Scenetă înscenată 7 (UN EGAL FĂRĂ EGAL)



(Un meci din preliminariile unui campionat european oarecare, la o televiziune publică oarecare şi un comentator oarecare…)

 

Bună seara stimaţi telespectatori şi bine aţi venit la un meci de fotbal mai puţin obişnuit, între selecţionatele României şi a Olandei. Pentru a răzbuna înfrângerea suferită în precedenta campanie de calificare, ai noştri au solicitat să joace după propriile reguli, iar FIFA a aprobat acest lucru. Astfel, pe banca tehnică a tricolorilor se află nea Puiu Iordănescu care, fiind lovit de gripă aviară, a fost adus pentru a-i îmbolnăvi pe adversari. Strategia abordată de nea Puiu este una menită să echilibreze raportul de forţe dintre cele două echipe, adică: în formula de start, pe teren intră întregul nostru lot de jucători, care poartă un echipament similar cu al adversarilor. Portarul Lobonţ are un echipament foarte larg, pentru a încăpea în el şi rezerva, Bogdan Stelea. Dar şi fosta logodnică a acestuia din urmă, Lili Sandu, pe care încearcă să o recucerească. Din surse neoficiale am aflat că Stelea a adus-o pe Lili cu el pentru a o păzi de avansurile lui Lucian Viziru. Brazilianul Ronaldo a fost naţionalizat în vederea acestei partide, pentru a se crea o omogenitate în atac. De partea cealaltă, este prezent la meci doar antrenorul olandezilor, Van Basten, iar el va încerca să acopere toate posturile, în absenţa elevilor săi. El va juca într-un picior şi cu mâinile legate la spate, conform regulior impuse de nea Puiu, pentru ca echipa noastră să aibă şanse egale cu similara olandeză. Centralul întâlnirii este elveţianul Urs Meier, cel care, de la aeroport până la stadion, şi-a luat de trei ori bătaie de la câteva grupuri de suporteri, în amintirea meciului cu Danemarca de acum câţiva ani. Echipamentul său este unul mai rar întâlnit la meciuri de asemenea anvergură, adică: o cămaşă de zale împodobită cu o vestă anti-glonţ şi, pe cap, “caşcheta” de general a lui nea Puiu. Blindată şi ea, bineînţeles. Dar iată că meciul a început deja de câteva minute. Lângă poarta noastră îl vedem sprijinit de bară pe Rădoi, care doarme. Deşi a fugit de la dezintoxicare şi s-a prezentat beat la meci, el a cerut colegilor săi, înaintea partidei, să fie trezit la final pentru a putea sărbători victoria. A noastră sau a lor. Echipa României practică un joc închis pe flancuri, într-o construcţie incipientă, un clasic 4-4-2 care, de fapt, s-a transformat în 8-9-8-9-6-9 (tarif 2 euro / minut). Iată-l la minge pe Florentin Petre care pune o pasă în adâncime, Mutu opreşte balonul cu mâna iar arbitrul acordă lovitură liberă olandezilor. După doi pumni în cap, Urs Meier se răzgândeşte şi ne oferă nouă lovitura liberă. Dorinel Munteanu execută scurt, direct în faţa arbitrului, care îşi scuipă ultimii doi dinţi. Acesta însă zâmbeşte şi face semne ca jocul să continuie, intimidat fiind, probabil, de levierul din mâna lui Marica. Van Basten reuşeşte să-l deposedeze pe Alin Stoica şi încearcă să îşi paseze singur balonul. Chivu îl opreşte printr-o deviere frumoasă iar mingea ajunge la Contra, care iese din dispozitiv. Îi pasează lui Pleşan iar acesta dă mingea mai departe, până la Codrea. Ai noştri vin în zona de recuperare şi încearcă să creeze probleme sistemului defensiv advers. Mingea ajunge la Opriţa care, printr-o pasă excelentă, îl angajează pe Mitea. Mijlocaşul lui Ajax se îndreaptă spre poartă şi, când să şuteze, se opreşte deoarece îi sună mobilul. Din câte putem observa din expresia feţei lui, este sunat de către prietena lui, Raluca de la Bambi, care vrea să ştie cât e scorul. Nea Puiu smulge o şipcă din banca tehnică, se repede la Mitea şi îi face hands-free-ul papion. Iar telefonul mobil, supozitor. Mingea a ajuns acum la Van Basten care încearcă să iasă la rampă printr-un şut-centrare. Însă, această centrare decepţionantă a fost anticipată de Chivu, care preia cu capul. Cu capul lui Rădoi, care doarme în continuare. Ghionea recuperează şi încearcă o combinaţie cu Dănciulescu. Dar dinamovistul nu vrea să se combine cu jucătorul stelist şi îi arată acestuia degetul mijlociu. La reluare se poate observa că, de fapt, acela nu era degetul, ci o chestie ruşinoasă. Ghionea ia o bâtă de jos şi se repede la Dănciulescu. Imediat sar şi ceilalţi jucători, întregul nostru lot angajându-se într-o bătaie generală. Arbitrul opreşte jocul şi începe să împartă cartonaşe galbene. După trei picioare în cap, îşi strânge cartonaşele şi şi le acordă singur. Cu o ultimă suflare, Urs Meier pune capăt primelor 45 de minute. La pauză se schimbă porţile. A noastră cu una de hochei, iar a lor cu o poartă de rugby. În debutul părţii secunde a jocului îl vedem pe Cernat întins pe iarbă. Nu, nu a fost trântit de adversari, doar a ieşit la picnic împreună cu soţia şi copilul. Puţin mai departe se află Raţ care prăşeşte gazonul şi Marius Niculae care joacă golf. Probabil că baieţii nu se destind – aşa cum pare la prima vedere – ci e vorba despre o nouă strategie a lui nea Puiu. Ei se prefac preocupaţi de altceva şi, atunci când Van Basten nu îi observă, sar cu toţii pe el pentru a-i lua mingea. Iată-i acum pe ai noştri în atac, încercând să puncteze. MaziluBratuBoştinăViorel Moldovan… Ai noştri pasează scurt, încercând să creeze superioritate numerică în jumătatea adversă. Golul parcă pluteşte în aer. Hai băieţi, că se poate! NiculescuAlexa… Gigi Becali… Nu ştiu ce caută finanţatorul Stelei pe teren, dar joacă mai bine decât toată echipa noastră. Henry… Vieira… Trezeguet… Ăăă, mă scuzaţi, am schimbat canalul din plictiseală. Pardon, din greşeală. Laurenţiu Roşu e la balon şi, printr-un lung de linie, îl angajează pe Ganea. Ganea nu vrea să se angajeze fără carte de muncă şi îi lasă mingea lui Pancu, care încearcă o verticalizare la orizontală spre Mutu. Spun la orizontală pentru că Mutu se află trântit pe gazon, fiind faultat de un coechipier. Nu ştiu ce face Mutu cu faţa în iarbă, dacă o paşte sau o fumează, pentru că nu se vede bine din locul în care mă aflu. Deşi incidentul a avut loc la jumătatea terenului, după câteva picioare după ceafă arbitrul arată punctul cu var. Este penalty pentru noi, doamnelor şi domnilor! Avem ocazia să deschidem scorul! Arbitrul aşează mingea la 11 metri dar, fiind probabil impresionat de ameninţările cu moartea care se aud din tribune, o mută la 4 metri de poartă. Van Basten se pregăteşte să apere, iar noi îl putem vedea stând în mâini, în afara cadrului porţii, conform regulilor impuse de FRF. Stelistul Dică este cel care va executa lovitura de pedeapsă. Se apropie de minge, şut şi… ratează! Incredibil, doamnelor şi domnilor! De la 4 metri, cu poarta goală, Dică şutează cu mult peste poartă, lovind în cap o vânzătoare de seminţe din tribună. În timp ce banca noastră de rezerve îl fugăreşte pe stelist iar jucătorii din teren caută pietre şi bâte pentru a li se alătura, galeria compune noi înjurături, amintindu-i lui Dică întregul său arbore genealogic. Jocul se reia şi îl vedem la balon pe Van Basten îndreptându-se spre poarta noastră. Driblează întreaga apărare tricoloră, şutează şi… nu e gol, dragi telespectatori! Deşi scria gol pe minge, se pare că poarta noastră a dispărut! Nu e de mirare, ţinând cont că meciul se joacă în România. Iar aici se fură ca-n codru. Probabil că poarta e deja vândută la fier vechi, iar hoţii se află în drum spre Germania. Arbitrul de rezervă alege din tribună doi spectatori mai înalţi, cărora le cere să stea nemişcaţi, pe post de bare. Iar în loc de transversală, cei doi îl ţin pe Rădoi, care continuă să doarmă. Nu de alta dar, fiind ţeapăn de beat, stă perfect întins. Este minutul 75, Mutu încearcă nişte artificii tehnice, imitându-l pe Ronaldinho. Îl vedem cum i se împleticesc picioarele, îşi pune singur piedică şi cade peste Van Basten. După ce primeşte în cap, din tribune, un val de cartofi, cutii de bere şi bolovani, arbitrul îi arată olandezului cartonaşul roşu. Doamnelor şi domnilor, acum e şansa noastră! Singurul jucător advers a fost eliminat! Avem ocazia unică în viaţă de a înscrie şi de a învinge Olanda! Hai, băieţi! Nu ne dezamăgiţi! Chiar în momentul în care Van Basten se îndreaptă spre vestiare, intră pe teren un suporter complet dezbrăcat. Probabil e încă un huligan care se dă în spectacol, pentru a apărea la televizor. Forţele de ordine sar pe el şi îl târăsc în şuturi afară de pe teren. Dar, staţi! Acum, când îi vedem mai bine faţa, se observă că acel individ nu e un simplu suporter. De fapt e Adrian Ilie, care s-a întors la naţională. Ţinând cont că pe teren e întregul lot al românilor, nu a mai rămas niciun echipament pentru Ilie, care a întârziat. Iar el a ales să participe la joc neechipat, deoarece regulamentul nu permite purtarea unui echipament diferit de cel al colegilor. În sfârşit, arbitrul fluieră reînceperea jocului. Deşi ai noştri joacă singuri, nu au mai atins mingea de câteva minute bune. Este minutul 89 şi… gol pentru Olanda, doamnelor şi domnilor! Incredibil! Suntem singuri pe teren şi primim gol! Dorinel Munteanu a pasat înapoi, spre fundaşii noştri, iar aceştia s-au lovit cap în cap când au sărit la minge, rămânând laţi pe gazon. Nefiind atins de nimeni, balonul s-a îndreptat spre poartă nestingherit, trecând fix printre cei doi portari ai noştri, Lobonţ şi Stelea. Este incredibil ce ni se întâmplă… Din nou jucăm foarte bine dar suntem învinşi de către un arbitraj potrivnic. Păcat, mare păcat… Urs Meier încearcă să fluiere sfârşitul partidei dar este lovit peste ceafă de Ganea şi îşi înghite mazărea din fluier. Deoarece în regulament scrie că doar fluierul arbitrului poate pune capăt unei partide, iar Meier nu are altul de rezervă, vom intra în prelungiri. Hai, băieţi… Acum e şansa noastră… Ne aflăm în minutul 96 şi iată-l pe Bănel Nicoliţă care are o sclipire de geniu. A prins mingea şi aleargă cu ea spre poarta adversă, driblând tot ce îi iese în cale. Adică arbitru, coechipieri, antrenor, spectatori, jandarmi. Trece de poartă, iese de pe teren, ajunge în tribună şi, de acolo, în afara stadionului. Fiind foarte concentrat la driblinguri, nu a observat că a lasat terenul cu mult în urmă. Jucătorii se aşează pe iarbă aşteptându-l pe Bănel să aducă mingea, iar spectatorii încep să părăsească tribunele.

(Peste câtva timp… )

Suntem în minutul 480, fotbaliştii noştri dorm împrăştiaţi pe tot terenul, care pe unde apucă. Spectatorii au plecat de mult, nu de alta dar e vreo 6 dimineaţa şi mulţi trebuie să ajungă la serviciu. Jandarmii continuă să păzească terenul în poziţie de drepţi, formând un cordon aproape ombilical. Nu şi-au părăsit posturile de teamă că ar putea fi văzuţi la televizor de către şefii lor şi pedepsiţi cu trimiterea la alte câteva meciuri de genul acestuia de azi. Iar eu stau în emisie de vreo 8 ore jumate, fără să ştiu dacă mă ascultă cineva. Oare pe unde a ajuns Bănel? O fi trecut de Braşov? Dar… iată-l că se întoarce! Trezirea, dragi telespectatori! Bănel Nicoliţă se întoarce în viteză, îşi driblează coechipierii adormiţi pe teren, şutează şi… GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!!! Băăăăăneeeeeel Nicoliţăăăăăăăă!!! Gol pentru România!!! Bănel ne salvează şi înscrie exact atunci când trebuie, când nimeni nu mai avea puterea de a spera. E 1 la 1, doamnelor şi domnilor, dar acest egal valorează mai mult decât o victorie. Deoarece am demonstrat încă o dată că avem valoare, că putem juca de la egal la egal cu orice mare echipă, oricâte piedici ne-ar pune arbitrii, FIFA, UEFA, NASA, KGB şi CIA. Sau oricât ghinion am avea. Este o seară magică, dragi telespectatori, în care naţionala României a fost micul David care aproape a învins puternicul Goliat olandez. Acest egal este rezultatul anilor de pregătire intensă, al seriozităţii, al puterii de dăruire şi al talentului băieţilor noştri. Care, combinate cu tactica perfectă a lui nea Puiu şi cu sclipirea de geniu a lui Bănel, ne-au adus această bucurie cum de mult timp nu am mai simţit. Ieşiţi pe străzi, români! E momentul să ne bucurăm împreună, să ieşim din case şi să ne aclamăm eroii! Asta e noaptea noastră, a românilor de pretutindeni! E… nici nu mai pot să vorbesc, mi s-a uscat gâtul de emoţie şi trebuie să recunosc că am ochii în lacrimi… În sfârşit, avem speranţa că, după atâţia ani, ne putem califica la un turneu final! Cinste lor, cinste lor, cinste campionilor! Bravo băieţi, bravo România! Euro 2028, pregăteşte-te că venim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: