Cafeaua din vene


Coffee-and-Breakfast

(Pentru concursul „Ce tip de ceai sau de cafea iti ofera inspirație pentru articolele de pe blog?”, organizat de http://blogalinitiative.ro

Nu am prea multe vicii, însă țin cu dinții de cele pe care le am. Uneori chiar la propriu, cu riscul pierderii unor plombe. Printre ele se numără cafeaua, subsemnatul fiind de câțiva ani buni un mare consumator de cafea. O zi fără cel puțin trei căni de cafea nu are niciun farmec. Am ajuns să cred că îmi curge cafea prin vene, motiv pentru care probabil n-ar fi tocmai indicat să donez vreodată sânge. Nu e dependență de cofeină nici pe departe, ci doar plăcerea gustului. Nimic nu se compară cu gustul cafelei, mai ales atunci când e acompaniat de cel al unei țigări. În plus, cafeaua îmi este mereu alături, la bine și la greu, fără a cere nimic în schimb. Nu știu dacă e iubire reciprocă între noi, însă avem o legătură specială. Mă ajută să-mi păstrez mintea clară mai ales când trebuie să-mi pun capul la contribuție. Încă n-am uitat nopțile când ajungeam la 1:30 de la serviciu și scriam până la 5 dimineața. Fără cafea n-aș fi reușit nici măcar să-mi deschid laptopul, darămite să debitez fraze întregi și relativ corecte din punct de vedere gramatical, așa că îi sunt recunoscător. I-aș ridica o statuie, însă nu mă pricep la sculptat. Poate îi voi face măcar un desen cândva.

Cafeaua este și nucleul unei întâmplări de acum câteva zile. Dorind să mă bucur de vreme frumoasă pe o bancă în parcul din fața blocului, cu o cafea și o țigară, bineînțeles, am apelat la serviciile unui automat. Era un moment nu foarte fericit pentru portofelul meu, ținând cont că suma totală a finanțele mele se ridica în acea zi până la valoarea de exact doi lei. Ultimii doi lei pe care i-am investit într-o cafea fără a sta pe gânduri. Însă probabil automatul știa că la omul sărac nici boii nu trag (decât de timp), așa că s-a gândit să-micoffee-makers_o_2458805 predea o lecție de viață. Ori poate avea chef de glume proaste, iar fața mea mă transformă fără drept de apel într-o victimă. Cert e că mi-a dat un pahar gol și curat ca lacrima, iar cafeaua a scurs-o pe lângă. După ce am luat paharul pentru a-l examina de aproape, în speranța că voi găsi măcar o picătură de cafea, automatul mi-a aruncat și un bețișor oarecum în scârbă, pentru a-mi amesteca aerul de doi lei. Primul impuls a fost să-l pocnesc, însă m-am oprit la timp, văzând camerele de luat vederi. Și pentru că automatul era mai mare decât mine, sincer vorbind. Așa că am adoptat o atitudine civilizată și m-am dus să mă plâng la magazinul în curtea căruia se afla automatul glumeț. Acolo, o doamnă cu numai vreo doi ani de acasă mi-a explicat din trei cuvinte că nu e problema ei și că reclamațiile se fac la numărul afișat pe automat. I-am mulțumit pentru amabilitatea exagerată și am sunat la respectivul număr. După o așteptare de câteva minute, mi-a răspuns o duduie mai înțepată decât cea de la magazin, care m-a sfătuit să mai aștept vreo oră pe lângă automat, în speranța că va veni cineva să-mi aducă banii, sau să încerc a doua zi. În zadar i-am explicat că eu voiam o cafea în acel moment, nu peste o oră sau o zi, și că automatul ei tocmai îmi mâncase ultimii bani. N-a părut deloc impresionată de problema mea iar eu n-am avut de ales decât să închid telefonul chiar înainte de a-mi lăsa înjurăturile să curgă precum cafeaua mea pe lângă pahar. Mi-am pus pofta de cafea în cui și am plecat acasă, pentru a plănui incendierea automatului fără a mă vedea cineva.

A trecut ora anunțată și nu m-a sunat nimeni. A trecut și ziua. După douăzeci și cinci de ore m-am decis să mai sun o dată, pentru a verifica dacă a pățit ceva respectivul care trebuia să-mi aducă mult așteptata cafea. Nu mi-a răspuns nimeni, așa că am încercat din nou o oră mai târziu. A douăzeci și șasea oră pare să fi fost cu noroc, pentru că decoffee-660394 această dată cineva s-a deranjat să îmi răspundă. Nu duduia din precedenta zi, ci o colegă care mi-a ascultat povestea și, probabil profund impresionată de nevoia mea de cofeină, mi-a transmis plângerea mai departe. După câteva minute am fost sunat de un individ care s-a recomandat ca fiind „băiatul de la cafea”, un tip sensibil și înțelegător, printre altele. Băiatul m-a anunțat că situația mea se va rezolva însă nu pe moment, ci după alte douăzeci și patru de ore, când va ajunge în zonă. E drept că sediul firmei se afla la o distanță de mine de aproximativ două minute de mers cu mașina, însă nivelul scăzut de cofeină din organism m-a împiedicat să îl înjur. Dacă bruscam automatul bănuiesc că în mai puțin de un minut s-ar fi prezentat cineva acolo pentru a-mi băga în cap mințile decofeinizate, dar am încercat să fiu înțelegător. Probabil munca unui „băiat de la cafea” este mult mai complexă decât poate pricepe capacitatea mea intelectuală redusă, iar timpul lui extrem de limitat costă mai mult decât cei doi lei ai mei.

Băiatul s-a ținut de cuvânt și m-a sunat a doua zi pentru a-mi da banii, după patruzeci și opt de ore de la gluma proastă a automatului. Nu m-am dus să mă întâlnesc cu el pentru că deja era prea târziu. Nu cei doi lei erau problema, ci cele două zile de așteptat o cafea de la automat. I-am sugerat să bea o cafea în cinstea mea de banii ăia și l-am sfătuit să nu sune la numărul de pe automat, ci pe mine, în caz că va păți același lucru. Nu pentru că aș fi știut cum se recuperează banii pierduți, ci pentru că l-aș fi învățat cum să-și facă acasă cafea, în loc să apeleze la automatele care se comportă ca aparatele cu jocuri de noroc, unde câștigi din mai multe încercări.

De atunci am renunțat la automate pentru a-mi procura prețiosul lichid. Îmi fac acasă și beau când vreau, nu după două zile și nu din mai multe încercări. Ceea ce îmi pare a fi o idee excelentă, mai ales deoarece am descoperit pe magazinul online cameradinfata.ro o grămadă de sortimente de care n-am auzit până acum, spre rușinea mea. Cafea dinCafeaua-Vampirului-988x741 Australia, din Indonezia, din Papua Noua Guinee, din India, din Etiopia, din Kenya, din Jamaica, din Tanzania, din Honduras sau din Vietnam. Plus sortimente cu denumiri speciale, cum ar fi „Cafeaua Bunicii”, „Cafeaua lu’ Mamaie” sau „Cafeaua lu’ Tataie”. Cred că o să încep cu „Cafeaua Vampirului”, iute și ciudată ca Vlad Dracul, exotică precum Orientul și fierbinte ca Transilvania, rămășag de viață al celor ce nedrept au încercat să o înșele, după cum îi spune descrierea. Nu doar pentru că se potrivește cu cafeaua care îmi curge în vene, așa cum spuneam la început, ci și pentru că denumirea ei mă duce cu gândul la felurite dedicații pentru automatul glumeț, toate incluzând suptul. Al banilor, bineînțeles, că nici măcar eu nu m-aș preta la obscenități cu mașinării. Cel puțin nu fără o ieșire la o cafea înainte…

5379450886_3255dc7c59

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: