Muntele Hermon



 

Muntele Hermon, aflat la graniţa dintre Palestina, Israel şi Siria, este unul dintre cei mai importanţi munţi din zonă. Era numit Senir de către amoriţi, Sirion de către sidonieni, Baal-Hermon, Sihon, Sion sau Zion în Biblie. În Noul Testament, aici a avut loc schimbarea la faţă a lui Iisus. Iar în urmă cu câteva mii de ani, conform Cărţii lui Enoh, pe acest munte au coborât cei 200 de îngeri veghetori, conduşi de Azazel, pentru a face un jurământ. În religia Canaanului, muntele Hermon era casa zeului Ba’al Hermon (“stăpânul Hermon”).

Semnificaţia numelui muntelui încă ne este necunoscută. Însă acest lucru nu ne împiedică să încercăm să o aflăm. Nu putem să nu observăm asemănarea dintre denumirile Hermon şi Hermes (mesagerul zeilor la greci). Hermes are aceeaşi rădăcină ca Hera şi Herakles. Dacă ţinem cont de faptul că Herakles înseamnă “gloria Herei”, îl putem scoate din ecuaţie. Dar care ar putea fi traducerea numelui Hermes? În greaca antică, mes însemna mijloc. Hermes era cel care făcea legătura între zei şi oameni, mijlocitorul sau mediatorul, aşa că a doua parte a numelui semnifică rolul său. Iar prima parte, her, provine de la Hera. Astfel, Hermes se poate traduce fără greşeală “mediatorul Herei”. Cum rămâne cu numele zeiţei Hera? Pentru a afla acest lucru, trebuie să ne îndreptăm atenţia către ţara aflată la sud de Grecia, adică Egiptul. Acolo îl întâlnim pe zeul Heru (Horus pentru greci). Cum civilizaţia egipteană a apărut înaintea celei greceşti iar religia grecilor a fost influenţată în mod evident de cea a vecinilor, putem trage concluzia că numele Hera a fost împrumutat de la egipteni ca o formă de feminin a lui Heru. Însă ce înseamnă Heru?

Unii au tradus numele zeului prin “şoimul” (haru în egipteană), influenţaţi şi de reprezentarea sa (apărea ca un şoim sau ca un om cu cap de şoim). Însă ar putea fi tradus şi prin chip. Primul Horus, numit de egipteni Heru-Ur, a fost tradus ca “Horus cel bătrân” sau “şoimul cel bătrân”, fratele lui Seth în mitul original, o entitate diferită de Har-Si-Ese (“Horus fiul lui Isis”) sau Horus cel tânăr. Dar e posibil ca Heru-Ur să însemne “Horus din Ur” sau “şoimul din Ur”, Ur fiind un oraş-stat foarte important în Sumer. Şoimul din Ur nu poate fi decât zeul acelui oraş, adică Nanna, zeul lunii. Ceea ce ar însemna o echivalare între Horus cel bătrân şi Nanna. Egiptenii nu s-au înşelat, ambele entităţi reprezentând una singură, zeul numit de sumerieni Enki, de greci Hermes şi de israeliţi Azâzêl.

Enki şi Nanna sunt zeii lunii, ai înţelepciunii şi ai magiei, stăpânii pământului. Amândoi sunt consideraţi conducătorii zeilor, creatorii tuturor lucrurilor. Tridentul este, de asemenea, simbolul lor, pe lângă semilună. Nanna era primul fiu al lui Enlil, dar moştenitorul tronului era fratele său mai mic, Ninurta. Enki era primul fiu al lui An, dar moştenitorul tronului era fratele său mai mic, Enlil. Numele lui Enki înseamnă „stăpânul Pământului”, titlu pe care l-a avut şi Nanna. „Conducătorul zeilor” era un alt epitet comun al celor doi zei, deşi niciunul dintre ei nu a fost în fruntea panteonului.

În miturile originale, Hermes era zeul fertilităţii şi inventatorul focului. Asemenea sumerianului Enki. Unul dintre simbolurile lui Hermes era caduceul, adică toiagul cu doi şerpi încolăciţi în jurul lui şi o pereche de aripi în vârf. În Mesopotamia, acesta era simbolul lui Enki. În ambele cazuri, cei doi şerpi încolăciţi în jurul copacului vieţii reprezintă ADN-ul, Hermes / Enki fiind cel care a creat oamenii prin inginerie genetică.

În Cartea lui Enoh, conducătorul celor 200 de îngeri Veghetori care au coborât pe muntele Hermon pentru a jura că se vor împerechea cu pământencele, era numit Azâzêl („zeul răzvrătit”) şi Samîazâ („rebelul renumit”). Dar cel mai renumit rebel, zeul care s-a răzvrătit împotriva tatălui său pentru a-i lua tronul, este Enki. Azâzêl şi îngerii săi i-au învăţat pe pământeni cum să-şi facă arme, cosmetice şi bijuterii, plus astrologie, astronomie, magie, medicină naturistă şi minerit. În Mesopotamia, Enki era acreditat pentru toate aceste cunoştinţe dăruite oamenilor. Azâzêl a fost închis sub Pământ de către arhanghelul Rāpā’ēl, întocmai cum Enki a fost obligat să locuiască în subteran după sosirea fratelui său, Enlil.

În miturile egiptene originale, Horus era fratele lui Seth. Cei doi s-au luptat pentru supremaţie, judecătorul Geb împărţind Egiptul între ei. Mai târziu s-a răzgândit, cedându-i lui Horus toată ţara. În Cartea egipteană a morţilor, Horus e numit „Fiul cel mare” şi “Primul născut al lui Ra”. Ra era echivalentul egiptean al sumerianului An. Iar primul născut al lui An, „fiul cel mare”, era Enki. Zeul furtunii la egipteni, Seth, este zeul furtunii de la sumerieni, Enlil. Şi Seth, şi Enlil s-au luptat cu fraţii lor mai mari pentru supremaţie. Enki şi Horus cel bătrân, alături de Azâzêl, Nanna şi Hermes, reprezintă aceeaşi zeitate.

Principalul centru de cult al soarelui în Egipt era numit de greci Heliopolis, de evrei şi asirieni On, iar de egipteni Iunu sau Anu. Anu este cuvântul sumerian pentru cer. Ceea ce înseamnă că, pentru egipteni, Heliopolis era o reprezentare a cerului pe Pământ, aşa cum casa soarelui este cerul, tot la fel casa zeului Ra este respectivul oraş. Mai exact, principiul biblic “precum în cer, aşa şi pe Pământ”, exemplificat mai pe larg de Hermes Trismegistul în Tăbliţele de smarald, unde spunea că Egiptul este imaginea cerului sau chiar reprezentarea proiecţiei cerului pe Pământ. Denumirea on pentru evrei şi asirieni este echivalentă cu sumerianul an, însemnând acelaşi lucru. Cel mai bine se exemplifică aceasta în numele zeului semitic al fertilităţii, numit şi Dagon, şi Dagan, unde on şi an înseamnă acelaşi lucru. Termenul on a fost inclus în denumirile unei multitudini de divinităţi de pe tot cuprinsul Terrei, pentru a sublinia natura cerească a acestora (Poseidon, Triton, Typhon, Python, Orion, Bellerophon, Persefona, Kronos, Hyperion, Dionysos, Pontos, Deucalion, Harmonia, Epione, Coronis, Amon, Aton, Khonsu, Dagon, Cupidon, Junona, Horon, Tonacatecuhtli, Tonacacihuatl, Cipactonal, Machaon, Brontes, Rongo, Shannong, etc.). Din acelaşi motiv a fost inclus în nume de ţări, oraşe, râuri, fluvii sau munţi (Nihon, Babilon, Herakleion, Amazon, Hebron, Hermon, Sion, Zaphon, etc.). Aşadar, terminaţia on din denumirea muntelui Hermon înseamnă cer. Cum rămâne cu herm?

Un herm este o piatră rectangulară sau un stâlp pătrat de piatră, în vărful căruia se află un bust, de obicei reprezentându-l pe zeul Hermes. Pentru antici, muntele Hermon era o astfel de piatră, de dimensiuni uriaşe, în vârful căreia se afla nu bustul zeului, ci chiar zeul însuşi. Alăturarea cuvântului on indică faptul că muntele Hermon nu era un herm obişnuit, ci unul al cerului, divin, pe care locuia zeul Hermes / Horus / Azâzêl. Grecii foloseau hermul ca semn al graniţei. În Biblie, muntele Hermon reprezintă graniţa nordică a Pământului Făgăduit (Deuteronomul 3:8) dar şi limita de nord a Canaanului cucerit de israeliţi (Josua Navi 11:17, 12:1, 13:5). Şi totuşi, dacă într-adevăr zeii locuiau pe acel munte, de ce au ales acel loc?

Muntele Hermon, înalt de 2.814 metri, se află pe paralela de 33 grade latitudine nordică. La capătul opus al Pământului, pe aceeaşi paralelă, se află Roswell (New Mexico, SUA), celebrul loc în care s-a prăbuşit un OZN în 1947. Pe paralela de 33 grade latitudine nordică se află mari centre financiare, cum ar fi New York, Chicago, Londra sau Elveţia. Toate ţările prin care trece această paralelă au în vigoare pedeapsa cu moartea. 33 este unul dintre numerele cele mai importante din numerologia modernă. De asemenea, este vârsta la care a murit Alexandru Macedon dar şi anul în care a fost crucificat Iisus Hristos. 33 este reprezentarea numerică a Stelei lui David (planeta Marte), echivalentul numeric al lui amen (amin în latină sau numele zeului egiptean Amon), numărul de miracole efectuate de Iisus, cel mai mare grad în Francmasonerie şi unul dintre simbolurile Ku Klux Klan (litera K = 11; de 3 ori K = 33). Reactorul nuclear al lui Sadam Hussein, Osiraq, se afla pe paralela de 33 de grade. Coordonatele sale (33.123 N, 44.313 E) ascund numărul 666 (3+3=6; 1+2+3=6; 4+4+3+1+3=15; 1+5=6). Numele Osiraq e format din Osiris (Lucifer / Hermes / Horus / Azâzêl, etc. ) + Iraq. În timpul celui de-al 33-lea preşedinte al Statelor Unite, Harry Truman, mason de gradul 33, a fost testată prima bombă atomică la White Sands, New Mexico, zonă aflată pe paralela de 33 de grade. Cele două oraşe lovite de bombe atomice în 1945, Hiroshima şi Nagasaki, se află în jurul paralelei de 33 de grade (Nagasaki – 32 grade, Hiroshima – 34 grade). În 1963, aproape de paralela de 33 de grade, John F. Kennedy a fost împuşcat în Dealey Plaza din Dallas. Dealey Plaza este locul primului templu masonic din Dallas, iar data morţii preşedintelui, 22 noiembrie, indică acelaşi număr 33 (22+11=33). În 1968, Robert Kennedy, fratele fostului preşedinte, a fost asasinat în Los Angeles, tot în apropierea paralelei de 33 de grade şi tot lângă un templu masonic.

Şi totuşi, de ce este atât de important numărul 33, mai ales pentru masoni? Ei, bine, 33, în procente, reprezintă o treime dintr-un întreg. Cele mai importante treimi sunt cele divine, ca de exemplu treimea din Mesopotamia (Anu, Enlil şi Enki), treimea vedică (Varuna, Indra şi Mitra), trimurti din brahmanism (Brahma, Vishnu şi Shiva) sau sfânta treime din creştinism (tatăl, fiul şi sfântul duh). Toate aceste treimi divine, deşi aparţin unor culturi diferite, reprezintă aceleaşi zeităţi. Fără îndoială, numărul 33 simbolizează o singură parte din treime, adică un singur zeu. Ţinând cont că acest număr este de o deosebită importanţă pentru francmasonerie, logica de bun simţ ne sugerează că 33 este zeul lor. Adică Satan / Lucifer / Enki / Osiris / Horus / Azâzêl / Hermes, etc. În cazul acesta, e înţeleasă folosirea paralelei de 33 de grade. Dar de ce doar paralela din emisfera nordică?

Răspunsul îl găsim tot la egipteni. Pe Piatra Shabaka e scris că în timpul luptei pentru supremaţie dintre cei doi fraţi, Horus şi Seth, tatăl lor, Geb, împarte Egiptul în două părţi: Seth primeşte Egiptul de Sus iar Horus pe cel de Jos, hotarul fiind limita celor două ţări. După apariţia cultului lui Osiris, când acesta l-a înlocuit pe Horus în legendă, se credea că Ra i-a oferit lui Osiris Egiptul de Jos, iar lui Seth pe cel de Sus. De asemenea, în credinţa egipteană antică, zeiţa-vultur Nekhbet era protectoarea Egiptului de Sus iar zeiţa-şarpe Wadjet a celui de Jos. Contrar aparenţelor, Egiptul de Sus nu reprezintă partea de nord, ci de sud. Iar Egiptul de Jos este partea nordică. Aşadar, Horus a primit nordul Egiptului iar Seth, sudul. Deşi acest mit a fost interpretat ca o împărţire a Egiptului, de fapt se referă la împărţirea întregii planete. Nordul era domeniul şarpelui (Osiris / Horus / Azâzêl / Satan, etc.) iar sudul al vulturului (Seth / Enlil / El, etc. ). Dacă e aşa, înseamnă că paralela nordică de 33 de grade a fost aleasă atât din pricina semnificaţiei numerologice, cât şi pentru energiile emanate de aceasta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: