Archive for the Aberaţii cu striaţii Category

Bogata americanizată

Posted in Aberaţii cu striaţii, România = Poanta lui Ponta on 24 Martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

0

Români, treziți-vă! O fi Europa invadată de imigranți sirieni, dar la noi pericolul vine din Occident. Rapperii americani se pregătesc să invadeze comuna Bogata! Și nici măcar n-avem petrol acolo… După ce Snoop Dogg a anunțat că va veni în comuna pe care a confundat-o cu Bogota din Columbia când și-a dat „check in”, Young Money și-a exprimat și el dorința de a o vizita. Spuneți NU imigranților americani care nici măcar creștin-ortodocși nu sunt! Spuneți un NU hotărât colonizării României! Ridicați garduri electrice în jurul comunei Bogata și apărați pământul strămoșesc de teroriștii rapperi, care mai mult ca sigur vin să ne aducă droguri, să ne atragă copiii către muzica lor satanistă și să fumeze în spații publice închise! Otrăviți fântânile, pârjoliți pământurile, violați femeile și puneți-i la blestem, să le arătăm că nu ne lăsăm cuceriți fără luptă! Ardeți și iarba pentru că, la cât fumează ăștia, nu cred că mai lasă în urmă nici măcar o căpiță de fân. Cu icoana sfântului Boca în frunte putem Citește în continuare

Popal Kombat

Posted in Aberaţii cu striaţii, Religia reînţeleasă, România = Poanta lui Ponta on 14 Martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

image645777x

Am găsit un articol vechi de doi ani, care încă e amuzant. Doi preoți s-au bătut într-o biserică din județul Buzău. De ce? Pentru bani, firește. Unul i-a cerut celuilalt socoteală pentru baniiarticol dispăruți din cutia milei, ceea ce a dus la bătaie. Cel care a pierdut a vrut să întoarcă și celălalt obraz dar n-a mai apucat, fiind făcut knock-out în prima rundă și binecuvântat cu traumatism cranio-cerebral şi fractură de piramidă nazală. Bineînțeles, din dragoste creștinească. Pentru bani, doar n-o fi iubire a aproapelui. Cei doi ninja blajini riscau atunci doar să fie mutați disciplinar în alte parohii pentru că, oricât de sălbatică ar părea, bătaia e totuși ruptă din rai. Nu știu ce s-a întâmplat cu preoții bătăuși, însă îmi și imaginez într-un viitor apropiat o transmisie TV de genul ăsta: Citește în continuare

O zi banală la Straja

Posted in Aberaţii cu striaţii, Concursuri on 14 Noiembrie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

straja-pano-007f

 (Pentru concursul „Vine iarna, hai la Straja la Vila Alpin”, organizat de http://craiova.blogalinitiative.ro)

Vine iarna – chiar dacă vremea frumoasă nu ne lasă să vedem asta – și, odată cu ea, și vacanța. În căutarea unei destinații pentru o scurtă evadare, am găsit-o în cele din urmă pe cea care îmi face cel mai mult cu ochiul. Iarna asta vreau o vacanță la Straja, în județul Hunedoara! Nu m-am hotărât dacă voi petrece doar un weekend la Straja sau un îndelungat sejur, deși și un Crăciun la Straja sună bine. Important e să ajung acolo, că văd eu când mă întorc acasă. Dacă mă mai întorc…

Parcă mă văd deja în acel loc. Cazat la Vila Alpin, după o ciorbă caldă făcută de doamna Mimi și o porție de papanași ascunsă prin buzunare pentru mai târziu, plec la drum. Am12250075_890113404428906_6696604947681668931_n auzit că în stațiunea Straja se găsesc numeroase puncte energetice conectate la piramide energetice din toate colțurile lumii. La cota cea mai înaltă a vârfului Straja, adică la 1868 metri, se află cea mai puternică legătură cu piramida energetică din munții Retezat. Așa că nu mai stau pe gânduri și plec spre vârf, ca să-mi încarc bateriile. La propriu și la figurat, că bateria de la telefon e aproape consumată. Plec singur, pe jos, încercând să nu mă îndepărtez prea mult de drum. Însă, așa cum era de așteptat, mă trezesc în scurt timp rătăcind prin pădure. După câteva ore de căutat drumul, observ că s-a lăsat întunericul. Odată cu el apare și intuiția, care îmi spune că probabil m-am învârtit în cerc. Bine, la cum merg eu, e posibil să mă fi învârtit în hexagon, dar nu geometria e importantă acum. Încerc să-mi păstrez calmul și să-mi amintesc Citește în continuare

Anonymoose din Galați

Posted in Aberaţii cu striaţii on 26 Aprilie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose logo 1

Dacă tot sunt la modă conspirațiile, reptilienii și luptătorii anti-sistem, nu se putea să nu apară și unul din ăsta. Deși nu mi-am imaginat vreodată că ar fi și semi-analfabeți în domeniul ăsta. Partea cea mai proastă e că locuim în același oraș. Dacă știam că am asemenea specimene pe aici, nu mai ieșeam din casă. Nu de alta dar nu știu dacă e contagios ce l-a lovit pe ăsta…

Întrebare retorică: de ce naiba are o icoană în baie?!?

https://www.youtube.com/watch?v=ZhSxdO73PfE

Istoria secretă a ungurozaurilor maghiarieni

Posted in Aberaţii cu striaţii on 21 Martie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Notă: Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu personaje reale ori inventate este pur intenționată. În timpul redactării, niciun ungur nu a fost rănit. Din păcate… Dar nici n-a primit vreunul autonomie în Ardeal. Din fericire…

image

Or spune copiii lucruri trăsnite, însă unii adulți îi întrec. Ungurii, de exemplu. Nu toți, din fericire, dar destui, din nefericire. Știm deja mult prea celebra fabulație că ei ar fi fost primii în Ardeal. Știu că fac la fel și cu un teritoriu din Slovacia, după cum mi-au spus niște prieteni slovaci. Însă nu știam că imaginația lor mult prea bogată îi poate duce mult prea departe. Din păcate, nu și la propriu…

Un cotidian din Budapesta a publicat o parte dintre cele mai absurde teorii legate de originea poporului maghiar, lansate pe internet ori în diferite publicații. „Până şi copiii de grădiniţă ştiu ca strămoşii ungurilor au venit de pe steaua Sirius iar Iisus era un prinţ part, deci pe undeva rudă cu ungurii”, scria respectivul cotidian, citând din aberațiile descoperite. Iată câteva dintre ele:

Continuarea aici.

1. Să fie lumină!

Posted in Aberaţii cu striaţii, Secretele zeilor on 22 Ianuarie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să realizezi într-o zi că tot ce ai crezut adevărat nu este decât o minciună? Că ai trăit într-o iluzie hrănită constant de cei din jur? Că realitatea este de multe ori diametral opusă himerei care ți-a fost inoculată? Că pentru a afla adevărul este nevoie să uiți tot ce știi? Eu nu, însă am trăit-o pe pielea mea.

M-am născut într-un oraș din sud-estul României, pe vremea comunismului. Ca majoritatea copiilor din acea vreme îmi petreceam vacanțele la bunici, care locuiau într-o comună din apropiere. Bunicii mei erau oameni simpli, gospodari și cu frică de Dumnezeu. Fiind creștini ortodocși m-au educat în spiritul creștin, așa cum se obișnuia. În fiecare duminică mă duceau la biserică, iar acasă îmi răspundeau la nelămuririle apărute în mod firesc în mintea unui copil curios, așa cum eram. Pe cât puteau, pentru că nici ei nu își înțeleseseră pe deplin religia. Am învățat să citesc la trei ani și jumătate, astfel încât la cinci ani terminasem de lecturat întreaga bibliotecă a bunicilor precum și cărțile vechi, uitate în lada din magazie. Printre cărțile bunicilor se găseau câteva religioase, inclusiv Biblia. Deși n-am înțeles prea multe la acea vârstă, îmi plăceau poveștile cu îngeri și ideea existenței unei divinități care ne veghează încontinuu, ferindu-ne de rău. Însă mitologia creștină nu mi-a ajuns la suflet, ceva din interior mă făcea să o resping. Nu știu exact ce. Poate faptul că mi se impunea să iubesc un zeu pe care nu-l percepeam cu niciun simț, ceea ce nu pot înțelege nici măcar adulții, darămite un copil. Sau poate de vină erau nenumăratele lui pedepse.

În schimb, basmele românești m-au încântat peste măsură. Feți frumoși, prințese, zâne, zmei și balauri. Cu toții făceau parte dintr-o lume mirifică, total diferită de cea biblică. Și reală, din câte îmi spuneau bunicii. M-au învățat că poveștile erau întâmplări din trecutul îndepărtat al poporului nostru. În același timp, îmi spuneau că și legendele creștine erau purul adevăr, transmise nouă chiar prin gura Domnului. Am încercat să înțeleg cum puteau fi reale cele două mitologii, deși nu aveau niciun element comun. În basmele românești nu găsisem îngeri, profeți sau un zeu răzbunător, iar în legendele creștine nu întâlnisem eroi, balauri, zmei și zâne. Mintea mea de copil n-a putut pricepe cum puteau aceste două lumi diferite să reprezinte cronici ale aceluiași trecut.

Nu după mult timp am descoperit Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, la fel ca majoritatea copiilor din acea perioadă, o carte care combina cele două elemente până atunci opuse. Miturile grecești aveau și eroi, monștri și prințese, la fel ca folclorul românesc, dar și zei agresivi precum cel biblic, creaturi demonice și divinități asemănătoare îngerilor. Cu cât încercam să găsesc un punct comun al acestor trei mitologii, cu atât cei din jur încercau să mă descurajeze. Îmi repetau că totul este doar o minciună, singurul adevăr fiind cel prezentat de creștinism. Încercam să îi cred, însă ceva mă oprea. Și mă făcea să caut în continuare adevărul.

După lovitura de stat din 1989, mascată sub forma unei revoluții, România a fost invadată de o serie de curente mistice, oculte și așa-zis spirituale. Făceam cunoștință în mod oficial cu supranaturalul, pe care până atunci îl întâlnisem în mică măsură doar în relatările bătrânilor din satul bunicilor. Am absorbit cu rapiditate toate informațiile care îmi cădeau pe mână, de la fenomenul O.Z.N. și extratereștri până la paranormal, ocultism și diverse mistere. Spre surprinderea mea, se potriveau într-o oarecare măsură cu miturile pe care le cunoșteam, completându-le pe alocuri. Ceea ce m-a dus la concluzia că un sâmbure de adevăr există în mitologie. Nu-mi rămânea decât să îl descopăr.

În timp au urmat alte religii, atât antice cât și contemporane. În toate găseam elemente comune, care îmi demonstrau că toate conțin aceleași personaje și întâmplări, indiferent dacă era vorba despre mitologia incașilor, cultele tribale africane sau religiile indiene. Erau ca niște piese dintr-un puzzle uriaș, din care lipseau foarte multe părți. Dar mai ales liantul dintre toate acele religii, fără de care puzzle-ul rămânea în continuare incomplet. Iar acest liant l-a reprezentat religia sumeriană. În zeii sumerieni i-am recunoscut pe cei din restul religiilor; faptele lor începeau să capete sens, piesele puzzle-ului începeau să se îmbine iar tabloul devenea vizibil.

Responsabilă pentru dorința de cunoaștere a trecutului nu era doar pasiunea mea pentru poveștile cu zei, eroi și monștri, ci în primul rând curiozitatea. Încă de mic m-am întrebat cine suntem cu adevărat, care este rolul nostru pe Pământ, de ce suntem aici, cine ne-a creat, cu ce scop și unde vom ajunge după moarte. Dintotdeauna am știut că răspunsurile sunt îngropate în trecutul îndepărtat, așteptând să fie scoase la lumină. Iar religiile, oricât de bine se completau reciproc, nu mi-au putut satisface curiozitatea. Nu mi se părea logică ideea că am fost creați din pământ de niște ființe care locuiau în cer, care interveneau în viețile noastre indirect, fără a ni se arăta vreodată și care ne pedepseau adesea pentru lucruri de cele mai multe ori lipsite de importanță. Niște ființe atotputernice, care au făcut ditamai Universul, aveau nevoie să ne închinăm lor, să le adresăm rugăciuni, imnuri și sacrificii? Religiile lumii formau un tablou, care totuși rămânea incomplet. Drept pentru care mi-am îndreptat atenția asupra științei, în special asupra istoriei și arheologiei. Istoria, principala metodă de studiu al trecutului, devenise una dintre marile mele pasiuni încă din primii ani de școală. Cu toatea acestea, nici știința nu a reușit să-mi ofere răspunsuri satisfăcătoare. La fel ca religia, și ea se baza în general pe supoziții, prezentate însă într-o manieră mai convingătoare. Părea la fel de ilogică varianta formării Universului dintr-o explozie a nimicului, care în cele din urmă a dus la apariția vieții absolut întâmplător, viață care s-a ramificat dintr-o celulă în milioane de specii de animale și plante. Ilogică părea și ipoteza migrației omenirii din sudul Africii, care nu a putut explica motivul pentru care sălbaticii din Epoca de piatră au parcurs mii de kilometri pentru a ajunge în locuri uneori extreme, cum ar fi Cercul Polar. N-am înțeles de ce din textele antice au fost considerate istorice doar anumite părți, în timp ce fragmentele referitoare la ființe supranaturale, precum zeii, au fost catalogate drept mituri. Cel mai bun exemplu îl reprezintă listele faraonilor Egiptului sau listele regilor sumerieni, din care au fost ignorați cu desăvârșire de istorie zeii și semizeii. Să nu uităm că oamenii de știință sunt cei care au interpretat greșit calendarul mayaș, semănând panică în rândul populației Terrei prin eronata profeție legată de sfârșitul lumii în decembrie 2012. Însă probabil cele mai multe erori ale științei sunt legate de dinozauri. Manualele de specialitate conțin sute de specii, majoritatea inventate. Numai în anii 1870 colecționarii de fosile Marsh și Cope, aflați în competiție, au inventat împreună peste 130 de specii. Dubios este și modul în care cercetătorii au reușit să stabilească stilul de viață al dinozaurilor luându-se după doar câteva oase. La fel cum este și explicația pentru dispariția dinozaurilor, oamenii de știință preferând să considere că de vină ar fi un meteorit uriaș, care a lovit Pământul. Cu toate că nu s-a descoperit nici meteoritul criminal, nici modul prin care acesta ar fi putut reuși să ucidă doar dinozaurii mari, iar pe cei mici să îi transforme în noi specii, fără să afecteze în vreun fel mamiferele. Cum am putea accepta ideea că, de exemplu, Tyranosaurus Rex s-a transformat, în timp, în găină?

În plus, toate fenomenele pe care știința nu le poate explica sunt considerate extrem de suspecte, iar dacă nu există posibilitatea de a le reproduce în laborator, ele vor fi declarate erori de observație și vor fi ignorate, pentru a nu încurca ordinea desăvârșită care trebuie să domnească în jurul teoriilor. Din unghiul acestui punct de vedere, „absența dovezii înseamnă dovada absenței”, ceea ce nu poate fi decât o mare aberație. Aceasta este una dintre marile greșeli ale oamenilor de știință, pe care profesorul J. Allen Hynek o numea „provincialism temporal”. Adică ochelarii de cal ai suficienței pe care știința oficială se complace să-i poarte de multe secole. Cu alte cuvinte, în fiecare epocă, toți cei care trec prin școală capătă convingerea că savanții din trecut rătăceau orbecăind într-un mod penibil, în schimb cei din prezent au scos omenirea la lumină, descoperind adevăratele răspunsuri la toate marile probleme. Ceea ce mai rămâne de cunoscut ar fi cel mult niște mici detalii nesemnificative. Această mentalitate nu e recentă, ci ne caracterizează din cele mai vechi timpuri. Iată câteva exemple:

– Sextus Frontinus, inginer în vremea împăratului roman Vespasian, scria acum aproape două milenii: „Nu mai există idei pentru alte noi lucrări și mașini de război; perfecțiunea lor a atins limita și nu văd cum ar mai putea fi îmbunătățite”.

– Celebră este credința că toate corpurile solare se învârt în jurul Pământului. Când Galileo Galilei a afirmat contrariul, Inchiziția l-a silit să-și retragă cuvintele. Cu toate acestea, se pare că demonstrația lui Galilei nu a schimbat prea multe în mentalitatea oamenilor începutului de mileniu III. Un sondaj din 2010 a revelat faptul că 42% dintre români, 41% dintre englezi, 39% dintre francezi, 35% dintre germani, o treime dintre ruși și 32% din populația Uniunii Europene încă mai cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. În mod surprinzător, americanii stau ceva mai bine la acest capitol. În 2005 doar 20% erau adepții acestei idei.

– Leonardo de Vinci era convins că tot ce se putea descoperi în matematică fusese descoperit deja de înaintașii săi.

– La apariția locomotivei cu aburi se credea că, la o viteză mai mare de 30 kilometri pe oră, oamenii se vor sufoca ori le vor plesni plămânii.

– În 1801, când astronomul Piazzi a observat pe cer primul asteroid, Ceres, filosoful Friedrich Hegel a „demonstrat” că așa ceva nu există. Lavoisier susținuse și el, cu ceva timp în urmă, în fața Academiei Franceze, că meteoriții nu pot exista. Argumentul său a fost: „Nu se poate să cadă pietre din cer, fiindcă nu există pietre în cer”. Logic, nu?

– Părintele medicinei experimentale, fiziologul Claude Bernard, propunea la mijlocul secolului al XIX-lea: „Să închidem ușile. Nimeni nu-i va egala vreodată pe giganții care au inventat mașina cu aburi”. De asemenea, experții lui Napoleon III au demonstrat că dinamul electric nu se va învârti niciodată și că toate motoarele electrice sunt, de fapt, niște variante pentru perpetuum mobile.

– Când Thomas Edison a adus în fața Academiei Franceze fonograful pe care îl inventase, savantul J. Bouilleaud a declarat că este imposibil și că va fi pe veci imposibil ca niște aparate din metal și lemn să reproducă miracolul vocii omenești. Ba, mai mult, când aparatul a scos primele sunete, cineva din sală a sărit să-l strângă de gât pe Edison, pe care îl credea ventriloc, strigând: „Iată secretul invenției!

– În 1875, directorul oficiului de patente din Statele Unite și-a prezentat demisia secretarului de stat pentru comerț, motivând că nu are rost să rămână în post din moment ce tot ce se putea inventa fusese deja inventat.

– În 1877, marele chimist Marcellin Berthelot scria: „Universul nu mai are de acum înainte niciun mister”.

– În 1895, profesorul Lippmann își sfătuia un student, care dorea să devină fizician, să renunțe la această idee dacă nu dorea să devină un ratat. În acea vreme, practic toți fizicienii erau de acord că „fizica este o știință închisă”, în care nu mai erau posibile descoperiri importante.

– Tot în 1895, Lordul Kelvin, președintele Societății Regale Britanice, afirma cu tărie că „zborul cu vehicule mai grele ca aerul este imposibil”. Multe alte personalități, printre care și Simon Newcomb, îi împărtășeau opinia. Lordul Kelvin a mai declarat și că „radioul nu are niciun viitor” sau că „razele X se vor dovedi o șarlatanie”.

– Fizicianul Heinrich Hertz, cel care a dat numele său undelor radio, scrisese Camerei de Comerț din Dresda că ar trebui descurajate cercetările legate de undele electromagnetice pe care le-a descoperit, întrucât ele nu vor avea nicio aplicabilitate practică.

– Unul dintre pionierii radiofoniei, Edouard Branley, a hotărât în 1898 să renunțe la experimentele sale, pe care le considera lipsite de perspectivă, și să devină medic de cartier. Ba chiar și-a instruit guvernanta să le interzică copiilor săi să-l citească pe Jules Verne, deoarece „ideile false deformează spiritele necoapte”.

– În 1923, fizicianul Robert Millikan, laureat al Premiului Nobel, afirma că „nu pare verosimil ca omul să poată folosi vreodată puterea atomului”. Cu puțin timp înainte, Henry Poincare declarase ceva asemănător: „bunul simț singur este suficient să ne spună că distrugerea unui oraș prin dezintegrarea unei jumătăți de kilogram de metal este o imposibilitate evidentă”. În 1935, unul dintre primii savanți care au obținut fisiunea nucleară, E. Rutherford, a fost întrebat când va putea fi utilizat practic acest proces, iar răspunsul său a fost categoric: „Niciodată!”. Winston Churchill își exprima și el opinia ceva mai târziu că „energia atomică ar putea fi la fel de bună ca explozibilii noștri de azi, dar e puțin probabil să producă lucruri mai periculoase”.

– În 1932, astronomul Moulton de la Universitatea din Chicago opina: „Nu-i nicio speranță ca ideea fantastică a zborului spre Lună să devină realitate, din cauza barierelor insurmontabile pe care le pune depășirea gravitației pământene”.

– La începutul anilor 1940 era unanim răspândită ideea că avioanele nu vor putea depăși viteza de 700 kilometri pe oră. Peste câțiva ani, că nu poate fi depășită viteza sunetului. La ora actuală considerăm că nu poate fi depășită viteza luminii, până la care mai avem destul.

În prezent puțini se gândesc la faptul că vom avea și o știință a secolului XXII, XXV, ș.a.m.d., și că urmașii noștri îndepărtați se vor confrunta cu probleme la care nu vor avea răspunsuri, că teoriile lor le vor nărui pe cele precedente și că unele fenomene, considerate la un moment dat „detalii nesemnificative”, vor reuși după câtva timp să ne schimbe viziunea asupra lumii.

Totuși, deși aflate într-o continuă luptă de secole bune, știința și religia păreau a se îmbina perfect, completând tabloul care începuse să mi se dezvăluie din ce în ce mai clar. Vaticanul are până și astăzi oameni de știință, ceea ce demonstrează că cele două pot merge mână în mână. Iar o mare parte a fizicii moderne, mai ales cea cuantică, este inspirată din Kabbalah evreilor. Atât în religie, cât și în știință, era nevoie de o privire dincolo de aparențe, precum și de un simț critic care să înlăture multitudinea de minciuni. Hotărât să dezleg misterele lumii, m-am îmbarcat într-o îndelungată călătorie care avea să-mi dezvăluie un trecut fascinant al Pământului, atât de incredibil încât pare a se afla la granița dintre fantezie și realitate. N-am știut ce voi descoperi atunci când am pornit la drum și, mai ales, n-am știu că răspunsurile primite vor ridica și mai multe întrebări. Tot ce știam era senzația că adevărul se află ascuns în negura trecutului, așteptând să fie scos la lumină. Nimic nu-mi garanta că aș putea reuși să-l descopăr, mai ales că mulți au încercat de-a lungul timpului, fără succes. Dar de câte ori mă descuraja acest gând, auzeam parcă strigătele disperate ale trecutului:

Citiți voi, copii ai viitorului, și aflați secretele trecutului, atât de îndepărtate de voi, dar atât de aproape prin adevărul lor.” (Papirusul Anana)

Enoh, un om drept, ai cărui ochi au fost deschiși de către Dumnezeu, avu vedenia Celui Sfânt din ceruri, pe care îngerii mi-au arătat-o, și de la ei am auzit totul, și de la ei am înțeles ce vedeam, dar nu pentru acest neam, ci pentru unul de departe ce va veni.” (Cartea lui Enoh, 1:1-2)

Iar tu, Daniele, ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea până la sfârșitul vremii.” (Cartea lui Daniel, 12:4)

Fericit este cel ce citește și cei ce ascultă cuvintele proorociei și păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape.” (Apocalipsa lui Ioan 1:3)

Așadar, nu voi face cunoscută această lucrare a mea, ceea ce însă nu mă va împiedica să o scriu (…) Poate apoi să fie păstrată în taină, până ce va veni timpul când va putea cuteza să iasă la lumină fără pericol sau până ce i se va putea spune cuiva care a ajuns la aceleași concluzii și îmbrățișează aceleași opinii că a existat deja unul, în niște vremuri sumbre, care a gândit la fel ca tine.” (Sigmund Freud – Moise și religia monoteistă)

Astfel îmi închei scrierile. Chei fie ele pentru cei ce vor veni după mine.” (Tăblițele de smarald ale lui Thoth Atlantul)

Pentru a căuta adevărul, este necesar să luăm în calcul sfatul dat de marele preot Bakhenkhonsu tânărului Mose în cartea Moise, le pharaon rebelle („Moise, faraonul rebel”) de Bernard Simonay: „A cunoaște un lucru nu înseamnă să-l păstrezi în memorie, ci să-l înțelegi. Și, ca să-l înțelegi, trebuie să ai curajul să-ți respingi prejudecățile, uneori chiar împotriva a ceea ce crezi că știi, a ceea ce ai învățat de la cea mai fragedă vârstă (…) cu cât vei înainta în vârstă, cu atât vei fi mai convins că deții adevărul. Totuși, dacă vrei ca într-o zi să te apropii de acest adevăr, trebuie să fii gata să respingi tot ceea ce ai reținut ca să-ți deschizi inima la altceva, ca să știi cine ești și de ce te-ai născut. Scopul vieții tale va fi să descoperi secretul pe care Maat (personificarea adevărului, ordinii și dreptății – n.a.) l-a așezat în inima ta. Abia în acel moment vei deveni un makheru, adică vei atinge starea celui care trăiește în armonie cu zeii”.

Zeii au vorbit. Nu trebuie decât să îi ascultăm, pentru a le putea dezgropa secretele din negura trecutului, acoperite de timp în uitare. Căci „nimic nu este tăinuit încât să nu fie descoperit și nimic nu este acoperit, care în cele din urmă să nu fie descoperit”, după cum susține Evanghelia lui Toma, descoperită la Nag Hammadi. În acest caz, așa cum a spus dumnezeul biblic la facerea lumii, „Să fie lumină!”.

Continuarea în cartea „Secretele zeilor” de Claudiu-Gilian Chircu.

Test de șmechereală adevărată

Posted in Aberaţii cu striaţii on 7 Decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

cocalar-01

Pentru a rezolva odată pentru totdeauna apăsătoarea problemă a multor români dornici de a-și compara cu succes valoarea, un grup de emeriți psihologi veterinari de la prestigioasa Universitate din Papua Noua Guinee a întocmit un test ce poate stabili cu exactitate gradul individual de șmecherie. Astfel, printr-o scurtă serie de întrebări se pot afla valorile reale ale talentului și valorii fiecăruia, fără a mai fi nevoie de dispute inutile. Pentru rezultate satisfăcătoare, cercetătorii recomandă odihnă, post, rugăciune și alcoolemie la limita legală înainte de începerea testului. Plus evitarea excesului de zahăr, sare și grăsimi.

1. Cum se scrie corect: „manele ie veața mea” sau „manele ie veața tha”?

2. Unde nu ai voie sub nicio formă să mergi, pentru a nu-ți pierde valoarea?

a. La școală

b. La bibliotecă

c. Eu am mereu valoare, oriunde aș fi

3. Nichita Stănescu a fost fotbalist la Steaua înainte sau după venirea lui Gigi Becali?

a. Ești prost, Nikita e femeie sau ceva de genul…

b. Ești prost, Steaua nu exista înainte de nea Gigi , să-i dea Dumnezeu și Măicuța Domnului sănătate

4. Ce are în ea shaorma cu de toate?

5. Care este cel mai important lucru în viață?

a. Banii și valoarea

b. Banii și talentul

c. Banii și semințele

6. Când te deranjează dușmanii, îi bați ca Cichi Cean sau ca Brusli, ăla de i-a cântat maestrul Jean de la Craiova la mormânt?

7. Cum se dansează corect în club?

a. Pe masă, printre sticle

b. Sub masă, printre sticle

c. Lângă masă, ca să nu spargi sticlele

8. Cine e cel mai adevărat artist din lume, Florin Salam sau Nicolae Guță?

9. De ce are nevoie o pițipoancă pentru a fi considerată prințesă?

a. De talent și de valoare

b. De silicoane

c. De un Irinel Columbeanu

10. Cei care scriu corect sunt poponari sau proști?

a. Deci da

b. Și testul ăsta e scris cam corect

11. Ce ai prefera să se inventeze într-un viitor apropiat?

a. Moaște cu aromă de shaorma

b. Moaște cu surprize ca guma Turbo, prin care poți colecționa toți sfinții din calendar

c. Ceafă de moaște cu de toate, inclusiv cu semințe

12. Unde se aud mai tare manelele din telefon?

a. În autobuz

b. În stația de autobuz

c. În căruță

13. Ce a compus Ciprian Porumbescu?

a. Manele nu, că l-aș fi știut

b. Muzică de sataniști, fir-ar al dreacu’ de roacăr

c. Ăsta nu era fotbalist?

14. Când sunt alegeri de orice fel, pe cine votezi?

a. PSD-ul, că îmi dă ulei și făină

b. Pe nea Gigi, că multe a mai făcut pentru popor, să-i dea Dumnezeu și Măicuța Domnului sănătate

c. Pe cine îmi zice popa la biserică

15. Ce nu trebuie să-ți lipsească din partea din față a Merțanului?

a. Coji de semințe pe bord

b. 2452 de iconițe și cruciulițe

c. Volanul

16. Moaștele se ling sau se sug?

17. Ce trebuie să porți la gât pentru a-ți exprima cel mai corect credința?

a. O cruce mare cât una de mormânt

b. O icoană mare cât tine, pentru a-i vedea pe Iisus și pe Măicuța Domnului în mărime naturală, 3D și HD

c. Un prieten mic de statură, cât Adrian Minune, legat de o cruce

18. De unde se extrage aurul?

a. Din dinți

b. Din lanțuri și brățări

c. Nu se extrage, ci se cumpără

19. Mersul la sală are rolul de a face brandul să crească pentru a-ți bate mai bine dușmanii sau pentru a impresiona prințesele?

20. Cine crezi că este real, Moș Crăciun sau Iepurașul de Paște?

a. Da, scrie și în Biblie

21. Care este cea mai bună echipă de fotbal din lume?

a. Steaua

b. Steaua

c. Messi

22. Ce cărți ai reușit să citești până acum?

a. Cărți de joc

b. Cărți de credit

c. Ce-s alea cărți?!?

23. Care sunt cele mai bune filme din lume?

a. Telenovelele

b. Porno

c. Telenovelele porno

24. Cum se scuipă corect cojile de semințe?

a. Cu boltă și cu efect

b. Printre dinți

c. Cu tot cu dinți

25. Cât de important este să ai valori morale?

a. Mereu trebuie să ai valoare, că e cea mai valoroasă

b. Asta e o superstiție, la fel ca gravitația

c. Ai zis cumva ceva de mama?

26. Care este sensul vieții?

a. Să ai bani, femei și valoare

b. Să-ți moară dușmanii de ciudă

c. Sensul giratoriu

d. Oooooooooooooof, viața meaaaaa…

27. Dacă nu ai fi cocalar, ce ți-ar plăcea să devii?

a. Regele țiganilor

b. Cel mai nambăr oan cântăreț de manele

c. Pițipoancă

28. De ce faci shopping?

a. Ca să-mi iau țoale de firmă

b. Ca să mă vadă toată lumea în mall

c. Pentru că am bani

29. De câte ori pe săptămână faci sex?

a. De vreo 50 de ori pe zi, că mă iubește femeile

b. Fără număr

c. Sex face mă-ta, eu mă f…t

30. Cât de bun ești la pat?

a. Până să mă dezbrac, femeia are deja orgasm

b. Dacă o ating, deja rămâne însărcinată. Cu tripleți!

c. Dacă încep să fac sex, îi modific ADN-ul

31. Crezi în extratereștri?

a. Nu știu, că nu sunt ortodocși

b. Depinde de anotimp

c. Eu să cred în ei? Ei să creadă în mine!

32. Care este sensul alegoric al poemului „Luceafărul” de Mihai Eminescu?

a. Cred că se referă la carul alegoric al lui Mazăre de la carnaval

b. Are mai multe dar nu ți le zic, că îți împrăștii de tot ideile

c. Ești bou, se cheamă „Lucea Farul”, nu cum ai zis tu

33. În ce an a avut loc răscoala din 1907?

a. Nu știu, că nu trăiam pe vremea aia

b. Nu știu, că nu mă pricep la geografie

c. Caută pe Goagăl dacă ești prost, în loc să mă întrebi pe mine

34. Cine ar învinge într-o luptă dintre Superman și Chuck Norris?

a. Ești bou, că Superman nu există

b. Ești bou, că Chuck Norris nu există

c. Ești bou

35. De ce îți faci selfie-uri de fiecare dată când vezi o oglindă?

a. Ca să mă vadă toți cei care mă cunosc

b. Ca să mă vadă toți cei care nu mă cunosc

c. Ca să mă văd eu

36. O manea nouă se ascultă încontinuu, cu volumul la maximum?

a. Da

b. Nu îndrăzni să pui și altă variantă, că îți rup capul

37. Când se taie eticheta de la țoalele de firmă?

a. Nu se taie, ci se ține doar la vedere

b. Nu se taie, ci se lasă să crească

c. M-am plictisit, mai ai multe întrebări?

38. Dacă ai 2 pungi de semințe și frățiorul tău îți ia o pungă dar îți dă o shaorma, câtă mâncare ai?

a. Nimeni nu se atinge de semințele mele, nici măcar frățiorul meu

b. Fără număr, pentru că n-am înțeles întrebarea

c. Toate femeile să apeleze la mine

39. Cum agăți femei?

a. Îmi etalez talentul, valoarea, tatuajele, lanțul și țoalele de firmă

b. Nu le agăț, vin singure

c. Le plătesc, că n-am timp de pierdut cu vrăjeala

40. Cum te-ai autocaracteriza printr-un singur cuvânt?

a. Sunt cel mai mondial, cel mai baștan, cel mai nambăr oan, cel mai fermecător, cel mai cuceritor și cel mai jupân, să moară copilașii mei!

b. Sunt o bombă nucleară înconjurată de petarde, ce pocnește orice dușman doar din inerție, chiar și prin telepatie!

c. Personaj byronian, în care frumoasa complexiune fizică ascunde un suflet dezamăgit și revoltat, suflet viril locuind într-un corp plin de gingășie feminină, conținând ceva din cultul romantic al androginului, retras în durerea proprie, schimbat de frământări revoluționare, figură demonică, nonconformist și răzvrătit, stăpânit de un zbucium infernal datorită dezacordului cu lumea, ce are trăiri excesive și stări de exaltare în dragoste

Interpretarea răspunsurilor

Dacă ai răspuns la majoritatea cu „Deci da”: Ești boss-ul boșilor, mondialul mondialilor, cel mai șmecher și baștan, bengos și cel mai nambăr oan. Femeile te iubesc, dușmanii îți poartă pică, valoarea ta va rămâne scrisă în istorie și va fi pomenită în vecii vecilor până la sfârșitul vremurilor. Femeile își vor tatua numele tău pe fese și vor avea orgasm doar când se vor gândi la tine. Bărbații își vor boteza copiii cu numele tău, la care vor adăuga prenumele Boss_de_boss6969, pentru un plus de șmecherie (sau Printzessa_Tha_Dulkik în cazul fetelor). Nu-ți face griji pentru viitorul tău, deoarece ești dovada vie că într-adevăr fericirea e a celor săraci cu duhul.

Dacă ai răspuns la majoritatea cu „Fără număr” sau „Se știeeeee!”: La fel ca mai sus, însă cu o doză suplimentară de valoare și talent.

Dacă ai răspuns la majoritatea cu „Lasă-mă naibii cu prostiile astea”: Ești o specie pe cale de dispariție. Obișnuiește-te cu gândul că vei fi întotdeauna oaia neagră a turmei, ce va fi mereu criticată de ceilalți. Dacă nu vrei să te schimbi pentru a deveni ca majoritatea, ia-ți o mitralieră și multe gloanțe.