încă un huligan care se dă în spectacol, pentru a apărea la televizor. Forţele de ordine sar pe el şi îl târăsc în şuturi afară de pe teren. Dar, staţi! Acum, când îi vedem mai bine faţa, se observă că acel individ nu e un simplu suporter. De fapt e Adrian Ilie, care s-a întors la naţională. Ţinând cont că pe teren e întregul lot al românilor, nu a mai rămas niciun echipament pentru Ilie, care a întârziat. Iar el a ales să participe la joc neechipat, deoarece regulamentul nu permite purtarea unui echipament diferit de cel al colegilor. În sfârşit, arbitrul fluieră reînceperea jocului. Deşi ai noştri joacă singuri, nu au mai atins mingea de câteva minute bune. Este minutul 89 şi… gol pentru Olanda, doamnelor şi domnilor! Incredibil! Suntem singuri pe teren şi primim gol! Dorinel Munteanu a pasat înapoi, spre fundaşii noştri, iar aceştia s-au lovit cap în cap când au sărit la minge, rămânând laţi pe gazon. Nefiind atins de nimeni, balonul s-a îndreptat spre poartă nestingherit, trecând fix printre cei doi portari ai noştri, Lobonţ şi Stelea. Este incredibil ce ni se întâmplă… Din nou jucăm foarte bine dar suntem învinşi de către un arbitraj potrivnic. Păcat, mare păcat… Urs Meier încearcă să fluiere sfârşitul partidei dar este lovit peste ceafă de Ganea şi îşi înghite mazărea din fluier. Deoarece în regulament scrie că doar fluierul arbitrului poate pune capăt unei partide, iar Meier nu are altul de rezervă, vom intra în prelungiri. Hai, băieţi… Acum e şansa noastră… Ne aflăm în minutul 96 şi iată-l pe Bănel Nicoliţă care are o sclipire de geniu. A prins mingea şi aleargă cu ea spre poarta adversă, driblând tot ce îi iese în cale. Adică arbitru, coechipieri, antrenor, spectatori, jandarmi. Trece de poartă, iese de pe teren, ajunge în tribună şi, de acolo, în afara stadionului. Fiind foarte concentrat la driblinguri, nu a observat că a lasat terenul cu mult în urmă. Jucătorii se aşează pe iarbă aşteptându-l pe Bănel să aducă mingea, iar spectatorii încep să părăsească tribunele.

(Peste câtva timp… )

Suntem în minutul 480, fotbaliştii noştri dorm împrăştiaţi pe tot terenul, care pe unde apucă. Spectatorii au plecat de mult, nu de alta dar e vreo 6 dimineaţa şi mulţi trebuie să ajungă la serviciu. Jandarmii continuă să păzească terenul în poziţie de drepţi, formând un cordon aproape ombilical. Nu şi-au părăsit posturile de teamă că ar putea fi văzuţi la televizor de către şefii lor şi pedepsiţi cu trimiterea la alte câteva meciuri de genul acestuia de azi. Iar eu stau în emisie de vreo 8 ore jumate, fără să ştiu dacă mă ascultă cineva. Oare pe unde a ajuns Bănel? O fi trecut de Braşov? Dar… iată-l că se întoarce! Trezirea, dragi telespectatori! Bănel Nicoliţă se întoarce în viteză, îşi driblează coechipierii adormiţi pe teren, şutează şi… GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!!! Băăăăăneeeeeel Nicoliţăăăăăăăă!!! Gol pentru România!!! Bănel ne salvează şi înscrie exact atunci când trebuie, când nimeni nu mai avea puterea de a spera. E 1 la 1, doamnelor şi domnilor, dar acest egal valorează mai mult decât o victorie. Deoarece am demonstrat încă o dată că avem valoare, că putem juca de la egal la egal cu orice mare echipă, oricâte piedici ne-ar pune arbitrii, FIFA, UEFA, NASA, KGB şi CIA. Sau oricât ghinion am avea. Este o seară magică, dragi telespectatori, în care naţionala României a fost micul David care aproape a învins puternicul Goliat olandez. Acest egal este rezultatul anilor de pregătire intensă, al seriozităţii, al puterii de dăruire şi al talentului băieţilor noştri. Care, combinate cu tactica perfectă a lui nea Puiu şi cu sclipirea de geniu a lui Bănel, ne-au adus această bucurie cum de mult timp nu am mai simţit. Ieşiţi pe străzi, români! E momentul să ne bucurăm împreună, să ieşim din case şi să ne aclamăm eroii! Asta e noaptea noastră, a românilor de pretutindeni! E… nici nu mai pot să vorbesc, mi s-a uscat gâtul de emoţie şi trebuie să recunosc că am ochii în lacrimi… În sfârşit, avem speranţa că, după atâţia ani, ne putem califica la un turneu final! Cinste lor, cinste lor, cinste campionilor! Bravo băieţi, bravo România! Euro 2028, pregăteşte-te că venim!