Ministrul păcălit de vulpea care n-ajunge la struguri


Vulpeo, tu mi-ai furat mintea

Dă-mi-o înapoi

Că de nu, eu vin cu Ponta

Care-i mai vioi”.

 19

În ultimul sfert de veac am tot fost conduși de cretini. Unii mai mari, alții mai mici. Unii mai mult, alții mai puțin. Dar parcă, în ultimul timp, gradul lor de cretinătate a crescut vertiginos. Cel mai recent exemplar de acest gen este Remus Pricopie, ministrul Educației.

Dacă ne luăm după CV-ul său, pare a fi cea mai potrivită persoană care să se ocupe de educația copiilor noștri. În vârstă de 44 de ani, PSD-istul Remus Pricopie este chimist, specializat în comunicare și relații publice, doctor în științe politice, co-autor a șase volume și autor a 28 de articole științifice publicate în jurnale de specialitate. Cel puțin asta reiese din CV-ul său de pe site-ul Guvernului. Între februarie 1996 și iulie 1997 a fost inspector de specialitate în Ministerul Educației și Cercetării, funcție obținută la doar 26 de ani. Apoi, până în octombrie 1997, a fost directorul Direcției de Comunicare din cadrul aceluiași minister. În 1998 a devenit profesor al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. Din mai până în septembrie 2001 a ocupat postul de secretar general al Ministerului Educației și Cercetării. Între decembrie 2001 și mai 2003 a fost consilier al ministrului Educației, funcție ocupată și între ianuarie – octombrie 2009. În perioadele 2005 – 2007 și 2008 – 2012 a fost Remus_Pricopiedecanul Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. Din 2007 până în prezent este membru al Consiliului Director al Romanian-US Fulbright Commission, între 2009 și 2012 ocupând chiar funcția de președinte al Consiliului Director. În noiembrie 2007 a devenit secretar de stat pentru învățământul superior în cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, funcție deținută până în decembrie 2008. Între 2007 și 2009 a fost membru al Consiliului de Conducere al Institutului Cultural Român. Din 2010 este membru al Intergovernmental Council of the International Programme for the Development of Communication și președinte al Task Force on Fostering and Building Human Capital of the Regional Cooperation Council. Din 2011 este membru al Comisiei de Prognoză a Academiei Române, membru al Consiliului Consultativ Internațional al South-East European Research Center și membru al Consiliului de Conducere al Education Reform Initiative of South Eastern Europe. Pe 27 februarie 2012 a fost ales rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, iar în luna decembrie a aceluiași an a devenit ministrul Educației. E toată lumea impresionată? Foarte bine, nici eu.

O personalitate cu un asemenea CV ar trebui să ne fie, celor mai mulți dintre noi, superioară măcar la nivel intelectual. Iar decanul Facultății de Comunicare și Relații Publice și directorul Direcției de Comunicare din cadrul Ministerului Educației este, fără îndoială, un specialist în comunicare. Doar teoretic, pentru că realitatea este complet diferită.

Prin mai 2013, în emisiunea „După 20 de ani” de la Pro TV, ministrul Pricopie a demonstrat că are alergie la limba română, împleticindu-se în ea atât cu greșeli gramaticale, cât și de logică. „Am copil în clasa a treia și a noua”, s-a lăudat ministrul, ceea ce mă depășește. Nu știu cum poate fi un copil în două clase în același timp, dar bănuiesc că Remus Pricopie a vrut să spună că are, de fapt, doi copii, unul în clasa a treia și celălalt într-a noua. Apoi, a vrut să se laude că a auzit și el despre o curbă celebră, și s-a trezit spunând că: „În timp ce distribuția notelor la istorie este mult mai corectă de ceea ce spunem noi curba lui Gauss…”. Cum poate fi ceva mai corect DE curba lui Gauss? Poate DECÂT curba, dar nici așa n-ar fi corect. Cel mai probabil, ministrul a vrut să spună că distribuția notelor respectă curba lui Gauss care, fie vorba între noi, se numește Distribuția Gauss sau Clopotul lui Gauss. Dar el e ministru și poate s-o numească așa cum își dorește inimioara lui intelectuală.

La începutul lui iulie 2013, ministrul Educației a reușit performanța de a înghesui două greșeli într-o singură frază. „Nu a existat subiecte pe pagina de 13internet, a existat decât un mesaj care nu a fost postat la 08:34, aşa cum s-a spus iniţial, ci la 09:34”, a declarat Remus Pricopie. Subiectele nu AU existat, că „este” mai multe, iar cuvântul „decât” este scuipat în frază într-un mod eronat, varianta corectă fiind „doar”. Halal educație, dom’ ministru al Educației… Ulterior, și-a pus greșelile pe seama oboselii, motivând că, în momentul respectivei declarații, era la finalul a 14 ore de muncă. E un paradox oboseala asta, când el pare un om cu creierul foarte odihnit.

La vreo două săptămâni de la această întâmplare, „oboseala” și-a făcut din nou apariția și a articulat un substantiv fără a fi caz12ul. Făcând pe viteazul pe Facebook, Pricopie a încercat să-i dea o replică fostului ministru al Educației, Daniel Funeriu, și a scris: „dl. Funeriu a ocupat postul de ministrul”. Poate mulți dintre noi nu-și dau seama de ce cuvântul „ministru” trebuie nearticulat în acest context, ceea ce nu e atât de grav. În schimb, venită din partea ministrului Educației, greșeala e impardonabilă.

Învitat la emisiunea „Kilometrul 0” de la Digi24, pe 14 iulie 2014, Remus Pricopie a dat-o din nou în bară. Întrebat în ce oraș s-au născut Romulus și Remus, el a replicat: „Nu știu dacă s-au născut într-un oraș anume, pentru că ei 18au fost găsiți de cineva în padure, într-un cuib, cred că vulpea nu era cetățean…”. Moderatoarea l-a corectat imediat, anunțându-l că era vorba despre o lupoaică, nu despre o vulpe. „Lupoaică, da. Lupoaica nu era un cetățean… Roma a venit după”, a răspuns Pricopie. Mama ei de lupoaică, vulpe, balenă, sau ce-o fi fost… Dacă nici ministrul Educației nu cunoaște legenda fondatorilor Romei, care există în manualele de clasa a IV-a, ce pretenții să avem de la copii? Mai ales că Remus Pricopie chiar poartă numele unuia dintre ei… Iar dacă ditamai ministrul a reușit să fie păcălit de vulpe, ce putem să-i mai cerem ursului din povestea lui Creangă sau corbului din fabula lui La Fontaine? E clar: vulpea, când n-ajunge la struguri, ajunge la ministru. Domnu’ ministru, la următoarea apariție în public, mai bine cântați asta: „Vulpeo, tu mi-ai furat mintea / Dă-mi-o înapoi / Că de nu, eu vin cu Ponta / Care-i mai vioi”.

Parcă pentru a ne demonstra că gafele lui nu sunt pure întâmplări, ci roade ale gândirii sale deficitare, ministrul Pricopie a mai făcut una chiar a doua zi. În remus-pricopie-deschidere-an-scolardiscursul susținut la școala 311 din Capitală, cu ocazia deschiderii noului an școlar, i-a lovit pe toți cei prezenți cu un dezacord mai mare decât CV-ul său. „Intervenţia mea se opreşte aici, aproape se opreşte aici, nu înainte de a vă spune dumneavoastră, copiilor şi părinţilor, că aveţi una dintre cea mai frumoasă şcoală din Bucureşti”, a îngăimat Remus Pricopie. Cu un asemenea ministru al Educației Naționale, nu mă mir că avem „una dintre cea mai” mare rată a analfabetismului din Europa. Să nu ne amintim și de cea a promovabilității la bacalaureat… Una dintre cele mai frumoase școli, domnu’ ministru, fir-ar ea să fie de educație, cu vulpea mamei ei cu tot!

E un paradox ca o persoană cu un CV atât de încărcat să fie un cretin notoriu. Paradoxul dispare însă când observăm neregulile din trecutul lui Pricopie. În 1996, când a devenit inspector de specialitate în Ministerul Educației și Cercetării și purtător de cuvânt al ministerului, la doar 26 de ani, și-a abandonat doctoratul în Chimie, început la Universitatea București. Un an mai târziu a început doctoratul în Filosofie Politică, de la care a fost exmatriculat în 2001, deoarece susținuse până în acel moment doar unul dintre cele trei examene de etapă. Exmatricularea sa a avut loc în momentul în care a ajuns secretar general al Ministerului Educației și Cercetării. În 2000 se înscrisese și la studii postuniversitare la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, acolo unde a reușit să obțină titlul de lector universitar. La aceeași universitate, Pricopie s-a înscris la doctorat în Științe Politice la sfârșitul anului 2004, susținându-și teza de doctorat doar câteva luni mai târziu, în mai 2005, ceea ce i-a adus un nou titlu universitar, odată cu postul de decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice. E puțin ciudată susținerea examenului de doctorat în doar câteva luni, deși pentru precedentul nu i-au ajuns patru ani. Dar dacă ținem cont că era protejatul Ecaterinei Andronescu, fost ministru al Educației, deputat, senator și vicepreședinte al PSD… La sfârșitul anului 2000, ajunremus-pricopiesă ministru al Educației, Andronescu l-a promovat pe Pricopie în postul de secretar general al ministerului, apoi în cel de consilier al ministrului. Venirea la putere a Alianței D.A. în 2005 i-a adus lui Pricopie nu doar postul de secretar de stat în Ministerul Educației, ci chiar și pe cel de ministru interimar pentru o scurtă perioadă. Reîntoarcerea Ecaterinei Andronescu la cârma Educației în decembrie 2008 l-a readus pe Remus Pricopie în postul de consilier al ministrului. În decembrie 2012, Pricopie a fost preferat pentru postul de ministru al Educației doar pentru că protectoarea sa, Ecaterina Andronescu, avea probleme cu Agenția Națională de Integritate. În plus, PSD-ul tocmai începea o schimbare de imagine necesară. Iar noi putem bănui că întreaga carieră a lui Remus Pricopie se datorează doar mentorului său, Ecaterina Andronescu, pentru că deficiențele mentale de care dă dovadă în niciun caz nu i-ar fi permis să ocupe toate acele funcții pe merit. Un exemplu l-ar putea reprezenta diploma sa de Politici publice în învățământul superior de la Universitatea George Washington. Inițial, reprezentanții universității au declarat că numele lui Remus Pricopie nu apare în baza lor de date ca având cursuri finalizate la instituția în cauză. Puțin mai târziu, ca prin minune, a apărut o diplomă, pe care ministrul Educației a prezentat-o presei. Reprezentanții universității americane au replicat că respectivul act nu este o diplomă, ci un certificat de participare la un program al universității, ceea ce este o cu totul altă mâncare de pește.

Cireașa de pe tort o reprezintă probabil fraudarea licitației de manuale, în favoarea ofertelor Siveco + Litera și CD Press. Licitație organizată și fraudată de Ministerul Educației, condus de Remus Pricopie. În acest timp, deși a început școala, copiilor le lipsesc manualele, iar ministrul Educației acuză editurile că au blocat licitația. Soluția pare a fi la premierul Victor Ponta, care dorește manuale digitale. El a demonstrat din nou că nu știe pe ce lume trăiește, prin declarația făcută pe 15 septembrie la Târgu Jiu: „Nu ştiu dacă mai e vreun copil, chiar şi în clasa întâi, care să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă un telefon legat la internet”. Dacă împărăteasa Maria Antoaneta a intrat în istoria 4-soba-scoala_bb4511f3a5Franței spunând despre parizienii înfometați: „dacă nu au pâine, să mănânce cozonac”, Ponta pare să-i calce pe urme. Nu știu dacă a aflat că România are printre cei mai săraci copii din Uniunea Europeană. În mediul rural există și astăzi mulți care citesc la lumina lumânării. Studiile arată că zeci de mii de elevi români abandonează școala în fiecare an din cauza sărăciei, iar sute de mii de copii nu au mers niciodată la școală, deși au vârsta necesară. Mai exact, sunt 260.000 de copii de vârstă școlară care n-au frecventat niciodată vreo formă de învățământ. Din cei peste 2,5 milioane de copii care au început școala, aproximativ 67.000 vor abandona cursurile până la sfârșitul acestui an școlar, după cum arată un studiu realizat de organizația „Salvați copiii”. Tot din cauza sărăciei, ei neștiind să scrie corect cuvântul „tabletă”, darămite să dețină asemenea dispozitive. Dar educația lor e pe mâini bune…

Într-un fel e mai bine că elevii de clasa I și a II-a nu au primit încă manuale, pentru că ar fi găsit acolo un dezastru și mai mare decât cel aflat în cutia craniană a lui Pricopie. Manualul auxiliar „Să dezlegăm tainele abecedarului”, apărut la editura Carminis și semnat de Carmen Iordăchescu, surprinde prin morbiditatea și aberațiile pe care le conține. Să reținem faptul că acest manual, aprobat de Ministerul Educației, se adresează unor copii de 6-7 ani. În primul rând, copiii află că operele „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului” sunt realizate de Nicolae Brâncuși, deși adevăratul lor autor este Constantin Brâncuși. În al doilea rând, deși cei care au scos cartea pe piață se laudă că îi pot ajuta pe elevi să „învețe temeinic tainele scrisului și ale cititului”, lucrurile nu stau deloc așa. O afirmație cel puțin ciudată este „Sania e ca o soră pentru ei”. Nu știu ce familie are doamna Carmen Iordăchescu, dar i-aș recomanda un prieten imaginar, decât o soră sanie. Chiar nu reușesc să mi-l imaginez pe Pepe behăind melancolic: „Mi-ai fost și soră, și iubită, și mamă dar și sanie uneori”… Un lama-noua(1)dialog educativ din acest manual sună în halul următor: „Maria ia o lamă nouă. / Maria, aruncă lama! / Nu, Ileana, e lama mea! / Acum Maria are o rană mare.”. Nu știm de ce Maria ține și cu dinții de lama aia, pentru care e în stare să se certe cu Ileana, dar putem deduce că e emo. Iar copiii noștri învață că e bine să aibă tendințe masochiste, dacă nu chiar sinucigașe. Mai ales pentru că acest exercițiu este un „Joc de rol”, în care elevii trebuie să intre în pielea personajelor și să interpreteze dialogul dat. O altă propoziție ciudată, care pune în evidență litera „b”, este: „Baba bătu bietul băiat bolnav”. Era cazul să iasă în evidență și sadismul, pe lângă masochismul de mai sus, ca să fie tacâmul complet. Puțin sadism găsim și în propoziția despre litera „h”, adică „Horia hăituia hamsterul”. Despre enunțul cu baba bătăușă, psihologul Cătălina Dascălu spunea că elevul de clasa I înțelege că „dacă baba bate copilul bolnav, poate să-l bată şi el mai târziu. Dacă i-a spus doamna învăţătoare lucrul ăsta înseamnă că e un lucru bun. El nu vede exemplul literei B”. Probabil autoarea manualului se grăbea foarte tare și nu a găsit alte cuvinte care încep cu această literă. I-aș putea sugera eu câteva idei, numai să renunțe la baba karatistă: Buie, bă Bonta! Borții bă-tii, boule Bricopie! Băga-mi-aș bula bn banualele boastre be băcat! Bizda bamei boastre, bulangiilor! Nu sună mai bine decât fraza ta, doamnă Iordăchescu?

În manualul auxiliar „Matematică și cunoașterea mediului”, tot pentru clasa I, se găsește un exercițiu în care elevilor li se cere să ordoneze niște iezi, deși în imagini apar pitici. Nu vreau să mă gândesc că există o legătură obscenă între acei iezi, viitoare capre, animale ce dau numele unei poziții sexuale, și piticii, mai ales Piticul Porno. Iar dacă ținem cont că manualul e de matematică, știință care se ocupă de numere, lucrurile devin din ce în ce mai clare… O să consider totuși că doar mintea mea e murdară, iar autorul acestei cărți chiar nu știe diferența dintre un pitic și un ied.

Nici „Abecedarul” nu a scăpat de enunțuri de-a dreptul tâmpite. De exe6-copil_5077a29742mplu: „Furnica în calendar / A notat cuvântul ‘car’ / Să mâncăm la carnaval / Un calup de caşcaval”. Era să zic ce să mănânce autorul acestei cărți, dar mă abțin… Ori „Abecedarul” e scris de retardați, ori e scris pentru retardați. Aș merge pe prima variantă, mai ales datorită următoarelor enunțuri: „Eva are un urs. Octavian are o locomotivă. Evelina cântă la vioară. Silviu e veterinar. El are vitamine pentru animale. Avram e vânător.

– Eu vreau să ocrotim animalele.

– Atunci sunt aviator. Am un avion verde.

– Locomotiva mea are multe vagoane.

Nu pot să nu mă întreb, lovit din plin de nostalgie, ce s-a întâmplat cu Ana și cu m20erele ei. Le-o fi mâncat… Le-o fi înlocuit cu minute gratuite în orice rețea, datorită vreunui sponsor principal al „Abecedarului”… S-or fi stricat, atât merele, cât și Ana… Mara nu mai are mure, Pavel nu mai are un penar, Vasilache nu mai e o păpușă fără pereche. Acum Eva are un urs iar Avram e vânător (cam evreiești numele astea). Avem o babă care bate un copil bolnav, o sanie soră, o Marie care se taie cu lama și un Horia care hăituiește un hamster. Din păcate, baba nu s-a gândit să-l bată pe Remus Pricopie, care e la fel de bolnav (la cap) ca băiatul din manual, iar Maria a preferat să se taie singură cu lama, în loc să-l cresteze puțin pe ministrul Educației. Poate totuși vor face asta copiii care învață asemenea aberații din manuale, fie ele și auxiliare.

Dacă tot suntem la capitolul „educație”, nu puteam omite că, în iunie 2012, Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor victor-ponta-Remus-Pricopie_1f8e3f31c3Universitare a stabilit că premierul Victor Ponta a plagiat în teza sa de doctorat. Înainte de a ajunge ministru al Educației, Remus Pricopie i-a luat apărarea șefului său de partid, afirmând într-un interviu că „Tot ce au discutat dumnealor azi este nul de drept și am asistat din păcate la o bătălie politică, în interiorul unei comisii care ar fi trebuit să respecte standardele legale și academice. Drept urmare și concluzia este una nulă de drept”. Ajuns în fotoliul de ministru, Pricopie a declarat în ianuarie 2013 că va aplica legea în privința doctoratului lui Ponta. A trecut mult timp de atunci și nu a aplicat nimic, deși plagiatul a fost dovedit. O fi el bătut în cap, dar nu într-atât încât să-i retragă șefului său diploma…

Potrivit zvonurilor răspândite asiduu până acum doi ani, vechii mayași considerau că sfârșitul lumii va veni pe 21 decembrie 2012. În acea zi n-a venit Apocalipsa, dar a fost ales Remus Pricopie ministru al Educației. Să fie oare o coincidență?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: