Arhivă pentru Septembrie, 2014

Ministrul păcălit de vulpea care n-ajunge la struguri

Posted in România = Poanta lui Ponta with tags , , , , , , , on 24 Septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Vulpeo, tu mi-ai furat mintea

Dă-mi-o înapoi

Că de nu, eu vin cu Ponta

Care-i mai vioi”.

 19

În ultimul sfert de veac am tot fost conduși de cretini. Unii mai mari, alții mai mici. Unii mai mult, alții mai puțin. Dar parcă, în ultimul timp, gradul lor de cretinătate a crescut vertiginos. Cel mai recent exemplar de acest gen este Remus Pricopie, ministrul Educației.

Dacă ne luăm după CV-ul său, pare a fi cea mai potrivită persoană care să se ocupe de educația copiilor noștri. În vârstă de 44 de ani, PSD-istul Remus Pricopie este chimist, specializat în comunicare și relații publice, doctor în științe politice, co-autor a șase volume și autor a 28 de articole științifice publicate în jurnale de specialitate. Cel puțin asta reiese din CV-ul său de pe site-ul Guvernului. Între februarie 1996 și iulie 1997 a fost inspector de specialitate în Ministerul Educației și Cercetării, funcție obținută la doar 26 de ani. Apoi, până în octombrie 1997, a fost directorul Direcției de Comunicare din cadrul aceluiași minister. În 1998 a devenit profesor al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. Din mai până în septembrie 2001 a ocupat postul de secretar general al Ministerului Educației și Cercetării. Între decembrie 2001 și mai 2003 a fost consilier al ministrului Educației, funcție ocupată și între ianuarie – octombrie 2009. În perioadele 2005 – 2007 și 2008 – 2012 a fost Remus_Pricopiedecanul Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. Din 2007 până în prezent este membru al Consiliului Director al Romanian-US Fulbright Commission, între 2009 și 2012 ocupând chiar funcția de președinte al Consiliului Director. În noiembrie 2007 a devenit secretar de stat pentru învățământul superior în cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, funcție deținută până în decembrie 2008. Între 2007 și 2009 a fost membru al Consiliului de Conducere al Institutului Cultural Român. Din 2010 este membru al Intergovernmental Council of the International Programme for the Development of Communication și președinte al Task Force on Fostering and Building Human Capital of the Regional Cooperation Council. Din 2011 este membru al Comisiei de Prognoză a Academiei Române, membru al Consiliului Consultativ Internațional al South-East European Research Center și membru al Consiliului de Conducere al Education Reform Initiative of South Eastern Europe. Pe 27 februarie 2012 a fost ales rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, iar în luna decembrie a aceluiași an a devenit ministrul Educației. E toată lumea impresionată? Foarte bine, nici eu.

O personalitate cu un asemenea CV ar trebui să ne fie, celor mai mulți dintre noi, superioară măcar la nivel intelectual. Iar decanul Facultății de Comunicare și Relații Publice și directorul Direcției de Comunicare din cadrul Ministerului Educației este, fără îndoială, un specialist în comunicare. Doar teoretic, pentru că realitatea este complet diferită.

Prin mai 2013, în emisiunea „După 20 de ani” de la Pro TV, ministrul Pricopie a demonstrat că are alergie la limba română, împleticindu-se în ea atât cu greșeli gramaticale, cât și de logică. „Am copil în clasa a treia și a noua”, s-a lăudat ministrul, ceea ce mă depășește. Nu știu cum poate fi un copil în două clase în același timp, dar bănuiesc că Remus Pricopie a vrut să spună că are, de fapt, doi copii, unul în clasa a treia și celălalt într-a noua. Apoi, a vrut să se laude că a auzit și el despre o curbă celebră, și s-a trezit spunând că: „În timp ce distribuția notelor la istorie este mult mai corectă de ceea ce spunem noi curba lui Gauss…”. Cum poate fi ceva mai corect DE curba lui Gauss? Poate DECÂT curba, dar nici așa n-ar fi corect. Cel mai probabil, ministrul a vrut să spună că distribuția notelor respectă curba lui Gauss care, fie vorba între noi, se numește Distribuția Gauss sau Clopotul lui Gauss. Dar el e ministru și poate s-o numească așa cum își dorește inimioara lui intelectuală.

La începutul lui iulie 2013, ministrul Educației a reușit performanța de a înghesui două greșeli într-o singură frază. „Nu a existat subiecte pe pagina de 13internet, a existat decât un mesaj care nu a fost postat la 08:34, aşa cum s-a spus iniţial, ci la 09:34”, a declarat Remus Pricopie. Subiectele nu AU existat, că „este” mai multe, iar cuvântul „decât” este scuipat în frază într-un mod eronat, varianta corectă fiind „doar”. Halal educație, dom’ ministru al Educației… Ulterior, și-a pus greșelile pe seama oboselii, motivând că, în momentul respectivei declarații, era la finalul a 14 ore de muncă. E un paradox oboseala asta, când el pare un om cu creierul foarte odihnit.

La vreo două săptămâni de la această întâmplare, „oboseala” și-a făcut din nou apariția și a articulat un substantiv fără a fi caz12ul. Făcând pe viteazul pe Facebook, Pricopie a încercat să-i dea o replică fostului ministru al Educației, Daniel Funeriu, și a scris: „dl. Funeriu a ocupat postul de ministrul”. Poate mulți dintre noi nu-și dau seama de ce cuvântul „ministru” trebuie nearticulat în acest context, ceea ce nu e atât de grav. În schimb, venită din partea ministrului Educației, greșeala e impardonabilă.

Învitat la emisiunea „Kilometrul 0” de la Digi24, pe 14 iulie 2014, Remus Pricopie a dat-o din nou în bară. Întrebat în ce oraș s-au născut Romulus și Remus, el a replicat: „Nu știu dacă s-au născut într-un oraș anume, pentru că ei 18au fost găsiți de cineva în padure, într-un cuib, cred că vulpea nu era cetățean…”. Moderatoarea l-a corectat imediat, anunțându-l că era vorba despre o lupoaică, nu despre o vulpe. „Lupoaică, da. Lupoaica nu era un cetățean… Roma a venit după”, a răspuns Pricopie. Mama ei de lupoaică, vulpe, balenă, sau ce-o fi fost… Dacă nici ministrul Educației nu cunoaște legenda fondatorilor Romei, care există în manualele de clasa a IV-a, ce pretenții să avem de la copii? Mai ales că Remus Pricopie chiar poartă numele unuia dintre ei… Iar dacă ditamai ministrul a reușit să fie păcălit de vulpe, ce putem să-i mai cerem ursului din povestea lui Creangă sau corbului din fabula lui La Fontaine? E clar: vulpea, când n-ajunge la struguri, ajunge la ministru. Domnu’ ministru, la următoarea apariție în public, mai bine cântați asta: „Vulpeo, tu mi-ai furat mintea / Dă-mi-o înapoi / Că de nu, eu vin cu Ponta / Care-i mai vioi”.

Parcă pentru a ne demonstra că gafele lui nu sunt pure întâmplări, ci roade ale gândirii sale deficitare, ministrul Pricopie a mai făcut una chiar a doua zi. În remus-pricopie-deschidere-an-scolardiscursul susținut la școala 311 din Capitală, cu ocazia deschiderii noului an școlar, i-a lovit pe toți cei prezenți cu un dezacord mai mare decât CV-ul său. „Intervenţia mea se opreşte aici, aproape se opreşte aici, nu înainte de a vă spune dumneavoastră, copiilor şi părinţilor, că aveţi una dintre cea mai frumoasă şcoală din Bucureşti”, a îngăimat Remus Pricopie. Cu un asemenea ministru al Educației Naționale, nu mă mir că avem „una dintre cea mai” mare rată a analfabetismului din Europa. Să nu ne amintim și de cea a promovabilității la bacalaureat… Una dintre cele mai frumoase școli, domnu’ ministru, fir-ar ea să fie de educație, cu vulpea mamei ei cu tot!

E un paradox ca o persoană cu un CV atât de încărcat să fie un cretin notoriu. Paradoxul dispare însă când observăm neregulile din trecutul lui Pricopie. În 1996, când a devenit inspector de specialitate în Ministerul Educației și Cercetării și purtător de cuvânt al ministerului, la doar 26 de ani, și-a abandonat doctoratul în Chimie, început la Universitatea București. Un an mai târziu a început doctoratul în Filosofie Politică, de la care a fost exmatriculat în 2001, deoarece susținuse până în acel moment doar unul dintre cele trei examene de etapă. Exmatricularea sa a avut loc în momentul în care a ajuns secretar general al Ministerului Educației și Cercetării. În 2000 se înscrisese și la studii postuniversitare la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, acolo unde a reușit să obțină titlul de lector universitar. La aceeași universitate, Pricopie s-a înscris la doctorat în Științe Politice la sfârșitul anului 2004, susținându-și teza de doctorat doar câteva luni mai târziu, în mai 2005, ceea ce i-a adus un nou titlu universitar, odată cu postul de decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice. E puțin ciudată susținerea examenului de doctorat în doar câteva luni, deși pentru precedentul nu i-au ajuns patru ani. Dar dacă ținem cont că era protejatul Ecaterinei Andronescu, fost ministru al Educației, deputat, senator și vicepreședinte al PSD… La sfârșitul anului 2000, ajunremus-pricopiesă ministru al Educației, Andronescu l-a promovat pe Pricopie în postul de secretar general al ministerului, apoi în cel de consilier al ministrului. Venirea la putere a Alianței D.A. în 2005 i-a adus lui Pricopie nu doar postul de secretar de stat în Ministerul Educației, ci chiar și pe cel de ministru interimar pentru o scurtă perioadă. Reîntoarcerea Ecaterinei Andronescu la cârma Educației în decembrie 2008 l-a readus pe Remus Pricopie în postul de consilier al ministrului. În decembrie 2012, Pricopie a fost preferat pentru postul de ministru al Educației doar pentru că protectoarea sa, Ecaterina Andronescu, avea probleme cu Agenția Națională de Integritate. În plus, PSD-ul tocmai începea o schimbare de imagine necesară. Iar noi putem bănui că întreaga carieră a lui Remus Pricopie se datorează doar mentorului său, Ecaterina Andronescu, pentru că deficiențele mentale de care dă dovadă în niciun caz nu i-ar fi permis să ocupe toate acele funcții pe merit. Un exemplu l-ar putea reprezenta diploma sa de Politici publice în învățământul superior de la Universitatea George Washington. Inițial, reprezentanții universității au declarat că numele lui Remus Pricopie nu apare în baza lor de date ca având cursuri finalizate la instituția în cauză. Puțin mai târziu, ca prin minune, a apărut o diplomă, pe care ministrul Educației a prezentat-o presei. Reprezentanții universității americane au replicat că respectivul act nu este o diplomă, ci un certificat de participare la un program al universității, ceea ce este o cu totul altă mâncare de pește.

Cireașa de pe tort o reprezintă probabil fraudarea licitației de manuale, în favoarea ofertelor Siveco + Litera și CD Press. Licitație organizată și fraudată de Ministerul Educației, condus de Remus Pricopie. În acest timp, deși a început școala, copiilor le lipsesc manualele, iar ministrul Educației acuză editurile că au blocat licitația. Soluția pare a fi la premierul Victor Ponta, care dorește manuale digitale. El a demonstrat din nou că nu știe pe ce lume trăiește, prin declarația făcută pe 15 septembrie la Târgu Jiu: „Nu ştiu dacă mai e vreun copil, chiar şi în clasa întâi, care să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă un telefon legat la internet”. Dacă împărăteasa Maria Antoaneta a intrat în istoria 4-soba-scoala_bb4511f3a5Franței spunând despre parizienii înfometați: „dacă nu au pâine, să mănânce cozonac”, Ponta pare să-i calce pe urme. Nu știu dacă a aflat că România are printre cei mai săraci copii din Uniunea Europeană. În mediul rural există și astăzi mulți care citesc la lumina lumânării. Studiile arată că zeci de mii de elevi români abandonează școala în fiecare an din cauza sărăciei, iar sute de mii de copii nu au mers niciodată la școală, deși au vârsta necesară. Mai exact, sunt 260.000 de copii de vârstă școlară care n-au frecventat niciodată vreo formă de învățământ. Din cei peste 2,5 milioane de copii care au început școala, aproximativ 67.000 vor abandona cursurile până la sfârșitul acestui an școlar, după cum arată un studiu realizat de organizația „Salvați copiii”. Tot din cauza sărăciei, ei neștiind să scrie corect cuvântul „tabletă”, darămite să dețină asemenea dispozitive. Dar educația lor e pe mâini bune…

Într-un fel e mai bine că elevii de clasa I și a II-a nu au primit încă manuale, pentru că ar fi găsit acolo un dezastru și mai mare decât cel aflat în cutia craniană a lui Pricopie. Manualul auxiliar „Să dezlegăm tainele abecedarului”, apărut la editura Carminis și semnat de Carmen Iordăchescu, surprinde prin morbiditatea și aberațiile pe care le conține. Să reținem faptul că acest manual, aprobat de Ministerul Educației, se adresează unor copii de 6-7 ani. În primul rând, copiii află că operele „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului” sunt realizate de Nicolae Brâncuși, deși adevăratul lor autor este Constantin Brâncuși. În al doilea rând, deși cei care au scos cartea pe piață se laudă că îi pot ajuta pe elevi să „învețe temeinic tainele scrisului și ale cititului”, lucrurile nu stau deloc așa. O afirmație cel puțin ciudată este „Sania e ca o soră pentru ei”. Nu știu ce familie are doamna Carmen Iordăchescu, dar i-aș recomanda un prieten imaginar, decât o soră sanie. Chiar nu reușesc să mi-l imaginez pe Pepe behăind melancolic: „Mi-ai fost și soră, și iubită, și mamă dar și sanie uneori”… Un lama-noua(1)dialog educativ din acest manual sună în halul următor: „Maria ia o lamă nouă. / Maria, aruncă lama! / Nu, Ileana, e lama mea! / Acum Maria are o rană mare.”. Nu știm de ce Maria ține și cu dinții de lama aia, pentru care e în stare să se certe cu Ileana, dar putem deduce că e emo. Iar copiii noștri învață că e bine să aibă tendințe masochiste, dacă nu chiar sinucigașe. Mai ales pentru că acest exercițiu este un „Joc de rol”, în care elevii trebuie să intre în pielea personajelor și să interpreteze dialogul dat. O altă propoziție ciudată, care pune în evidență litera „b”, este: „Baba bătu bietul băiat bolnav”. Era cazul să iasă în evidență și sadismul, pe lângă masochismul de mai sus, ca să fie tacâmul complet. Puțin sadism găsim și în propoziția despre litera „h”, adică „Horia hăituia hamsterul”. Despre enunțul cu baba bătăușă, psihologul Cătălina Dascălu spunea că elevul de clasa I înțelege că „dacă baba bate copilul bolnav, poate să-l bată şi el mai târziu. Dacă i-a spus doamna învăţătoare lucrul ăsta înseamnă că e un lucru bun. El nu vede exemplul literei B”. Probabil autoarea manualului se grăbea foarte tare și nu a găsit alte cuvinte care încep cu această literă. I-aș putea sugera eu câteva idei, numai să renunțe la baba karatistă: Buie, bă Bonta! Borții bă-tii, boule Bricopie! Băga-mi-aș bula bn banualele boastre be băcat! Bizda bamei boastre, bulangiilor! Nu sună mai bine decât fraza ta, doamnă Iordăchescu?

În manualul auxiliar „Matematică și cunoașterea mediului”, tot pentru clasa I, se găsește un exercițiu în care elevilor li se cere să ordoneze niște iezi, deși în imagini apar pitici. Nu vreau să mă gândesc că există o legătură obscenă între acei iezi, viitoare capre, animale ce dau numele unei poziții sexuale, și piticii, mai ales Piticul Porno. Iar dacă ținem cont că manualul e de matematică, știință care se ocupă de numere, lucrurile devin din ce în ce mai clare… O să consider totuși că doar mintea mea e murdară, iar autorul acestei cărți chiar nu știe diferența dintre un pitic și un ied.

Nici „Abecedarul” nu a scăpat de enunțuri de-a dreptul tâmpite. De exe6-copil_5077a29742mplu: „Furnica în calendar / A notat cuvântul ‘car’ / Să mâncăm la carnaval / Un calup de caşcaval”. Era să zic ce să mănânce autorul acestei cărți, dar mă abțin… Ori „Abecedarul” e scris de retardați, ori e scris pentru retardați. Aș merge pe prima variantă, mai ales datorită următoarelor enunțuri: „Eva are un urs. Octavian are o locomotivă. Evelina cântă la vioară. Silviu e veterinar. El are vitamine pentru animale. Avram e vânător.

– Eu vreau să ocrotim animalele.

– Atunci sunt aviator. Am un avion verde.

– Locomotiva mea are multe vagoane.

Nu pot să nu mă întreb, lovit din plin de nostalgie, ce s-a întâmplat cu Ana și cu m20erele ei. Le-o fi mâncat… Le-o fi înlocuit cu minute gratuite în orice rețea, datorită vreunui sponsor principal al „Abecedarului”… S-or fi stricat, atât merele, cât și Ana… Mara nu mai are mure, Pavel nu mai are un penar, Vasilache nu mai e o păpușă fără pereche. Acum Eva are un urs iar Avram e vânător (cam evreiești numele astea). Avem o babă care bate un copil bolnav, o sanie soră, o Marie care se taie cu lama și un Horia care hăituiește un hamster. Din păcate, baba nu s-a gândit să-l bată pe Remus Pricopie, care e la fel de bolnav (la cap) ca băiatul din manual, iar Maria a preferat să se taie singură cu lama, în loc să-l cresteze puțin pe ministrul Educației. Poate totuși vor face asta copiii care învață asemenea aberații din manuale, fie ele și auxiliare.

Dacă tot suntem la capitolul „educație”, nu puteam omite că, în iunie 2012, Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor victor-ponta-Remus-Pricopie_1f8e3f31c3Universitare a stabilit că premierul Victor Ponta a plagiat în teza sa de doctorat. Înainte de a ajunge ministru al Educației, Remus Pricopie i-a luat apărarea șefului său de partid, afirmând într-un interviu că „Tot ce au discutat dumnealor azi este nul de drept și am asistat din păcate la o bătălie politică, în interiorul unei comisii care ar fi trebuit să respecte standardele legale și academice. Drept urmare și concluzia este una nulă de drept”. Ajuns în fotoliul de ministru, Pricopie a declarat în ianuarie 2013 că va aplica legea în privința doctoratului lui Ponta. A trecut mult timp de atunci și nu a aplicat nimic, deși plagiatul a fost dovedit. O fi el bătut în cap, dar nu într-atât încât să-i retragă șefului său diploma…

Potrivit zvonurilor răspândite asiduu până acum doi ani, vechii mayași considerau că sfârșitul lumii va veni pe 21 decembrie 2012. În acea zi n-a venit Apocalipsa, dar a fost ales Remus Pricopie ministru al Educației. Să fie oare o coincidență?

Mitropolitul „omorât” de presă

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags , , , on 16 Septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

corneanu_25201900

Anunț important pentru țară: Șoc și groază! Presa românească e de căcat! Nici aia din afară nu stă mai bine, dar mă interesează în primul rând a noastră. Iată cel mai bun exemplu:

Una dintre regulile jurnalismului spune că orice informație trebuie verificată din cel puțin trei surse. Este adevărat că nimeni nu aplică această regulă, dar măcar o sursă ar fi binevenită. Cei mai mulți n-au timp sau chef de verificări, ci publică o informație imediat cum o descoperă, cu riscul de a fi una eronată. Exact asta s-a întâmplat și acum.

Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, se afla internat în stare gravă. Un redactor al site-ului Caon.ro din Caraș Severin n-a mai avut răbdare să afle cum vor evolua lucrurile. Fiind convins că mitropolitul va deceda și dorindu-și să fie primul care anunță acest lucru, aseară a publicat următoarea știre: „Înaltul prelat ortodox a murit în chiar ziua de Hram a Catedralei Metropolitane spy newsTimișoara, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”. Instantaneu, presa din toată țara a preluat știrea, fără a verifica dacă este reală sau nu. Libertatea, România TV, Nașul TV, Radio Intact, Evenimentul Zilei, Spy News, Special Arad, DC News, Gazeta de Vest, Obiectiv.info, Active News, Presa Online.com, Presa Online.eu, Ziare Online.com, Discard.ro, Mediaș Info, Știri de Buzău, Info Ziare, Ziare pe net, Hot News, Evenimentul regional al Moldovei, Ziar.com, Știri de ultimă oră, ZiareAZ.ro, Flux Știri.info, Ziare Live, News Start, Ultimele Știri, Sursa de știri, News-Line.ro, Ziare Românești, Piatza Info, News Pașcani.com, InfoCS.com au publicat știrea despre moartea prelatului. Păi ce, ei sunt mai proști?

Deși și ei au publicat inițial știrea fără a o verifica, evenimentul zileiredactorii Evenimentului Zilei s-au decis să-și spele păcatele și au contactat Mitropolia Banatului. Nu și-au văzut greșeala din titlu, „Craș Severin” fiind în realitate Caraș Severin, dar trecem peste. „Starea Înalt Prea Sfinției sale este stabilă. Azi dimineață la ora 8,30 am vorbit la telefon cu dânsul iar mâine sperăm să îl externăm”, le-a declarat preotul Ionel Popescu, vicarul eparhial de la Timișoara. Mitropolitul a fost externat în aceeași zi, câteva ore mai târziu.

Despre știrea de la care a pornit totul, coordonatoarea Caon.ro, Nina Curiță, le-a declarat reporterilor Evenimentului Zilei: „A fost o știre realizată în urma unui zvon, pe care, în momentul în care s-a dovedit că era falsă, am dat-o jos de pe site. Din fericire a fost o oră târzie. Știrea a fost retrasă într-un timp record, nu a stat publicată nici un sfert de oră. E regretabil ceea ce s-a întâmplat”. Într-adevăr, e regretabil faptul că ziaristul vinovat nu s-a obosit să dea un banal telefon la spital, pentru a întreba despre starea de sănătate a mitropolitului, preferând să se bazeze pe un zvon. Care verificare a informației din trei surse? Și una e prea mult!

Încercând din răsputeri să demonstreze că sunt mai buni decât concurența, cei de la Realitatea TV au dat vina pe România TV pentru această eroare mediatică. Au ignorat toate celelalte site-uri care prezentau acrealitateaeeași știre, preferând să arunce mâța peste gardul României TV. Ținând cont că eu am găsit pe Google peste 30 de site-uri la fel de vinovate, iar pentru apariția acestei știri false nu e de vină „goana după trafic” a României TV, ci mintea „sclipitoare” a unui așa-zis ziarist din Caraș Severin, rezultă că râde ciob de oală spartă. Nici cei de la Realitatea nu și-au făcut temele înainte de a publica o știre, ba chiar folosesc articolul hotărât atunci când nu este cazul (corect e „în realitate”, nu „în realitatea”).

Concluzia este aceeași, ca de fiecare dată: presa e un mare căcat. Din fericire nu toată, ci doar cea mai mare parte a ei. Când o să tragem apa, în loc să o lăsăm să pută, otrăvind totul în jur?

Manelovele pe sistem, cu ADN-ul lui Guță la Măruță

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags , , , on 16 Septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

1

Am doar șapte lucruri de spus despre acest eveniment marcant din istoria modernă universală, surprins în exclusivitate de Măruță, spre norocul nostru:

  1. Asta nu e Beyonce, ci doar o parașută care și-o trage cu un manelist.
  2. Nici măcar nu arată ca Beyonce, ci doar ca o parașută care și-o trage cu un manelist.
  3. Nu stau față în față.
  4. Nu știu de ce ar trebui să ne intereseze că ăștia doi au făcut un copil despre care Guță declara cu mândrie: „Are gena mea, deci e ca mine, pe sistem!”.
  5. Nu știu pe ce fel de sistem e Guță, dar aș prefera să fie în alt sistem solar, cu tot cu progeniturile și cu amantele lui. Și cu Măruță.
  6. Măruță e un mare dobitoc. Suntem un popor telenovelisto-manelistic sau manelisto-telenovelistic, iar Măruță face tot posibilul să ne îndobitocească și mai mult cu manelovelele (un amestec de manele și telenovele) lui. Pe sistem și fără număr.
  7. Îmi permit totuși un sfat, ca să nu fiu acuzat că nu-mi ajut semenii. Dacă mai apare vreun plod al lui Guță, decât să-i faceți un test ADN, pentru stabilirea paternității, mai bine îi verificați dantura (doar dacă nu e vreun cal de dar). Dacă arată ca în poza de mai jos, sigur e al manelistului.

12

Realitatea întoarcerii cu spatele

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags on 15 Septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

Realitatea intoarcerii cu spatele

Curajoși aleși mai avem. Se joacă cu fundul gol pe lângă… homosexualitatea sculată. Dacă în spatele fiecărui bărbat puternic se află o femeie puternică, sper ca în spatele fiecărui politician să se afle un negru cât dulapul. Pentru că ne-au tras-o din toate pozițiile în ultimul sfert de veac, ar cam fi cazul să ne răzbune cineva. Hai, băieții veseli! Dați-vă la fund! Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor!

Realitatea mortului mort din Harghita

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 13 Septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

1

Talentul literar inegalabil al jurnaliștilor de la Realitatea îi ajută ca, printr-un simplu titlu, să ne transmită cu lejeritate două vești în același timp: una bună și alta proastă. Vestea proastă este că zombii există în realitate. Vestea bună e că pot muri. Din nou… Poate chiar de tot… Dacă legendele sunt reale iar zombii chiar se hrănesc cu creierele celor vii, putem intui că au luat cina la sediul Realității, ca să aibă o scuză viabilă autorul acestui articol. Deși de-abia mă abțin să nu consider că morții vii ar muri (definitiv) de inaniție în sediul acestei instituții de presă, nefiindu-le de ajuns „i”-ul din cuvântul „prăpastie”. Dar ca să fiu totuși răutăcios, dacă accidentul a avut loc în Harghita, sper că zombiul care a murit era ungur…

Oare morții mamei acestui ziarist mai trăiesc? Sau se dau și ei răniți?

Realitatea vârstei stabilite de ginecolog

Posted in Jurnalism de 2 bani din Botswana on 12 Septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

4

Cutremurător! Fata nu a știut niciodată ce vârstă are, motivând că numerele nu sunt punctul ei forte și oricum e inutil să-și încarce memoria cu cifre care se schimbă în fiecare an. Părinții nu s-au interesat până acum de etatea fetei din cauza bunelor maniere, care nu le permit să întrebe o femeie câți ani are. După niște calcule preliminare, făcute în grabă, au intuit că fiica lor are ori vreo 47, după față, ori vreo 6, după minte. Noroc cu doctorul ginecolog care, examinându-i organul sexual, i-a calculat vârsta ca la copaci, numărându-i inelele concentrice. Depășind starea de șoc provocată de cutremurătoarea veste, părinții au stabilit, de comun acord, că ar cam fi cazul să dea fata la școală, dacă tot a împlinit 17 ani. Întreaga familie așteaptă cu sufletul la gură reacția vecinilor de bloc, care ar putea să nu fie la fel de toleranți cu vârsta fetei. Prima vecină care a aflat cumplita veste, după ce și-a revenit din triplul leșin care a secerat-o instantaneu, a declarat cu lacrimi în ochi, smulgându-și părul proaspăt colorat cu vopsea de ouă: „Puteam să jur că are orice vârstă posibilă și imposibilă, numai nu 17 ani. De acum pot să mor liniștită, că am trăit să o văd și pe asta”. Parohia de care aparține nefericita familie va organiza o slujbă specială pentru ghinionista fată deoarece, conform preotului local, „ăsta e cel mai clar semn că sfârșitul vremurilor e aproape și că Iisus se va întoarce pentru a aduce Apocalipsa”.

Într-o conferință de presă organizată în stare de urgență, senatorul PSD-ist Dan Șova a făcut apel la calm, susținând că sunt mari șanse ca ginecologul să se fi înșelat, singura metodă reală de stabilire a vârstei fiind, după spusele sale, datarea cu carbon. Sau cu bicarbonat, nu reține exact termenul. Mai mult, el a mărturisit că a consultat până în prezent numeroși ginecologi, niciunul nereușind să-i afle adevărata etate, deși cu toții l-au situat în jurul vârstei de 5 ani. Lucru surprinzător deoarece, după spusele senatorului Șova, la vârsta aia nici măcar nu era născut.

Nici senatoarea UDMR-istă Rozalia Biro nu a scăpat de ghinion. Ea a aflat în această dimineață de la ginecologul ei că e bipedă, însă a refuzat cu vehemență acest diagnostic, replicându-i acid nefericitului medic: „Nem tudom, gulaș, ozosep, Marko Bela, tot vă luăm noi Ardealul!”. Doamna Biro insistă să consulte și alți specialiști, cum ar fi Dr. Alban, Dr. Dre și Dr. House, deoarece nu are încredere în medicii români care o discriminează, jignind-o în același timp prin comparații cu bipezii.

De fapt, lucrurile nu stau chiar așa, deoarece din articolul Realității reiese o idee complet diferită de cea din titlu:

5

Așadar, fata nu a aflat de la ginecolog că are 17 ani, ci faptul că îi lipsește sistemul reproducător. Dar cum limba română pare din ce în ce mai dificilă pentru jurnaliștii de astăzi, apar nenumărate erori atât în creierașele lor subnutrite, cât și în articolele lor. Chiar și în cele preluate, așa cum este acesta, copiat integral de pe site-ul postului de televiziune Kanal D. Care, fie vorba între noi, are la acest articol o „galerie foto & video” formată dintr-o singură fotografie.

 67

După lecturarea acestui articol, rămâne o singură întrebare: dacă există o divinitate care dă fiecăruia ceea ce merită, de ce o fată de 17 ani nu are sistem reproducător, însă mamele acestor jurnaliști au?

Provocarea cărților

Posted in Aberaţii cu striaţii, Telejurnal de (luat la) bord on 11 Septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Nici n-am apucat să scăpăm de Ice Bucket Challenge, că a și apărut o altă modă pe Facebook: provocarea celor zece cărți. Chiar dacă am scăpat de provocarea cu gheața, din păcate n-am avut același noroc cu cărțile. M-am trezit provocat să numesc zece cărți care mi-au marcat existența și, bineînțeles, am refuzat să intru în joc. În primul rând, pentru că nu mă pasionează niciun fel de curent la modă, indiferent dacă vorbim despre Harlem Shake, Ice Bucket Challenge sau chestia asta. În al doilea, deoarece această provocare îmi pare inutilă. Cu ce ajută existența acestui curent? Ăia cu gheața măcar încearcă să strângă niște bani. Aici ce încercăm să facem? Să ne lăudăm că citim? Să arătăm că suntem mai inteligenți decât cei care își toarnă găleți cu gheață în freză? Sau să ne umplem timpul tastând titluri de cărți cât așteptăm vieți la Candy Crush? Ce va schimba provocarea asta dacă va ajunge la modă? Își vor face pițipoancele de acum înainte selfie-uri în biblioteci, în loc de băi, pentru că au văzut topurile ăstea de câte zece cărți? Nu se vor mai crăci pe paturi / mese de bar / sobe de teracotă, ci pe teancuri de cărți? Nu se vor mai fotografia cu boturile încordate sau cu decolteuri la vedere, ci cu ochelari pe nas, câte un creion în gură și fum ieșit din urechi? Tabloidele nu vor mai prezenta nimicuri din viețile plictisitoare ale vedetelor la fel de plictisitoare, ci recenzii la cărțile ăstea? Vor lua bac-ul mai mult de 22% dintre absolvenții de liceu pentru că brusc li se va deschide apetitul pentru citit? Manelele vor conține doar versuri de Eminescu, Arghezi sau Topârceanu? Iar mamele cocălarilor vor fi satisfăcute, pentru că vor primi în sfârșit câte o cratimă?

Pentru cine n-a înțeles refuzul meu de a participa la această provocare, am un răspuns mai simplu: n-am citit până acum decât cărți poștale, de joc, de credit, de Tarot, de vizită, de colorat sau de bucate. Și asta cu greu, pentru că nici măcar nu știu să citesc. Singura cultură cu care sunt familiarizat e cea de cartofi, cu care îmi umplu timpul liber. Nu țin cărți în casă decât pentru a arunca cu ele după țânțari, membri ai familiei sau martori de-ai lui Iehova care îmi apar ocazional la geam. Uneori le mai folosesc pentru a sparge pe ele nuci, pepeni și borcane. Pe cele mai groase mă urc pentru a părea mai înalt atunci când îmi fac selfie-uri în baie (în cadă, în chiuvetă sau pe WC). Paginile lor îmi sunt și mai utile, deoarece din ele îmi fac cornete în care îmi țin semințele de care nu mă despart sub nicio formă. Din păcate, paginilea astea nu pot înlocui hârtia igienică, deoarece cam zgârie… În rest, nu văd rostul cărților, pentru care sunt uciși într-un mod barbar atâția copaci nevinovați în fiecare an, eu neavând răbdare să citesc nici măcar SMS-urile mai lungi decât „cf? ejti bn?”. Ba cred că am și alergie la tuș, cerneală sau smoală, chestia aia neagră cu care sunt scrise literele de obicei în cărți… Luați-vă cărțile și băgați-vi-le în materia cenușie, că eu am tone de shaorma de îngurgitat, găleți cu gheață de turnat, manele de ascultat, telenovele de vizionat, selfie-uri sexoase de realizat și pițipoance de agățat, semințe de decojit, pirande de iubit și Armani de mirosit, valoare de etalat și invidie de creat, maneliști de admirat și rockeri de înjurat, iarbă de fumat și prafuri de inhalat, păcănele de păcănit și euroi de învârtit… Ooooooooooooooooooooooooooooooof, viața meaaaaaa…

Ca să nu fiu chiar întotdeauna cel care strică distracția oamenilor, și ca să mă simt și eu măcar puțin „trendy, fancy, cool”, nu o să opresc jocul la mine, însă îi schimb puțin regulile. Provoc pe toată lumea să citească un manual de fizică cuantică, cartea tehnică a unui tractor, Mahabharata în sanscrită, Biblia de la coadă la cap, Coranul cu voce tare și cu accent arab în fața Ambasadei Statelor Unite, o carte horror într-o noapte în cimitir și 50 Shades of Gray babelor întâlnite în autobuze. Dacă veți face toate astea, veți trece la nivelul 2 (nu știu care e, dar am timp să mă gândesc până termină toată lumea). Dacă nu… nu se va întâmpla nimic, pentru că e o provocare cretină.