Povestea gurii mincinoase și a ochilor inocenți


de Livia

lips-02

Mai rar se întâlnește invers. De cele mai multe ori buzele roșii, pline și însemnate deja de păcat, mint iar ochii mari păstrează încă inocența ei de la început. În preajma lui încep și ei să ardă, prind viață, una proprie lor dar în strânsă legatură cu el. Ochii ei nu îl pot minți. E slăbiciunea lor și a ei. De asta își pleacă privirea când buzele roșii își încep a rosti dulci și mincinoase nimicuri, încercând să distragă atenția de la adevărul ascuns sub gene… Pana la el a reușit cu brio. Prea fascinați de buze ceilalți ignorau minciuna rostită sorbind-o, uitând esența ochilor ce nu mințeau. Până la el totul mergea așa cum porunceau buzele perfecte și înșelătoare. Dificil de găsit cel fascinat de buze dar cu ochii ațintiți în genele ce nu au mai avut permisiune să se plece, ascunzând ceea ce gura mărturisea. Până la el nimeni nu citise pe buze ascultând ochii. Până la el nu cunoscuse stăpân.

Ceea ce-i aparținea ei, splendid trup cândva atât de mincinos, îi aparținuse doar ei. Împrumutase și luase înapoi la sfârșit, zâmbind răutăcios. El nu ceruse nimic dar cumva obținuse totul. Învinsă toată cu ochi mari și buze în sfârșit tăcute, devorate nemilos de gura ce le stăpânea și le știa secretul. Într-un pat ce nu-i aparținea, cu un trup ce nu-i mai aparținea încă din clipa în care el o fixase în prima seară. Era toată a lui, ochii nevinovați ce se umpleau acum de păcat și buzele mincinoase ce-și găseau, treptat, adevărul.

De-ar fi să fie o continuare a gurii ce-și învață adevărul și a ochilor ce-ncep păcatul să deprindă, ar fi finalul predestinat eroilor din basme.
Și dacă salvarea unui suflet vine odată cu dragostea, atunci salvați să fie amândoi. Odată cu împletirea trupurilor vine uneori, atât de rar, și împletirea sufletelor. Ce-mi dai îți dau înapoi dar însutit. Mi-ai mângâiat și trupul, și sufletul, și toată m-am prefăcut în Raiul tău. Nu e nevoie să mori pentru a ajunge îngerul cuiva, e nevoie să-l iubești și să-i veghezi fiecare pas. Raiul îndrăgostiților e clipa în care iubesc și sunt iubiți. Adică aici, acum. Cei mai nefericiți așteaptă Moartea pentru a învia. Doar noi, îngeri pe pământ, îndrăgostiți, ne bucurăm de clipa în care Raiul se măsoară în buze calde și suflete strâns lipite.

c79b7a90aa23fca4678fad7aeedebd8b

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: