Jurnalistul şi campania electorală


Sunt în ultimul an la Jurnalism şi mă pregătesc pentru licenţă. Pentru că vreau să-mi dau licenţa, mă duc la examene. Pentru că vin la examene, profesorii îmi cer să scriu diferite tâmpenii pe o foaie care n-are nicio vină. Şi pentru că nu interesează pe nimeni aceste lucruri, trebuie neaparat să le împărtăşesc şi celorlalţi. Mai ales deoarece este vorba despre un subiect pe care nu cred că îl voi mai aborda prea curând, adică politica.

La Jurnalism Politic, tema de azi a fost „Jurnalistul şi campania electorală”. Mă interesează politica în aceeaşi măsură în care îi interesează pe politicieni existenţa mea. Dar dacă trebuie, trebuie. Cum la examen n-am putut dezvolta subiectul aşa cum aş fi vrut, îmi permit să fac asta aici, unde eu sunt singurul care mă poate cenzura.

.

.

.

Încă de la început, jurnalistul a fost considerat „câinele de pază al societăţii”. Asta e definiţia lui, aşa îi spun şi eu. Ca orice câine şi jurnalistul poate fi dresat. Poate face giumbuşlucuri, poate lătra la comandă şi poate alerga după băţul aruncat de „stăpân”. Poate sta la locul lui atunci când i se cere şi se gudură atunci când este lăudat. Poate fi cel mai bun prieten al omului sau poate muşca mâna care l-a hrănit. N-o fi muşcând în proverbe câinele care latră, însă jurnalistul le poate face pe amândouă simultan, atunci când este cazul.

În campaniile electorale se văd efectele dresajului. Jurnalistul ori îşi arată colţii, ori dă din coadă cuminte, în aşteptarea ciolanului. Iar ciolanul apare întotdeauna în campaniile electorale. Pentru că se cheltuiesc foarte mulţi bani în astfel de campanii, iar o parte din aceşti bani ajunge la instituţiile de presă. Asta deoarece, pe lângă spaţiul acordat de C.N.A. fiecărui candidat, orice aspirant la o funcţie înaltă îşi cumpără spaţiu de emisie suplimentar.
Acest spaţiu de emisie cumpărat distruge ultima fărâmă de etică din jurnalist. Dacă în emisiunile politice poţi atinge subiecte delicate şi stânjenitoare pentru candidaţi, în emisiunile electorale lucrurile se schimbă. Cel care a cumpărat spaţiul de emisie verifică din timp întrebările jurnalistului sau îi impune anumite subiecte de discuţie, pentru a nu fi deranjat din recitarea promisiunilor de mult ori exagerate, de care suntem sătui cu toţii. Astfel, jurnalistul devine un manechin aruncat în platou doar pentru a zâmbi frumos spre cameră. Principii zero, moralitate zero, profesionalism zero. În schimb, +10 la impresie artistică.
Din orice unghi am privi, jurnalistul a fost, este şi va rămâne un câine. Depinde doar de el dacă este un Cerber al societăţii sau căţelul de companie al celor sus-puşi.

.

.

.
PS: Sper că, după ce se va termina campania electorală, nu va începe cea electanală. Deoarece aş fi nevoit să fug din ţară mai devreme decât mi-am propus.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: