Zeii indienilor


lord_vishnu_wallpaper_hd_3-normal5-4

India are meritul de a fi adăugat o nouă dimensiune în Univers: aceea de a exista liber.” – Mircea Eliade (Încercarea labirintului)

 

Religia indienilor a suferit numeroase transformări de-a lungul timpului. De la primele culte dedicate Zeiței-Mamă s-a trecut la brahmanism care, pus într-o lumină proastă de budism, a fost reformat, devenind hinduism.

Cărțile sacre ale indienilor sunt cele patru Vede (scrise în sanscrită) completate de treisprezece Upanișade (comentarii explicative). În Vede, Asura erau cei 33 de mari zei, ce se luptau necontenit cu divinitățile malefice Deva și cu demonii Rakshasa sau Naga.

Zeul cerului și primul conducător al lumii se numea Dyaus Pitar. Soţia sa era zeiţa Pământului, Prithivi, cei mai importanţi fii ai săi fiind Indra, zeul furtunii, şi Agni, zeul focului. Conform Rig Veda, Pitar Dyaus înseamnă „Tatăl Cer” iar Mata Prithivi, „Mama Pământ”. A fost ucis de fiul său, Indra, care i-a luat locul în conducerea panteonului. Cum legenda sa este aproape identică cu cea a sumerianului An, numele lor chiar semnificând același lucru, putem presupune că este vorba despre aceeaşi entitate.

Prthivi, soția lui Dyaus, este mama oamenilor și a zeilor. Ea este Pământul dar și zeița morții. Hrănind toate ființele cu laptele ei, este asemănată cu o vacă ce își poartă în pântece vițelul. Înainte de apariția religiei vedice, ea era Devi, Zeița-Mamă. La sumerieni consoarta lui An era Ki / Ninhursag, de asemenea zeița Pământului, mama oamenilor și a zeilor, numită Isis de egipteni (de asemenea zeiță-vacă).

c21a0c21-6cbc-4f24-81ae-f62ddb40af52Indra era zeul războiului, suveranul cerului și stăpânul furtunilor. Cu fulgerul în mână, traversează cerul pe un car de aur, tras de o mie de cai cu părul roșcat. Foarte înalt și bărbos, el călărește un cal alb sau un elefant alb cu patru colți. Posedă calitățile tuturor zeilor, fiind în același timp puternic, înțelept, generos, exuberant și plin de eroism. Dansator și magician, Indra iubește plăcerile și beția. Fiind mare seducător, are numeroase iubiri. Deoarece se teme de înțelepți, le trimite nimfe, numite apsara, pentru a le tulbura meditația. Împarte cerul cu Vayu, zeul vântului. Printre epitetele lui se numără „taurul” sau „ucigaşul lui Vritra” (dragon sau şarpe uriaş, duşmanul lui Indra). Ca Gardian al punctelor cardinale, el reprezenta estul (partea dreaptă, binele). Stăpânul furtunilor, regele zeilor, supranumit „taurul”, care și-a urmat tatăl la tron după ce a ucis dragonul este Enlil al sumerienilor.

Varuna domnea asupra apelor și elementelor. Se credea că el sapă albia fluviilor și râurilor, organizează mersul Lunii și al stelelor, pătrunde toate misterele și posedă puteri magice. Guvernator al nopții, este înfățișat călărind o broască țestoasă, o lebădă sau monstrul marin Makara. Zeul apelor, guvernatorul nopții, ce posedă puteri magice este Enki / Ea al mesopotamienilor.

Indienii, la fel ca toate celelalte popoare, au creat mai multe divinități, pe baza diverselor caracteristici ale celor deja existente. Astfel, dacă putem întâlni perechea de frați Enlil-Enki sub forma Indra-Varuna, o putem recunoaște și în cuplul Agni-Rudra.

Cel mai cunoscut zeu, căruia îi sunt dedicate mai multe de două sute de imnuri în Vede, este Agni. Protector al oamenilor, el intervine pe lângă alte divinități, cărora le aduce sacrificii. De culoare roșie, cu ochi galbeni și două capete, el are șapte limbi de culoarea focului și șapte brațe. Ține în mâini lemnul care alimentează focul, o secure, foalele, o flacără și o lingură pentru a vărsa peste foc grăsimea obținută cu ocazia sacrificiului. Împodobit cu flăcări, îmbrăcat în negru, el este însoțit de o capră. Protectorul oamenilor, asociat cu focul era în Mesopotamia Enlil. Iar culoarea roșie a lui Agni este aceiași cu a egiptenului Seth. Prin urmare, toți trei sunt în realitate una și aceeași divinitate.

Murdar, cu părul vâlvoi, cu pântecele negru și spatele roșu, Rudra este bombănitor și violent. Deși un mare arcaș, nu ia niciodată parte la lupte. Cu toate că este medic, aduce bolile. Rudra Distrugătorul locuiește în păduri și stăpânește yoga. Iar acest zeu reprezintă latura distrugătoare a lui Varuna / Enki, la fel ca Pazuzu la asiro-babilonieni.

Deoarece religia vedică nu mai satisfăcea nevoile credincioșilor, preoții au recurs la o schimbare, astfel luând naștere brahmanismul. Zeii au fost numiți Deva iar Asura, foștii ocupanți ai cerului, s-au transformat în personaje negative, demoni sau anti-zei, cele două tabere aflându-se într-un permanent conflict. Cei 330 de milioane de Deva sunt conduși de Trimurti, o trinitate formată din creatorul Brahma, Vișnu, paznicul creației și distrugătorul Șiva.

brahma-narada5Brahma, zeul creaţiei, este tatăl zeilor, al Asura și al oamenilor. Conform Puranelor, Brahma s-a născut singur dintr-o floare de lotus, la fel ca Ra al egiptenilor. Altă legendă spune că, în apă, o sămânţă s-a transformat într-un ou de aur din care a apărut Brahma. Soția sa este Sarasvati, zeița artelor, cunoașterii, muzicii și cuvântului. Simbolurile sale sunt cele patru braţe (ce simbolizează cele patru puncte cardinale), cele patru feţe (cele patru Vede), coroana (simbolul autorităţii supreme), cartea şi barba (simboluri ale înţelepciunii), lotusul (simbolul naturii), aurul (simbolul creativităţii). Se spune că Brahma avea cinci capete dar, la un moment dat, Șiva i-a ars unul. Este posibil ca acest episod să fie cel în care fiul a încercat să-şi detroneze tatăl, aşa cum povesteau mesopotamienii și egiptenii. Ca zeu suprem, tată al zeilor și al demonilor, Brahma este Anu al mesopotamienilor sau Ra al egiptenilor. Deşi Brahma e unul dintre cei mai importanţi zei hinduşi, foarte puţine temple îi sunt dedicate, la fel cum cultul lui Anu nu era foarte răspândit în Asiria şi Babilon. Tot hinduşii consideră că spiritul suprem universal se numeşte Brahman, o combinare a numelor lui Brahma şi a lui An.

vishnuVişnu ocupă locul al doilea în marea trinitate Trimurti. Zeul Soare, regele, cel ce menţine ordinea în Univers, Vişnu mai era numit şi „spiritul suprem”. Alte epitete ale lui sunt „sufletul Vedelor” şi „adevărul vedic”. Este prezentat mereu în antiteză cu Şiva, zeul distrugător. Animalul său este vulturul Garuda, pe care îl călăreşte atunci când străbate cerurile. Corpul său este negru sau albastru. În cele patru mâini ține scoica, discul cu șase raze chakra, măciuca, arcul, lotusul, un alungător de muște, un evantai pentru a înviora focul și sabia cunoașterii. Numele său, de origine necunoscută, a fost interpretat de indieni ca însemnând „cel care se află pretutindeni”. Acest zeu-soare, ce are titlul de rege, aflat în antiteză cu divinitatea distrugătoare, nu poate fi decât Enlil al sumerienilor. Focul și vulturul sunt simbolurile lui Enlil iar culoarea albastră reprezintă cerul sau aerul, Enlil traducându-se chiar „domnul aerului”.

lor28sDistrugătorul Şiva („cel pur”), cel cu 1008 nume, este zeul preferat al yoghinilor și al asceților. Bărbat frumos, binevoitor și liniștit, înconjurat mereu de demoni, este adesea reprezentat meditând, așezat pe o piele de tigru sau de leu. Într-o mână ține tridentul, în cealaltă o secure, iar celelalte două fac gesturile de a produce și de a îndepărta teama. Pe cap are o semilună, corpul îi este împodobit cu cinci şerpi şi câteva cranii iar pe frunte are un al treilea ochi, care arde totul în calea sa. Ascet, nu-i place să fie deranjat. Este considerat începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor, aflându-se pretutindeni și nicăieri, sub cele mai diverse forme. Soția sa este Parvati, zeița procreării, cu care are doi fii, Skanda și Ganesha. Șerpii sunt prietenii săi. Tridentul, semiluna şi şarpele sunt simbolurile lui Enki. Şiva este zeul artelor, înţelepciunii şi fertilităţii, întocmai ca Enki în Mesopotamia. În timpul unei lupte, Şiva i-a distrus unul dintre cele cinci capete zeului creator Brahma, la fel cum, în luptă, Kumarbi l-a castrat pe Anu iar Apophis i-a rupt barba lui Ra. Şiva face parte dintr-o trinitate sfântă alături de Brahma şi Vishnu, la fel cum Enki făcea parte dintr-o trinitate alături de An şi Enlil, pe care i-am identificat deja cu celelalte două personaje ale indienilor. Tridentul lui Șiva reprezintă poziția a treia în marea trinitate. Prin urmare, Şiva şi Enki sunt una şi aceeaşi zeitate.

Mai există un indiciu care să releve faptul că trinitatea An-Enlil-Enki este aceeași cu Trimurti Brahma-Vișnu-Șiva. Numele Șiva este compus din particula „șiv” și litera „a”. Vișnu are în componență inversul lui „șiv”, adică „viș”, alături de literele „nu”. Deși nu se cunoaște sensul exact al cuvintelor „șiv” și „viș”, faptul că unul este inversul celuilalt indică opoziția dintre cele două divinități aflate la extreme. Iar literele rămase din numele zeilor indieni, „a” și respectiv „nu”, formează numele Anu, tatăl celor doi frați în Mesopotamia. O literă din aceste trei, aflată în numele lui Șiva, relevă faptul că el era primul dintre fii. În același timp, prezența a două litere în numele Vișnu sugerează că el era cel de-al doilea fiu al zeului suprem.

Lord - GaneshGanesh, cel mai iubit dintre toți zeii, fiul lui Șiva, are corp de bărbat burtos și cap de elefant. Sărbătorit pentru înțelepciunea sa, el este zeul cunoașterii, al inteligenței și al artelor. Îi plac mâncărurile rafinate, dansul și farsele, este imaginea forței stăpânite și a înțelepciunii fiind, în același timp, viclean și răutăcios. Acest fiu al lui Șiva este fiul lui Enki, Marduk. Popularitatea lui Marduk în Mesopotamia și Egipt se regăsește și în India, acesta fiind motivul pentru care Ganesh este cel mai iubit dintre divinități. De asemenea, viclenia și răutatea zeului-elefant sunt două dintre caracteristicile lui Marduk.

În hinduism, Durga („inaccesibila” sau „invincibila”) este zeiţa victoriei binelui împotriva răului. La festivalul Durga Puja, ea este considerată mama zeilor Ganesha, Kartikeya, Lakshmi şi Saraswati. Este înfăţişată cu opt braţe în care ţine arme şi o floare de lotus, călărind un leu sau un tigru. Consoartă a lui Șiva, Durga e considerată aspectul războinic al Mamei Divine. Durga este Ninhursag a sumerienilor sau Isis a egiptenilor. Strămoşii noştri echivalau zeii cu planete şi stele; prin urmare, un zeu cu opt braţe reprezintă o stea cu opt colţuri. Planeta Venus era reprezentată ca o stea cu opt raze sau ca un cerc înconjurat de opt puncte deoarece este a opta planetă din sistemul nostru solar, numărând din exterior spre Soare. Iar planeta Venus era simbolul lui Ninhursag, numită de multe ori Inanna sau Iștar.

hindu-goddess-devi-kali-maa-photo-0011Aspectul întunecat al lui Durga este reprezentat prin Kali („cea neagră”) sau Kalika, violenta zeiţă a timpului şi a schimbării. În multe surse, Kali e numită „cea mai mare dintre zei”. Îmbrăcată cu o piele de tigru, încinsă cu cobre și împodobită cu cranii, ea dansează pe cadavre. Ochii ei scuipă foc iar gura, cu limba atârnând, înconjurată de colți, rage și rânjește. Pentru a o calma şi a proteja stabilitatea lumii, de multe ori Șiva este trimis pe câmpul de luptă sub forma unui copil. Kali îl îngrijeşte şi îl alăptează, astfel ieşind la iveală latura sa maternă. În această zeiță războinică o recunoaștem pe Iștar / Inanna, fiica lui Enki și Ninhursag. Confuzia dintre mamă și fiică, prezentă la mai toate popoarele antice, se regăsește și aici: Kali este un aspect al lui Durga, nu o entitate diferită de aceasta, o imagine copiată parcă din Egipt, unde Sekhmet era aspectul distrugător al zeiței Hathor. Kali este în mod direct corelată cu practica amorului, fiind înfățișată de multe ori împreunându-se cu Șiva, ceea ce ne duce cu gândul la aceleași divinități Iștar, Inanna sau Hathor, zeițe ale dragostei și sexualității. Aspectul întunecat al familiei lui Enki, deși mascat cu grijă de adepții lor de cele mai multe ori, este mai mult decât evident în brahmanism și hinduism. În Kalika Purana este scris că zeița „Kali este Noaptea din care izvorăște energia tainică a Timpului”. În cartea Kali, autoarea Nivedita afirma că „în existența terestră, calamitățile naturale – cum ar fi cutremurele, erupțiile vulcanice, cicloanele, tornadele, inundațiile, ciuma, epidemiile, etc. sunt acțiunile Marii Puteri Cosmice Kali”. De asemenea, releva și modul în care zeița se comportă cu adepții ei: „dacă yoghinul începător sau aspirantul la Eliberare se menține impur și egoist, complăcându-se să rămână un ignorant, Mama Kali îl va distruge, deoarece el nu este încă pregătit să evolueze”. Despre acești adepți, Nivedita spunea că sunt „adoratori ai morții și ai distrugerii, ai dezrădăcinării și ai dezlănțuirii”. Însăși zeița declara prin gura aceleiași autoare, în cel mai arogant mod posibil: „nici sentimentele omenești de iubire, de prietenie, de stabilitate și siguranță, nici căminul sau familia nu trebuie să-și facă auzită vocea când Eu vorbesc”.

1151RamaSitaSuryaO altă legătură a religiei indienilor cu cele din Mesopotamia se întălnește în clasicul poem Ramayana, ale cărui personaje principale sunt prințul Rama și soția sa, Sita. Acest prinț, care a trecut prin nenumărate încercări pentru a-și salva soția, capabil de fapte supraomenești, nu era un om obișnuit. Ramayana susține că a domnit timp de o sută de ani în Ayodhya, dup mai multe decenii de exil, în timp ce în Drona Parva se spune că Rama a domnit 11.000 de ani, în vremea când înțelepții Rishi, zeii și oamenii trăiau împreună pe Pământ. Unii hinduși îl considerau reîncarnarea zeului Vișnu, în timp ce Ramayana afirmă că prințul s-a născut datorită unei băuturi magice trimise de zeu pe Pământ. Identitatea personajelor principale este relevată de anagramarea numelor. Rama, citit invers, devine Amar, unul dintre numele sumeriene ale lui Marduk (mai exact, Amar Utu). Iar Sita, soția acestuia, se transformă în Ista, nume ce provine din Iștar (sora geamănă și consoarta lui Marduk). Un alt element care ne duce cu gândul la aceste două divinități este prezența deloc întâmplătoare în Ramayana a numărului 40, numărul tatălui lor în Mesopotamia: Rama a fost exilat timp de 40 de ani, Bharata a devenit paznicul coroanei pentru 40 de ani, Rama i-a ucis frații demoniței Șurpanakha și încă 40.000 de demoni. Chiar și numele demoniței ne trimite către Mesopotamia. Șurpanakha înseamnă „cea din Șurrupak”, unul dintre cele mai importante orașe sumeriene. Prin urmare, povestea de dragoste dintre Rama și Sita nu este decât varianta „Bollywood” a celei moștenite de la sumerieni, dintre Marduk și Iștar.

Același nume al lui Marduk, Amar, care a dus la apariția personajului Rama, tot prin anagramare a dat și cuvântul indian „mara”, care înseamnă „moarte”. Acesta a devenit demonul Mara, cel care acum două milenii și jumătate a încercat să-l ispitească pe Buddha.

Legăturile dintre religiile indienilor și cea a sumerienilor nu se opresc aici. În hinduism, buddhism şi jainism, muntele Meru este casa zeului Brahma şi a îngerilor Deva. Mai este numit Mahameru („Marele Meru”) și Sumeru („Minunatul Meru”). Această a doua denumire ne duce cu gândul la Sumer, teritoriu numit de Biblie Shinear (în ebraică Šin`ar), de egipteni Sngr, de hitiţi Šanhar, de sumerieni Ki-en-gir iar de akkadieni Šumeru. Prin urmare, indienii considerau că zeii lor locuiau în Sumer, așa explicându-se faptul că religiile lor erau copii ale celei sumeriene.

BRAHMA_SRISHTI_BEGININGAsura, marii zei vedici, deveniți ulterior demoni, au, de asemenea, rădăcini sumeriene. Tradus din sumeriană, „asura” înseamnă „conducătorul apelor și al înțelepciunii”, nume care i se potrivește lui Enki, zeul apelor și al înțelepciunii. Prin urmare, acești Asura, care au fost priviți inițial ca entități pozitive, demonizați ulterior, sunt „zeii decăzuți” conduși de Enki, Igigi ai sumerienilor. Numărul acestor Asura, 33, este unul foarte important pentru adepții lui Enki din întreaga lume (printre care se află și francmasonii), semnificând procentele unei treimi dintr-un întreg, adică zeul din acea trinitate sfântă.

Al treilea ochi al lui Șiva este preluat de la sumerianul Anzu / Enzu, ambele entității fiind în esență aceeași divinitate. De asemenea, numele multor zei egipteni își găsesc înțelesul în limba sumeriană. Pe lângă Asura, Indra și Rudra au terminația „ra”, care semnifică funcția de zei conducători. Numele lui Garuda, vulturul lui Vișnu, înseamnă „darul care protejează casa”. Durga se traduce prin „casa legăturii” iar Kali prin „poarta care strălucește”, ambele indicând legătura dintre zei și oameni prin aceste divinități, idee preluată ulterior de multe alte religii (de exemplu, Iisus spunea în Evanghelia după Ioan: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”).

Să nu uităm de adorarea vacilor, care provine din Egiptul antic, din cultele zeițelor Isis și Hathor care, în principiu, erau aceeași zeiță mamă a indienilor. Sistemul Hatha Yoga își trage numele de la zeița egipteană Hathor. Iar energia primordială din yoga, șarpele Kundalini, pe care yoghinii încearcă să-l trezească, este același zeu-șarpe Enki, despre care sumerienii spuneau că doarme în casa sa subterană.

9 Răspunsuri to “Zeii indienilor”

  1. Ai cumva mai multe informatii despre divinitățile Deva, Rakshasa sau Naga. Am foarte putine informatii. Tot ce stiu este ca sunt pe pamant inaintea omului, si ca ar fi entitati dimensionale.

    Apreciază

  2. http://en.wikipedia.org/wiki/N%C4%81ga
    http://en.wikipedia.org/wiki/Rakshasa
    http://en.wikipedia.org/wiki/Deva_%28Hinduism%29
    Găsești aici ceea ce căutai. Pentru mai multe informații, cred că ar trebui să cauți cărțile sacre indiene.

    Apreciază

  3. „Acesta a devenit demonul Mara, cel care acum două milenii și jumătate a încercat să-l ispitească pe Buddha.”->Episod pe care „redactorii” Noului Testament îl preluează în ispitirea din pustie.Poate şi din cauza aceasta Satana a mai primit încă o conotaţie negativă.Seamănă foarte mult cu acele zeităţi africare ale deşertului.Pe deasupra,există prea mari similtudini între I(i)sus şi Buddha.Doar simplul fapt că Biblia abundă şi înfăţişează corelaţii dintre Soare şi Hristos nu se alege în mod întâmplător,chiar dacă mulţi teologi afirmă că ele nu reprezintă altceva decât nişte metafore.Când un cuvânt apare o dată,înseamnă că se întrebuinţează pentru a revela o idee.A doua şi a treia oară deja arată o legătură între cele două înţelesuri pe care se sprijină figura de stil.Însă,atunci când un text sau chiar o serie întreagă de cărţi înşiră cam acelaşi simbol al Soarelui,puterii şi supremaţiei sale e semn că se utilizează sensul denotativ al cuvântului.

    Apreciază

  4. E logic ca teologii să-și apere religia, singura „adevărată” din punctul lor de vedere. Însă povestea lui Iisus e copia aproape perfectă a celei a lui Enlil, ceea ce nu poate fi o coincidență. Și cum aceeași poveste există în toate religiile, e normal să găsim asemănări frapante între ele. Astfel înțelegem și de ce, de-a lungul timpului, fanaticii religioși au ars biblioteci pline cu scrieri vechi.

    Apreciază

  5. Eu credeam că le ardeau ca să se încălzească ca boschetarii la lumina întunericului.

    Apreciază

  6. Ca să-i încălzească pe alții. Ei erau deja înfierbântați.

    Apreciază

  7. Uitasem să menţionez .I(i)sus nu preia elemente doar de la Enlil,ci şi de la Marduk/Horus,mai ales pe acelea legate de naştere şi activitatea misionară.În regiunile în care dominaţia lui Enlil căştigă teren foarte mulţi atribuie originea lui Amar Utur lui Enlil deoarece el reprezintă „zeitatea principală”,deci „tatăl zeilor”.Cel mai bun exemplu îl reprezintă mitologia greacă.În mod normal Ninurta ar fi trebuit să primească prerogativele zeului războiului,dar Marduk/Marte/Ares câştigă acest privilegiu.Poate singura trăsătură pe care o preia Marte de la Ninurta e setea de putere.

    Apreciază

  8. Da, Iisus preia elemente și de la alți zei, însă comparația cu Horus nu e prea potrivită. De fapt, Horus / Marduk a preluat elementele nașterii lui Enlil (vezi ca exemplu miturile lui Zeus sau Krișna, ce demonstrează că viața lui Enlil a fost în pericol, nu a lui Marduk). Personajul Iisus nu a făcut decât să preia mitul nașterii de la aceeași sursă. Iar activitatea misionară a lui Horus nu există decât în imaginația realizatorilor documentarului Zeitgeist.
    În mitologia grecilor, Ninurta chiar era zeul războiului. Dacă la sumerieni Ninurta era zeul războiului, fiul cel mare și moștenitorul lui Enlil, același lucru se afirma și despre Ares. Ares era primul fiu al lui Zeus, preferatul acestuia și mâna sa dreaptă. Deși, în mod normal, Ninurta ar fi trebuit să primească tronul Pământului, după Enlil, Marduk a făcut în așa fel încât să fie el înscăunat ca rege al planetei noastre. Grecii au păstrat într-un fel acest eveniment: deși Ares era primul fiu și preferatul lui Zeus, Apollo (Marduk) era considerat moștenitorul tronului. Același lucru se întâlnește și la scandinavi, unde preferatul și mâna dreaptă a lui Odin era Thor (cei doi făcând schimb de atribute, Thor devenind zeul furtunii iar Odin al războiului), însă Baldur este cel care a devenit conducătorul lumii. Romanii au preluat mitologia grecilor și au modificat-o. Pentru ei, Ares nu era Ninurta, ci tot Marduk (mai exact, aspectul său războinic, Nergal). Din acest motiv l-au eliminat pe Ninurta și l-au înlocuit cu Marduk, numindu-l Marte (după numele său sumerian, Martu).

    Apreciază

  9. „Indra era zeul războiului, suveranul cerului și stăpânul furtunilor. Cu fulgerul în mână, traversează cerul pe un car de aur, tras de o mie de cai cu părul roșcat. Foarte înalt și bărbos, el călărește un cal alb sau un elefant alb cu patru colți.”->Motivul carului tras de cai se regăseşte şi în mitologia nordică,însă acesta este transferat fiului lui Enlil/Indra/Odin/Wotan,Ninurta/Thor.Nordicii şi-l imaginează pe zeul furtunii,tunetului şi fulgerii având părul roşcat şi foarte des,aşa cum şi-l poartă caii care-l conduc pe Indra/Soarele pe parcursul zilei,însă la triburile scandinave Thor posedă un car din bronz,iar animalele care îl trag sunt 2 ţapi.Interesant este că imaginea ce îl înfăţişează pe conducătorul suprem deplasându-se cu ajutorului unui mijloc de locomoţie cu roţi(carul) se întâlneşte în toate culturile lumii,cum ar fi în cea traco-dacă,ebraică/creştină.Gebeleizis,zeul ce ocupă în credinţele geţilor un rol secundar,preia însemnele lui Enlil/Indra/Agni,aflându-se într-o opoziţie evidentă cu Zamolxis/Enki/Rudra,Aşa se întâmplă şi cu profetul Ilie,ce primeşte prin harul trimis de Dumnezeul din Vechiul Testament(Enlil)puteri supranaturale care arderea idolilor lui Baal/Marduk prin trimiterea unui fulger şi ridicarea la cer tot cu ajutorul unui car.Mai există şi simbolul heruvinilor care păzesc Edenul ca Adam şi Eva să nu mai aibă acces în Grădina Edenului,al celor 2 care se aflau pe Chivotul Legământului/Tabernacolul şi cu care Dumnezeu se deplasa foarte rapid sub forma unor nori.Eu cred că toate acestea reprezintă mijloace(cum ar fi nave spaţiale) de deplasare mult mai sofisticare,care arată că zeii din vechime posedau un nivel de tehnologie foarte ridicat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: