Bucureşti – de la micul Paris la un sat mai mare


Nu-mi place deloc Bucureştiul. E urât, aglomerat şi pute. Mai mult decât atât, nu-mi plac bucureştenii. Încerc să nu-i bag pe toţi în aceeaşi oală (nici măcar într-una de noapte), gândindu-mă că nu toţi sunt la fel. Excepţii există întotdeauna, deşi absolut toţi bucureştenii pe care i-am întâlnit suferă de acelaşi lucru: o grandomanie mult exagerată. Toţi bucureştenii pe care i-am cunoscut se cred cei mai buni, cei mai deştepţi, cei mai frumoşi şi cei mai talentaţi (în orice domeniu), doar pentru simplul fapt că locuiesc în Capitală. Iar provincia e pentru ei ceva mai rău decât o adunătură de triburi din jungla africană. Bucureştiul e un fel de Eden iar restul ţării e doar un sat mai mare. Mai ales Moldova. Ei sunt şmecheri, cool, trendy, fancy, geniali, senzaţionali, mirifici, extraordinari şi cum mai vor ei. Noi, doar nişte ţărani. Aşa să fie? Din ce am văzut până acum, lucrurile stau tocmai invers. N-am de gând să povestesc acum despre acei bucureşteni pe care i-am văzut făcând grătare lângă blocuri, la bustul gol şi cu manelele / populara la maximum (apropo, „Jaga Jaga” şi „Ochii tăi” de la L.A. sunt hituri în anumite zone ale Capitalei). Dar nu înţeleg de ce se consideră mai buni decât restul ţării. Am observat că cele mai multe crime, cele mai multe violuri, cele mai multe jafuri, cele mai multe sechestrări de persoane, cele mai multe cazuri de pedofilie şi zoofilie au loc în Bucureşti. Cei mai mulţi consumatori şi vânzători de droguri, cei mai mulţi homosexuali, cei mai mulţi ţigani, cei mai mulţi cerşetori, cei mai mulţi boschetari şi cei mai mulţi interlopi sunt tot acolo. Guvernul şi Parlamentul sunt în Bucureşti. OTV-ul şi Libertatea sunt în Bucureşti. La naiba, Marian Vanghelie e primar în Bucureşti! În concluzie, cele mai multe rele sunt în Bucureşti. Chiar dacă ei vor da vina pentru aceste rele pe cei veniţi din provincie, ceva îmi spune că bucureştenii poartă o mare parte din vină. Din câte îmi amintesc, cei care au ajuns sus în Capitală sunt veniţi din provincie. Provincialii nu vin în Bucureşti pentru a distruge oraşul, ci doar pentru a-şi clădi un viitor. Oamenii au probleme mult mai mari, pentru a-şi bate capetele cu tâmpenii.

Acei bucureşteni care se regăsesc în rândurile de mai sus, e posibil să nu fi înţeles nimic din ce am scris. Mă rog doar să priceapă un singur lucru: un om poate fi superior altuia doar prin capacitatea sa intelectuală, nu pentru că trăieşte în Capitală. Dacă nu pot să înţeleagă nici măcar asta, tare mi-e că, după ce mă voi muta în oraşul lor, voi face Bucureştiului ce a făcut împăratul Nero Romei. Şi n-ar fi nicio pierdere pentru România.

Anunțuri

2 Răspunsuri to “Bucureşti – de la micul Paris la un sat mai mare”

  1. draga claudiu

    problema celor din provincie este ca sunt frustrati de micimea locului in care traiesc. sper sa stai si in alte orase mari din lume si ai sa regasesti ghetourile din bucuresti, smecherii etc bucurestiul este un oras care te consuma si trebuie sa stii sa supravietuiesti iar pentru unii ca tine este greu de suportat pentru ca nu te adaptezi sau pentru ca esti un fatalau. aici este cea mai mare problema a provincialilor de genul tau. pentru ca altfel, lumea buna a orasului este formata in mare parte din oameni de peste tot dar care s-au adaptat si care stiu sa guste din viata culturala . de noapte etc dar tu nu cred ca stii pentru ca nu poti. esti un cap patrat

    Apreciază

  2. Dragă Mitică,
    Problema cea mare a bucureştenilor ca tine nu e că se cred în centrul universului, ci că se cred invidiaţi de cei din provincie. S-ar putea să nu mă crezi, dar îţi mărturisesc cu mâna pe inimă că cei mai mulţi dintre noi nu vor să locuiască într-un oraş jegos, printre cei mai proşti oameni din ţară. Nu ne dorim să facem câte două ore pe drum zilnic, schimbând nu ştiu câte autobuze, metrouri sau tramvaie. De asemenea, nu ne dorim nici să locuim într-un oraş în care Vanghelie e primar, fie el şi de sector. Spre surprinderea ta, putem trăi liniştiţi şi fără să dăm mereu peste şmecherii de Dorobanţi şi curvele de Bamboo. În plus, nu ţinem neaparat să locuim în acelaşi oraş cu cei mai mari hoţi din ţara asta (preşedintele, miniştrii şi parlamentarii). Textele din B.U.G. Mafia legate de ghetouri şi supravieţuirea pe “după blocuri” sunt răsuflate de ani buni şi nu mai impresionează nici măcar puştanii cu trei fire pe ouă. Mimicimea locului în care trăiesc provincialii nu e un motiv de frustrare, ci de bucurie. Oricât de mici ar fi, cele mai frumoase oraşe sunt totuşi în provincie. Jignirile tale nu pot decât să mă bucure, deoarece dovedesc că te-am atins acolo unde trebuie. Sper să nu te enervezi prea tare deoarece, în caz că-ţi pocneşte vreo venă şi crăpi, există riscul să crească media IQ-ului din capitală. Şi nu putem permite aşa ceva în oraşul cu cei mai mulţi fani ai lui Diaconescu. Îţi doresc multe prezervative cu arome pentru a scăpa de gustul sărat ori amar al vieţii culturale şi pentru a supravieţui în ghetouri.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: