Archive for the Aberaţii cu striaţii Category

#rezist prin acatist

Posted in Aberaţii cu striaţii on 16 decembrie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

Voi, ăștia care vă luați de singura religie adevărată, ce aveți, mă, cu poveștile din Biblie? Sunteți oamenii lui Hans Christian Andersen? Sunteți agenți ai basmului paralel? De ce nu vă luați, mă, și de Ion Creangă? De ce nu ziceți nimic despre manipularea lui Petre Ispirescu? Despre traseismul lui Alexandru Mitru? Despre cum a fraudat Ioan Slavici poveștile? Sau despre numirea politică a lui Charles Dickens? Cu cât v-au plătit frații Grimm, băi, teceliștilor (Tineri Cititori și Liberi)? Vreți biblioteci, nu biserici? Vreți să citiți în stradă ca niște golani? Să provocați jandarmii arătându-le cărți? Preferați fabulele lui Esop decât fabulațiile Sfintei Scripturi? Vreți să fiți protestatari, nu protestanți? Îl votați pe Harap Alb în locul lui Iisus? Vă dați bibliofili dar nu vă place Biblia? Vă spălați creierele pe Facebook chiar și în zi de sărbătoare? Nu dați bani sărmanilor preoți care se roagă pentru voi în sărăcie, dar umpleți buzunarele fără fund ale mogulilor din librării, care ne sfidează etalându-și aurul la gât și limuzinele parcate în fața anticariatelor? V-ați construit ditamai academia cât să nu se mai vadă umila noastră catedrală, de parcă neamul se mântuiește prin pupatul cărților? Rușine, haștacitiților! Rușine, Barbu Ștefănescu Delavrancea! Să cercetați fără a crede la voi în Diaspora, nu în Grădina Maicii Domnului! Nu v-au bătut minerii în ’90 cum o să vă bată Dumnezeu, bă, intelectualilor! Huooo!!! Haștag rezist prin acatist!

Ce poți face în 3 minute?

Posted in Aberaţii cu striaţii on 8 aprilie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 15)

Îmi încep fiecare zi cu gândul de a încerca ceva nou. De cele mai multe ori mă părăsește acest gând imediat după primele trei guri de cafea, ceea ce-mi permite să am o zi normală. Însă nu întotdeauna, așa cum s-a întâmplat și astăzi, când m-am hotărât să mă… epilez. Sau depilez, că n-am învățat încă diferența dintre cei doi termeni. Nu, chiar nu fac parte din acea categorie de bărbați care poartă roz ca semn al virilității, petrecând mai mult timp la manichiură decât femeile. Doar am încercat ceva nou iar epilarea a fost singura idee care mi-a „binecuvântat” intelectul chinuit. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, ținând cont că se apropie vara și ar cam trebui să încep să am grijă de fizicul din dotare, cât să nu mă fac complet de râs la plajă. E drept că burta s-ar putea să Citește în continuare

Bogata americanizată

Posted in Aberaţii cu striaţii, România = Poanta lui Ponta on 24 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

0

Români, treziți-vă! O fi Europa invadată de imigranți sirieni, dar la noi pericolul vine din Occident. Rapperii americani se pregătesc să invadeze comuna Bogata! Și nici măcar n-avem petrol acolo… După ce Snoop Dogg a anunțat că va veni în comuna pe care a confundat-o cu Bogota din Columbia când și-a dat „check in”, Young Money și-a exprimat și el dorința de a o vizita. Spuneți NU imigranților americani care nici măcar creștin-ortodocși nu sunt! Spuneți un NU hotărât colonizării României! Ridicați garduri electrice în jurul comunei Bogata și apărați pământul strămoșesc de teroriștii rapperi, care mai mult ca sigur vin să ne aducă droguri, să ne atragă copiii către muzica lor satanistă și să fumeze în spații publice închise! Otrăviți fântânile, pârjoliți pământurile, violați femeile și puneți-i la blestem, să le arătăm că nu ne lăsăm cuceriți fără luptă! Ardeți și iarba pentru că, la cât fumează ăștia, nu cred că mai lasă în urmă nici măcar o căpiță de fân. Cu icoana sfântului Boca în frunte putem Citește în continuare

Popal Kombat

Posted in Aberaţii cu striaţii, Religia reînţeleasă, România = Poanta lui Ponta on 14 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

image645777x

Am găsit un articol vechi de doi ani, care încă e amuzant. Doi preoți s-au bătut într-o biserică din județul Buzău. De ce? Pentru bani, firește. Unul i-a cerut celuilalt socoteală pentru baniiarticol dispăruți din cutia milei, ceea ce a dus la bătaie. Cel care a pierdut a vrut să întoarcă și celălalt obraz dar n-a mai apucat, fiind făcut knock-out în prima rundă și binecuvântat cu traumatism cranio-cerebral şi fractură de piramidă nazală. Bineînțeles, din dragoste creștinească. Pentru bani, doar n-o fi iubire a aproapelui. Cei doi ninja blajini riscau atunci doar să fie mutați disciplinar în alte parohii pentru că, oricât de sălbatică ar părea, bătaia e totuși ruptă din rai. Nu știu ce s-a întâmplat cu preoții bătăuși, însă îmi și imaginez într-un viitor apropiat o transmisie TV de genul ăsta: Citește în continuare

Care este secretul frumuseții româncelor?

Posted in Aberaţii cu striaţii on 12 martie, 2016 by Claudiu-Gilian Chircu

(Spring SuperBlog 2016 – proba 4)

S-au scurs deja câteva zile de la 8 martie, o zi în care femeile parcă au fost mai frumoase ca niciodată. Gătite după posibilități și zâmbitoare, înconjurate de flori și de cadouri, cu un licăr de fericire în priviri. Într-adevăr, româncele noastre sunt printre cele mai frumoase femei din lume. Iar asta nu o spunem doar noi, ci și foarte mulți străini, care nu pot fi acuzați de subiectivism. Meditând la frumusețea lor, nu pot să nu mă întreb: care este secretul frumuseții româncelor? Citește în continuare

O zi banală la Straja

Posted in Aberaţii cu striaţii, Concursuri on 14 noiembrie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

straja-pano-007f

 (Pentru concursul „Vine iarna, hai la Straja la Vila Alpin”, organizat de http://craiova.blogalinitiative.ro)

Vine iarna – chiar dacă vremea frumoasă nu ne lasă să vedem asta – și, odată cu ea, și vacanța. În căutarea unei destinații pentru o scurtă evadare, am găsit-o în cele din urmă pe cea care îmi face cel mai mult cu ochiul. Iarna asta vreau o vacanță la Straja, în județul Hunedoara! Nu m-am hotărât dacă voi petrece doar un weekend la Straja sau un îndelungat sejur, deși și un Crăciun la Straja sună bine. Important e să ajung acolo, că văd eu când mă întorc acasă. Dacă mă mai întorc…

Parcă mă văd deja în acel loc. Cazat la Vila Alpin, după o ciorbă caldă făcută de doamna Mimi și o porție de papanași ascunsă prin buzunare pentru mai târziu, plec la drum. Am12250075_890113404428906_6696604947681668931_n auzit că în stațiunea Straja se găsesc numeroase puncte energetice conectate la piramide energetice din toate colțurile lumii. La cota cea mai înaltă a vârfului Straja, adică la 1868 metri, se află cea mai puternică legătură cu piramida energetică din munții Retezat. Așa că nu mai stau pe gânduri și plec spre vârf, ca să-mi încarc bateriile. La propriu și la figurat, că bateria de la telefon e aproape consumată. Plec singur, pe jos, încercând să nu mă îndepărtez prea mult de drum. Însă, așa cum era de așteptat, mă trezesc în scurt timp rătăcind prin pădure. După câteva ore de căutat drumul, observ că s-a lăsat întunericul. Odată cu el apare și intuiția, care îmi spune că probabil m-am învârtit în cerc. Bine, la cum merg eu, e posibil să mă fi învârtit în hexagon, dar nu geometria e importantă acum. Încerc să-mi păstrez calmul și să-mi amintesc Citește în continuare

Anonymoose din Galați

Posted in Aberaţii cu striaţii on 26 aprilie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Anonymoose logo 1

Dacă tot sunt la modă conspirațiile, reptilienii și luptătorii anti-sistem, nu se putea să nu apară și unul din ăsta. Deși nu mi-am imaginat vreodată că ar fi și semi-analfabeți în domeniul ăsta. Partea cea mai proastă e că locuim în același oraș. Dacă știam că am asemenea specimene pe aici, nu mai ieșeam din casă. Nu de alta dar nu știu dacă e contagios ce l-a lovit pe ăsta…

Întrebare retorică: de ce naiba are o icoană în baie?!?

https://www.youtube.com/watch?v=ZhSxdO73PfE

Istoria secretă a ungurozaurilor maghiarieni

Posted in Aberaţii cu striaţii on 21 martie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Notă: Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu personaje reale ori inventate este pur intenționată. În timpul redactării, niciun ungur nu a fost rănit. Din păcate… Dar nici n-a primit vreunul autonomie în Ardeal. Din fericire…

image

Or spune copiii lucruri trăsnite, însă unii adulți îi întrec. Ungurii, de exemplu. Nu toți, din fericire, dar destui, din nefericire. Știm deja mult prea celebra fabulație că ei ar fi fost primii în Ardeal. Știu că fac la fel și cu un teritoriu din Slovacia, după cum mi-au spus niște prieteni slovaci. Însă nu știam că imaginația lor mult prea bogată îi poate duce mult prea departe. Din păcate, nu și la propriu…

Un cotidian din Budapesta a publicat o parte dintre cele mai absurde teorii legate de originea poporului maghiar, lansate pe internet ori în diferite publicații. „Până şi copiii de grădiniţă ştiu ca strămoşii ungurilor au venit de pe steaua Sirius iar Iisus era un prinţ part, deci pe undeva rudă cu ungurii”, scria respectivul cotidian, citând din aberațiile descoperite. Iată câteva dintre ele:

Continuarea aici.

1. Să fie lumină!

Posted in Aberaţii cu striaţii, Secretele zeilor on 22 ianuarie, 2015 by Claudiu-Gilian Chircu

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să realizezi într-o zi că tot ce ai crezut adevărat nu este decât o minciună? Că ai trăit într-o iluzie hrănită constant de cei din jur? Că realitatea este de multe ori diametral opusă himerei care ți-a fost inoculată? Că pentru a afla adevărul este nevoie să uiți tot ce știi? Eu nu, însă am trăit-o pe pielea mea.

M-am născut într-un oraș din sud-estul României, pe vremea comunismului. Ca majoritatea copiilor din acea vreme îmi petreceam vacanțele la bunici, care locuiau într-o comună din apropiere. Bunicii mei erau oameni simpli, gospodari și cu frică de Dumnezeu. Fiind creștini ortodocși m-au educat în spiritul creștin, așa cum se obișnuia. În fiecare duminică mă duceau la biserică, iar acasă îmi răspundeau la nelămuririle apărute în mod firesc în mintea unui copil curios, așa cum eram. Pe cât puteau, pentru că nici ei nu își înțeleseseră pe deplin religia. Am învățat să citesc la trei ani și jumătate, astfel încât la cinci ani terminasem de lecturat întreaga bibliotecă a bunicilor precum și cărțile vechi, uitate în lada din magazie. Printre cărțile bunicilor se găseau câteva religioase, inclusiv Biblia. Deși n-am înțeles prea multe la acea vârstă, îmi plăceau poveștile cu îngeri și ideea existenței unei divinități care ne veghează încontinuu, ferindu-ne de rău. Însă mitologia creștină nu mi-a ajuns la suflet, ceva din interior mă făcea să o resping. Nu știu exact ce. Poate faptul că mi se impunea să iubesc un zeu pe care nu-l percepeam cu niciun simț, ceea ce nu pot înțelege nici măcar adulții, darămite un copil. Sau poate de vină erau nenumăratele lui pedepse.

În schimb, basmele românești m-au încântat peste măsură. Feți frumoși, prințese, zâne, zmei și balauri. Cu toții făceau parte dintr-o lume mirifică, total diferită de cea biblică. Și reală, din câte îmi spuneau bunicii. M-au învățat că poveștile erau întâmplări din trecutul îndepărtat al poporului nostru. În același timp, îmi spuneau că și legendele creștine erau purul adevăr, transmise nouă chiar prin gura Domnului. Am încercat să înțeleg cum puteau fi reale cele două mitologii, deși nu aveau niciun element comun. În basmele românești nu găsisem îngeri, profeți sau un zeu răzbunător, iar în legendele creștine nu întâlnisem eroi, balauri, zmei și zâne. Mintea mea de copil n-a putut pricepe cum puteau aceste două lumi diferite să reprezinte cronici ale aceluiași trecut.

Nu după mult timp am descoperit Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, la fel ca majoritatea copiilor din acea perioadă, o carte care combina cele două elemente până atunci opuse. Miturile grecești aveau și eroi, monștri și prințese, la fel ca folclorul românesc, dar și zei agresivi precum cel biblic, creaturi demonice și divinități asemănătoare îngerilor. Cu cât încercam să găsesc un punct comun al acestor trei mitologii, cu atât cei din jur încercau să mă descurajeze. Îmi repetau că totul este doar o minciună, singurul adevăr fiind cel prezentat de creștinism. Încercam să îi cred, însă ceva mă oprea. Și mă făcea să caut în continuare adevărul.

După lovitura de stat din 1989, mascată sub forma unei revoluții, România a fost invadată de o serie de curente mistice, oculte și așa-zis spirituale. Făceam cunoștință în mod oficial cu supranaturalul, pe care până atunci îl întâlnisem în mică măsură doar în relatările bătrânilor din satul bunicilor. Am absorbit cu rapiditate toate informațiile care îmi cădeau pe mână, de la fenomenul O.Z.N. și extratereștri până la paranormal, ocultism și diverse mistere. Spre surprinderea mea, se potriveau într-o oarecare măsură cu miturile pe care le cunoșteam, completându-le pe alocuri. Ceea ce m-a dus la concluzia că un sâmbure de adevăr există în mitologie. Nu-mi rămânea decât să îl descopăr.

În timp au urmat alte religii, atât antice cât și contemporane. În toate găseam elemente comune, care îmi demonstrau că toate conțin aceleași personaje și întâmplări, indiferent dacă era vorba despre mitologia incașilor, cultele tribale africane sau religiile indiene. Erau ca niște piese dintr-un puzzle uriaș, din care lipseau foarte multe părți. Dar mai ales liantul dintre toate acele religii, fără de care puzzle-ul rămânea în continuare incomplet. Iar acest liant l-a reprezentat religia sumeriană. În zeii sumerieni i-am recunoscut pe cei din restul religiilor; faptele lor începeau să capete sens, piesele puzzle-ului începeau să se îmbine iar tabloul devenea vizibil.

Responsabilă pentru dorința de cunoaștere a trecutului nu era doar pasiunea mea pentru poveștile cu zei, eroi și monștri, ci în primul rând curiozitatea. Încă de mic m-am întrebat cine suntem cu adevărat, care este rolul nostru pe Pământ, de ce suntem aici, cine ne-a creat, cu ce scop și unde vom ajunge după moarte. Dintotdeauna am știut că răspunsurile sunt îngropate în trecutul îndepărtat, așteptând să fie scoase la lumină. Iar religiile, oricât de bine se completau reciproc, nu mi-au putut satisface curiozitatea. Nu mi se părea logică ideea că am fost creați din pământ de niște ființe care locuiau în cer, care interveneau în viețile noastre indirect, fără a ni se arăta vreodată și care ne pedepseau adesea pentru lucruri de cele mai multe ori lipsite de importanță. Niște ființe atotputernice, care au făcut ditamai Universul, aveau nevoie să ne închinăm lor, să le adresăm rugăciuni, imnuri și sacrificii? Religiile lumii formau un tablou, care totuși rămânea incomplet. Drept pentru care mi-am îndreptat atenția asupra științei, în special asupra istoriei și arheologiei. Istoria, principala metodă de studiu al trecutului, devenise una dintre marile mele pasiuni încă din primii ani de școală. Cu toatea acestea, nici știința nu a reușit să-mi ofere răspunsuri satisfăcătoare. La fel ca religia, și ea se baza în general pe supoziții, prezentate însă într-o manieră mai convingătoare. Părea la fel de ilogică varianta formării Universului dintr-o explozie a nimicului, care în cele din urmă a dus la apariția vieții absolut întâmplător, viață care s-a ramificat dintr-o celulă în milioane de specii de animale și plante. Ilogică părea și ipoteza migrației omenirii din sudul Africii, care nu a putut explica motivul pentru care sălbaticii din Epoca de piatră au parcurs mii de kilometri pentru a ajunge în locuri uneori extreme, cum ar fi Cercul Polar. N-am înțeles de ce din textele antice au fost considerate istorice doar anumite părți, în timp ce fragmentele referitoare la ființe supranaturale, precum zeii, au fost catalogate drept mituri. Cel mai bun exemplu îl reprezintă listele faraonilor Egiptului sau listele regilor sumerieni, din care au fost ignorați cu desăvârșire de istorie zeii și semizeii. Să nu uităm că oamenii de știință sunt cei care au interpretat greșit calendarul mayaș, semănând panică în rândul populației Terrei prin eronata profeție legată de sfârșitul lumii în decembrie 2012. Însă probabil cele mai multe erori ale științei sunt legate de dinozauri. Manualele de specialitate conțin sute de specii, majoritatea inventate. Numai în anii 1870 colecționarii de fosile Marsh și Cope, aflați în competiție, au inventat împreună peste 130 de specii. Dubios este și modul în care cercetătorii au reușit să stabilească stilul de viață al dinozaurilor luându-se după doar câteva oase. La fel cum este și explicația pentru dispariția dinozaurilor, oamenii de știință preferând să considere că de vină ar fi un meteorit uriaș, care a lovit Pământul. Cu toate că nu s-a descoperit nici meteoritul criminal, nici modul prin care acesta ar fi putut reuși să ucidă doar dinozaurii mari, iar pe cei mici să îi transforme în noi specii, fără să afecteze în vreun fel mamiferele. Cum am putea accepta ideea că, de exemplu, Tyranosaurus Rex s-a transformat, în timp, în găină?

În plus, toate fenomenele pe care știința nu le poate explica sunt considerate extrem de suspecte, iar dacă nu există posibilitatea de a le reproduce în laborator, ele vor fi declarate erori de observație și vor fi ignorate, pentru a nu încurca ordinea desăvârșită care trebuie să domnească în jurul teoriilor. Din unghiul acestui punct de vedere, „absența dovezii înseamnă dovada absenței”, ceea ce nu poate fi decât o mare aberație. Aceasta este una dintre marile greșeli ale oamenilor de știință, pe care profesorul J. Allen Hynek o numea „provincialism temporal”. Adică ochelarii de cal ai suficienței pe care știința oficială se complace să-i poarte de multe secole. Cu alte cuvinte, în fiecare epocă, toți cei care trec prin școală capătă convingerea că savanții din trecut rătăceau orbecăind într-un mod penibil, în schimb cei din prezent au scos omenirea la lumină, descoperind adevăratele răspunsuri la toate marile probleme. Ceea ce mai rămâne de cunoscut ar fi cel mult niște mici detalii nesemnificative. Această mentalitate nu e recentă, ci ne caracterizează din cele mai vechi timpuri. Iată câteva exemple:

– Sextus Frontinus, inginer în vremea împăratului roman Vespasian, scria acum aproape două milenii: „Nu mai există idei pentru alte noi lucrări și mașini de război; perfecțiunea lor a atins limita și nu văd cum ar mai putea fi îmbunătățite”.

– Celebră este credința că toate corpurile solare se învârt în jurul Pământului. Când Galileo Galilei a afirmat contrariul, Inchiziția l-a silit să-și retragă cuvintele. Cu toate acestea, se pare că demonstrația lui Galilei nu a schimbat prea multe în mentalitatea oamenilor începutului de mileniu III. Un sondaj din 2010 a revelat faptul că 42% dintre români, 41% dintre englezi, 39% dintre francezi, 35% dintre germani, o treime dintre ruși și 32% din populația Uniunii Europene încă mai cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. În mod surprinzător, americanii stau ceva mai bine la acest capitol. În 2005 doar 20% erau adepții acestei idei.

– Leonardo de Vinci era convins că tot ce se putea descoperi în matematică fusese descoperit deja de înaintașii săi.

– La apariția locomotivei cu aburi se credea că, la o viteză mai mare de 30 kilometri pe oră, oamenii se vor sufoca ori le vor plesni plămânii.

– În 1801, când astronomul Piazzi a observat pe cer primul asteroid, Ceres, filosoful Friedrich Hegel a „demonstrat” că așa ceva nu există. Lavoisier susținuse și el, cu ceva timp în urmă, în fața Academiei Franceze, că meteoriții nu pot exista. Argumentul său a fost: „Nu se poate să cadă pietre din cer, fiindcă nu există pietre în cer”. Logic, nu?

– Părintele medicinei experimentale, fiziologul Claude Bernard, propunea la mijlocul secolului al XIX-lea: „Să închidem ușile. Nimeni nu-i va egala vreodată pe giganții care au inventat mașina cu aburi”. De asemenea, experții lui Napoleon III au demonstrat că dinamul electric nu se va învârti niciodată și că toate motoarele electrice sunt, de fapt, niște variante pentru perpetuum mobile.

– Când Thomas Edison a adus în fața Academiei Franceze fonograful pe care îl inventase, savantul J. Bouilleaud a declarat că este imposibil și că va fi pe veci imposibil ca niște aparate din metal și lemn să reproducă miracolul vocii omenești. Ba, mai mult, când aparatul a scos primele sunete, cineva din sală a sărit să-l strângă de gât pe Edison, pe care îl credea ventriloc, strigând: „Iată secretul invenției!

– În 1875, directorul oficiului de patente din Statele Unite și-a prezentat demisia secretarului de stat pentru comerț, motivând că nu are rost să rămână în post din moment ce tot ce se putea inventa fusese deja inventat.

– În 1877, marele chimist Marcellin Berthelot scria: „Universul nu mai are de acum înainte niciun mister”.

– În 1895, profesorul Lippmann își sfătuia un student, care dorea să devină fizician, să renunțe la această idee dacă nu dorea să devină un ratat. În acea vreme, practic toți fizicienii erau de acord că „fizica este o știință închisă”, în care nu mai erau posibile descoperiri importante.

– Tot în 1895, Lordul Kelvin, președintele Societății Regale Britanice, afirma cu tărie că „zborul cu vehicule mai grele ca aerul este imposibil”. Multe alte personalități, printre care și Simon Newcomb, îi împărtășeau opinia. Lordul Kelvin a mai declarat și că „radioul nu are niciun viitor” sau că „razele X se vor dovedi o șarlatanie”.

– Fizicianul Heinrich Hertz, cel care a dat numele său undelor radio, scrisese Camerei de Comerț din Dresda că ar trebui descurajate cercetările legate de undele electromagnetice pe care le-a descoperit, întrucât ele nu vor avea nicio aplicabilitate practică.

– Unul dintre pionierii radiofoniei, Edouard Branley, a hotărât în 1898 să renunțe la experimentele sale, pe care le considera lipsite de perspectivă, și să devină medic de cartier. Ba chiar și-a instruit guvernanta să le interzică copiilor săi să-l citească pe Jules Verne, deoarece „ideile false deformează spiritele necoapte”.

– În 1923, fizicianul Robert Millikan, laureat al Premiului Nobel, afirma că „nu pare verosimil ca omul să poată folosi vreodată puterea atomului”. Cu puțin timp înainte, Henry Poincare declarase ceva asemănător: „bunul simț singur este suficient să ne spună că distrugerea unui oraș prin dezintegrarea unei jumătăți de kilogram de metal este o imposibilitate evidentă”. În 1935, unul dintre primii savanți care au obținut fisiunea nucleară, E. Rutherford, a fost întrebat când va putea fi utilizat practic acest proces, iar răspunsul său a fost categoric: „Niciodată!”. Winston Churchill își exprima și el opinia ceva mai târziu că „energia atomică ar putea fi la fel de bună ca explozibilii noștri de azi, dar e puțin probabil să producă lucruri mai periculoase”.

– În 1932, astronomul Moulton de la Universitatea din Chicago opina: „Nu-i nicio speranță ca ideea fantastică a zborului spre Lună să devină realitate, din cauza barierelor insurmontabile pe care le pune depășirea gravitației pământene”.

– La începutul anilor 1940 era unanim răspândită ideea că avioanele nu vor putea depăși viteza de 700 kilometri pe oră. Peste câțiva ani, că nu poate fi depășită viteza sunetului. La ora actuală considerăm că nu poate fi depășită viteza luminii, până la care mai avem destul.

În prezent puțini se gândesc la faptul că vom avea și o știință a secolului XXII, XXV, ș.a.m.d., și că urmașii noștri îndepărtați se vor confrunta cu probleme la care nu vor avea răspunsuri, că teoriile lor le vor nărui pe cele precedente și că unele fenomene, considerate la un moment dat „detalii nesemnificative”, vor reuși după câtva timp să ne schimbe viziunea asupra lumii.

Totuși, deși aflate într-o continuă luptă de secole bune, știința și religia păreau a se îmbina perfect, completând tabloul care începuse să mi se dezvăluie din ce în ce mai clar. Vaticanul are până și astăzi oameni de știință, ceea ce demonstrează că cele două pot merge mână în mână. Iar o mare parte a fizicii moderne, mai ales cea cuantică, este inspirată din Kabbalah evreilor. Atât în religie, cât și în știință, era nevoie de o privire dincolo de aparențe, precum și de un simț critic care să înlăture multitudinea de minciuni. Hotărât să dezleg misterele lumii, m-am îmbarcat într-o îndelungată călătorie care avea să-mi dezvăluie un trecut fascinant al Pământului, atât de incredibil încât pare a se afla la granița dintre fantezie și realitate. N-am știut ce voi descoperi atunci când am pornit la drum și, mai ales, n-am știu că răspunsurile primite vor ridica și mai multe întrebări. Tot ce știam era senzația că adevărul se află ascuns în negura trecutului, așteptând să fie scos la lumină. Nimic nu-mi garanta că aș putea reuși să-l descopăr, mai ales că mulți au încercat de-a lungul timpului, fără succes. Dar de câte ori mă descuraja acest gând, auzeam parcă strigătele disperate ale trecutului:

Citiți voi, copii ai viitorului, și aflați secretele trecutului, atât de îndepărtate de voi, dar atât de aproape prin adevărul lor.” (Papirusul Anana)

Enoh, un om drept, ai cărui ochi au fost deschiși de către Dumnezeu, avu vedenia Celui Sfânt din ceruri, pe care îngerii mi-au arătat-o, și de la ei am auzit totul, și de la ei am înțeles ce vedeam, dar nu pentru acest neam, ci pentru unul de departe ce va veni.” (Cartea lui Enoh, 1:1-2)

Iar tu, Daniele, ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea până la sfârșitul vremii.” (Cartea lui Daniel, 12:4)

Fericit este cel ce citește și cei ce ascultă cuvintele proorociei și păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape.” (Apocalipsa lui Ioan 1:3)

Așadar, nu voi face cunoscută această lucrare a mea, ceea ce însă nu mă va împiedica să o scriu (…) Poate apoi să fie păstrată în taină, până ce va veni timpul când va putea cuteza să iasă la lumină fără pericol sau până ce i se va putea spune cuiva care a ajuns la aceleași concluzii și îmbrățișează aceleași opinii că a existat deja unul, în niște vremuri sumbre, care a gândit la fel ca tine.” (Sigmund Freud – Moise și religia monoteistă)

Astfel îmi închei scrierile. Chei fie ele pentru cei ce vor veni după mine.” (Tăblițele de smarald ale lui Thoth Atlantul)

Pentru a căuta adevărul, este necesar să luăm în calcul sfatul dat de marele preot Bakhenkhonsu tânărului Mose în cartea Moise, le pharaon rebelle („Moise, faraonul rebel”) de Bernard Simonay: „A cunoaște un lucru nu înseamnă să-l păstrezi în memorie, ci să-l înțelegi. Și, ca să-l înțelegi, trebuie să ai curajul să-ți respingi prejudecățile, uneori chiar împotriva a ceea ce crezi că știi, a ceea ce ai învățat de la cea mai fragedă vârstă (…) cu cât vei înainta în vârstă, cu atât vei fi mai convins că deții adevărul. Totuși, dacă vrei ca într-o zi să te apropii de acest adevăr, trebuie să fii gata să respingi tot ceea ce ai reținut ca să-ți deschizi inima la altceva, ca să știi cine ești și de ce te-ai născut. Scopul vieții tale va fi să descoperi secretul pe care Maat (personificarea adevărului, ordinii și dreptății – n.a.) l-a așezat în inima ta. Abia în acel moment vei deveni un makheru, adică vei atinge starea celui care trăiește în armonie cu zeii”.

Zeii au vorbit. Nu trebuie decât să îi ascultăm, pentru a le putea dezgropa secretele din negura trecutului, acoperite de timp în uitare. Căci „nimic nu este tăinuit încât să nu fie descoperit și nimic nu este acoperit, care în cele din urmă să nu fie descoperit”, după cum susține Evanghelia lui Toma, descoperită la Nag Hammadi. În acest caz, așa cum a spus dumnezeul biblic la facerea lumii, „Să fie lumină!”.

Continuarea în cartea „Secretele zeilor” de Claudiu-Gilian Chircu.

Test de șmechereală adevărată

Posted in Aberaţii cu striaţii on 7 decembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

cocalar-01

Pentru a rezolva odată pentru totdeauna apăsătoarea problemă a multor români dornici de a-și compara cu succes valoarea, un grup de emeriți psihologi veterinari de la prestigioasa Universitate din Papua Noua Guinee a întocmit un test ce poate stabili cu exactitate gradul individual de șmecherie. Astfel, printr-o scurtă serie de întrebări se pot afla valorile reale ale talentului și valorii fiecăruia, fără a mai fi nevoie de dispute inutile. Pentru rezultate satisfăcătoare, cercetătorii recomandă odihnă, post, rugăciune și alcoolemie la limita legală înainte de începerea testului. Plus evitarea excesului de zahăr, sare și grăsimi.

1. Cum se scrie corect: „manele ie veața mea” sau „manele ie veața tha”?

2. Unde nu ai voie sub nicio formă să mergi, pentru a nu-ți pierde valoarea?

a. La școală

b. La bibliotecă

c. Eu am mereu valoare, oriunde aș fi

3. Nichita Stănescu a fost fotbalist la Steaua înainte sau după venirea lui Gigi Becali?

a. Ești prost, Nikita e femeie sau ceva de genul…

b. Ești prost, Steaua nu exista înainte de nea Gigi , să-i dea Dumnezeu și Măicuța Domnului sănătate

4. Ce are în ea shaorma cu de toate?

5. Care este cel mai important lucru în viață?

a. Banii și valoarea

b. Banii și talentul

c. Banii și semințele

6. Când te deranjează dușmanii, îi bați ca Cichi Cean sau ca Brusli, ăla de i-a cântat maestrul Jean de la Craiova la mormânt?

7. Cum se dansează corect în club?

a. Pe masă, printre sticle

b. Sub masă, printre sticle

c. Lângă masă, ca să nu spargi sticlele

8. Cine e cel mai adevărat artist din lume, Florin Salam sau Nicolae Guță?

9. De ce are nevoie o pițipoancă pentru a fi considerată prințesă?

a. De talent și de valoare

b. De silicoane

c. De un Irinel Columbeanu

10. Cei care scriu corect sunt poponari sau proști?

a. Deci da

b. Și testul ăsta e scris cam corect

11. Ce ai prefera să se inventeze într-un viitor apropiat?

a. Moaște cu aromă de shaorma

b. Moaște cu surprize ca guma Turbo, prin care poți colecționa toți sfinții din calendar

c. Ceafă de moaște cu de toate, inclusiv cu semințe

12. Unde se aud mai tare manelele din telefon?

a. În autobuz

b. În stația de autobuz

c. În căruță

13. Ce a compus Ciprian Porumbescu?

a. Manele nu, că l-aș fi știut

b. Muzică de sataniști, fir-ar al dreacu’ de roacăr

c. Ăsta nu era fotbalist?

14. Când sunt alegeri de orice fel, pe cine votezi?

a. PSD-ul, că îmi dă ulei și făină

b. Pe nea Gigi, că multe a mai făcut pentru popor, să-i dea Dumnezeu și Măicuța Domnului sănătate

c. Pe cine îmi zice popa la biserică

15. Ce nu trebuie să-ți lipsească din partea din față a Merțanului?

a. Coji de semințe pe bord

b. 2452 de iconițe și cruciulițe

c. Volanul

16. Moaștele se ling sau se sug?

17. Ce trebuie să porți la gât pentru a-ți exprima cel mai corect credința?

a. O cruce mare cât una de mormânt

b. O icoană mare cât tine, pentru a-i vedea pe Iisus și pe Măicuța Domnului în mărime naturală, 3D și HD

c. Un prieten mic de statură, cât Adrian Minune, legat de o cruce

18. De unde se extrage aurul?

a. Din dinți

b. Din lanțuri și brățări

c. Nu se extrage, ci se cumpără

19. Mersul la sală are rolul de a face brandul să crească pentru a-ți bate mai bine dușmanii sau pentru a impresiona prințesele?

20. Cine crezi că este real, Moș Crăciun sau Iepurașul de Paște?

a. Da, scrie și în Biblie

21. Care este cea mai bună echipă de fotbal din lume?

a. Steaua

b. Steaua

c. Messi

22. Ce cărți ai reușit să citești până acum?

a. Cărți de joc

b. Cărți de credit

c. Ce-s alea cărți?!?

23. Care sunt cele mai bune filme din lume?

a. Telenovelele

b. Porno

c. Telenovelele porno

24. Cum se scuipă corect cojile de semințe?

a. Cu boltă și cu efect

b. Printre dinți

c. Cu tot cu dinți

25. Cât de important este să ai valori morale?

a. Mereu trebuie să ai valoare, că e cea mai valoroasă

b. Asta e o superstiție, la fel ca gravitația

c. Ai zis cumva ceva de mama?

26. Care este sensul vieții?

a. Să ai bani, femei și valoare

b. Să-ți moară dușmanii de ciudă

c. Sensul giratoriu

d. Oooooooooooooof, viața meaaaaa…

27. Dacă nu ai fi cocalar, ce ți-ar plăcea să devii?

a. Regele țiganilor

b. Cel mai nambăr oan cântăreț de manele

c. Pițipoancă

28. De ce faci shopping?

a. Ca să-mi iau țoale de firmă

b. Ca să mă vadă toată lumea în mall

c. Pentru că am bani

29. De câte ori pe săptămână faci sex?

a. De vreo 50 de ori pe zi, că mă iubește femeile

b. Fără număr

c. Sex face mă-ta, eu mă f…t

30. Cât de bun ești la pat?

a. Până să mă dezbrac, femeia are deja orgasm

b. Dacă o ating, deja rămâne însărcinată. Cu tripleți!

c. Dacă încep să fac sex, îi modific ADN-ul

31. Crezi în extratereștri?

a. Nu știu, că nu sunt ortodocși

b. Depinde de anotimp

c. Eu să cred în ei? Ei să creadă în mine!

32. Care este sensul alegoric al poemului „Luceafărul” de Mihai Eminescu?

a. Cred că se referă la carul alegoric al lui Mazăre de la carnaval

b. Are mai multe dar nu ți le zic, că îți împrăștii de tot ideile

c. Ești bou, se cheamă „Lucea Farul”, nu cum ai zis tu

33. În ce an a avut loc răscoala din 1907?

a. Nu știu, că nu trăiam pe vremea aia

b. Nu știu, că nu mă pricep la geografie

c. Caută pe Goagăl dacă ești prost, în loc să mă întrebi pe mine

34. Cine ar învinge într-o luptă dintre Superman și Chuck Norris?

a. Ești bou, că Superman nu există

b. Ești bou, că Chuck Norris nu există

c. Ești bou

35. De ce îți faci selfie-uri de fiecare dată când vezi o oglindă?

a. Ca să mă vadă toți cei care mă cunosc

b. Ca să mă vadă toți cei care nu mă cunosc

c. Ca să mă văd eu

36. O manea nouă se ascultă încontinuu, cu volumul la maximum?

a. Da

b. Nu îndrăzni să pui și altă variantă, că îți rup capul

37. Când se taie eticheta de la țoalele de firmă?

a. Nu se taie, ci se ține doar la vedere

b. Nu se taie, ci se lasă să crească

c. M-am plictisit, mai ai multe întrebări?

38. Dacă ai 2 pungi de semințe și frățiorul tău îți ia o pungă dar îți dă o shaorma, câtă mâncare ai?

a. Nimeni nu se atinge de semințele mele, nici măcar frățiorul meu

b. Fără număr, pentru că n-am înțeles întrebarea

c. Toate femeile să apeleze la mine

39. Cum agăți femei?

a. Îmi etalez talentul, valoarea, tatuajele, lanțul și țoalele de firmă

b. Nu le agăț, vin singure

c. Le plătesc, că n-am timp de pierdut cu vrăjeala

40. Cum te-ai autocaracteriza printr-un singur cuvânt?

a. Sunt cel mai mondial, cel mai baștan, cel mai nambăr oan, cel mai fermecător, cel mai cuceritor și cel mai jupân, să moară copilașii mei!

b. Sunt o bombă nucleară înconjurată de petarde, ce pocnește orice dușman doar din inerție, chiar și prin telepatie!

c. Personaj byronian, în care frumoasa complexiune fizică ascunde un suflet dezamăgit și revoltat, suflet viril locuind într-un corp plin de gingășie feminină, conținând ceva din cultul romantic al androginului, retras în durerea proprie, schimbat de frământări revoluționare, figură demonică, nonconformist și răzvrătit, stăpânit de un zbucium infernal datorită dezacordului cu lumea, ce are trăiri excesive și stări de exaltare în dragoste

Interpretarea răspunsurilor

Dacă ai răspuns la majoritatea cu „Deci da”: Ești boss-ul boșilor, mondialul mondialilor, cel mai șmecher și baștan, bengos și cel mai nambăr oan. Femeile te iubesc, dușmanii îți poartă pică, valoarea ta va rămâne scrisă în istorie și va fi pomenită în vecii vecilor până la sfârșitul vremurilor. Femeile își vor tatua numele tău pe fese și vor avea orgasm doar când se vor gândi la tine. Bărbații își vor boteza copiii cu numele tău, la care vor adăuga prenumele Boss_de_boss6969, pentru un plus de șmecherie (sau Printzessa_Tha_Dulkik în cazul fetelor). Nu-ți face griji pentru viitorul tău, deoarece ești dovada vie că într-adevăr fericirea e a celor săraci cu duhul.

Dacă ai răspuns la majoritatea cu „Fără număr” sau „Se știeeeee!”: La fel ca mai sus, însă cu o doză suplimentară de valoare și talent.

Dacă ai răspuns la majoritatea cu „Lasă-mă naibii cu prostiile astea”: Ești o specie pe cale de dispariție. Obișnuiește-te cu gândul că vei fi întotdeauna oaia neagră a turmei, ce va fi mereu criticată de ceilalți. Dacă nu vrei să te schimbi pentru a deveni ca majoritatea, ia-ți o mitralieră și multe gloanțe.

Provocarea cărților

Posted in Aberaţii cu striaţii, Telejurnal de (luat la) bord on 11 septembrie, 2014 by Claudiu-Gilian Chircu

??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Nici n-am apucat să scăpăm de Ice Bucket Challenge, că a și apărut o altă modă pe Facebook: provocarea celor zece cărți. Chiar dacă am scăpat de provocarea cu gheața, din păcate n-am avut același noroc cu cărțile. M-am trezit provocat să numesc zece cărți care mi-au marcat existența și, bineînțeles, am refuzat să intru în joc. În primul rând, pentru că nu mă pasionează niciun fel de curent la modă, indiferent dacă vorbim despre Harlem Shake, Ice Bucket Challenge sau chestia asta. În al doilea, deoarece această provocare îmi pare inutilă. Cu ce ajută existența acestui curent? Ăia cu gheața măcar încearcă să strângă niște bani. Aici ce încercăm să facem? Să ne lăudăm că citim? Să arătăm că suntem mai inteligenți decât cei care își toarnă găleți cu gheață în freză? Sau să ne umplem timpul tastând titluri de cărți cât așteptăm vieți la Candy Crush? Ce va schimba provocarea asta dacă va ajunge la modă? Își vor face pițipoancele de acum înainte selfie-uri în biblioteci, în loc de băi, pentru că au văzut topurile ăstea de câte zece cărți? Nu se vor mai crăci pe paturi / mese de bar / sobe de teracotă, ci pe teancuri de cărți? Nu se vor mai fotografia cu boturile încordate sau cu decolteuri la vedere, ci cu ochelari pe nas, câte un creion în gură și fum ieșit din urechi? Tabloidele nu vor mai prezenta nimicuri din viețile plictisitoare ale vedetelor la fel de plictisitoare, ci recenzii la cărțile ăstea? Vor lua bac-ul mai mult de 22% dintre absolvenții de liceu pentru că brusc li se va deschide apetitul pentru citit? Manelele vor conține doar versuri de Eminescu, Arghezi sau Topârceanu? Iar mamele cocălarilor vor fi satisfăcute, pentru că vor primi în sfârșit câte o cratimă?

Pentru cine n-a înțeles refuzul meu de a participa la această provocare, am un răspuns mai simplu: n-am citit până acum decât cărți poștale, de joc, de credit, de Tarot, de vizită, de colorat sau de bucate. Și asta cu greu, pentru că nici măcar nu știu să citesc. Singura cultură cu care sunt familiarizat e cea de cartofi, cu care îmi umplu timpul liber. Nu țin cărți în casă decât pentru a arunca cu ele după țânțari, membri ai familiei sau martori de-ai lui Iehova care îmi apar ocazional la geam. Uneori le mai folosesc pentru a sparge pe ele nuci, pepeni și borcane. Pe cele mai groase mă urc pentru a părea mai înalt atunci când îmi fac selfie-uri în baie (în cadă, în chiuvetă sau pe WC). Paginile lor îmi sunt și mai utile, deoarece din ele îmi fac cornete în care îmi țin semințele de care nu mă despart sub nicio formă. Din păcate, paginilea astea nu pot înlocui hârtia igienică, deoarece cam zgârie… În rest, nu văd rostul cărților, pentru care sunt uciși într-un mod barbar atâția copaci nevinovați în fiecare an, eu neavând răbdare să citesc nici măcar SMS-urile mai lungi decât „cf? ejti bn?”. Ba cred că am și alergie la tuș, cerneală sau smoală, chestia aia neagră cu care sunt scrise literele de obicei în cărți… Luați-vă cărțile și băgați-vi-le în materia cenușie, că eu am tone de shaorma de îngurgitat, găleți cu gheață de turnat, manele de ascultat, telenovele de vizionat, selfie-uri sexoase de realizat și pițipoance de agățat, semințe de decojit, pirande de iubit și Armani de mirosit, valoare de etalat și invidie de creat, maneliști de admirat și rockeri de înjurat, iarbă de fumat și prafuri de inhalat, păcănele de păcănit și euroi de învârtit… Ooooooooooooooooooooooooooooooof, viața meaaaaaa…

Ca să nu fiu chiar întotdeauna cel care strică distracția oamenilor, și ca să mă simt și eu măcar puțin „trendy, fancy, cool”, nu o să opresc jocul la mine, însă îi schimb puțin regulile. Provoc pe toată lumea să citească un manual de fizică cuantică, cartea tehnică a unui tractor, Mahabharata în sanscrită, Biblia de la coadă la cap, Coranul cu voce tare și cu accent arab în fața Ambasadei Statelor Unite, o carte horror într-o noapte în cimitir și 50 Shades of Gray babelor întâlnite în autobuze. Dacă veți face toate astea, veți trece la nivelul 2 (nu știu care e, dar am timp să mă gândesc până termină toată lumea). Dacă nu… nu se va întâmpla nimic, pentru că e o provocare cretină.

Fotbalul românesc – de la giugiuc la sugiuc

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fotbal with tags , , , , on 11 septembrie, 2013 by Claudiu-Gilian Chircu

ghghgjhjhjuytuyt

Dacă au trecut doar câteva zile de când fotbaliștii noștri au urcat pe statuie, de unde le-au dat ungurilor… trei goluri într-un meci ce poate fi intitulat „Posada Reloaded”, a venit rândul lor să se transforme în cadâne cu sugiuc înfipt în toate găurile. Cu gândul la viitoarele episoade din telenovela magnificului Suleyman, naționala noastră a încasat cu mândrie patriotică două goluri pline de sictirul și rahatul turcesc. După un eșec categoric al eunucilor noștri în fața spahiilor și ienicerilor sultanului Fatih Terim, nu putem decât să căutăm vinovați ori soluții. Cum găsirea unor vinovați pentru acest eșec nu rezolvă nicio problemă, e de preferat căutarea unei soluții. Astfel, după îndelungi considerente, am găsit singurele metode ce ar putea împiedica repetarea înfrângerii din această seară. Prin urmare, îl rog pe domnul Victor Pițurcă să ia în considerare următoarele tactici de pregătire a unui viitor meci împotriva Turciei, ținând cont de erorile din această seară:

În primul rând, alegerea jucătorilor nu a părut a fi prea inspirată, toți demonstrându-și neputința de a lupta de la egal la egal cu urmașii lui Mahomed Cuceritorul. Niciunui român nu i-a plăcut să-și vadă jucătorii înghesuindu-se aproape o sută de minute în propriul careu, „cu fundurile în poartă” (așa cum se spune adeseori într-un elevat limbaj fotbalistic), urlând cu disperare: „Dar deschideţi poarta… Turcii mă-nconjor… Vântul suflă rece… Rănile mă dor!”. Mi se pare că, la un moment dat, Pițurcă i-a strigat unui jucător sosit pe tușă pentru a se adăpa: „Du-te la oştire! Pentru ţara mori! Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!”, răspunsul venind sec: „Să moară mă-ta…”. Prin urmare, avem nevoie de jucători cu experiență, care știu foarte bine cum să-i învingă pe turci. Drept pentru care, domnul Pițurcă ar trebui să ia în calcul selecționarea domnitorilor români care au obținut victorii împotriva otomanilor de-a lungul timpului, majoritatea chiar în inferioritate numerică. Îmi permit să îi sugerez selecționerului următorii posibili candidați pentru primul 11:

1. Carol I

2. Aron Vodă

3. Radu de la Afumați

4. Ioan Vodă cel Viteaz

5. Ștefăniță Vodă cel Tânăr

6. Alexandru cel Bun

7. Ștefan cel Mare

8. Iancu de Hunedoara

9. Mihai Viteazul

10. Mircea cel Bătrân

11. Vlad Țepeș (al cărui număr de pe tricou va fi format din două țepe)

Banca de rezerve ar putea fi ocupată de frații Buzești și de fiii babei Vrâncioaia. De asemenea, ca o măsură de precauție suplimentară, statul nostru ar trebui să îi ofere cetățenie română sârbului Baba Novac, ce s-a dovedit întotdeauna a fi un atacant redutabil, capabil de a schimba în orice moment soarta unei partide.

În al doilea rând, Arena Națională nu pare să fi fost locul cel mai inspirat pentru disputarea partidei. Nu știm dacă de vină au fost energiile negative din zonă (emanate de politicienii din apropiere) sau cele trei ceasuri rele ale zilei de marți, ori dacă suporterii maghiari ne-au lăsat ceva obiecte blestemate pe sub bănci, alături de dinți. Însă pentru maximizarea șanselor în fața Turciei, naționala noastră ar trebui să dispute meciuri la Rovine, Călugăreni, Vaslui, Chilia, Hârșova, Silistra, Plevna, Grivița I și II, Rahova, Smârdan sau Vidin. Dacă în aceste locuri i-am învins pe otomani în trecut, putem spera că istoria se va repeta. În cazul în care Federația Română de Fotbal nu se va putea hotărî asupra niciuneia dintre aceste locații, ar trebui să ia în calcul varianta disputării viitoarelor meciuri pe malul apelor sau în păduri, ghidându-se după indiciul lăsat în urmă de Mihai Eminescu în Scrisoarea III: „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este”. Avem nevoie de orice avantaj așa că ori încercăm absolut orice tactică, ori le plătim tribut turcilor la masa verde, în speranța că nu ne vor mai cotonăgi jucătorii antrenați din greu prin separeurile din Bamboo.

Apropo de tactică, cea adoptată de Pițurcă a fost total ineficientă. Prin urmare, domnul selecționer, între drumurile la cazinouri, ar putea încerca să studieze tactica militară adoptată de înaintașii noștri împotriva otomanilor, pe care să o aplice la rândul său. Pe scurt, înainte de următoarele meciuri contra turcilor, românii ar trebui să pârjolească tot pământul de la aeroport până la hotelul în care vor fi cazați adversarii noștri. În respectivul hotel, apa de la robinet va trebui otrăvită iar femeile violate preventiv. În plus, în noaptea dinaintea partidei, jucătorii noștri ar putea să procedeze precum Vlad Țepeș în 1462, adică să se deghizeze și să se infiltreze în camerele turcilor, pe care să-i ia la bătaie la adăpostul întunericului. În cazul în care bătaia degenerează, jucătorii noștri faultându-se reciproc, de teama unor eventuale accidentări se poate trece la planul B (de la Baiazid): obosirea turcilor printr-un mare bairam, unde să îi îndopăm până la refuz cu kebab, musaca, halva și baclava, până se umplu cu toții de rahat (evident, tot turcesc). Doar în acest mod vom putea vedea cum „duşmanii zdrobiţi cad ca nişte spice, de securi loviţi”, vorba lui Dimitrie Bolintineanu.

În concluzie, domnule selecționer Victor Pițurcă, doar urmând aceste sfaturi veți putea învinge naționala Turciei în viitoarele meciuri. Iar noi vom putea cânta cu mândrie din tribune: „N-avem oşti (a se citi „echipă”), dară iubirea de moşie e un zid, care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid (a se citi „Fatih Terim”)”.

PS: Ca mulțumire pentru aceste sfaturi, puteți paria pentru mine o mie de euro pe negru, să fie de sufletul meu. Dacă nu, sictir!

Pedofilosofie

Posted in Aberaţii cu striaţii on 30 octombrie, 2011 by Claudiu-Gilian Chircu

– Când viaţa îşi bate joc de tine, pişă-te pe ea. Nu rezolvi nimic dar măcar îţi cureţi rinichii.

– Când un prieten îţi întoarce spatele la nevoie, fute-l în cur.

– Când trecutul se întoarce în viaţa ta, pune-l capră şi fute-l.

– Decât să iei viaţa în piept, mai bine o iei în pulă.

– Unii încearcă marea cu degetul doar pentru că au pula mică.

– Decât să ascunzi acul în carul cu fân,mai bine ţi-l bagi în cur.

– Decât să stai cu curul în două bărci, mai bine cu pula în apă.

– Paradoxul homosexualilor: au ieşit din pizdă ca să intre în pulă.

– Mai bine să ai o viaţă scurtă şi o pulă lungă decât o viaţă lungă şi o pulă scurtă.

– Nu încerca să fii cu pula în cur şi cu sufletul în rai. Mai bine bagă-ţi pula în rai şi sufletul în cur.

– Decât să dai vrabia din mână, mai bine o iei în gură.

– Dacă minciuna are picioare scurte, mai mult ca sigur se loveşte cu ouăle de toate bordurile.

– Dacă banul e ochiul dracului iar banul la ban trage, înseamnă că ochiul dracului trage la celălalt ochi al dracului. De unde rezultă că dracul e şpanchi.

– Dacă timpul înseamnă bani iar banii n-aduc fericirea, înseamnă că timpul n-aduce fericirea.

– Când înfrunţi un pericol, priveşte-l drept în ochi şi dă-i un cap în gură.

– Când ţi se pare viaţa grea, aminteşte-ţi că de vină pentru asta e gravitaţia.

– Unii oameni nu pot fi cumpăraţi doar pentru că nu se găseşte nimeni care să dea doi bani pe ei.

– Când cineva trăieşte pe picior mare, sunt şanse să fie luat la şuturi.

– Nu face pe prostul, că s-ar putea să te facă şi el pe tine.

– Nu poţi cumpăra sentimentele cuiva. Dar le poţi închiria la un preţ rezonabil.

– Dacă sunt fericiţi cei săraci cu duhul iar banii n-aduc fericirea, înseamnă că banii nu sunt pentru cei săraci cu duhul.

– Dacă cel care fură azi un ou, mâine va fura un bou, ar trebui ca hoţii de ouă să facă mâine o vizită la Guvern.

– Dacă frumuseţea e trecătoare, pe la unii a uitat să treacă cu desăvârşire.

– Nu haina îl face pe om. Ci mă-sa cu tac’su.

– Uneori, haina îl face pe om. De râs.

– Dacă socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, încearcă să foloseşti un calculator.

– Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge. Mai puţin minciuna, care are picioare scurte.

– La pomul lăudat nu te duci cu sacul. Ci cu drujba.

– Frate, frate, dar brânza-i pe bani. Mai puţin brânza bună din burduf de câine, pe care nu dă nimeni doi bani.

– Nu încerca să schimbi lumea. Nici măcar de haine.

– N-ar trebui să ne mire că vulpea care n-ajunge la struguri spune că sunt acri. Ci faptul că o vulpe vorbeşte.

– Mai bine să pui un lup paznic la oi, decât un cioban în călduri.

– Decât să-ţi faci vara sanie şi iarna căruţă, mai bine ţi le cumperi.

– Dacă peştele de la cap se împute, trebuie mâncat de la coadă.

– Numai cine nu riscă, nu câştigă. Acelaşi lucru se spune şi despre cei care pierd.

– Mai bine să umbli cu cioara vopsită decât cu papagalul spălăcit.

– Dacă pierzi timpul, s-ar putea să-l găseşti când te aştepţi mai puţin.

– În dragoste e ca şi în război: trebuie să dai şi să fugi.

– Nu vinde castraveţi grădinarului. S-ar putea ca a doua zi să încerce să ţi-i vândă la preţ dublu.

– Decât să încerci să vinzi gogoşi cuiva, mai bine i le dai de pomană.

– Nu vinde blana ursului din pădure. Scoate-o la licitaţie pe e-Bay.

– Ce-i făcut e bun făcut. Mai puţin lucrul prost făcut.

– Legile sunt făcute pentru a fi încălcate. Mai puţin legea junglei.

– Nu poţi învăţa un câine bătrân trucuri noi. Dar poţi oricând să-l înveţi trucuri vechi.

– Dacă râsul e cel mai bun medicament, ar trebui să înlocuim doctorii cu clovni.

– Un măr pe zi dă doctorul afară din casă. Numai să nu fie consumat în casa doctorului respectiv.

– Când cazi pe gânduri, ajută-te de ele să te ridici.

– Când pisica nu-i acasă, şoarecii cumpără un câine.

– Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere. Cine are, să-i vândă.

– Nimeni nu se naşte învăţat doar pentru că nu are cine să ne înveţe acolo de unde venim.

– Decât să ardă o ţară şi o babă să se pieptene, e de preferat să ardă baba şi ţara să se pieptene.

– Dacă o fotografie face cât o mie de cuvinte, atunci un film face cât tot dicţionarul.

– Femeia e ca o floare: când e tânără, e ca un boboc gingaş ce abia aşteaptă să se deschidă; la maturitate e ca o mândră floare ce impresionează prin frumuseţea şi parfumul ei, cu petalele desfăcute pentru a fi polenizată cât mai des; iar la bătrâneţe e ca o plantă ofilită, uitată într-un ierbar.

– Nu lăsa pe mâine pe cine poţi lăsa azi.

– Tutunul dăunează grav sănătăţii. La fel şi femeile, dar nu ne îndeamnă nimeni să renunţăm la ele.

– Nu lăsa timpul să treacă. Pune-i piedică şi ţine-l la pământ.

– Dacă viaţa e ca un joc, păcat că nu putem folosi coduri.

– Dacă barba ar fi făcut pe om filosof, mulţi preoţi s-ar fi lăsat de meserie.

– Cauza conflictului dintre generaţii e una singură: bătrânii văd în tineri ceea ce ei nu mai sunt, iar tinerii văd în bătrâni ceea ce ei vor deveni.

– Vrabia care visează mălai nu se atinge de mămăligă.

– Pentru unii oameni nu se pune problema dacă există viaţă după moarte, ci înainte de ea.

– Mai bine să faci pe prostul decât pe nebunul. Nebunia e o boală, pe când prostia e cheia succesului în viaţă.

– Câinele nu muşcă mâna care l-a hrănit. O alege pe cealaltă.

– Căsnicia e cea mai bună metodă de a transforma femeile în bărbaţi şi bărbaţii în femei.

– Viaţa e ca un meci de box împotriva campionului mondial la categoria grea: orice ai face, nu poţi părăsi ringul decât făcut knock-out.

– Nu-ţi trata cu fundul nici pe cel mai mare duşman. Ar putea fi homosexual.

– Mai bine prea târziu decât niciodată.

– Spune nu drogurilor, dar numai când te întreabă ele ceva.

– O greşeală recunoscută e pe jumătate iertată. De asta e bine să-ţi recunoşti greşelile de două ori.

– Faceţi dragoste, nu război – mesajul militarilor homosexuali către inamicii lor.

– Dacă spui nu drogurilor, ăsta e primul semn că trebuie să-ţi micşorezi doza. Doar aşa se explică faptul că ai ajuns să vorbeşti cu drogurile.

– Cine râde la urmă, râde ca prostul.

– Decât să vezi paiul din ochiul altuia, mai bine îi bagi un pai şi în celălalt ochi.

– Meseria e singura brăţară de aur pe care nu o poţi amaneta.

– Meseria e singura brăţară de aur pe care nu ţi-o poate fura nimeni.

– Mai bine să crezi tot ce vezi decât să crezi tot ce auzi.

– Nu te culca pe o ureche. S-ar putea să te trezeşti cu ea înfundată.

– Decât să pui burta pe carte, mai bine o citeşti.

– Decât să baţi pe cineva la cap, mai bine i-o dai la ficat, ca să nu laşi semne.

– Cine n-ascultă de părinţi, plânge cu lacrimi fierbinţi. Cine ascultă de ei, plânge cu lacrimi reci.

– Câinele care latră nu muşcă. Cel puţin nu în acelaşi timp.

– Întotdeauna, cel mai deştept cedează. Psihic.

– Dacă mâţa blândă zgârie rău, nu te aştepta ca mâţa rea să zgârie blând.

– Dacă râde ciobul de oala spartă, probabil el e cel care a spart-o.

– Ulciorul nu merge de multe ori la apă, mai ales dacă n-are cine să-l ducă.

– Mielul care suge de la două oi va fi tăiat primul de Paşte.

– Dacă buturuga mică răstoarnă carul mare, trebuie mutată din drum.

– Dacă speranţa moare întotdeauna ultima, n-o să aibă cine s-o înmormânteze.

– Mai bine să fii pe moarte decât ea pe tine.

– Singura metodă eficientă de a obţine fericirea absolută e lobotomia.

– Singurul lucru infinit în lume e prostia.

– Femeia e o operă de artă. Păcat că nu poate fi donată unui muzeu.

– Mai bine să duci o viaţă de câine decât una de bou.

– De cele mai multe ori, animalele sunt mai umane decât oamenii.

– Mai bine să iubeşti şi să suferi decât să urăşti şi să fii fericit.

– Pisica cu clopoţei nu prinde şoareci. În schimb, şarpele cu clopoţei face asta.

– Şarpele crescut la sân nu încape în sutien.

– Nu sta prea mult pe gânduri. Ai putea să cazi de pe ele când se vor împuţina.

– Nu e adevărat că munca înnobilează. N-am văzut până acum niciun nobil care să muncească.

– Nu te întreba ce poate să facă ţara pentru tine. Ci întreabă-te când poţi să fugi din ţară.

– Decât să plângă mama, mai bine să râdă de mă-sa.

– Optimistul vede jumătatea plină a paharului; pesimistul pe cea goală; realistul preferă să bea din sticlă.

– Fiecare pasăre pe limba ei piere. Iar „păsăricile” pe limbile altora.

– Dacă vreodată ai impresia că l-ai prins pe Dumnezeu de un picior, ai grijă să nu te lovească cu celălalt.

– Cine sapă groapa altuia, oboseşte repede.

– Mi bine să sapi groapa altuia decât pe a ta.

– Nu alerga niciodată după femei. Mirosul de transpiraţie ar putea să le gonească.

– Cine fuge după doi iepuri are viteză mare.

– Cine fuge după doi iepuri are ambiţie.

– Când dai de greu, aminteşte-ţi că roata se învârte întotdeauna. Numai să nu se învârtă tot peste tine.

– Între prostie şi curaj e o linie foarte subţire, pe care doar curajosul se încumetă să o traverseze.

– Bine faci, bine găseşti. Rău faci, şi mai mult bine găseşti.

– Dacă noaptea toate pisicile sunt negre, nu trebuie lăsate să ne taie calea.

– O fi tăcerea de aur, dar n-a îmbogăţit pe nimeni până acum.

– Dacă omul sfinţeşte locul, e ciudat că avem atât de puţine locuri sfinte, deşi suntem şapte miliarde de oameni.

– Decât să vorbeşti fără să gândeşti, mai bine gândeşti fără să vorbeşti.

– Bate şaua ca să priceapă iapa. Dacă tot n-a priceput, bate-o cu şaua.

– Nu toate muştele fac miere. De fapt, cele care fac se numesc albine.

– La omul sărac nici boii nu trag. Nici măcar de timp.

– În natură nimic nu se pierde, în afară de timp.

– A fi om e lucru mare. A fi girafă e şi mai mare.

– Nu ceda în faţa ispitei. Cedează în spatele ei.

– Când înveţi din greşeli, e posibil să înveţi doar lucruri greşite.

– Bătrâneţea e o haină grea, cumpărată la preţ redus.

– Dacă drumul spre iad e pavat cu cele mai bune intenţii, sunt şanse ca drumul spre rai să fie pavat cu cele mai rele.

– Drumul cel mai scurt n-o fi şi cel mai bun dar, cum toate drumurile duc la Roma, nu contează prea mult calea aleasă.

– Şcoala vieţii e singura cu mai mulţi exmatriculaţi decât absolvenţi.

– Cine se culcă o dată cu găinile, trebuie să se ferească de cocoş.

– Cine se culcă odată cu găinile, doame mai mult.

– Ochii care nu se văd, se uită ca viţelul la poarta nouă.

– Cine-i harnic şi munceşte, are tot ce vrea… cel ce l-a angajat.

– Când te bate vreun gând, bate-l şi tu pe el.

– Nu te lăsa furat, nici măcar de somn.

– Nu te acoperi cu glorie. S-ar putea să te sufoce.

– Întotdeauna e de preferat să vină Mahomed la munte. Căci dacă vine muntele la Mahomed, înseamnă că a dat peste o avalanşă.

– Când întorci şi celălalt obraz celui care ţi-a dat o palmă, e posibil să-ţi întoarcă şi cealaltă palmă.

– Mai bine să risipeşti orzul pe gâşte decât să risipeşti gâştele.

– Nu te juca cu focul, căci e obişnuit să câştige orice joc.

– Când eşti dus cu pluta, încearcă să n-o iei pe arătură.

– Un şut în fund e un pas înainte. Primul pas către o bătaie.

– Capul ce-i plecat, sabia nu-l taie. Mai ales dacă e plecat de vreo trei ore.

– Nu judeca o carte după coperţi. Aşteaptă Judecata de Apoi, că o să-i vină şi ei rândul.

– Toamna se numără bojocii.

– Cine se aseamnănă, se adună. Mai rău e când încep să se înmulţească.

– Vara nu-i ca iarna. Doar în cazul în care nu locuieşti la Ecuator.

– Nu citi printre rânduri decât dacă e ceva scris şi acolo.

– Dacă mor femeile după tine, încearcă să nu mai stai în faţa lor.

– Faptul că nimeni nu te înţelege nu te face geniu.

– Dacă viaţa ţi se pare roz, renunţă la lentilele de contact colorate.

– Când nu vezi pe cineva cu ochi buni, du-te la oftalmolog.

– Dacă ţi se pare că viitorul nu sună prea bine, schimbă-ţi sistemul audio.

– Vorba dulce mult aduce… diabet.

– O mână spală pe alta, dar nu şi de păcate.

„Proorocul” Iliuţă

Posted in - OTV, Aberaţii cu striaţii, Jurnalism de 2 bani din Botswana, Showbiz la kilogram with tags , , , , , , , on 16 ianuarie, 2009 by Claudiu-Gilian Chircu

iliutza-la-otv

Ca să nu spună cineva că nu am o oarecare protecţie divină, am fost îndrumat astăzi de către forţe superioare şi necunoscute mie către iluminare spirituală. Astfel, am ajuns aparent întâmplător pe site-ul profetului” Iliuţă, cel care ne plictiseşte pe toate posturile TV româneşti de la o vreme. E drept că prezicerile lui nu ar fi stârnit invidia profeţilor biblici ca Ilie, Ioan, Isaia, Daniel, Moise sau Ezechiel, dar trebuie să recunoaştem faptul că Iliuţă se aseamănă puţin cu Nostradamus. Măcar prin faptul că au aceeaşi exprimare mai mult greoaie şi neînţeleasă decât mistică. Totuşi Nostradamus a fost un om învăţat şi ar fi jignitoare pentru el comparaţia cu unul care pare abia scos din canal şi aruncat în garsoniera lui Diaconescu. Dar probabil acum nu îi pasă prea mult de asta. Măcar pentru simplul fapt că e mort.

iliutza

Site-ul lui Iliuţă e de-a dreptul şocant. Doar pentru faptul că un semianalfabet se aventurează în a scrie fraze întregi. Trecem cu vederea separarea subiectului de predicat prin virgulă, cuvântul mostereste (inexistent în limba română) sau majusculele aruncate acolo unde nu e cazul. Dar parcă prinţesa Daiana se numea totuşi Diana. Cel puţin asta ştie mintea mea ignorantă şi neatinsă de harul divin.

Un alt aspect extrem de straniu pare a fi faptul că nu am vizitat pagina de mai sus decât o dată, dar aceasta m-a anunţat că sunt la a şasea vizită. Ciudat? Bineînţeles, dar există totuşi o explicaţie logică. Folosind metoda lui Iisus Hristos de a înmulţi pâinile şi peştii, Iliuţă a reuşit să înmulţească numărul de vizite, în speranţa că site-ul său se va lipi de nişte sponsori care să-l scoată din foame. Gura profetului adevăr grăieşte, dar numai după ce mănâncă şi ea ceva. Că şi aleşii Domnului au nevoie de mâncare, contrar credinţelor populare.

Iar despre prezicerile din colţul din stânga sus nu pot spune mare lucru. Deoarece m-au înfricoşat peste măsură. Recunosc că nu am înţeles nimic dar, dacă proorocul a considerat că este mai bine să le scrie codat, înseamnă că e de rău. Ne aşteaptă vremuri foarte grele, eventual o apocalipsă sau naşterea unui nou Iliuţă.

iliutza-4

Nici rubrica Contact! nu stă foarte bine, dar măcar am învăţat lucruri noi. Existenţa cuvintelor „alceva” şi „aceasata”. Faptul că “id-urile nu-i aparţine lui Iliuţă” (nu-i aparţin, bă, că e” mai multe!!!). Dar şi că nu ni se „v-a răspunde” dacă dăm bip sau sms. Aici are dreptate (mai puţin prin cratima pusă când nu trebuie), pentru că am dat un bip la numărul din 13 cifre şi n-am fost sunat înapoi. Poate ar fi trebuit să-l sun şi să-i cer să ghicească cine sunt, doar pentru a-i verifica abilităţile de neclarvăzător. Sau ce s-o mai crede el…

.

Nu mă interesează dacă Iliuţă are sau nu puteri parapshihoextrasenzorialosupranaturalomentale. Dar oamenii ar trebui să deschidă ochii şi să nu mai creadă în asemenea “profeţi” trimişi de Dumnezeu, dar veniţi pe conductă. E drept că împărăţia cerurilor e a celor săraci cu duhul, dar n-aş crede că Dumnezeu ne-a trimis pe unul care abia leagă două cuvinte, pentru a ne ghici viitorul şi a ne taxa cu 1,19 euro pe minut. Şi nu la Trinitas TV sau în alt loc religios, ci la televiziunea cu mai mulţi morţi decât lăsa în urmă Rambo când se plimba prin Vietnam. Iar dacă aşa arată un adevărat Mesia, atunci înţeleg de ce romanii l-au crucificat pe Iisus.

România, trezeşte-te! Că somnul raţiunii naşte în direct numai astfel de monştri.


Manipulare religioasă

Posted in Aberaţii cu striaţii, Religia reînţeleasă with tags , , , , , , , , , , , on 17 octombrie, 2008 by Claudiu-Gilian Chircu

De ceva timp am început să studiez religiile. Creştinismul în primul rând dar şi altele atât contemporane, cât şi, mai ales, dispărute. Lucru care m-a făcut să văd altfel ideea de Dumnezeu şi să-mi pierd orice urmă de respect pentru religie în general şi pentru Biserica Creştină în special. Nu am de gând să dezvolt subiectul prea mult, pentru că ar fi prea multe de spus. În schimb, am să mă refer la altceva. Am găsit un site creştin (http://www.gotquestions.org/Romana/), care răspunde la întrebări legate de religie. Curios din fire, am citit câteva răspunsuri la unele întrebări, răspunsuri mai mult decât penibile. Dacă Biserica a manipulat în trecut oamenii prin aberaţii, ar trebui ca acum, când oamenii au început să gândească singuri, să renunţe la a ne insulta inteligenţa. Iată câteva exemple:

– Ce spune Biblia despre dinozauri? Există dinozauri în Biblie?

Răspuns: Aici la GotQuestions.org noi credem în interpretarea vechimii mai mici a Pământului şi acceptăm faptul că dinozaurii şi oamenii au coexistat. Noi credem că dinozaurii au dispărut la un timp după Potop datorită schimbărilor dramatice ale mediului şi a faptului că au fost vânaţi necontenit de către om până la exterminare.

În primul rând, oamenii există de vreo sută de mii de ani, iar dinozaurii au dispărut acum câteva zeci de milioane de ani. Lucru demonstrat de oamenii de ştiinţă. În niciun caz oamenii şi dinozaurii nu puteau să coexiste. În al doilea rând, dacă dinozaurii ar fi dispărut din cauza schimbărilor mediului, la fel s-ar fi întâmplat şi cu celelalte animale. Nu pot să cred că un Tyrannosaurus Rex a murit din cauza frigului, iar un amărât de hamster sau o veveriţă schiloadă au rezistat. Bine, eu nu cred nici că pe Arca lui Noe au venit toate animalele din toată lumea. Pentru simplul fapt că nu pot să-mi imaginez un cangur înotând ditamai oceanul tocmai din Australia sau un urs polar venind tocmai de la Pol până în Asia. Dar asta e altă discuţie. Nici varianta că dinozaurii ar fi fost vânaţi de om până la exterminare nu e plauzibilă. În Vechiul Testament, oamenii erau păstori, pescari sau agricultori. Biserica vrea să credem că aceşti oameni îşi lăsau aceste activităţi paşnice din când în când pentru a vâna câte un brontozaur de 50 de ori mai mare ca ei. Şi nu vânau orice, ci doar dinozauri. Şi nu câţiva, ci pe toţi. Hai să fim serioşi… Nici măcar un copil de grădiniţă nu ar crede asemenea poveşti mai S.F. decât Războiul Stelelor.

http://www.gotquestions.org/Romana/dinozauri-biblie.html

– Este masturbarea un păcat, conform Bibliei?

Răspuns: Biblia nu menţionează în mod specific masturbarea ca fiind sau nu un păcat. Totuşi faptul că Biblia nu face aceasta menţiune cu privire la masturbare nu înseamnă în mod necesar că este un lucru corect. […] Biblia ne învaţă că „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). […] „Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat” (Romani 14:23). Nu văd cum masturbarea, în conformitate cu Biblia, ar putea fi considerată ca un lucru care Îl glorifică pe Dumnezeu. […] Astfel, în lumina acestor principii, pot să spun că masturbarea este un păcat în conformitate cu Biblia.

Într-adevăr, e păcat să practici masturbarea când există atîtea persoane în lumea asta cu care poţi face sex. Dar asta e altă problemă. Cum, Doamne iartă-mă, să facem totul pentru slava lui Dumnezeu??? Cine îşi face nevoile slăvindu-l pe Dumnezeu?!? Cine se spală la ouă slăvindu-l pe Dumnezeu?!? Cine se scarpină în cur slăvindu-l pe Dumnezeu?!? Cine îl slăveşte pe Dumnezeu în timp ce face sex?!? Bine, în acele momente se mai spune câte un “Oh, Doamne!”, dar expresia asta, în contextul de faţă, are un alt înţeles. Cum poţi să te concentrezi la un lucru pe care îl faci, dacă în acele momente îl slăveşti pe Dumnezeu?!? Oare sunt singurul care vede că asta e o mare tâmpenie???

http://www.gotquestions.org/Romana/masturbarea-pacat.html

Ce spune Biblia despre cãsãtoria interrasialã?

Răspuns: Legea Vechiului Testament le poruncea israeliţilor să nu se angajeze în căsătorii interrasiale (Deuteronom 7:3-4). Credinţa în Hristos, şi nicidecum culoarea pielii, reprezintă standardul biblic pentru alegerea partenerului de viaţă. […] Căsătoria interrasială nu este o chestiune bună sau rea, ci o chestiune de înţelepciune, discernământ şi rugăciune. În conformitate cu Biblia, singura condiţie pentru ca un creştin să se angajeze într-o căsătorie interrasială este aceea ca partenerul vizat să fie membru al Trupului lui Hristos.

Rasism cât cuprinde. Adică un creştin alb nu are voie să se însoare cu o femeie neagră / galbenă / roşie sau de altă culoare, dacă aceasta are ca religie mozaismul, buddhismul, hinduismul sau orice altă religie care nu crede în Iisus. Dacă e atee, probabil ar trebui omorâtă cu pietre. Alooooooooooooooooo!!! Trezirea!!!! Orice om are dreptul să se căsătorească cu cine are chef, atât timp cât şi celălalt e de acord. Nu ar trebui să conteze culoarea sau religia partenerilor, ci sentimentele dintre ei, compatibilitatea, înţelegerea şi alte astfel de lucruri. Iar căsătoria nu e o chestiune de înţelepciune, discernământ şi rugăciune. E un pas pe care îl fac doi oameni care se iubesc sau, în unele cazuri, urmăresc anumite avantaje, de obicei materiale. Nu pot să cred că, dacă sunt un om bun şi totuşi mă însor cu o chinezoaică buddhistă, Dumnezeu mă va pedepsi. Cum nu pot să cred nici că Dumnezeu e rasist, precum reprezentanţii Bisericii Sale.

http://www.gotquestions.org/Romana/casatoria-interrasiala.html

– Poate fi un creştin posedat demonic?

Răspuns: Nici nu îmi pot închipui cum Dumnezeu ar putea să permită ca vreunul dintre copiii Săi, pe care i-a răscumpărat cu sângele lui Hristos (1 Petru 1:18-19) şi i-a transformat în făpturi noi (2 Corinteni 5:17) să fie posedat sau controlat de un demon. Da, în calitate de credincioşi, ne luptăm cu satan şi cu demonii, însă ei nu fac parte din interiorul nostru. […] Noi credem cu tărie că un creştin nu poate fi posedat de demoni.

De fapt, majoritatea celor posedaţi sunt oameni foarte credincioşi, dintre care cei mai mulţi sunt creştini. Dar, din motive evidente, e logic că Biserica ascunde acest lucru.

http://www.gotquestions.org/Romana/crestin-posedat-demon.html

– Există astfel de lucruri ca extratereştri sau O.Z.N.-uri?

Răspuns: Aşadar, ce spune Biblia? Pământul şi omenirea sunt unice în creaţia lui Dumnezeu. Geneza 1 ne învaţă că Dumnezeu a creat pământul înainte de a crea soarele, luna şi stelele. […] În concluzie, Biblia nu ne dă nici un motiv să credem că există viaţă în altă parte în univers. De fapt, Biblia ne dă câteva indicii cu privire la motivele pentru care nu poate fi aşa. Într-adevăr, se întâmplă multe lucruri ciudate şi inexplicabile. Totuşi, nu există nici un motiv să explicăm acestea prin a inventa extratereştri sau O.Z.N.-uri. Dacă există o cauză a acestor presupuse evenimente, cel mai probabil sunt de natură spirituală şi mai specific, demonică la origine.

La scurt timp după ce Vaticanul a declarat în mod public că este posibil să existe viaţă şi pe alte planete, în aceeaşi zi în care NASA a confirmat existenţa extratereştrilor, apar realizatorii acestui site (teologi, probabil) care pretind că extratereştrii sunt invenţii. Există numeroase dovezi ale oamenilor de ştiinţă care susţin că extratereştrii ne-au vizitat planeta din cele mai vechi timpuri. Există zeci de mii de mărturii ale unor oameni care au văzut O.Z.N.-uri sau extratereştri. N-or fi reale toate, dar chiar au luat-o razna câteva mii de oameni, iar preoţii noştri sunt singurii sănătoşi? Cum aş putea crede că în tot Universul, dacă nu infinit, măcar extrem de mare, suntem singuri? De ce atât de multă risipă de spaţiu? De ce nu ar exista viaţă şi pe alte planete? Doar pentru că Biserica ne spune asta? De ce ar trebui să cred pe cuvânt un preot şi nu un om de ştiinţă care îmi aduce măcar o dovadă, cât de mică? Extraterestru înseamnă din afara Pământului. Ţinând cont că îngerii nu au fost făcuţi pe Pământ, asta nu înseamnă că şi ei sunt extratereştri? La fel se poate spune şi despre Dumnezeu… Şi cum să credem că Pământul a fost creat înaintea soarelui şi a stelelor? Asta e de departe cea mai mare tâmpenie pe care putea să o scoată Biserica. Cum să cred ce spun reprezentanţii Bisericii, care se bagă într-un domeniu pe care nu îl cunosc, în loc să cred astronomii? Iar cireaşa de pe tort e de toată jena: tot ce nu înţelege Biserica e de origine demonică. Ei nu înţeleg nici legile fizicii, dar asta nu face fizica demonică. Creierul uman n-a fost pe deplin înţeles până acum, şi nici creierul nu e de natură demonică. Să nu mai vorbim despre suflet. La naiba, ei n-au reuşit să-L înţeleagă pe Dumnezeu! Asta ce înseamnă, că şi Dumnezeeu e de natură demonică?!?

http://www.gotquestions.org/Romana/Biblia-extraterestri.html

Gata, m-am plictisit de atâtea tâmpenii. Sunt mult mai multe întrebări pe acel site, dar nu am nervii destul de tari pentru a le citi pe toate. Dumnezeu nu e ceea ce ne spune Biserica. Dimpotrivă, religia ne-a îndepărtat de Adevăr şi de adevărata credinţă. Pe zi ce trece, din ce în ce mai mulţi oameni îşi pierd încrederea în instituţiile religioase. Ceea ce înseamnă că, în sfârşit, am început să evoluăm.

Când vor dispărea toate religiile din lume, voi fi cu adevărat credincios.

Alegeri erect orale cu Ana Bitch all

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , on 26 septembrie, 2008 by Claudiu-Gilian Chircu


Sub moto-ul “Ana nu mai are mere, ci sculament dentar”, circulă de câteva zile un nou scandal în politica românească. Pe internet a apărut o înregistrare în care o politiciană tare în gură este surprinsă prestând o partidă de sex oral mai rău ca o centuristă. Protagonista filmuleţului este Ana Birchall, candidat al PSD Vaslui pentru Camera Deputaţilor şi potenţial ministru al Educaţiei în viitorul guvern. Iar cel care o examinează pe Ana la proba orală este Dan Tudorache, preşedintele filialei PSD a sectorului 1 şi viceprimarul aceluiaşi sector.

Aşadar, Dan Tudorache i-a spart măselele Anei Birchall, deşi în filmuleţ nu pare prea impresionat de prestaţia ei, apoi a dat-o afară din partid şi a şantajat-o cu acest filmuleţ. Iar ea a rămas cu un gust amar în gură, atât la propriu cât şi la figurat. Dar aşteaptă voturile noastre pentru a deveni deputat. Nu atât pentru experienţa ei în politică, cât pentru experienţa ei în felaţie. După apariţia acestui filmuleţ pe net, probabil singura şansă a Anei de a ajunge în Parlament este să pună boticul la fiecare alegător în parte, cu riscul de a face febră musculară la gingii. Căci altfel nu ştiu de ce ar vota-o cineva cu puţină minte, care nu-şi doreşte să-i fie condusă ţara de câtre o muistă (la propriu). Oricum, de data asta, la alegeri, vom fi şi noi puţin câştigători. Ca de obicei PSD-iştii ne vor da mici şi bere. Iar lor, unii altora, felaţii. Mai bine să mergem la vot cu burta plină decât cu gura pungă.

Partea bună din această poveste e că, după ce am supt-o atâţia ani din cauza politicienilor, în sfârşit au ajuns să o sugă şi ei. Deşi nu sunt în stare să facă nici măcar asta cum trebuie.

Concluzie: Pentru că politica e o curvă, nici politicienii nu pot fi altfel.

PS: Pentru că PSD-iştii mi-au şters filmuleţul de pe YouTube, îl puteţi descărca gratuit de aici:

http://www.uploadxxxfile.com/attachment/anabirchall.avi_640301

PS 2: Chiar dacă Ana Birchall susţine că nu este ea cea din film, brăţara o dă de gol. De parcă mai era nevoie de vreo dovadă, ţinând cont că am recunoscut-o cu toţii după faţă.

Cruciada lui Becali

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fotbal with tags , , on 7 august, 2008 by Claudiu-Gilian Chircu

După cum probabil aţi aflat, Steaua va juca în turul 3 preliminar al Ligii Campionilor cu Galatasaray Istanbul. Vor fi două meciuri extrem de importante pentru ambele echipe, miza fiind participarea în grupele Ligii Campionilor. Iată pe ce se bazează cele două echipe:

Galatasaray: 10 jucători prezenţi la Euro 2008, dintre care 8 au jucat în semifinale; două achiziţii importante – Morgan de Sanctis de la FC Sevilla şi Harry Kewell de la Liverpool; un nou antrenor care abia aşteaptă să-şi confirme valoarea.
Steaua: Becali a cerut sprijin divin şi speră în ajutorul noului echipament, care are pe interior o cruce. „Eu mizez pe principiile mele de viaţă: e postul Sfintei Maria şi îi cer ajutorul Maicii Domnului, că turcii sunt musulmani şi îi bate Dumnezeu”, a declarat ciobanul.

În concluzie, Galatasaray se bazează pe jucători şi tactică (aşa cum face orice echipă profesionistă), Steaua se bazează pe Dumnezeu şi Maica Domnului. Cu o asemenea abordare a meciurilor, ceva îmi spune că steliştii vor urmări Liga Campionilor doar la televizor. Sau îi vor întreba pe cei de la CFR Cluj cum a fost. Dacă nea Gigi ţine morţiş să păstreze această „tactică” în meciurile cu Galata, îi recomand următoarele:


– să acopere stadionul Stelei şi să-l transforme în Capela Sixtină.

– să schimbe numele stadionului în Grădina Edenului.

– banii de pe bilete să intre direct în cutia milei.

– jucătorii Stelei să nu vină la stadion cu maşinile, ci pe jos, în pelerinaj.

– galeria să scandeze doar imnuri religioase şi, din când în când, melodia trupei Scooter, „Fecioara Maria (I Like It Loud)”.

– în locul lozincilor pline de obscenităţi şi injurii, fanii stelişti să strige doar „Tămâie, Galata (Dinamo, Rapid, etc…)”.

– instalaţia de nocturnă să fie înlocuită cu lumânări şi candele; tribuna oficială să fie înlocuită cu un amvon, unde să fie amplasate şi câteva cadelniţe pentru diversitate.

– banca de rezerve să fie înlocuită cu un altar, jucătorii fiind obligaţi ca, pe parcursul întregului meci, să stea doar cu faţa spre acesta şi să se închine încontinuu.

– antrenorul să dea indicaţii jucătorilor săi doar la confesional; indicaţiile să cuprindă întotdeauna pilde din Noul Testament.

– conferinţele de presă ale oficialilor clubului să se numească liturghii.

– cantonamentele Stelei să aibă loc numai la mănăstiri şi să dureze câte 40 de zile.

– antrenamentele jucătorilor să se numească slujbe şi să însemne doar post şi rugăciune; înainte de fiecare antrenament, e obligatoriu ca toţi fotbaliştii să fie botezaţi în ţâşnitoarea de la vestiar.

– în timpul liber, steliştii să se distreze învăţând Crezul, pe care să-l recite atunci când dau declaraţii presei.

– pentru că banul e „ochiul dracului”, primele de joc ale jucătorilor să fie formate doar din porţii de colivă şi anafură; cine înscrie goluri, va primi ca bonus un parastas preventiv; cine înscrie autogoluri (adică Bănel), va fi dat pe mâna Inchiziţiei şi ars pe rug.

– regulamentul de ordine interioară să fie înlocuit cu Cele 10 porunci.

– fiecare jucător al Stelei să poarte barbă şi să-şi lase părul lung; cine nu are păr, să şi-l deseneze cu carioca pe chelie.

– autocarul Stelei să se numească Arca lui Noe.

– în locul listelor cu jucători, crainicul stadionului să citească pomelnicul, iar obişnuitele comentarii din timpul meciurilor să fie înlocuite cu pasaje din Biblie.

– în loc de arbitri să fie aduşi preoţi, care să împartă iconiţe în loc de cartonaşe galbene sau roşii; în loc de fluier, preotul-arbitru central să fie echipat cu o toacă.

– avertismentele verbale să fie înlocuite cu scurte spovedanii, iar cei ce faultează să fie stropiţi cu aghiasmă şi iertaţi, doar dacă se vor căi pentru păcatele lor.

– jucătorii eliminaţi să fie trimişi nu la vestiare, ci în Iad; jucătorii suspendaţi să aştepte în Purgatoriu revenirea lor pe teren.

– atunci când steliştii vor fi faultaţi, să întoarcă neaparat şi celălalt obraz; eventualele înjurături la adresa adversarului să fie înlocuite cu binecuvântări.

– jucătorii să nu mai fie deposedaţi de balon ci de Necuratul, de aceasta putându-se ocupa preotul-arbitru observator.

– lovitura liberă să se numească lovitură de pedeapsă divină, penalty-ul – Armagheddon, aruncarea de la margine – reîntoarcerea la calea cea dreaptă.

– începutul meciului să se numească Geneza, finalul – Apocalipsa iar pauza dintre reprize (momentul în care jucătorii părăsesc terenul) – Exodul.

– în timpul partidei să fie permisă doar o singură schimbare, cel înlocuit primind 30 de arginţi.

– meciurile din deplasare să poarte numele de cruciade; jucătorii Stelei vor trebui să atace numai cu faţa către răsărit, chiar dacă la pauză se schimbă porţile.

– meciurile să nu aibă loc niciodată duminica sau în oricare altă zi de sărbătoare.

– echipa Stelei să fie formată din 12 jucători (în amintirea Apostolilor), cu Bănel pe post de Iuda.

– echipamentul Stelei să fie de culoare neagră, singurii sponsori ale căror sigle vor putea sta la vedere fiind firmele de pompe funebre.

– numerele de pe tricouri să fie înlocuite cu cruci.

– poarta Stelei să fie numită Poarta Raiului iar portarul să-şi schimbe numele în Sfântul Petru.

– antrenorul să se numească oficial Prea-Fericitul Lăcătuş iar patronul Becali, Papa Gigi (jucătorii i se vor adresa doar cu „Bre Tatăl Nostru”).

– adversarii Stelei să fie numiţi farisei; aruncatul brichetelor către ei să fie înlocuit cu aruncatul pietrelor, după exemplul Mariei Magdalena.

– preşedintele Federaţiei Române de Fotbal (Mircea Sandu) să fie cunoscut steliştilor sub numele Pilat din Pont iar cel al Ligii Profesioniste de Fotbal (Mitică Dragomir) – regele Irod.

– stadioanele echipelor Dinamo şi Rapid să fie numite Sodoma şi Gomora.

– fiecare jucător al Stelei să facă parte din corul unei biserici. Cine nu are voce, să fredoneze doar „tă-tă-tă-tărără-tă-tă”.

– blaturile să existe în continuare, dar numai pentru prepararea colacilor şi a pascăi.

– fiecare jucător al Stelei să fie obligat să-şi iubească aproapele, atât timp cât se protejează şi nu face „curvăsăraie”; jucătorii nu vor sta niciodată prea aproape unii de alţii, pentru a evita implicaţiile homosexuale.

– în timpul liber, niciun fotbalist de la Steaua să nu preacurvească, ci să curvească în limite normale.

– toţi steliştii să îşi caute neveste cuminţi, bisericoase, harnice, decente şi neaparat virgine; dacă nu găsesc, se pot delecta zilnic cu păcatul lui Onan, cu pauză de odihnă duminica.

– orice stelist care se va transfera în Rai mai devreme decât era programat, să pună o vorbă bună pentru foştii săi coechipieri.

– Bănel să fie exorcizat săptămânal, doar pentru a nu-i trece prin cap să-şi depăşească norma de autogoluri; eventual să fie vopsit în alb, pentru a nu fi confundat cu Satana.

Dacă nici aşa Steaua nu va avea rezultate, recomand celor din conducerea clubului să dea lovitura, transferându-l pe Gigi la o stână. Cât mai departe de fotbal, cât mai departe de politică, cât mai departe de România. Sau, şi mai bine, să-l crucifice.

Bucureşti – de la micul Paris la un sat mai mare

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags on 27 iulie, 2008 by Claudiu-Gilian Chircu

Nu-mi place deloc Bucureştiul. E urât, aglomerat şi pute. Mai mult decât atât, nu-mi plac bucureştenii. Încerc să nu-i bag pe toţi în aceeaşi oală (nici măcar într-una de noapte), gândindu-mă că nu toţi sunt la fel. Excepţii există întotdeauna, deşi absolut toţi bucureştenii pe care i-am întâlnit suferă de acelaşi lucru: o grandomanie mult exagerată. Toţi bucureştenii pe care i-am cunoscut se cred cei mai buni, cei mai deştepţi, cei mai frumoşi şi cei mai talentaţi (în orice domeniu), doar pentru simplul fapt că locuiesc în Capitală. Iar provincia e pentru ei ceva mai rău decât o adunătură de triburi din jungla africană. Bucureştiul e un fel de Eden iar restul ţării e doar un sat mai mare. Mai ales Moldova. Ei sunt şmecheri, cool, trendy, fancy, geniali, senzaţionali, mirifici, extraordinari şi cum mai vor ei. Noi, doar nişte ţărani. Aşa să fie? Din ce am văzut până acum, lucrurile stau tocmai invers. N-am de gând să povestesc acum despre acei bucureşteni pe care i-am văzut făcând grătare lângă blocuri, la bustul gol şi cu manelele / populara la maximum (apropo, „Jaga Jaga” şi „Ochii tăi” de la L.A. sunt hituri în anumite zone ale Capitalei). Dar nu înţeleg de ce se consideră mai buni decât restul ţării. Am observat că cele mai multe crime, cele mai multe violuri, cele mai multe jafuri, cele mai multe sechestrări de persoane, cele mai multe cazuri de pedofilie şi zoofilie au loc în Bucureşti. Cei mai mulţi consumatori şi vânzători de droguri, cei mai mulţi homosexuali, cei mai mulţi ţigani, cei mai mulţi cerşetori, cei mai mulţi boschetari şi cei mai mulţi interlopi sunt tot acolo. Guvernul şi Parlamentul sunt în Bucureşti. OTV-ul şi Libertatea sunt în Bucureşti. La naiba, Marian Vanghelie e primar în Bucureşti! În concluzie, cele mai multe rele sunt în Bucureşti. Chiar dacă ei vor da vina pentru aceste rele pe cei veniţi din provincie, ceva îmi spune că bucureştenii poartă o mare parte din vină. Din câte îmi amintesc, cei care au ajuns sus în Capitală sunt veniţi din provincie. Provincialii nu vin în Bucureşti pentru a distruge oraşul, ci doar pentru a-şi clădi un viitor. Oamenii au probleme mult mai mari, pentru a-şi bate capetele cu tâmpenii.

Acei bucureşteni care se regăsesc în rândurile de mai sus, e posibil să nu fi înţeles nimic din ce am scris. Mă rog doar să priceapă un singur lucru: un om poate fi superior altuia doar prin capacitatea sa intelectuală, nu pentru că trăieşte în Capitală. Dacă nu pot să înţeleagă nici măcar asta, tare mi-e că, după ce mă voi muta în oraşul lor, voi face Bucureştiului ce a făcut împăratul Nero Romei. Şi n-ar fi nicio pierdere pentru România.

DA!!!

Posted in Aberaţii cu striaţii, Telejurnal de (luat la) bord with tags , , , on 5 iulie, 2008 by Claudiu-Gilian Chircu

Pentru că n-am mai scris de mult timp pe pagina asta, m-am gândit că e timpul să răspund la câteva întrebări care n-au fost şi nu vor fi vreodată puse. În primul rând, trebuie să mărturisesc că m-am plictisit de haifaivări. Sunt alţii care se ocupă exclusiv de acest subiect, şi o fac măcar mai des dacă nu mai bine ca mine. Poate vor mai apărea câţiva haifaivări pe aici, când dorul de ei mă va măcina prea tare. În schimb, am reuşit cu succes să combin această plictiseală cu lipsa chefului de a mai scrie. Dar pentru a nu da satisfacţie celor care cred că au scăpat de mine, voi mai abera din când în când. Exact ca acum.

Răspunsuri:
Da, am terminat facultatea. Da, de Litere (că la Numere nu mai aveau locuri). Da, la Jurnalism. Da, am luat licenţa. Da, a fost ziua mea (am împlinit 27 de ani şi 85 de kile). Da, am fost câteva zile la Bucureşti. Da, în continuare mi se pare cel mai de kkt oraş din câte am văzut. Da, încă mă uit la Stargate. Da, pentru a doua oară. Da, mai şi citesc. Da, cărţi. Da, îmi trebuie jocuri noi pentru Playstation. Da, înca îmi place Sudoku. Da, în continuare nu-mi pasă ce se întâmplă în jurul meu. Da, n-am de gând să mă schimb. Da, tot nu-mi pasă de părerea celorlalţi. Da, tot nu suport politica. Da, tot nu suport bucureştenii (parcă am mai zis asta…). Da, încă beau bere. Da, încă n-am de gând să mă însor prea curând. Da, încă n-am chelit. Da, încă am burtă. Da, încă lucrez la radio. Da, încă nu sunt plătit bine. Da, încă nu vreau să aud de masterat. Da, încă îmi place mitologia. Da, tot n-o suport pe Zăvoranca. Da, nici OTV-ul. Da, încă n-am nimic interesant de spus, care să schimbe lumea. Da, nici nu voi avea vreodată. Da, în continuare singurul meu complex e cel construit recent în spatele blocului meu. Da, încă nu suport americanii. Da, încă nu suport prostia. Da, încă nu sunt de acord cu capitalismul. Da, în continuare cred că cea mai mare prostie a omenirii este religia (de orice fel). Da, nu îl văd pe Dumnezeu ca majoritatea şi nici n-am de gând să o fac. Da, cred în extratereştri. Da, şi ei cred în mine. Da, nu suport martorii lui Iehova. Da, vreau să mai prind măcar unul, în amintirea vremurilor bune. Da, puteţi să credeţi că voi ajunge în Iad, deşi nici acolo n-am loc. Da, cred în fantome. Da, aud voci destul de des. Da, încă îmi plac poveştile. Da, încă mai vreau să ajung în Egipt. Da, încă nu suport masonii. Da, încă ţin cu Real Madrid. Da, încă mă cert cu oameni din diferite motive stupide. Da, aş bea o bere acum. Da, încă îmi place culoarea roşie. Da, nu ştiu dacă şi ea mă place. Da, n-o să mă înţeleagă nimeni vreodată în totalitate. Da, nici nu aştept asta. Da, încă mai am simţul umorului. Da, ştiu că nu se vede. Da, încă mai cred în cinste şi onoare. Da, încă mai caut adevărul. Da, încă sunt pesimist. Da, încă sunt realist. Da, încă sunt fericit. Da, încă sunt liber. Da, tot ce am e sufletul meu. Da, încă aberez. Da, încă nu-mi pasă câţi oameni am plictisit cu ce am scris până acum. Da, voi muri liber. Da, mai aveţi de aşteptat destul până atunci.


Şi un mare P.S. pentru fostul meu coleg de facultate, Iulian: da, m-am dat la toate fetele din serialul Degeneraţia Hai Faiv. Da, chiar şi la băieţi. Da, m-au refuzat cu toţii, iar eu am încercat să mă răzbun pe ei prin acest mini-serial. Da, încerc să agăţ pe net pentru că în realitate nu s-ar uita nici dracu’ la mine. Da, sunt urât, prost, mic şi negru în cerul gurii. Da, mă masturbez în faţa calculatorului de fiecare dată când văd o poză în care apare o strâmbă cu păr la cur. Da, sunt plin de frustrări. Da, sunt ultimul om de pe Pământ şi aştept să se învârtă invers planeta, ca să ajung primul. Da, tu ai făcut doar o glumă foarte bună, dar îmi lipseşte capacitatea cerebrală de a o înţelege. Da, n-aveam niciun drept să mă enervez, cum nici acum n-am dreptul de a-ţi da o replică. Da, eşti mai bun decât mine în orice. Da, te invidez cu fiecare celulă a corpului meu. Da, eşti soarele care îmi luminează existenţa scufundată în neantul prostiei din capul meu. Da, o să-mi botez toţi copii cu numele tău, indiferent dacă vor fi fete sau băieţi. Da, o să-ţi ridic o statuie şi o să-ţi compun un imn. Da, îl voi fredona zilnic, în diferite game. Da, cea mai mare realizare a mea e faptul că te-am cunoscut. Da, nu voi ajunge niciodată ca tine. Şi da, ăsta e un lucru bun.

Jurnalistul şi campania electorală

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fuckultate with tags , , on 22 mai, 2008 by Claudiu-Gilian Chircu

Sunt în ultimul an la Jurnalism şi mă pregătesc pentru licenţă. Pentru că vreau să-mi dau licenţa, mă duc la examene. Pentru că vin la examene, profesorii îmi cer să scriu diferite tâmpenii pe o foaie care n-are nicio vină. Şi pentru că nu interesează pe nimeni aceste lucruri, trebuie neaparat să le împărtăşesc şi celorlalţi. Mai ales deoarece este vorba despre un subiect pe care nu cred că îl voi mai aborda prea curând, adică politica.

La Jurnalism Politic, tema de azi a fost „Jurnalistul şi campania electorală”. Mă interesează politica în aceeaşi măsură în care îi interesează pe politicieni existenţa mea. Dar dacă trebuie, trebuie. Cum la examen n-am putut dezvolta subiectul aşa cum aş fi vrut, îmi permit să fac asta aici, unde eu sunt singurul care mă poate cenzura.

.

.

.

Încă de la început, jurnalistul a fost considerat „câinele de pază al societăţii”. Asta e definiţia lui, aşa îi spun şi eu. Ca orice câine şi jurnalistul poate fi dresat. Poate face giumbuşlucuri, poate lătra la comandă şi poate alerga după băţul aruncat de „stăpân”. Poate sta la locul lui atunci când i se cere şi se gudură atunci când este lăudat. Poate fi cel mai bun prieten al omului sau poate muşca mâna care l-a hrănit. N-o fi muşcând în proverbe câinele care latră, însă jurnalistul le poate face pe amândouă simultan, atunci când este cazul.

În campaniile electorale se văd efectele dresajului. Jurnalistul ori îşi arată colţii, ori dă din coadă cuminte, în aşteptarea ciolanului. Iar ciolanul apare întotdeauna în campaniile electorale. Pentru că se cheltuiesc foarte mulţi bani în astfel de campanii, iar o parte din aceşti bani ajunge la instituţiile de presă. Asta deoarece, pe lângă spaţiul acordat de C.N.A. fiecărui candidat, orice aspirant la o funcţie înaltă îşi cumpără spaţiu de emisie suplimentar.
Acest spaţiu de emisie cumpărat distruge ultima fărâmă de etică din jurnalist. Dacă în emisiunile politice poţi atinge subiecte delicate şi stânjenitoare pentru candidaţi, în emisiunile electorale lucrurile se schimbă. Cel care a cumpărat spaţiul de emisie verifică din timp întrebările jurnalistului sau îi impune anumite subiecte de discuţie, pentru a nu fi deranjat din recitarea promisiunilor de mult ori exagerate, de care suntem sătui cu toţii. Astfel, jurnalistul devine un manechin aruncat în platou doar pentru a zâmbi frumos spre cameră. Principii zero, moralitate zero, profesionalism zero. În schimb, +10 la impresie artistică.
Din orice unghi am privi, jurnalistul a fost, este şi va rămâne un câine. Depinde doar de el dacă este un Cerber al societăţii sau căţelul de companie al celor sus-puşi.

.

.

.
PS: Sper că, după ce se va termina campania electorală, nu va începe cea electanală. Deoarece aş fi nevoit să fug din ţară mai devreme decât mi-am propus.

Bonus – Laurenţiu State, o femeie captivă în corpul unui avorton

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags , , , , , on 20 martie, 2008 by Claudiu-Gilian Chircu


Am considerat încheiat acest subiect odată cu închiderea paginii „vedetei”. Dar cum domnişoara Laurenţiu (sau Lala, după cum îmi place să îl/o alint) a revenit în forţă după o pauză de o lună (în care mintea sa nu a reuşit decât să avorteze o nouă serie de injurii), m-am gândit să sărbătoresc evenimentul în felul meu. Adică, cu un bonus pentru admiratorii lui înfocaţi (printre care mă număr şi eu, bineînţeles). Nu am de gând să comentez preferinţele sale sexuale, doar am să las imaginea de mai sus să vorbească. Când unii băieţi flirtează cu el iar prietenii ştiu mai multe decât vor să spună, cuvintele nu-şi mai au rostul. Imaginea de mai sus reprezintă doar câteva quick comments de pe pagina lui. Iar pentru cei care nu înţeleg ceea ce scrie, am să traduc puţin mai jos:

Un băiat: Flirt
Lala: Hmmm…
Gogule, ai gresit pagina bre 😀
O fată: Wink
Prietenii stiu de ce… nu a gresit pagina 😀
Lala: Smile
Aloo, eu sunt baiat cu gusturi fine! nu vezi ce fatza de moldovean are? Parca-i submarin in retragere :))). Si vezi, ca mesajul tau poate fi interpretat… „prietene”
Alt băiat: Wink

.

Ţinând cont de aceste indubitabile dovezi, am considerat de cuviinţă să închei bonusul cu o serie de bancuri pe care abia le-am găsit pe net. N-or fi ele prea amuzante, dar faptul că sunt despre Lala le face să devină cel puţin interesante. Spre deosebire de el.

.

La tribunal, Laurenţiu este întrebat de judecător:
– Inculpat, de ce ai violat-o pe biata călugariţă? Doar ţie nu-ţi plac femeile!
– Păi, domnule judecător, de la spate semăna cu Zorro.

.

Î: Ce spune Laurenţiu dupa ce face dragoste?
R: Mulţumesc, băieţi!

.

Î: Ce spune Laurenţiu în timpul unei partide de sex?
R: Ori o bagi, ori o scoţi, dar nu te mai zvârcoli atât că îmi verşi cafeaua!!!

.

Î: De ce a fost concediat Laurenţiu de la Banca de spermă?
R: A băut în timpul serviciului.

.

Într-un parc, în boscheţi:
-Te iubesc…
-Şi eu…
-Te vreau..
-Şi eu…
-Mă cheamă Laurenţiu…
-Şi pe mine…

.

Laurenţiu:
– Tată, am două veşti. Una bună şi una proastă.
– Zi-o pe aia proastă.
– Aseară am fost la un bal de homosexuali.
– Şi aia bună?
– M-au ales regina balului!

.

Laurenţiu şi iubitul său:
– Ai aflat vestea cea mare? S-a votat noua lege, acum avem voie oficial să fim homosexuali!
– Puţin îmi pasă. Eu unul voi lupta mai departe.
– Până când?
– Până când va deveni obligatoriu!

.

Î: Cum poţi să fii diabolic cu un homosexual, de preferinţă Laurenţiu?
R: Îl arunci într-o groapă fără fund.

.

Î: De ce nu ştie Laurenţiu să numere până la 70?
R: Deoarece atunci când ajunge la 69 are gura plină.

.

Laurenţiu şi iubitul său la cinematograf. Laurenţiu îi spune celuilalt în şoaptă:
– Tipul de lângă mine se masturbează…
– Nu-i nimic, ignoră-l.
– Nu pot, fiindcă foloseşte mâna mea.


.
Laurenţiu şi iubitul său pe stradă:
Iubitul: Uite-l pe fostul tău prieten! Fă-i cu mâna!
Laurenţiu: Dă-l în mă-sa. Să-şi facă singur…

.

Î: Care este diferenţa dintre Laurenţiu şi o muscă?
R: Musca te sâcâie numai vara.


.
Laurenţiu îşi întreabă o „prietenă”:
– Dragă, ai folosit vreodată vibratorul?
– Nu!
– Nici să nu-l foloseşti, că eu aseară mi-am spart 2 dinţi!


.

Un moldovean în tren, în acelaşi compartiment cu Laurenţiu şi iubitul său. Iubitul: Dragul meu, mă doare gâtuţul. Laurenţiu: Pot să te pup, dragul meu? Îl pupă. Laurenţiu: Te mai doare, dragul meu? Iubitul: Nu, puişor, mulţumesc. La Iaşi, iubitul: Dragul meu, mă doare căpuşorul. Laurenţiu: Pot să te pup, dragul meu? Îl pupă. Laurenţiu: Te mai doare, dragul meu? Iubitul: Nu mă mai doare, puişor. La Suceava, dupa ce-şi adună ideile, moldoveanul îl întreabă pe Laurenţiu: Auzi, domnule? Da’ la hemoroizi nu te pricepi?

.

Laurenţiu, pe vremea când lucra la o fabrică de castraveţi, se plângea psihiatrului:
– De săptămâni sunt stăpânit de ideea de a-mi introduce organul genital în tăietorul de castraveţi. Am visat asta, apoi nu am mai putut dormi. La fabrica de castraveţi nu mă mai puteam concentra la nimic altceva. Mă gândeam mereu la acelaşi lucru. Ieri am făcut-o!
– Dumnezeule, spuse psihiatrul! Şi ce s-a întâmplat?
– Am fost concediat pe loc.
– Şi tăietorul de castraveţi? S-a stricat?
– Nu, a fost şi el dat afară imediat…

.

Laurenţiu, homosexual înrăit, se duce la doctor:
– Dom’ doctor, am sida. Ce să fac, mă puteţi ajuta?
– Da, băiete… Bei 1 litru de lapte, mănânci 2 kile de prune nespălate, împreună cu 3 roşii şi un kilogram de zmeură, o cană mare de apă rece de la frigider, o porţie de iahnie cu două beri reci şi, la sfârşit, dai pe gât o cană cu iaurt!
– Şi o să-mi treacă, dom’ doctor?
– Nu, dar măcar în ultimele clipe ai să înţelegi şi tu la ce foloseşte curu’!

.

Î: Ce reprezintă pentru Laurenţiu o foaie de hârtie, ruptă în două?
R: Un puzzle.

.

Laurenţiu şi iubitul său la bar. Dintr-o dată, iubitul îi trage lui Laurenţiu o palmă.
– Pisi, tu ai dat în glumă sau în serios?
– Am dat în serios.
– Bine atunci, că mie nu-mi plac astfel de glume.

.

Î: De ce se uită Laurenţiu cu ochii închişi în oglindă?
R: Ca să vadă cum doarme.

.

Laurenţiu vede un automat de cafea, se apropie de el şi bagă o fisă. Deodată apare un pahar şi începe să curgă cafea. Laurenţiu ia paharul, îl bea şi mai bagă o fisă. Din nou apare un pahar, curge cafeaua pe care o bea, şi acţiunea se repetă de câteva ori, până când în spatele lui se formează o coadă destul de mare. La un moment dat, o bătrâna îl întreabă:
– Domnu’, ne lăsaţi şi pe noi să bem o cafea? Că de o oră stăm la coadă!
La care Laurenţiu răspunde indignat:
– Ce vrei, babo? Ţi-e ciudă că câştig?

.

Laurenţiu aleargă după un copil. O femeie îl întreabă:
– De ce alergi, dom’le, după copil?
Laurenţiu:
– Păi m-a întrebat cât e ceasul, i-am spus că e 13:20, iar el mi-a zis că la şi jumate’ să-l pup în fund!
Femeia:
– Păi de ce te grăbeşti în halul ăsta? Că mai ai 5 minute…


.

Î: Ce îl împiedică pe Laurenţiu să intre la facultate?
R: Liceul.

.
Î: Câte lucruri poate să facă Laurenţiu?
R: 70. 69 şi cafea.

.

Î: Ce va spune Laurenţiu atunci când va ajunge la apogeul carierei sale profesionale?
R: „Bine aţi venit la Mc Donald’s!”

Discuţii deschise printre minţi încuiate

Posted in Aberaţii cu striaţii, Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags , , , , on 1 martie, 2008 by Claudiu-Gilian Chircu

Nu am planificat ca primul meu post pe 2008 să fie unul în care mă cert cu un retardat (pardon, persoană cu nevoi speciale). Dar cum circumstanţele o cer, nu pot decât să mă conformez.

Prima victimă a acestui an se numeşte Laurenţiu State, zis Jetix (probabil pentru că tipul pare rupt din desene animate). Fie vorba între noi, singura diferenţă notabilă dintre el şi Homer Simpson este lungimea părului. Dar vom reveni la acest subiect într-o ediţie viitoare. Powerpuff Girl ăsta lucrează la Radio 3Net, un post pe care nu îl ascult (nu mă caracterizează stilul muzical abordat de ei), dar pe care îl apreciez datorită oamenilor de cultură care lucrează sau care au lucrat acolo (dintre care îl amintesc pe Florian Pittiş, iar acest nume cred că spune totul). Laurenţiu a.k.a. Johnny Bravo (sau cum şi-o fi spunând), prezintă acolo o emisiune săptămânală. Până aici, nimic de spus. Bravo lui, sunt profund impresionat până în vârful pulii degetelor.

Problema cu acest Mickey Mouse apare accesând pagina lui personală. În afară de faptul că blogul lui e plin cu povestiri despre „fermecătoarele” sale aventuri de la locul de muncă şi fotografii cu nenumăraţi artişti de care n-am auzit în viaţa mea, băiatul îşi condimentează de multe ori inepţiile cu o aromă nesărată de rasism. Din câte m-au învăţat facultatea de jurnalism şi cei 8 ani de experienţă în domeniu (na că mă laud şi eu, să se oftice Minimax că nu e cel mai tare ), nu ai voie ca jurnalist să-ţi faci publice opiniile care ar putea discrimina anumite persoane sau grupuri etnice ori religioase. Mai pe scurt, să înţeleagă şi Pluto, n-ai voie să fii rasist! Nici măcar pe pagina ta personală! Dar dacă omul a studiat jurnalismul vânzând ziare în intersecţii, nu are de unde să ştie asemenea lucruri. În plus, fiind reprezentantul postului la care lucrează, oamenii ar putea confunda concepţiile lui limitate cu politica postului respectiv. Iar cei din conducerea postului, pentru a nu-şi păta imaginea, ar fi îndreptăţiţi să-l concedieze fără discuţii. Când se cacă unul în munca ta, nu-ţi rămâne decât să te ştergi la cur cu el. Poate ar fi timpul să-i anunţe cineva (nu spun cine ) pe cei de la 3Net ce orătanie se găinăţează în curtea lor…

Din tot ce a vărsat Pikachu pe pagina lui, două postări mi-au atras atenţia, în care se leagă de moldoveni. Sunt moldovean şi recunosc asta cu mândrie. Fie vorba între noi, dacă n-ar fi fost moldovenii lui Ştefan Cel Mare care să oprească invaziile turcilor şi ale tătarilor, mulţi intelectuali „dă Bucureşti” ar fi şi acum cadâne prin bodegile Istambulului. Nu m-am putut abţine să nu las două comentarii la postările lui, pentru că nu suport rasismul. Şi nici vedetismele multor bucureşteni care au impresia că l-au prins pe Dumnezeu de un picior doar pentru simplul fapt că părinţii lor locuiau în Capitală când s-au gândit prea târziu la avort. Probabil că aceşti „semi-zei” şi-ar ridica piramide, dacă n-ar fi criminală birocraţia de la Primărie. Revenind la Porky, excelenţa sa a rezolvat situaţia ca un adevărat bărbat, ştergându-mi unul dintre comentarii. Şi m-a băgat rapid în lista de ignoraţi (care creşte pe zi ce trece), probabil pentru a evita apariţia viitoarelor mele replici. Ca să-i răpesc plăcerea de a avea ultimul cuvânt (şi ăla scris cu greutate), voi lăsa mai jos postările respective şi comentariile (ale mele şi ale altora).

Primul post este despre autogolul lui Bănel de la Steaua, din meciul cu Poli Iaşi. Dând dovadă de o mărinimie întâlnită doar la Maica Tereza, „superstarul” nostru a îngăduit comentariului meu să rămână afişat sub blogul său, cu condiţia să-şi cunoască locul (adică mai jos cu câteva rânduri).

Nicoliţăăăăăăăă……….

….bag-o frate şi-n cealaltă portiţă ! ! ! ! !

Şi vă miraţi de ce înjur moldovenii…?!

Când ţi-e lumea mai dragă,

Se găseşte unul să ţi-o tragă!

Comments:

KLAUDYU
Din câte ştiu eu, Bănel este din Făurei, o localitate din judeţul Brăila. Iar Brăila nu face parte din Moldova, ci din Ţara Românească. O fi dat Bănel autogol, dar tu ai dat-o (din nou) în bară. Văd că ai lipsuri şi la capitolul geografie, nu doar la limba română… Dar nu e de mirare.

Laurentiu
@Klaudiu, mai baiatule… Steaua a jucat cu Poli Iashi, si golul 2 a fost dat de un MOLDOVEAN.. prost si NESIMTIT ca tine… vei avea si tu o surpriza pt ca ai inceput sa ma stresezi cu toate commenturile tale impertinente si mesajele private lipsite de orice fel de baza.

Din această replică ce m-ar fi dat pe spate dacă n-ar fi inventat un băiat deştept spătarul la scaun (sigur nu era moldovean ), înţeleg următoarele:

1. Nu contează că postul era doar despre autogolul lui Bănel, noi trebuia să ne dăm seama că Sailor Moon se referea de fapt la jucătorul Iaşiului, care a dat golul 2.

2. Marcatorul golului 2, pe nume Bogdan Onuţ, este prost şi nesimţit (ca mine) pentru că a înscris golul victoriei, în loc să-şi vadă de treaba lui şi să lase Steaua să câştige.

3. Nu contează că Bogdan Onuţ s-a născut în Ploieşti (care nu este în Moldova) şi joacă la Iaşi de puţin timp, după ce a evoluat la echipe din Ploieşti, Bucureşti si Constanţa. El este moldovean pentru că aşa vrea domnişoara Laurenţiu.

4. Laurenţiu alias Snoopy se crede Andreea Marin, ţinând cont că îmi pregăteşte o surpriză-surpriză. Mă văd nevoit să refuz surpriza, pentru că stau cam prost cu inima (mai ales din cauza emoţiilor pe care mi le-a provocat faptul că o „vedetă” de asemenea calibru mi-a acordat atenţie, făcându-şi timp să-mi răspundă la comentarii).

5. Mesajele mele private sunt lipsite de orice bază dar, din fericire, au acizi din belşug. De aceea, comentariile mele nu pot fi decât acide… Dacă „superstarul” nostru nu a înţeles la ce m-am referit, îl informez că acestea sunt noţiuni elementare de chimie, studiate în şcoala generală. Pe care el, mai mult ca sigur, a făcut-o la fără frecvenţă…

După aceste comentarii au urmat şi altele, prin care oameni care ştiu să-şi folosească neuronii şi-au exprimat nemulţumirea faţă de tâmpeniile avortate de „VIP-ul” nostru. Însă lipsa spaţiului şi a timpului nu-mi permite să le pun pe toate. Iar dacă vă întrebaţi la ce mesaje private se referă, vă spun doar că mi-am exprimat dorinţa arzătoare de a-l cunoaşte personal, în scopul de a-i modela puţin caracterul şi faţa, doar pentru a-l ajuta să scape de impresiile care îi întunecă judecata.

În cel de-al doilea post, comentariul meu nu a fost la fel de norocos ca primul. A fost şters de pe pagină în mai puţin de un minut, demonstrând că bunăvoinţa „geniilor” are totuşi o limită. Din fericire eu n-am, aşa că voi lăsa mai jos ce a postat avortonul, comentariul meu, plus altele care merită să fie menţionate.

Din Ciclul –

Sa radem de moldoveni

Bustean vs manelist

Iar cand manelistul este (si) moldovean, combinatia este letala.

Comments:

Spawn
Discriminari la drumul mare. Nu mi se pare normal sa pui un grup de oameni in aceeasi oala cu tipul din film. Dar din pacate aerele „da” bucuresti se pare ca incep sa ia amploare. O fi idiot moldovean ala, dar, s-au vazut in Bucuresti dobitoci mai mari decat ala.

Deci treaaba cu „manelist in combinatie cu moldovean = letal” este o injurie foarte mare la adresa unor cetateni mai inteligeni (ca tine) din „saraca” regiune subapreciata de cuvantul integru al rezidentului din capitala.
Ai dovedit ca nu esti foarte departe de tipul din film … poate te vad si pe tine cu busteanul intr-o zi 🙂

Laurentiu
@Spawn : „dragule” 1:inainte de a ma judeca (deshi nu ai niciun drept) si a pune la indoiala valoarea mea morala…ba chiar si pe cea intelectuala, te-as sfatui sa arunci un ochi pe prima ta pagina si sa-mi spui cate greseli gramaticale gaseshti…repet.. pe prima pagina, daca intram si pe blog, probabil aveam alte surprize.
2: Nu inteleg de ce ai luat-o ca pe un atac la persoana, unii oameni au orizontul ceva mai larg deschis si nu se limiteaza la discriminari. La acest filmuletz, chiar am ras cu lacrimi, atat eu cat si colegii, si-ti garantez, ca si „moldovenii” au ras la fel. E vina mea ca moldovenii incearca sa se evidentzieze cu orice risc indiferent de cauze… inclusiv prin asemenea filmulete? Eu daca as fi patzit asa ceva… cu sigurantza ca nu ar fi aparut filmuletul pe youtube… iar asta spune multe.
N-am spus niciodata ca nu exista si valori in moldova, n-am negat niciodata ca sunt moldoveni si mai ales moldovence pe care le apreciez… dar dehh, majoritatea este cam ca cel din filmuletz… sorry. Si, sunt acoperit de istoria mea, aventurile si contactle pe care le-am avut de-a lungul timpului cu oameni din acea zona. Gata, am dat prea multe explicatzii unei persoane destul de obscure care nu vede altceva decat…DISCRIMINARE. Poate ai tu frustrarile tale… cine stie.

Spawn
valoarea ta intelectuala nu are nici o legatura cu prezentarea ta a unui filmulet funny sau cu greselile mele gramaticale de pe profil (egal cu 0). recunosc ca a fost distractiv filmuletul dar nu a fost distractiv deloc sa citesc comentarii de genul „daca manelistul mai e si moldovean, combinatia e letala” sa nu uitam ca romania nu e asa de mica si am vazut si destui bucuresteni idioti (si nu numai). acum ai inteles de ce am numit-o discriminare ?

KLAUDYU

Măi, „vedeto”, te-a fătat mămicuţa ta într-un şanţ din Capitală, şi brusc te crezi cu mai multe ouă decât Iepuraşul de Paşte? Nu cumva când erai mic ai avut un prieten imaginar moldovean, pe care părinţii tăi l-au plăcut mai mult decât pe tine? Sau prima ta experienţă sexuală a fost cu un moldovean care nu te-a sunat după ce te-a deflorat? Te crezi superior pentru că eşti bucureştean, pentru că eşti rocker sau pentru că lucrezi la un radio pe care nu-l ascultă nimeni? Pun pariu ca serverul vostru nu va fi niciodată virusat, pentru că şi un virus are mândria lui. Că eşti plin de frustrări, am observat din blogul tău. Ştii că toţi cădem pe spate când îţi citim aventurile inegalabile de la locul de muncă, condimentate cu fotografii mai mult decât senzaţionale. Dar las-o mai moale, pentru că unii dintre noi stau cam prost cu inima şi s-ar putea să nu suporte atâtea vedetisme. Poate în lumea ta imaginară toţi te admiră, femeile te doresc arzând în flăcări ca Anna Lesko, iar părinţii îşi botează copiii cu numele tău, în speranţa că vor ajunge ca tine. Dar în viaţa reală, ai demonstrat că ai un IQ negativ, ce tinde spre minus infinit. Iar asta plus nivelul de penibilitate de care dai dovadă reprezintă combinaţia letală. Dacă ar fi să-ţi fac un scurt portret psihologic (atât cât îmi permite mintea mea de moldovean incult), aş spune că ai mai multe frustrări decât travestitul Naomy. Bănuiesc că toată viaţa ai fost retras, fără prea mulţi prieteni (în afară de un câine şi un prieten imaginar). Oamenii răi te ignorau de parcă ai fi fost invizibil, fără să le pese de amarnica suferinţă pe care ţi-o provocau. În mintea ta bolnavă (pardon, genială) ţi-ai jurat că va veni vremea când vei deveni cineva, si toţi vor regreta faptul că te-au rănit. Iar acea vreme a venit în momentul în care te-ai angajat la radio. Acum e clipa răzbunării tale, când trebuie să le arăţi celorlalţi cât de sus ai ajuns. Lasă-i să sufere cum ai suferit şi tu, pentru că nu vor ajunge niciodata atât de sus ca tine… Din fericire… Asta aş spune despre tine dacă mi-ar permite mintea mea îngustă de moldovean. 😉

Sincer să fiu, am observat că în Bucureşti există mai mulţi ţărani decât în orice altă localitate din ţară. Dacă aş gândi ca tine, aş considera (pe bună dreptate) Bucureştiul un sat mai mare. Dar din fericire, cei 7 ani de acasă nu-mi permit să-i bag pe toţi în aceeaşi oală. Ar fi nedreaptă pentru ei alăturarea cu tine. Oricum, eşti dovada vie că Darwin nu avea dreptate. Oamenii nu se trag din maimuţe, ci unii dintre ei involuează în primate.

PS: Nu mai critica greşelile gramaticale ale lui Spawn. Din câte văd eu, pare că omul a uitat mai multe decât ai putea tu învăţa vreodată. Dacă în gimnaziu ai cam lipsit de la orele de română, învaţă de la cei care au frecventat şcoala.
PS2: Nici n-ai idee câtă fericire mi-a inundat sufletul, datorită onoarei de a lăsa câteva cuvinte pe pagina ta. Ţi-aş cere un autograf, dar mai aştept până termini de studiat Abecedarul.

Dacă nu v-a convins ce e mai sus de caracterul lui Goofy, va mai spun că acesta se laudă că a făcut gimnastică în copilărie. Citez: „aşa cum face orice băiat normal”. Lucru care mă face să cred că am crescut într-un mod extrem de anormal, ţinând cont că n-am fost atras niciodată de activităţi feminine. În plus, omul are ceva şi cu inginerii, pe care îi consideră mai proşti decât blondele sau poliţiştii. Chiar se laudă într-un post că mama lui şi-a dorit să-l facă inginer, dar din fericire el a fost mai deştept şi a ajuns la radio. Într-adevăr, mare noroc… Nici nu vreau să-mi imaginez în ce mod ar fi putut fi afectată economia României cu un asemenea inginer. Şi nu în ultimul rând, trebuie să menţionez că există câteva voci care susţin că domnul Cartoon Network ar fi un mândru reprezentant al Comunităţii Gay… Încerc să nu comentez preferinţele sale sexuale, deşi nu pot spune că nu mă aşteptam la asta.

Concluzia e mai mult decât simplă. Laurenţiu State nu e decât un alt distrus ce se crede superior doar pentru că locuieşte în Capitală, cu un vid absolut ce îi umple spaţiul dintre urechi, primul om din istoria omenirii care a reuşit performanţa de a fi respins de o gonflabilă. Iar dacă ţinem cont de faptul că până şi un prezervativ i-ar cere taxă de protecţie, chiar nu mai rămâne nimic de spus.

PS: Laurenţiule, ştiu că ai să citeşti asta, oricât de greu ţi-ar fi (încearcă să urmăreşti rândurile cu degetul pe monitor). Aşa că te întreb un singur lucru: ştii de ce au moldovenii steaguri în faţa caselor? Pentru că li se fâlfâie de cei ca tine. Roagă-te să nu cunoşti vreodată un moldovean faţă în faţă, că sigur îţi va demonstra de ce îţi este superior din toate punctele de vedere.

Ce-şi doresc şi ce primesc vedetele de Crăciun

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on 24 decembrie, 2007 by Claudiu-Gilian Chircu

Ce îşi doreşte Dan Diaconescu: încă 50 de milioane de români care să-i urmărească emisiunea
Ce îi aduce Moşul: o amendă de la C.N.A.
Ce îşi doreşte Luis Lazarus: pe Elodia
Ce îi aduce Moşul: tot o amendă de la C.N.A.
Ce îşi doreşte Gigi Becali: să treacă Steaua măcar o dată de grupele Ligii Campionilor
Ce îi aduce Moşul: locul 7 în campionat
Ce îşi doreşte Oana Zăvoranu: buze mai mari
Ce îi aduce Moşul: o botniţă
Ce îşi doreşte Pepe: să fie el bărbatul în casă
Ce îi aduce Moşul: şorţul, mătura, o cârpă de şters praful şi un şut în fund, pentru a avea spor la curăţenie
Ce îşi doreşte Alina Plugaru: titlul de „împărăteasa filmelor porno”
Ce îi aduce Moşul: sifilis
Ce îşi doreşte Simona Sensual: să o aprecieze lumea şi pentru mintea ei
Ce îi aduce Moşul: Abecedarul
Ce îşi doreşte Bănel Nicoliţă: să fie alb
Ce îi aduce Moşul: o găleată cu var lavabil
Ce îşi doreşte Corneliu Vadim Tudor: să devină preşedintele României
Ce îi aduce Moşul: alte pastile plus o cămaşă nouă de forţă
Ce îşi doreşte Traian Băsescu: să râdă şi alţii la glumele lui
Ce îi aduce Moşul: un costum de clovn
Ce îşi doreşte Nikita: un iubit
Ce îi aduce Moşul: un vibrator
Ce îşi doreşte Andreea Marin: Să nu mai prezinte „Surprize, surprize”
Ce îi aduce Moşul: ajutorul de şomaj
Ce îşi doreşte Ştefan Bănică Jr.: să semene şi mai mult cu Elvis
Ce îi aduce Moşul: 2 spectatori la concertele sale
Ce îşi doreşte Adrian Bahmuţeanu: să se căsătorească şi să divorţeze în aceeaşi zi
Ce îi aduce Moşul: un plici peste ochi
Ce îşi doreşte Gregorian Bivolaru: să integreze toţi românii în absolut
Ce îi aduce Moşul: 15 ani de închisoare
Ce îşi doreşte Marius Moga: ca lui Mozart să i se spună „micul Moga”
Ce îi aduce Moşul: alte melodii din care să se „inspire” pentru Eurovision
Ce îşi doreşte Laura Andreşan: politicieni noi la putere, că pe aştia i-a terminat demult
Ce îi aduce Moşul: 100 de euro pentru un număr
Ce îşi doreşte Mihaela Tatu: să fie întotdeauna de 3 ori femeie
Ce îi aduce Moşul: 70 de kilograme în plus
Ce îşi doreşte Adrian Copilu’Minune: să ajungă la pedalele Merţanului său
Ce îi aduce Moşul: pantofi cu tocuri
Ce îşi doreşte Marian Vanghelie: să nu mai fie nevoit să citească niciodată
Ce îi aduce Moşul: două „almanahe” cu multe poze
Ce îşi doreşte Irinel Columbeanu: o soţie mult mai tânără decât Monica
Ce îi aduce Moşul: Viagra
Ce îşi doreşte Monica Columbeanu: un soţ mai bătrân şi mai bogat decât Iri
Ce îi aduce Moşul: încă o clanţă în restaurant

Dispariţie senzaţională

Posted in - Libertatea, - OTV, Aberaţii cu striaţii, Jurnalism de 2 bani din Botswana with tags , , , , , on 17 noiembrie, 2007 by Claudiu-Gilian Chircu

Sub titlul plin de încărcătură lirică, „Miau? Ajutor!!!”, din care reiese cu uşurinţă cascada de emoţii (sau frustrări) ale jurnalistului anonim, Libertatea a publicat azi un articol la fel de senzaţional ca şi faptul că Oanei Zăvoranu i-au apărut coşuri pe fund. Nu vreau să critic acum „profesionalismul” celor care scriu în ziarul bun doar de învelit borcane cu zacuscă, ci să dezleg misterul înaintea celor de la OTV. Citiţi articolul şi descoperiţi mesajul subliminal din spatele cuvintelor alese cu grijă (şi cu mare greutate) de un angajat al publicaţiei folosite pe post de hârtie igienică în mediul rural:

„In Savoyen, Franta, aproape de granita cu Elvetia, pisicile au inceput sa dispara fara urma. Numai in acest an au fost inregistrate cel putin 500 de disparitii. Localnicii, citati de presa, sunt de parere ca micutele feline ajung in laboratoare din Elvetia si sunt supuse la diverse experimente.”

Sunt sigur că mulţi şi-au dat seama de faptul că unicul vinovat pentru această atrocitate este nimeni altul decât poliţistul Cioacă. El este de vină pentru dispariţia pisicilor, aşa cum tot el e vinovat şi de dispariţia Elodiei, a banilor de la FNI şi a lui Bin Laden. După îndelungi investigaţii paralele cu cele ale OTV-ului (şi perpendiculare uneori), am aflat că Cioacă este de vină pentru încălzirea globală, subţierea stratului de ozon şi destrămarea trupei O-Zone. El este de vină pentru apariţia manelelor, a corupţiei în România şi a bolilor cu transmitere sexuală. Din surse foarte sigure am aflat că poliţistul Cioacă este cel care a pornit revoluţia din ’89, a distrus World Trade Center în 2001 şi a aranjat răpirea jurnaliştilor români în Irak. Cioacă a inventat virusul Ebola, bomba atomică şi prezervativele expirate. Spiralele energetice ale celor din MISA nu sunt decât nişte încercări jalnice de protecţie împotriva puterii lui Cioacă (încercări eşuate, ţinând cont că şi Bivolaru a dispărut). Neoficial, se aude că Cioacă ar fi fost angajat de George W. Bush pentru a face toţi musulmanii să dispară.

Triunghiul Bermudelor nu există, e doar locul în care îşi petrece Cioacă vacanţele din când în când. De asemenea, Cioacă a cauzat dispariţia dinozaurilor acum câteva milioane de ani şi a unor planete din sistemul nostru stelar. Din cauza lui au apărut legendele cu vampiri şi filmele din seria „Alien”. Pentru el (ca omagiu) s-au construit piramidele egiptene, Colosul din Rhodos şi turnul Eiffel. La origini, cele 7 minuni ale lumii erau 10, dar a făcut Cioacă să dispară 3, din plictiseală. Cioacă este responsabil pentru dispariţia Atlantidei, deoarece 6 continente i s-au părut prea multe. Atunci când David Copperfield a făcut să dispară Statuia Libertăţii, el a apelat de fapt la serviciile lui Cioacă. Aşa zisele răpiri ale extratereştrilor nu sunt decât opera poliţistului Cioacă. Iar din faptul că de mult timp nu au mai fost semnalate apariţii ale monstrului din Loch Ness şi ale lui Big Foot, deducem cu lejeritate că Cioacă s-a plictisit de ei. La fel şi în cazul OZN-urilor.
Cioacă este prezent şi în Biblie, chiar dacă numele său nu este precizat. Dumnezeu a creat lumea de fapt în 3 zile. Dar cum Cioacă făcea de fiecare dată să dispară orice construia Domnul, Geneza a durat de două ori mai mult. Femeia nu a fost făcută de către Dumnezeu, din coasta bărbatului. Cioacă a realizat acest lucru, atunci când a făcut să dispară cromozomul Y din anumiţi bărbaţi. Cioacă este cel care a convins-o pe Eva să muşte din măr şi tot el l-a covins pe Lucifer să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Potopul nu a fost opera lui Dumnezeu, ci doar una dintre metodele lui Cioacă de a face să dispară toate vieţuitoarele de pe Pământ. Moise nu a despărţit marea în două, ci a făcut Cioacă să dispară apa din acea porţiune. Şi nu în ultimul rând, Iisus nu a înviat din morţi, ci l-a făcut Cioacă să dispară din mormânt după 3 zile.

În concluzie, Cioacă e vinovat pentru tot ce se întâmplă în lume, dacă e să dăm crezare „senzaţionalilor” Diaconescu şi Lazarus (a.k.a. Sculi şi Muldăr de Magheru). Nu cred asta şi n-am s-o cred cel puţin până nu voi afla că, în clasa I, copiii învaţă că „Ana nu mai are mere, pentru că le-a făcut Cioacă să dispară”. Alţii sunt de vină pentru tot ce merge rău în ţara asta, iar OTV-ul ne abate atenţia de la ei prin telenovele cu aruncaţi pe geam, împuşcaţi sau dispăruţi. Lucru perfect logic, dacă ţinem cont de faptul că se apropie alegerile, iar electoratul trebuie să uite pentru câtva timp toate mizeriile făcute de aleşii noştri. Nu-mi pasă dacă Cioacă, poliţistul ajuns inamicul public nr. 1, a omorât-o sau nu pe Elodia. Însă ştiu un singur lucru: dacă ar avea atât de multă putere, Cioacă ar fi făcut OTV-ul să dispară demult.

P.S. 1: Deşi cazul Elodiei este mediatizat excesiv, am căutat o poză cu Cioacă vreo jumătate de oră şi n-am găsit decât una singură. Lucru care mă face să cred că Cioacă a făcut să dispară toate pozele cu el de pe internet (mai puţin asta pe care, probabil, a lăsat-o din amabilitate).

P.S. 2: Cu toate că am teancuri de şosete, dimineaţă nu am putut găsi două care să facă parte din aceeaşi pereche. Cioacă, dacă citeşti asta, să ştii că îmi vreau şosetele înapoi. Şi de data asta vorbesc serios.

Unde este Chuck Norris?

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags , , on 19 august, 2007 by Claudiu-Gilian Chircu

Fac parte dintr-o generaţie care a crescut cu filme de acţiune, alături de Jean-Claude Van Damme, Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone, Bruce Willis, Dolph Lundgren, Chuck Norris, Steven Segal, Jackie Chan, Bruce Lee şi mulţi alţii. Chiar dacă filmele lor nu erau pline de efecte speciale ca acum, iar finalul era întotdeauna previzibil (eroul câştiga de fiecare dată), scenariile erau bine puse la punct iar acţiunea captivantă. Spre deosebire de multe filme de acţiune făcute dupa anul 2000. Cei de peste 20 de ani probabil încă îşi amintesc de Rambo, Rocky, Die Hard, Universal Soldier, Cyborg, Terminator, Predator, Commando, Walker – Texas Ranger sau Delta Force. În schimb, nu ştiu câţi pot să numească 5 filme bune de acţiune făcute în mileniul 3.
Nu vreau să fac acum o comparaţie între filmele anilor 80-90 şi cele de acum. Şi nici să scriu despre toţi cei de mai sus, pentru că ar fi o pierdere groaznică de timp. Vreau să amintesc doar de unul dintre ei, probabil cel mai amuzant. Adică Chuck Norris.
În filmele sale, Norris era întotdeauna serios. Nu cred că l-am văzut vreodată zâmbind, pentru că el nu avea nevoie să zâmbească. Era antrenat să ucidă. Asemenea colegilor săi de breaslă din acea perioadă, Chuck îi bătea pe toţi care îi stăteau în cale fără prea mult efort. Nu conta cu câte sute de inamici se lupta. El îi împuşca pe toţi, iar cei care scăpau de gloanţe se lipeau de pumnii şi picioarele sale. Nimeni nu îl atingea iar inamicii mai bine se sinucideau decât să apară în faţa lui, pentru că oricum nu aveau nicio şansă. Ştiu că e ceva de domeniul ştiinţifico-fantasticului, pentru că niciun om nu poate face aşa ceva în viaţa reală. Dar asta era reţeta filmelor de atunci. Steven Segal îi bătea pe toţi din doar 2 mişcări, fără măcar să transpire sau să primească vreun pumn. Van Damme îşi lua întotdeauna bătaie, pentru ca în final să se enerveze şi să îl facă varză pe cel din faţa lui. Iar Bruce Willis distrugea orice maşină sau clădire în care intra, şi de fiecare dată reuşea să salveze toţi ostatecii. Probabil şi când ducea gunoiul se lăsa cu explozii, ca să se simtă omul bine. Se spune că, iniţial, Willis ar fi trebuit să joace in Titanic, dar producătorii au renunţat la el pentru că i-ar fi salvat pe toţi. Dar, după cum spuneam şi mai devreme, asta era reţeta filmelor de acţiune iar aceştia erau eroii copiilor de atunci.

Problema e că mai toţi cei despre care am amintit la început (mai puţin Bruce Lee, care a murit), încă fac ceva. Schwarzenegger e guvernatorul Californiei. Stallone a lansat acum puţin timp Rocky 6, a fost producătorul unui reallity-show şi pregăteşte Rambo 4 + un film de televiziune. Van Damme face filme prin Europa. Bruce Willis a lansat 2 filme în 2007, a avut roluri secundare în altele 3 şi pregăteşte cel puţin 3 filme pentru următorii 2 ani. Dolph Lundgren va lansa 2 filme anul acesta şi 2 în 2008. Segal şi Jackie Chan, de asemenea, se ocupă în continuare de cinematografie.
Dintre toţi, Chuck Norris pare să fi dispărut. Ştiu că din ianuarie este co-prezentator al unei emisiuni pe Fox News Channel, dar atât. Cum emisiunea nu cred că îi ocupă mult timp, ce face în restul timpului? Unde se ascunde? Pe cine mai bate? Sau pe cine mai împuşcă? Unde este Chuck Norris???

Nu am decât 7 variante de răspuns, deocamdată:

1. Îşi continuă antrenamentele în junglele din Vietnam.

2. Nu ştie nimeni unde e, dar în mod sigur bate pe cineva chiar în acest moment.

3. Joacă în telenovele în America Latină, alături de Gabriela Spanic.
4. Face filme indiene la Bollywood, în locul lui Raj Kapuru (pe care l-a băgat în spital pentru că a îndrăznit să-i ceară un autograf).

5. S-a întors în armată şi se află în Irak, unde poate să împuşte câţi localnici vrea puşca lui.

6. S-a mutat în Pamplona unde oamenii nu mai fug de tauri pe străzi, ci de el.

7. Nu îl poţi găsi pe Chuck Norris. Te găseşte el pe tine.


În concluzie, dacă ştie cineva unde e Chuck Norris acum, să mă anunţe şi pe mine. Apoi să fugă cât mai departe, pentru că Chuck Norris nu ştie de glumă!

Copii, ce-ar fi dacă n-aţi mai traversa niciodată?

Posted in Aberaţii cu striaţii, Telejurnal de (luat la) bord with tags , , , , on 9 iulie, 2007 by Claudiu-Gilian Chircu

Vineri noapte. Întuneric. Strada pustie. Eu – abia plecat de la radio, stând în staţia goală. Cu căştile în urechi şi cu Brooklyn Bounce bătându-mi în timpane mai tare decât vecinul care de două săptămâni îşi pune gresie în fiecare dimineaţă la 7, aşteptam răbdător autobuzul. Bineînţeles că au trecut pe lângă mine toate autobuzele care aveau traseu prin acea zonă (chiar şi unele de pe alte trasee), numai al meu nu. Mi s-a părut că văd şi un tramvai pe lângă mine (deşi nu există linii pentru aşa ceva pe acolo), dar am trecut cu vederea. Mi-am păstrat calmul ştiind că autobuzul meu va apărea cândva. Dacă nu, mersul pe jos face piciorul frumos. Cu puţin noroc, poate chiar pe amândouă.

După vreo 20 de minute de aşteptat, în care mi s-au micşorat dioptriile de la atât privit în zare după autobuz, a apărut în faţa mea o fată. Avea vreo 17-18 ani deşi, după cât de bine apreciez eu vârstele, putea foarte bine să aibă şi 40. Sărind peste aspectul nesemnificativ al vârstei, am observat că fata îmi făcea semne disperate, cu toate că era la un metru de mine. Gesticula puternic şi, considerând că are nevoie de spaţiu pentru a-şi lua zborul, m-am dat puţin în spate. Fata a continuat să gesticuleze şi să dea din buze, ca şi cum ar vorbi cu mine. Partea ciudată e că nu auzeam nimic din ce îmi spunea şi, ca să nu par nesimţit, am încercat să ghicesc ce vrea să-mi spună. De ce oare nu aud nimic decât Brooklyn Bounce??? Aaa… asta era. Mi-am scos căştile din urechi şi am aşteptat să repete ceea ce încerca sărmana să-mi spună de câteva secunde bune.

Cu o voce suavă, de spart borcane, m-a întrebat într-un mod atât de duios, încât am crezut că vrea să mă bată: „Pot să traversez pe aici?”. „Din partea mea, poţi să traversezi pe unde vrei. Nu e strada mea, aşa că nu trebuie să-mi ceri mie voie. Cât timp te fereşti de maşini, nu văd care ar fi problema”, i-am replicat eu. Fata mi-a răspuns cu aceeaşi voce baritonală, de parcă ar fi fumat chiştoace toată noaptea: „Da, dar e poliţia pe partea cealaltă. Eu ce fac?”. M-am uitat pe trotuarul celălalt şi, într-adevăr, erau vreo 5 poliţişti care îşi păzeau maşina. Sau poate făceau trotuarul, nu ştiu exact. Trecerea pentru pietoni era foarte aproape, la vreo 50 de metri de noi. Nu m-am întrebat de ce fata refuză să treacă pe acolo, ci m-am concentrat la dilema ei, de a traversa sau nu pe lângă poliţişti. Brusc, mi-au venit în minte câteva răspunsuri pe care aş fi vrut să i le dau, ca să o scot din ceaţă:

1. Să traverseze fără grijă de vreo 2-3 ori exact prin faţa poliţiştilor, eventual strigându-i „Garcea” (asta ca să fie sigură că o văd).

2. Să se urce pe blocul de alături şi să sară din viteză până pe trotuarul celălalt.

3. Să sape un tunel pe sub stradă, până pe partea cealaltă.

4. Să cheme un taxi care să o ducă pe celălalt trotuar.

5. Să ia un autobuz până la capăt şi înapoi, pentru că la întoarcere are staţia pe trotuarul unde vrea ea să ajungă.

6. Să încerce o săritură cu prăjina peste stradă.

7. Să se ducă acasă să se culce şi să încerce să traverseze a doua zi.

8. Să sune un prieten sau să ceară 50-50.

9. Să cumpere o vocală.

10. Să aştepte pînă se inventează teleportarea.

Deşi oricare dintre aceste răspunsuri ar fi fost, probabil, perfect pentru ea, nu i-am zis decât: „Poate ar fi mai bine să treci pe la zebră”. Foarte fericită, fata a fugit până la trecerea de pietoni, lăsându-mă cu mulţumirea că am rezolvat pentru cineva încă o problemă extrem de dificilă.

Concluzia – nu există. Doar un sfat pentru cei care vor avea în viitor dileme asemănătoare cu cea a fetei respective: copii, ce-ar fi dacă de acum înainte n-aţi mai traversa deloc? Dacă fiecare şi-ar trăi viaţa doar pe trotuarul său, lucrurile ar fi mult mai simple pentru toată lumea. Mai ales pentru sărmanii voştri părinţi.

Şi hormonii virusează neuronii (7) – Forumul revistei Bravo

Posted in Aberaţii cu striaţii, Degeneraţia Facebook with tags , on 7 iulie, 2007 by Claudiu-Gilian Chircu

Tinerii din ziua de azi sunt varză. Bineînţeles că nu toţi, doar cei care fac parte din Degeneraţia Hai Faiv (adică aceia care se uită la doar la UTV şi MTV, citesc doar Bravo sau Cool Girl, ascultă manele la telefoane mobile cât să-i audă toţi, mănâncă doar de la fast-food, îl idolatrizează pe Gigi Becali şi nu ştiu să comunice decât prin messenger). Cu părul făcut ţepi si neaparat un tricou mulat (eventual fără mâneci) sau cu un tricou jegos cu Steaua purtat cu mândrie (încă n-am înţeles de ce), fiecare se crede buricul pământului şi încearcă să iasă în evidenţă, deşi neuronul nu-i permite decât să fie mai penibil ca Zăvoranca la OTV. Nu vreau să scriu acum tot ce nu-mi place la “viitorul României” (Doamne, apără-ne şi păzeşte-ne de aşa ceva!), pentru că e prea mult de scris iar timpul şi spaţiul nu-mi permit. Vreau să mă refer doar la câteva aberaţii pe care le-am găsit mai demult pe forumul revistei Bravo, într-o zi de tristă amintire, când groaznica plictiseală m-a împins la asemenea lucruri necugetate. Am ales doar câteva întrebări puse de câţiva tineri dezorientaţi, dezaxaţi şi pe alocuri dereglaţi. La fiecare întrebare am ataşat căte un răspuns care îmi aparţine, cel mai potrivit pe care l-aş putea găsi pentru astfel de pokemoni.

.

.

.

.

1. rebeldelina: am o intrebare la care sper ca ma veti ajuta, va rog mult… vreau sa stiu, daca sug poola pot ramane insarcinata? am cautat pe net si n-am gasit nimic. poate ma ajutati voi. Va rog frumos, mi-e foarte rusine si nu stiu pe cine sa mai intreb.

Răspuns: Poţi rămâne însărcinată, daca în timpul actului sexual oral faci şi sex normal neprotejat. Adică, mai pe inţelesul tău, dacă atunci când ai un penis în cavitatea bucală, un altul fără prezervativ te penetreză în vagin.

.

2. Cretzofletz: Dak fac dragoste anal pot ramane insarcinata???

Răspuns: Acelaşi răspuns ca la punctul 1, cu menţiunea că se înlocuieşte sexul oral cu cel anal. Mai detaliat, scoţi penisul din gura fetei de mai înainte şi îl introduci în cavitatea ta anală, cu rugămintea de a-l pune de unde l-ai luat după ce termini.

.

3. PaRMa89: “atza” penisului se rupe la primul contact sexual sau se taie pur si simplu cu o foarfeca sau mai stiu eu ce ? Si daca se taie pur si simplu cand ? cum ? de unde ?

Răspuns: Se taie, dar nu cu “foarfeca”. Încearcă cu o drujbă, de preferinţă una cu lama ruginită. Pentru o eficienţă totală, porneşte drujba, închide ochii şi taie fără frică.

.

4. sirena_johy: vroiam sa va intreb daca masturbarea e un pacat…?

Răspuns: Într-adevăr, masturbarea e un păcat. E păcat să o practici cu propria ta mână.

.

5. Baietelu_: este doar cu putin mai mare ca mine si mi-a propus sa facem o partida de sex….ce sa fac sa-i zic ca accept……tipa ii chiar f buna…..baietelu din cj

Răspuns: De ce să accepţi? Nu fi prost, refuz-o. Dacă e bună măr şi ţi-a propus să faceţi sex, în mod sigur are o boală venerică pe care vrea să ţi-o împrumute. Dar dacă totuşi nu ţii cont de sfatul meu şi chiar vrei să o faci cu ea, spune-i fetei că ai SIDA şi că ultima ta dorinţă e să o faci fără prezervativ. Dacă îi spui asta, nu va putea să te refuze. Dar dacă totuşi, prin absurd, nu va accepta, vei avea întotdeauna mâna ta dreaptă (sau stânga, depinde de preferinţe) cu care să te joci cât vrea inimioara ta. Iar propria ta mână e singura în care poţi avea încredere deplină şi singura care ţi se va oferi total şi necondiţionat.

.

6. crazy-flavia: ash vrea sa am o relatzie normala…o relatzie de lunga durata…sunt satula…k dupa maxim 1 luna sa se termine totul….deja sunt plictisita…ma voi gasi cu cel pe care vreau sa am ceva serios?

Răspuns: Nu, cel puţin până nu vei învăţa limba română.

.

7. me4u: Am 15 ani sunt fata ji am prieten de 2 ani akum un an ne-am inceput viata sexuala si pot sa spun ca e f bogata adik o facem aproape zilnic.la fiecare intalnire la el sau la mine.. e normal.??? Ne intelegem f bine ji avem o relatie completa…totusi nu e cam mult sex??? Rasp va rog

Răspuns: În primul rând, cred că ai scris aici doar ca să te lauzi. În al doilea, “şi”, atunci când nu poţi folosi diacritice, se scrie “shi”, nu “ji”. Iar în ultimul rând, nu putem şti dacă e prea mult sex. Depinde cât încape în tine.

.

8. adina_g: stim cu toti ca frisca e una din chestiile romantice …ce ati face cu ea??? Cu ce ati amesteca-o sa fie mai delicioasa si mai excitanta??

Răspuns: Dacă m-ai întreba pe mine, eu aş mânca-o. Dacă l-ai întreba pe tatăl tău, probabil că ar amesteca frişca cu o salată de pumni şi picioare, în timp ce ar regreta faptul că ţi-a cumpărat prăjituri când erai mică.

.

9. chatalin: Cum sa impiedica ejacularea precoce ??? Inca nu am avut un contact sexual si mie frica. Daca am un contact sexual inainte sa_mi satisfac partenera, ce sa fac si cum sa impiedic aceasta situatie ?? Va rog sa ma ajutati pt ca nu stiu la cine sa apelez:(((

Răspuns: Cea mai bună soluţie pentru a împiedica ejacularea precoce e abstinenţa totală. Dacă acest lucru ţi se pare prea greu, înainte de a face ceva cu o persoană vie, încearcă să satisfaci o păpuşă gonflabilă. Nu există riscul de a te face de ruşine din cauza ejaculării precoce, nici riscul de a contacta vreo boală venerică sau riscul de a te părăsi pentru unul cu bani. Iar când vei reuşi să satisfaci gonflabila, poţi încerca şi cu o fiinţă. De preferabil umană.

.

10. katie: a fost cineva de pe aici violat ? stiti pe cineva care a fost violat/a? CUM I-A SCHIMBAT VIATA DACA I-A SCHIMBAT-O IN VRUN FEL….

Răspuns: “Curiozitatea a violat pisica”, spune un proverb american. Aşa că ai grijă ce răspunsuri cauţi, deoarece s-ar putea ca, într-o zi, să afli ce înseamnă un viol pe propria ta p… iele.

.

11. Rodi15: Am o mare problema… Desi am aproape 15 ani mama spune ca sunt prea mica ca s-a port tanga. Eu nu sunt de acord si sufar din cauza asta. As vrea sa stiu voi de la ce varsta purtati tanga si cum i-ati convins pe ai vostri?

Răspuns: Ai dreptate să suferi. Asta e una dintre cele mai importante probleme ale omenirii, mult mai mare decât prostii de genul încălzirea globală, războaiele nucleare sau foametea din Africa. Dacă mama ta nu te lasă să porţi tanga, înseamnă că nu te iubeşte, că vrea să îţi distrugă viaţa şi că este cel mai mare duşman al tău (împreună cu profii care vor neaparat ca tu să termini liceul). Sfatul meu e să te răzbuni pe ea şi să porţi cât mai multe perechi tanga, în acelaşi timp, eventual peste pantaloni sau fustă. Şi aşa viaţa ta va căpăta un sens pe care doar oamenii cu neuroni nu îl pot înţelege.

.

.

.

Concluzia e simplă: folosiţi întotdeauna prezervativul, ca să nu vă treziţi cu aşa ceva pe cap! Pentru că somnul raţiunii naşte întotdeauna monştri…

Temă de nota 10

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fuckultate with tags , , , , , , on 21 iunie, 2007 by Claudiu-Gilian Chircu

Pentru că n-am mai scris nimic de ceva timp, m-am gândit că a venit momentul să o fac. Asta pentru că s-a întâmplat un lucru extraordinar. Cum ce? Am trecut pe la fuckultate, logic. N-o fi ceva prea interesant pentru voi, dar pentru mine e mai senzaţional decât orice emisiune a lui Dan Diaconescu în Direct. Asta pentru că n-am mai fost pe acolo de vreo 2 ani…
Colegii mei nu s-au schimbat prea mult. Johnny e tot negru , Oana e tot nebună, Mirabela tot blondă (mai ales la minte), Cruceanca e tot curvă iar Steluţa poartă în continuare sutiene cu burete. Doar Răzvan a avut curajul să schimbe ceva la el şi s-a tuns, renunţând la ditamai coama. Fie vorba între noi, chiar dacă el spune că a renunţat la păr pentru ca îi era cald, eu cred că l-au tuns hingherii când l-au prins fără bilet în autobuz. Dar rămâne între noi…
Revenind la scopul vizitei mele prin fuckultate, partea şi mai senzaţională e că am dat vreo 4 examene (pe care le-am luat, bineînţeles). Iar cireaşa de pe colivă o constituie faptul că am predat şi o temă, deşi n-am mai facut teme din clasa a opta (Doamne, m-am stricat de tot… ). Profa respectivă ne-a cerut să facem o reclamă la ciocolată. Şi pentru că vroia o idee nouă, ceva ce nu s-a mai văzut, m-am gândit sa îi fac pe plac. După o lungă meditaţie (aproximativ 2 secunde), ideea a apărut. Ciocolată neagră este, maro este, albă este. Verde eu n-am văzut. Şi aşa s-a născut ciocolata cu maryjuana. Bineînţeles că profa a râs când a văzut rezultatul şi m-am lipit de un 10 cu felicitari. Mai bine dădea o bere…
Reclama cu pricina se poate observa deasupra textului. Iar dacă vreun investitor ar vrea să-mi puna ideea în practică şi să scoată pe piaţă ciocolata cu maryjuana (cu riscul de a sta ceva timp după gratii), aştept oferte şi, eventual, numărul de telefon al unui avocat bun.

Mănânc şi plâng…

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags , , , , , , on 11 ianuarie, 2007 by Claudiu-Gilian Chircu

Mănânc şi plâng… Lacrimile îmi curg în şuvoaie, căzând triste în farfuria cu borş de fasole din faţa mea. Le urmăresc fugar cu privirea şi văd chipul tău printre frunzele de leuştean. Oare şi tu mă vezi acum printre frunzele de leuştean din borşul tău de fasole? Mănânc în continuare. Şi iarăşi plâng. Arăt ca o stropitoare, cu lacrimile împrăştiindu-se în toate direcţiile. Mi-e dor de chipul tău dulce şi suav, brăzdat nemilos de cearcăne şi riduri, ca o neprihănită copilă abia ieşită la pensie. De ce ai plecat? Hohotele de plâns mă îneacă, înţepenindu-mi un bob de fasole în gât. Îl scuip simbolic, plin de regrete, ca şi cum o parte din mine tocmai a fost smulsă cu bestialitate. Oare şi tu te îneci cu un bob de fasole în acest moment? Plâng în continuare. De ce a trebuit să pleci? De ce acea minunată făptură a trebuit să se transforme într-o bestie nemiloasă? Şi dacă tot ai plecat, unde naiba te-ai dus doar în papuci şi halat de baie?

Mă opresc din visare pentru o clipă, deoarece nu mai am pâine. Iau o bucată de mămăligă şi reîncep să mănânc. Şi iarăşi plâng. Lacrimile mi-au înceţoşat privirea care cândva se hrănea cu icoana imaginii tale. Rama groasă a ochelarilor opreşte debitul năvalnic al lacrimilor, transformându-mi ochii în două mici acvarii – cu pupile în loc de peştişori. Mi-e dor de tine… Îmi lipseşti mai mult decât ţi-ai putea închipui vreodată. N-am să te uit nicicând… Deodată, un pârâit netrebnic îmi întrerupe şirul gândurilor. Oare ce s-o fi auzit? O fi cumva uşa? Te-ai întors într-adevăr la mine? Dau să mă ridic dar crudul adevăr mă loveşte în moalele capului, dându-mă cu ceafa de colţul mesei. Nu era uşa… Doar fasolea care a început să-şi facă efectul, ieşind înfometată de libertate pe gaura opusă celei pe care a intrat. Oare şi tu scapi gaze atunci când te gândeşti la mine? Sper, din toată inima. Pentru că speranţa e unica alinare a unui suflet zdrobit cu patimă de către o soartă nemiloasă şi necruţătoare. Încătuşat de lanţurile aprige ale agoniei, plâng în continuare. A început să-mi curgă şi nasul de la atâtea bocete. Bineînţeles, tot în farfuria cu borş. Iar am dat cu mucii în fasole… Oare din cauza mea ai plecat? Oi fi spus ceva nelalocul lui? Oi fi făcut ceva în mod eronat, deşi inconştient? Oare iubirea ce mi-o purtai cândva nu e de ajuns pentru a-mi acorda iertarea ta? De ce se întâmplă toate astea? Unde ţi-e sufletul, copilă cu păr bălai? Chiar nu simţi cât mă doare? Nici să plâng nu mai pot, deoarece durerea mi-a secat atât sufletul, cât şi lacrimile. Dar nu şi iubirea mea profundă, de adolescent ce abia descoperă dragostea. Nu mai plâng. Şi nici nu mai mănânc. Iau repede o ceapă, pe care o curăţ cu iuţeală şi încep să o tai mărunt, aşa cum tu mi-ai sfâşiat sufletul. Ceapa îşi face rapid efectul pentru care a fost creată şi lacrimile îmi revin într-o vâltoare candidă de emoţii şi lichide. Îmi amintesc serile cu lună plină, când îmi promiteai că n-ai să mă părăseşti niciodată… De ce mă minţi? De ce mă minţi? Eu ştiu că nu-i ceea ce simţi. Inima mea doar pe tine te vrea…

O serie brutală de bătăi în uşă îmi abate gândul pentru scurt timp de la nefericita-mi existenţă. Din nou sar de pe scaun şi în 3.2 secunde ajung la uşă. Dar nu eşti tu… E doar vecinul de dedesubt pe care l-am inundat cu lacrimile mele. Mă uit în jur şi abia acum realizez ce e în jurul meu. Întregul apartament s-a transformat într-o veritabilă piscină, cu lucrurile plutind în derivă de la o cameră la alta. Întotdeauna ţi-ai dorit o piscină… Acum, când o avem, nu eşti aici să te bucuri de ea… Îmi prezint scuzele vecinului, ignorându-i în acelaşi timp înjurăturile neobrăzate, şi mă întorc în bucătărie. Nimic nu mai e ca înainte… Dau să mă apuc din nou de mâncat dar masa mea arată ca Titanicul după ce s-a lovit de aisberg. Vezi? Nici casa nu poate accepta faptul că ai plecat. Te vreau înapoi. Promit că voi face totul cum vrei tu. Ba chiar voi scoate toată apa din apartament şi voi schimba parchetul umflat. Aş da orice să vii înapoi… Aş da chiar şi zile de la mine, să mai fiu o zi cu tine. Iarăşi plâng… Unde eşti? De ce nu vii când sufletul meu strigă cu disperare numele tău?

Liniştea funerară este curmată brusc de către scărţâitul clanţei. Uşa se deschide plină de speranţă şi… Să fie oare cu putinţă? O, cerule mare, minunea s-a înfăptuit!!! Eşti chiar tu, cu părul despletit aleatoriu şi cu privirea turbată de iubire! Dumnezeu există şi pentru mine! Rugile mi-au fost ascultate iar destinului i s-a făcut milă de mine şi mi te-a redat aşa cum te ştiam! O, ce zi fericită! În mod cert, e cea mai fericită din viaţa mea. Îţi ignor spurcăciunile şi blasfemiile ce îţi ies pe gură şi te strâng puternic în braţe. Am să te ţin la pieptul meu pentru totdeauna şi n-am să te mai las să pleci niciodată! Nu-mi pasă că ai fost să duci gunoiul şi ai lipsit doar 5 minute. De azi înainte, lăsăm gunoiul în casă, iar noi doi vom rămâne veşnic nedespărţiţi. Pentru că sufletul meu e mult prea istovit pentru a trece încă o dată prin aşa ceva. Te iubesc atât de mult! Şi… dacă tot eşti îmbrăcată, nu te duci tu să-mi iei un pachet de ţigări? Şi o sticlă de vin, dacă tot ajungi pe la magazin, deoarece trebuie să sărbătorim faptul că de azi vom fi veşnic nedespărţiţi. Şi să nu uiţi să treci prin piaţă, că nu mai avem nimic de mâncare. Când te întorci, treci pe la colţ dacă poţi şi ia-mi ziarul de azi, că nu ies din casă fără să-mi ştiu horoscopul. Iar după ce ajungi acasă, o să stăm toată ziua îmbrăţişaţi. Imediat după ce termini de făcut mâncare, curăţenie, de spălat, călcat şi cusut. Te iubesc…

Francofilia salvează România

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags , , on 5 octombrie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

Azi dimineaţă, după o emisiune obositoare (în care am încercat să fac un nou record la Solitaire), m-am hotărât, ca de obicei, să plec acasă. Însă, în faţa sediului Pro TV, ce să vezi? O mulţime de copii cu steguleţe, adunaţi în jurul unei scene goale. Pentru că se auzea muzică, am vrut să aflu cine cântă. După îndelungi căutări pe scenă, după scenă, pe lângă şi pe sub scenă, mi-am dat seama că ce se aude e doar playback-ul unuia de pe o casetă piratată. Asta înseamnă că acei copii nu s-au adunat pentru un concert întârziat de 1 iunie. Am întrebat pe cineva ce se întâmplă acolo şi mi s-a spus că se sărbătoresc Zilele Francofiliei. Pardon, cacofoniei. Francofoniei, am vrut să spun. Un lucru ciudat, ţinând cont că în toată ţara s-a cam terminat cu francofilia. Dar nu asta e partea cea mai ciudată. Am uitat să vă spun că, vocea de pe caseta care lălăia în urechile noastre, cânta o melodie în limba italiană. N-am înţeles eu prea bine ce legătură au italienii cu franco-cacofonia dar, probabil că organizatorii ştiu mai bine. Totuşi, măcar din greşeală, ar fi trebuit să încerce şi o melodie în limba franceză. Pentru ca “spectacolul” să fie complet, unii copilaşi s-au îmbrăcat în costume tradiţionale. Româneşti şi arăbeşti. Arătau sărmanii ca nişte terorişti pitici ce încercau un atentat la o paradă gay. Or fi francofone câteva ţări arabe, dar mai potrivit era să-i îmbrace pe copii în costume africane, pentru că acolo au avut francezii cele mai multe colonii. Însă, nici asta nu e treaba mea. Bine, mai erau unii ce purtau costume tradiţionale ţigăneşti, dar cred că ăia nu erau acolo pentru francofonie. Revenind la africani, bine că s-au întors în triburile lor, că mi-au stricat televizorul de râs. Ţin minte că la un buletin de ştiri, un reporter l-a întrebat pe un diplomat dintr-o ţară bananieră ce părere are despre clădirile noastre. Clădiri care nu erau decât nişte banale blocuri din Bucureşti. Respectivul aborigen, al cărui nume nu l-am reţinut (parcă îl chema Hubba-Bubba nu-ştiu-cum), s-a minunat foarte tare şi a declarat că la el în ţară nici peste o mie de ani nu or să apară asemenea clădiri. Doamne fereşte… Unde naiba locuiesc ăia? În copaci? În corturi? Văzându-i uimirea de pe faţă, mă întreb unde or fi fost cazaţi oaspeţii africani. La vreun hotel de lux sau în parcul Herăstrău? Acolo cred că ar fi fost cel mai potrivit. Păi, copaci în care să doarmă sunt destui, lacul e aproape în caz că li se face sete, iar dacă li se face foame, pot vâna liniştiţi turmele de maidanezi. Şi ca să fie tacâmul complet, acelaşi papuaş şi-a dat cu presupusul despre minunea apariţiei respectivelor clădiri. Cică, după părerea lui, Ceauşescu sau Dracula au construit acele blocuri. Or fi clădiri vechi în capitala noastră, dar parcă n-ar rezista ele 600 de ani. Iar Ceauşescu cred că avea alte treburi decât să-şi rupă oasele în încercarea vitează de a construi singur câteva mii de blocuri. Bine că Hubba-Bubba nu a zis că blocurile au apărut la noi printr-o minune, ca un dar din partea zeilor. În fine, cel mai tare a fost preşedintele Gabonului, Omar Bongo. Bingo ăsta le-a cerut consilierilor săi să-i aranjeze o întâlnire cu bunul său prieten, Nicolae Ceauşescu. Aceştia, de frică să nu fie pedepsiţi (a se citi “mâncaţi”) de către preşedintele lor, l-au dus pe Ping-Pong al lor la mormântul Ceauşeştilor ca să se convingă singur că nea Nicu e puţin ocupat. Nu ştiu dacă cererea gibonului (parcă aşa se numesc locuitorii Gabonului) e atât de absurdă. Cum la ei practicile vrăjitoreşti de gen voodoo sunt des întâlnite, probabil că omul a cerut de fapt o şedinţă de spiritism. O fi încercat să comunice în modul ăsta cu Ceauşescu de la el din ţară dar, din cauza conexiunii proaste, a preferat să îl apeleze direct de la sursă. Nu trebuie să fim răi cu săracul Pongo. E atât de uşor să râzi de cineva, decât să încerci să îi înţelegi cultura (fie ea şi de cartofi sau curmale).

Bine că s-a terminat comedia asta numită francofilie (francofonie! ce naiba am?), că ne-am cam săturat de atâta umor negru. Negru din cauza oaspeţilor noştri coborâţi din cocotieri, bineînţeles. De fapt, cred că am înţeles de ce s-au chinuit ai noştri atât să organizeze ceva complet inutil. Se zvoneşte pe mapamond că am fi pe ultimile locuri în lume în ceea ce priveşte nivelul de trai al populaţiei. Chiar şi pe lista neagră a Al-Quaida suntem ultimii. Iar ai noştri au organizat francofilia asta ca să demonstreze tuturor că prin Africa există unii cu mult mai înapoiaţi decât noi. Aşa s-ar explica prezenţa la Bucureşti a triburilor de cercopiteci de pe continentul negru (negru de supărare că noi avem blocuri şi ei nu). Într-adevăr, francofilia salvează România.

În altă ordine de idei, mi-am răpit puţin din timpul dedicat Solitaire-ului ca să cuget la semnificaţia unor cuvinte din dex. Pedofilia este atunci când cineva şi-o trage cu un copil. Zoofilia este atunci când cineva şi-o trage cu un animal. Columbofilia nu este atunci când cineva şi-o trage cu Irinel Columbeanu, deşi ar trebui. Pentru Monica, aşa ceva se numeşte gerontofilie. Sau zoofilie… Ori necrofilie… Printr-o logică chinuită, rezultă că francofilia este acea chestie în care cineva şi-o trage cu unul sau mai mulţi francezi. Înseamnă că fotbaliştii de la Steaua sunt francofili, pentru că francezii de la Olympique Lyon le-au cam tras-o. Sper că vor fi francofili şi cei de la Rapid atunci când vor juca cu Paris St. Germain, dar activi şi nu pasivi ca războinicii lui Becali. Dacă nu, mai organizăm un „sommet” (se spune summit!!!) la care o să îl chemăm pe Bongo şi pe canibalii săi, să ne mănânce bananele. Ştiu că n-are legătură cu fotbalul dar îl facem doar aşa, din plictiseală, ca să vedem cât de tari sunt africanii în limbă (franceză, nu vă gândiţi la prostii). Până atunci, au revoir francofonie, welcome americanofilie!

Odă Monicăi Columbeanu

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags , on 24 iulie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

Să te fut, fir-ai a dracu’,

Printre dinţii încleştaţi.

Tu cu mă-ta şi cu tac’tu

Sunteţi nişte retardaţi.


Să-ţi iau pizda la frecat

Că mănânci mereu câcat.

Să îţi iau tot neamu-n pulă,

Poate-aşa vei fi sătulă.


Să-ţi sparg buca pe la spate

Să te am mereu aproape.

Să te fut în cur prin gât

Ca să îmi ţii de urât.


Să-ţi dau muie la mişto

Când îmi baţi vreun apropo.

Să îţi crăp capul de masă

Că eşti urâtă şi grasă.


Noaptea umbli după pulă,

Ziua eşti tot mai fudulă.

Dacă tu crezi că îmi pasă

Să vezi ce ţi-o iei acasă.


O să te-nchid iar în baie

Că nu mă mai lingi la coaie.

Şi-am să-ţi ciuruiesc lindicu’

Că-i faci labă lu’ bunicu’.


Am să-ţi torn spirt în găoază

Să-ţi simt curul cum vibrează.

Am să-ţi frec rozeta bine

Ca să-ţi fie dor de mine.


Cred că mâine o să plouă

Că mi-ai dat cu barba-n ouă

Aseară când mi-ai supt pula

Ca să nu-ţi mai pută gura.


Ia-mă-n braţe pe furiş

Când mă cac sau când mă piş,

Suge-mi pula din cotor

Să mă simt aviator.


Ştiu că-ţi place când te bat

Şi te pun să dormi sub pat.

Deşi n-am vrut să-ţi fac nimic

Dami-ai cu fruntea-n buric.

Steaua mondială

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fotbal, Showbiz la kilogram with tags , on 27 iunie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

La mijlocul Campionatului Mondial de fotbal, Steaua Bucureşti se pregăteşte să dea lovitura în materie de transferuri. După cum a declarat acum puţin timp, Gigi Becali este cu ochii pe caţiva jucători care evoluează la Cupa Mondială. Asta doar pentru că l-au bătut la cap Olăroiu şi Meme Stoica, fiind ştiut faptul că Becali nu vrea străini în echipă. M-am tot gândit care ar putea fi vedetele internaţionale ce ar putea veni la Steaua şi am făcut o listă. Totuşi, ţinând cont de pretenţiile absurde ale lui nea Gigi, sunt mari şansele ca lista să fie complet diferită de preferinţele latifundiarului din Pipera. Iată ce a ieşit:

– CAFU (Brazilia) – prea bătrân

– SERGIO RAMOS (Spania) – prea tânăr

– THIERRY HENRY (Franţa) – prea celebru

– STEVEN GERRARD – prea scump

– RONALDINHO (Brazilia) – prea dinţos

– PETER CROUCH (Anglia) – prea înalt

– ROBERTO CARLOS (Brazilia) – prea scund

– PATRICK VIEIRA (Franţa) – prea negru

– HIDETOSHI NAKATA (Japonia) – prea galben

– RONALDO (Brazilia) – prea gras

– ZLATAN IBRAHIMOVIC (Suedia) – prea slab

– ZINEDINE ZIDANE (Franţa) – prea chel

– PABLO AIMAR (Argentina) – are părul prea mare

– HERNAN CRESPO (Argentina) – prea creţ

– PAVEL NEDVED (Cehia) – prea blond

– PAUL SCHOLES (Anglia) – prea roşcat

– DJIBRIL CISSE (Franţa) – îşi schimbă culoarea părului prea des

– FREDRICK LJUNGBERG (Suedia) – are frizura prea colorată

– JAN KOLLER (Cehia) – prea urât

– ALESSANDRO NESTA (Italia) – prea frumos

– MICHAEL OWEN (Anglia) – prea iubit de poponari

– WAYNE ROONEY (Anglia) – prea pistruiat

– DAVID BECKHAM (Anglia) – prea tatuat

– CRISTIANO RONALDO (Portugalia) – poartă cercei

– DIDIER DROGBA (Coasta de Fildeş) – poartă bentiţă

– FRANCESCO TOTTI (Italia) – nu poartă bentiţă

– LIONEL MESSI (Argentina) – prea accidentat

– FERNANDO TORRES (Spania) – prea sănătos

– ADRIANO (Brazilia) – prea ambiţios

– MICHAEL BALLACK (Germania) – prea tupeist

– ARJEN ROBBEN (Olanda) – prea individualist

– ROBINHO (Brazilia) – prea neexperimentat

– LUIS FIGO (Portugalia) – prea serios

– JAVIER SAVIOLA (Argentina) – împrumutat prea des

– RAUL GONZALES (Spania) – rezervă la naţională

– ALESSANDRO DEL PIERO (Italia) – rezervă la echipa sa de club

– ANDREI ŞEVCENKO (Ucraina) – fost comunist

– RUUD VAN NISTELROOY (Olanda) – are numele prea lung

– DECO (Portugalia) – are numele prea scurt

– JACEK KRZYNOWEK (Polonia) – are numele prea greu de pronunţat

– DIDA (Brazilia) – are nume de fată

– GIANLUIGI BUFFON (Italia) – are nume prea neserios

– RAZAK PIMPONG (Ghana) – are numele prea comic

– KAKA (Brazilia) – are numele prea urât

– DWIGHT YORKE (Trinidad & Tobago) – e dintr-o ţară prea necunoscută

– SAMUEL KUFFOUR (Ghana) – nu crede în Dumnezeu

– MIKAEL ESSIEN (Ghana) – e posibil să provină dintr-un trib de canibali

– HAMAD AL MONTASHARI (Arabia Saudită) – posibil terorist

– MARK VIDUKA (Australia) – a eliminat-o pe Steaua anul acesta

– JUAN RIQUELME (Argentina) – a eliminat-o pe Steaua anul trecut

Aceştia sunt cei 50 de jucători pe care i-aş fi văzut în curtea unei echipe “respectabile” ca Steaua. Dar nea Gigi Becali mi-a demonstrat că se pricepe la fotbal mult mai bine ca mine, şi a hotărât să nu aleagă nici un fotbalist din lista de mai sus, preferând doi jucători complet necunoscuţi: paraguayanul Dante Lopez şi ecuadorianul Valencia. Concluzia? Nu cred că există. Totuşi, ţinând cont de “valoarea” celor două posibile viitoare “achiziţii”, nu înţeleg de Steaua a făcut atâta tam-tam. De ce atâtea laude de sine, batăi în piepturile de luptători ai luminii, declaraţii “filosofice” şi bani împrăştiaţi în toate colţurile Diviziei A? Plus preţuri fantastice de milioane de dolari pe capetele jucătorilor, ori oferte inexistente din străinătate. Nea Gigi, fotbalul e un sport, nu circul poliutic în care vrei să ne bagi pe toţi. Ia-ţi o vacanţă departe de camere TV, microfoane sau reportofoane şi lasă-ne să ne bucurăm de fotbal, atât cât a mai rămas din Campionatul Mondial. Că pe ăsta naţional ni l-ai murdărit de tot…

Primul editorial

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fotbal, Fuckultate, Telejurnal de (luat la) bord with tags , , , on 4 iunie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

De curând, am dat din greşeală peste primul editorial pe care l-am scris vreodată. Pe atunci (23 noiembrie 2004) eram în primul an de facultate, iar o profesoară a vrut să vadă ce e de capul nostru. Ne-a cerut să-i facem câte un articol, iar eu am ales un editorial. Nu ştiam cum se face dar era singurul fel de articol pe care nu îl încercasem. Spre surprinderea mea, i-a plăcut şi profei, dar şi colegilor. Pe vremea aia, cu puţin înainte de alegeri, era încă proaspăt scandalul pe tema Adrian Mutu şi drogurile. Nu ştiu cât de inspirat am fost în alegerea subiectului sau cât am evoluat de la primul editorial până în prezent, dar am să vi-l arăt şi vouă. Din altruism, fireşte, pentru că nu îmi place să păstrez ceva doar pentru mine. Image


Prezentul lui Mutu sau viitorul nostru?

În ultima vreme, s-a tot vorbit despre Mutu. Ziarele şi televiziunile s-au folosit de imaginea lui, transformându-l în cel mai comercial produs, de la inventarea manelei până acum. Nu a existat coadă la medicamente compensate sau înghesuială în autobuz, în care să nu se pomenească numele lui. Mutu în sus, Mutu în jos. Întâi a fost transformat în erou naţional pentru că a venit să joace în echipa naţională, cu riscul de a se certa cu antrenorul său de la Chelsea. Copiii şi-au găsit un nou idol, mai ales pentru faptul că “eroul“ a fost nevoit să renunţe pentru un scurt timp la escapadele nocturne prin cluburile londoneze sau prin paturile vedetelor de mâna a şaptea din România. Ori la citirea operelor lui Dostoievski (sau era Eminescu?), înţelegerea acestora fiind facultativă. Apoi, Mutu a devenit un proscris, din cauza faptului că a fost găsit cu nasul mânjit de ceva alb. Unii (mai puţini, e drept) i-au luat apărarea, compătimindu-l, de parca ei l-au împins să se drogheze (pardon, să se dopeze). Alţii au făcut trimitere la vremurile biblice, aruncând în el cu pietre de mărimea bilelor albe (cu care Adrian este destul de familiarizat) sau de mărimea mingiei de fotbal pe care nu a mai atins-o decât atunci când colegii săi de echipă şutau în tribună. Prea multă publicitate gratuită unuia care nu dădea cu capul în minge de frică să nu-şi strice frezura dată cu toate tipurile de gel şi fixativ. Noroc cu eşecul “tricolorilor“ second-hand în Armenia. Pentru puţin timp, atenţia românilor a fost îndreptată asupra lui nea Puiu cu caşcheta lui cu tot, şi asupra elevilor săi care şi-au demonstrat public (încă o dată) nivelul de cultură, adresând ziariştilor expresii obscene, mai colorate decât curcubeul pe care ni l-a adus Bush Jr. cu ocazia vizitei sale în România. Poate că acesta a fost modul lor de a-l omagia pe proaspătul reales să ocupe Casa Albă (şi încă vreo câteva state arabe, după Afganistan şi Irak).

Cu sau fără nas prăfuit, Mutu este o victimă. Prin el ni s-a distras atenţia de la adevăratele noastre probleme. Corupţia, sărăcia şi minciunile guvernanţilor, în plină campanie electorală, au fost pentru puţin timp uitate. Dacă Mutu ar mai face o boacană până la alegeri, românii ar veni la vot cu inimile pline de înjurături pentru el, şi nu pentru cei care ne conduc. Vinovat de ce ni se întâmplă nu e Mutu, ci noi pentru că ne lăsăm manipulaţi. Viaţa lui pare mai importantă decât a noastră. Dar e mai importantă, oare, decât viitorul copiilor noştri?

Ştire de nota 10???

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fotbal, Fuckultate, Telejurnal de (luat la) bord with tags , , , , on 25 mai, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

Vai de viitorul jurnalismului din România… Aflat azi din greşeală pe la facultate, m-am trezit cu o verificare cât mine de mare. Bine, recunosc, ceva mai mică, dar nu cu mult. După îndelungi cercetări, am aflat că obiectul cu pricina poartă pomposul nume de «Tehnici de Investigare Jurnalistică». Urât nume… Verificarea respectivă a constat într-o ştire pe care a trebuit să o facem în zece minute, ce au ţinut exact juma’ de oră. Subiectul ştirii a fost unul la alegere, fictiv, ca pentru un ziar local. Chiar dacă nu îmi stătea mintea la făcut ştiri, am scris o porcărie pe care, culmea, am luat 10. Nu meritam nici 4 dar… proful să trăiască! Ştiu că în MISA nu sunt acceptaţi decât heterosexualii şi că trimiterea din finalul ştirii e puţin forţată, dar chiar nu aveam chef de gândit la ora aia imposibilă (era vreo 12 fără ceva). În cele ce urmează, vă invit să citiţi aberaţia mea de nota 10 şi să vă rugaţi să nu ajung să scriu vreodată ştiri nici măcar la vreo revistă pentru manelişti.


Antrenorul Stelei – homosexual în MISA?

Mai mulţi jucători ai echipei de fotbal Steaua Bucureşti au depus ieri, la Secţia 3 de Poliţie din capitală, o plângere împotriva antrenorului lor, Cosmin Olăroiu. Acesta este acuzat de hărţuire sexuală de către şapte dintre jucătorii săi, printre care se numără şi doi foşti gălăţeni, Boştină şi Ghionea. Din declaraţiile fotbaliştilor reiese că l-au surprins de multe ori pe Olăroiu privindu-i în timp ce făceau duş sau se schimbau în vestiar. Ba mai mult, se pare că antrenorul a îndrăznit să-şi mângăie adeseori elevii, sub pretextul încurajării lor, în urma prestaţiilor sportive. În plus, surse din interiorul clubului Steaua susţin că Olăroiu ar face parte din organizaţia yoghină MISA, el aplicând şi la antrenamente tactica spiralei energetice defensive. Cosmin Olăroiu a refuzat să comenteze acuzaţiile ce i se aduc. În schimb, patronul Stelei, Gigi Becali, a declarat că acest scandal nu este decât un joc politic murdar, menit să mânjească atât imaginea echipei campioane, cât şi pe cea a partidului pe care îl conduce. În zilele următoare, ziarul nostru vă va prezenta dedesubturile poveştii, declaraţii ale unor persoane din anturajul lui Olăroiu, precum şi un interviu în exclusivitate cu M.M. Stoica, presupusul amant al antrenorului Stelei.

Steaua jos răsare

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fotbal, Showbiz la kilogram with tags , , , , on 28 aprilie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

Mare meci aseară! Mare porcărie, am vrut să spun. În meciul Olăroiu vs. Steaua, a câştigat Middlesbrough. De fapt, nici nu ştiu dacă a fost meci ăla, că părea mai mult un amestec dintre un desen animat şi o comedie de groază. De ce? Simplu. Steliştii au părut aseară că au venit la preselecţia pentru „Ciao, Darwin”, nu la o semifinală de Cupa UEFA. Au fost un fel de „Cascadorii râsului”, nu campionii României la fotbal. Rezumatul meciului e simplu. După ce au înscris 2 goluri (plus încă unul în meciul tur), jucătorii Stelei s-au retras cu toţii în propriul careu. Sau, cum se spune pe româneşte, s-au băgat cu curu’n poartă. Iar englezii au atacat timp de 75 de minute poarta lui Carlos, reuşind să înscrie de 4 ori şi să se califice în finala de la Eindhoven. Înţeleg că băieţii au vrut să demonstreze că sunt uniţi, dar cu toţii preferam să îi vedem uniţi moral, nu şi fizic. Se îngrămădeau în careul ăla de parcă erau în discotecă, printre puştoaice fugite de acasă. Ce s-a întâmplat cu steliştii, nimeni nu ştie. Dar ipoteze sunt destule. Una ar fi că românii, văzându-se cu un avantaj de 3 goluri, au început să se gândească deja la ce or să facă în Olanda. „Cu ce mă îmbrac? Cum o fi vremea acolo? Să-mi iau haine groase sau subţiri? Cum scap de nevastă-mea? Că am auzit că au ăia multe bordeluri iar asta nu mă lasă să le vizitez. Mi-a zis cineva că în Olanda sunt mulţi poponari. Dacă se dă vreunul la mine, eu ce fac? Dacă stau, nu-i bine. Dacă îl bat, mă dă în judecată deoarece mă cunoaşte pentru că sunt vedetă. Dacă încerc marijuana, care la ăia e legală, se supără nea Gigi? Oare ăia bagă manele în cluburi? Ce-mi cumpăr de acolo ca amintire? Că am auzit că olandezii nu au decât lalele şi mori de vânt. Şi eu cu ce mă îmbrac???” Iar lista cu întrebările ce i-au chinuit pe stelişti ar putea continua. Sau, băieţii s-au îngrămădit în careu ca să nu fie văzuţi cum trimit SMS-uri familiilor. „Mamă, fă-mi bagajul că eu mai întârzii puţin. Pune-mi şi nişte chiloţi curaţi, că sigur o să mă fac de kkt în Olanda.” O altă variantă ar fi că au intrat în grevă, s-au strâns în careul propriu pentru miting şi au refuzat să joace. „Păi e frumos ce face nea Gigi? Îmi dă doar 50.000 de euro? Ce să fac eu cu mărunţişul ăsta? Cred că el nu-şi dă seama cât costă ratele la BMW, construirea vilei, instalarea piscinei, băutura şi ţigările fine, curvele de lux, masa la un restaurant de 5 stele. Iar de cluburi şi cazinouri nici nu mai zic. Asta e batjocură pe faţă! Eu îmi dau viaţa pe teren iar el îşi bate joc de mine. Gata! Grevă până o să am salariul lui Beckham!” Cea mai ştiinţifico-fantastico variantă ar fi că steliştilor li s-a făcut milă de englezi şi i-au lăsat să câştige. Ce şi-ori fi spus la pauză? „Săracii englezi, sunt pe locul 14 în campionat, tocmai au fost eliminaţi din Cupa Angliei. Sunt vai de capul lor şi ar fi păcat să nu le facem o bucurie. Adică, noi avem şanse să luăm campionatul dar ei chiar nimic? Au atâtea vedete şi nu se cade să se facă de râs.” Mulţi au zis că tactica defensivă de turmă a Stelei a fost cauzată de Olăroiu. Dar eu nu cred asta. Probabil, omul a strigat la jucătorii săi să atace, dar ei nu l-au auzit din pricina gălăgiei de pe stadion. În plus, ei ascultau la hands-free Scooter cu „Maria”, aşa că nu aveau nici o şansă să audă altceva. Iar faptul că steliştii şi-au ales ca imn o melodie cu nume de fată nu e o coincidenţă, deoarece au jucat ca nişte femei. Vorba vine că au jucat deoarece numai fotbal nu se cheamă ce au făcut ei acolo. E posibil să fi încercat să îi imite pe cei de la Rapid ce şi-au înregistrat imnul în studio, cu vocile proprii. Şi dacă tot se pregătesc steliştii să se lanseze în muzică, s-or fi gândit să încerce şi play-back-ul, că aşa e la modă. În muzică se mimează cântatul, ei au mimat jocul de fotbal. O altă posibilă variantă pentru faptul că românii s-au adunat în careu ca la şcoală, să se strige prezenţa, ca pe vremea lui Ceauşescu, e faptul că li s-a spus să stea acolo. Le-o fi zis MM Stoica: „Vedeţi linia aia albă din jurul porţii? Nu treceţi de ea că v-o luaţi! Vă arde Zmărăndescu de nu vă vedeţi. Cine trece de linie, primeşte 3 capace şi un picior în cap, ca la K-1.” Era normal ca oamenii să nu depăşească linia, la cât de mare e bodyguard-ul lui Becali… Mai ales că, după meci, un alt bodyguard a bătut o reporteriţă de la Realitatea TV, ce a îndrăznit să îl deranjeze cu o întrebare pe „războinicul luminii”. Nu trebuie acuzat de nimic nici bodyguard-ul, nici Gigi. Steaua a venit în Anglia ca să bată. Dacă n-a reuşit să-i bată pe cei de la Middlesbrough la fotbal, bine că a apărut reporteriţa aia. Steaua s-a ţinut de promisiune şi asta e tot ce ar trebui să conteze. Varianta mea preferată, în care o să cred până la următoarea înfrângere a Stelei, e că ai noştri au pierdut din cauze geografice, nereuşind să se orienteze în spaţiu. Fiind prinşi în vâltoarea euforiei ce îi cuprinsese după marcarea celui de-al doilea gol, nu şi-au dat seama că s-au schimbat porţile la pauză. Asta e! Vreţi să fie atenţi băieţii şi la joc, şi la tabelă, şi la porţi? Cam multe pretenţii… Dacă e să luăm ca adevărată această ipoteză, înseamnă că Steaua a jucat ofensiv, cu toată echipa în atac, în careul advers. Or fi observat ei că englezii atacă aceeaşi poartă ca şi ei dar, ce şi-or fi zis? „Doamne, ce proşti sunt ăştia! Nici nu-şi dau seama că vor să bage mingea în propria lor poartă. Dar noi nu le spunem nimic, o să ne facem că nu ne dăm seama şi profităm de prostia lor. Doamne, câtă prostie!!!” Iar atunci când englezii dădeau câte un gol, ai noştri se bucurau, crezând că a fost autogol. Şi chiar se fereau din calea mingii când adversarii şutau din nou spre poartă. Abia după meci le-a spus cineva că au pierdut iar reacţia lor a fost ceva de genul: „Acum spui?!? Nu puteai să zici mai devreme? Noi am crezut că se schimbă porţile cu altele mai bune, că ălea păreau cam uzate. Nu e vina noastră că nu am fost anunţaţi că se schimbă şi direcţia de atac! Doamne, dacă ştiam de la început…” Gigi Becali a oferit cea mai cretină, pardon, sinceră explicaţie: Steaua a pierdut din cauza diavolului. Păi da, a dracului de Olăroiu. Ştiau englezii ce ştiau de nu au vrut să-şi sfinţească stadionul, la fel ca steliştii. De aici putem abera încontinuu. Putem spune că steliştii nu au jucat nimic pentru că au fost posedaţi sau deoarece li s-a făcut magie neagră, puternice ritualuri voodoo din partea lojelor masonice din cadrul UEFA, FIFA, NATO, ONU, KGB şi PSD. A fost o întregă conspiraţie menită să îi înfrângă „războinicului luminii” spiritul de luptător. O conspiraţie la care au participat şi extratereştrii, de la E.T. până la Alien vs. Predator. Nu mai spun că e posibil ca acel careu, al Stelei, să fi fost de fapt o zonă crepusculară, din care nu poţi ieşi decât după ce se aude un semnal secret, fluierul de final al arbitrului. Iar tuşa careului să fi fost un puternic câmp energetic, de care nu se putea trece nici cu tancul. În condiţiile astea, cum să iasă ai noştri de acolo? Încetaţi să-i mai acuzaţi, sunt doar simpli oameni, nu super-eroi. Iar dacă variantele astea nu vă sunt pe plac, încercaţi să credeţi că steliştilor li s-a dat mâncare bogată în fier, ce a fost atras de uriaşii magneţi de sub careul nostru. Nu e normal ca oamenii să nu se poată mişca de acolo? Ultima variantă şi cea mai decentă, e că steliştilor le-a fost ruşine. Cum poţi să te duci la om acasă şi să începi să te plimbi tu pe unde vrei, să îi calci gazonul în picioare? Păi ce, e gazonul lu’ tac’tu? Ei, drăcie! Ar trebui să spunem mersi că Steaua a avut grijă de imaginea noastră, ca popor, făcându-ne să părem în faţa celorlalţi o naţie de oameni respectuoşi, cu mult bun-simţ. Of… Parcă acum sunt mai confuz ca aseară. Tot nu am înţeles de ce ai noştri păreau că joacă handbal, nu fotbal. Adunaţi toţi în semicerc, fără joc la centru. Mă mir că nu au făcut şi câteva henţuri, prinşi în atmosfera jocului. Ar fi frumos ca handbaliştii de la Steaua, care se descurcă în cupele europene, să joace următorul meci în formula 4-4-2, cu doi fundaşi laterali de pătrundere, doi mijlocaşi la închidere, un stopper şi trei vârfuri de atac. Aşa cum fotbaliştii au voie să joace handbal, de ce nu ar avea voie şi handbaliştii să joace fotbal? Doamne, ce meci! Cred că şi cei de la FC Stranierii, din emisiunea „Străini de fotbal” ar fi jucat mai bine decât Steaua. În sezonul următor ar trebui ca aceste 2 echipe să facă schimb de locuri. Stranierii, ca să câştige Cupa UEFA iar Steaua, ca să vadă Bebeluşele Cârcotaşilor de aproape. Aseară, ca să se califice, Steaua ar fi avut nevoie de vreo 4-5 penalty-uri, pe care se le execute de la 3 metri. Iar portarul lor să stea în afara cadrului porţii, într-un picior şi cu mâinile legate la spate. În plus, noi ar fi trebuit să avem o poartă mică, de hochei, iar ei, una de rugby. Şi poate aşa ieşea o calificare în finală. Concluzia partidei de aseară este una singură: steliştii au respectat blazonul familiei Becali şi au jucat ca nişte oi.

Biblia pentru adolescente

Posted in Aberaţii cu striaţii, Poveşti de maltratat copiii, Religia reînţeleasă with tags , , , , , , , , , , on 25 aprilie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

Dacă tot am început să-mi dau cu presupusul despre bibliile moderne, am să aberez azi despre Biblia pentru adolescente. Oricum, îmi pare inutilă cartea asta, ţinând cont că adolescentele din ziua de azi nu ştiu nici măcar cum arată o carte, preferând MTV-ul, messengerul, telenovelele şi revistele de modă. Chiar dacă nu am avut ocazia de a citi această presupusă Biblie, pot să-mi închipui că este scrisă în limbaj internautic, că are poze cu personaje biblice îmbrăcate la modă şi că se distribuie împreună cu un rimel, un prezervativ şi un C.D. cu RBD. Probabil, rezumatul Noului Testament din Biblia pentru adolescente arată cam aşa:



Psalmii RBD


Hi. Asl pls. Acum multzi ani, knd nu se inventasera silicoanele shi epilatul inghinal, a trait un baiat pe nume Iisus. Fata, era asha frumos…Image Avea oki albashtri, parul lung shi umbla aproape dezbrakt. Cred k era rocker. Nu avea El tatuaje shi se imbrak doar cu o krpa kre nici makr nu era d firma, dar makr era asortat. Knd L-a nascut, mama Lui, Maria, era virgina. Doamne, c rushine! Image Sa fie virgina la varsta Ei…Image Cred k prietenul Ei, Iosif, era super-impotent. Lol Image Tatal adevarat al lui Iisus era patron, avea super-multzi bani shi o firma mare. Oare c nr. d tel o fi avand? Image In fine, pt k era iarna, Maria plekse in tabara cu prietenul Ei. Shi tocmai atunci L-a nascut p Iisus intr-un grajd, in loc sa s duk la spital. Fata, n-ash putea… Era asha mizerie acolo, printre animale… Cah! Image Deoarece s spunea k Iisus o sa ajunga preshedintele tuturor oamenilor, la nashterea Lui au venit 3 directori d banci sa-i dea shpaga.Image Da era un tip rau, Irod, kre era primar in orashul ala unde s-a nascut baiatul. A auzit c s-a intamplat shi s-a suparat p Iisus, pt k vroia el shpaga.Image Aia 3 directori trebuiau sa ii plateask lui taxa d protectzie. In plus, Irod vroia sa kndideze shi el la preshedintzie shi s-a gandit sa il rapeask p Iisus k sa-shi elimine concurentza. Mama, c cuvinte shtiu! Image Da Maria cu Iisus shi cu Iosif au intrat intr-un program d protectzie a martorilor, lasandu-l p Irod sa ii kaute k prostul.Image Dak nu i-a trecut fraierului prin kp sa dea un search p Google sau sa-L kaute p Iisus dupa mobil, prin GPRS… Fata, inapoiatzi mai erau aia…Image



Epistola Nataliei Oreiro


Baiatul a crescut, a ajuns VJ la MTV shi kiar a jukt in kteva telenovele. Image A fost DJ intr-un super-club shi apoi a lansat un super-album cu super-muzick d super-petrecere, da nu a avut succes pt k nu shtia sa fak play-back. Lol.Image Insa, visul Lui era sa ajunga un super-actor shi kiar sa kshtige un Oskr. Da tatal Lui, o persoana f. influenta, il tot batea la kp sa kndideze la preshedintzie.Image Baiatul L-a ascultat shi, intr-o zi, a plekt in kmpanie electorala. Shi-a strans o ekipa de 12 pers. cu kre shi-a stabilit platforma electorala. In tzara shi-a gasit multzi sustzinatori, kre s-au hotarat sa-L urmeze.Image Majoritatea erau fani de-ai Lui, pasionatzi d telenovele sau d muzik d petrecere. K sa convinga electoratul sa-L voteze, Iisus a inceput sa vindece oameni. K era shi licentziat in medicina. Dupa c k era frumos, mai era shi deshtept…Image La un moment dat, l-a inviat p 1 kre abia murise. In realitate, ala nu era mort. Doar s prefacea, k sa kpete Iisus mai multa credibilitate.Image Multzi au fost impresionatzi knd Iisus a mers p apa. D fapt, ala era un trukj facut p calc, un efect special la kre s-a folosit un kskdor, k dublura a Lui.Image La un party after-hour, oamenii au ramas fara mankre shi bautura.Image Pt k ishi permitea (avea super-multzi bani tatal Lui), Iisus a facut cinste. A trimis kteva SMS-uri, a dat kteva beep-uri shi imediat a aparut un kmion cu super-multa mankre shi bautura. El le-a turnat alora vin in apa din pahare, k sa le fak shpritz, iar proshtii aia au crezut k le-a transformat apa in vin. Loooool…Image Doamne, ce proshti!Image A mai facut baiatul multe da n-am timp sa va pov acum, k mi-a dat cineva BUZZ p mess.Image Oricum, El era super-cool, nu k fraierii d la mine din shcoala.Image



Evanghelia lui Britney Spears


Intr-o zi a dat peste unii kre arunkau cu pietre intr-o tipa, Maria Magdalena. K asha-s baietzii, rai, nu shtiu dekt sa-shi bata joc d fete.Image Lui Iisus i-a placut d ea, le-a dat shpaga alora k sa plece shi i-a cerut fetei prietenie.Image Loooool… Nu se mai cere prietenie d p vremea lu’ bunik.Image In fine, nu shtiu c a vazut Iisus la aia k era super-urata. Era kraknata, avea celulita, coshuri, sprancenele groase, sutien cu buretzi shi vreo 5-6 kg in plus p coapse.Image Adik, shtiu k ieshise ea Miss da mi-a zis o colega kre a auzit d la o prietena a unei vecine k Magdalena s-a culkt cu tot juriul pt titlul ala.Image Nu era aia pt El, kre era super-cool.Image Da, dak ii nu-i placeau blondele, eu c sa-i fac?Image Uite, fata, cum au noroc unl d pun mana p baietzii buni, iar noua n raman totzi tzaranii kre scuipa p strada, vb urat cu mama shi asculta manele cu vol la maxim…Image In fine, in ultimul orash din turneul electoral, Iisus a intrat klare p o super-motocicleta, shi oamenii L-au primit cu ramuri d maslin.Image Lolic… C sa fak El cu nishte crengi?!?Image La banii Lui, putea sa-shi cumpere paduri intregi.Image In fine, in seara de dinaintea alegerilor, s-a dus cu cei 12 oameni din ekipa Lui intr-un super-club. I-au spus „Cina cea d taina”, pt k au mankt pizza p ascuns, knd toata lumea tzinea post, k se apropia Pashtele.Image Atunci, 1 dintre oamenii lui Iisus s-a gandit sa il tradeze.Image P ala il kema Iuda Iscati… Istari… Irasti… doar Iuda. Pt 30 d mii d euro primitzi d la partidul concurent, tradatorul s-a dus la FBI shi a declarat k Iisus vrea sa fraudeze alegerile.Image Imediat au aparut ktziva agentzi federali kre l-au arestat p Iisus shi L-au dus la observatorul din partea Uniunii Europene, Pilat din Pont.Image Acesta a hotarat sa aiba loc alegeri anticipate shi, printr-o masluire d voturi, a fost ales un necunoscut, Baraba.Image Imediat dupa alegeri, Iuda s-a sinucis d ciuda k a uitat PIN-ul cardului p kre avea cei 30 d mii d euro.Image Lol… C fraier!Image Vazandu-se infrant, Iisus a renuntzat la politik shi s-a concentrat doar asupra meseriei d actor. A acceptat sa joace intr-un film violent in kre a fost biciuit, rastignit, a murit shi a inviat. Replik c i-a adus Oskrul mult-visat a fost una simpla, dar kre a ramas in sufletele tuturor. Knd era rastignit, inainte sa-shi dea duhul le-a spus celor prezentzi doar atat: „brb”. Shi a primit Oskrul pt cea mai buna interpretare.Image Dupa acest succes, fosta Lui ekipa d campanie a plekt in lume sa fak reclama filmului, c a ajuns un blockbuster. Iar la finalul krierei, Iisus s-a mutat la tatal sau kre a ajuns preshedinte shi i-a dat Lui postul de prim-ministru.Image Iar eu inkei aici aceasta poveste super-cool bcz gtg now. Tre sa-mi duc la reparat mp3 player-ul cu DVD, sa merg la solar, sa-mi fac unghiile, sa agatz ceva p mIRC shi sa-i trimit un mail peshtelui meu.Image Va poopacesc dulce shi nu uitatzi sa-mi cumparatzi ultimul album!Image K sa nu mai fiu nevoita sa lucrez la video-chat, unde nu kshtig nik pt k shi-au luat totzi decodor pt private show…Image

Biblia Hip-Hop

Posted in Aberaţii cu striaţii, Poveşti de maltratat copiii, Religia reînţeleasă with tags , , , on 1 aprilie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

Pentru că e Saptămâna Mare, m-am uitat la un documentar despre modificările Bibliei. Cu ocazia asta, am aflat că s-au creat biblii pentru diferite tipuri de oameni, în scopul de a fi înţeleasă Sfânta Scriptură de către toată lumea. Au apărut biblii moderne cum ar fi Biblia pentru copii, Biblia pentru adolescente sau Biblia hip-hop. Mi se pare foarte ciudată toată chestia asta şi chiar mă întreb ce poate fi scris acolo. Probabil, în versiunea modernă, rezumatul Noului Testament pentru rapperi arată cam aşa:

Evanghelia lui 2Pac

What’s up, nigga? Acum ţşpe mii de ani, s-a născut un şmecher pe care îl chema Iisus. Culmea e că ăsta a apărut tocmai de Crăciun. Mă-sa, care trăia în concubinaj cu unu’ Iosif, l-a făcut pe Iisus într-un garaj. Că era şomeră şi n-avea bani de chirie ca să stea măcar într-o garsonieră. Batrân’su lu’ Iisus ăsta era mare baştan. După ce s-a născut băieţaşul, toţi din cartier au zis că o să ajungă mare smardoi, că o să fie şeful lor şi chestii din astea. Mafiotului din zona aia, un bulangiu zis Irod (făcea şmenuri cu droguri şi maşini furate, ducea fetiţe la produs), nu prea i-a convenit. A stat el puţin cu târşa în cur că o să vină unul să-i strice biznisurile, până s-a enervat. Şi-a trimis băieţii prin cartier să-l caute pe Iisus ăsta şi să îl toarne. Dar fraierul şi-a luat ţacă, pentru că pe balaur îl ascunsese mă-sa bine.

Psalmii lui Eminem

Au trecut anii, Iisus crescuse. Se apucase de rap la colţul străzii, pierdea timpul spărgând seminţe în faţa blocului sau jucând barbut cu tovarăşii. Într-o zi, tac’su ăla bun (care nu stătea cu ei că avea o vilă mare undeva sus), l-a chemat pe Iisus să se mute la El. Că are o casă de producţie mare şi îi aranjează un contract. Dar, înainte de asta, trebuia să înceapă un turneu de promovare, prin care să îi facă reclamă bătrânului. Dându-şi seama că asta e şansa lui să se lanseze în muzică, Iisus s-a uşchit de acasă, lasând-o pe mă-sa cu ibovnicul ei. Era normal să se ducă la batrân’su care avea relaţii, decât să moară de foame în cartier. Şi aşa a pornit băiatul în turneu. Cânta şi gangsta dar şi ceva mai spre East-Coast. În versurile lui dădea oamenilor sfaturi dar vorbea şi despre tac’su, ca să îi facă reclamă. Pe drum, Iisus s-a gândit să îşi facă o gaşcă. Pentru că avea papagal, pe unde trecea, mai prostea câte unul. Şi-a ales 12 tovarăşi, restul fiind pe post de săgeţi. Au mers cu ei şi boschetari, şi curve, şi golani, şi drogaţi. Din când în când, Iisus făcea magie. A vindecat mulţi bolânzi care n-aveau bani de spitalizare, ba chiar l-a înviat pe unul care abia crăpase. Când a început să meargă mortăciunea, toţi s-au câcat pe ei. Odată, a mers pe apă. De fapt, el se plimba printr-o băltoacă iar ceilalţi, fiind drogaţi, au crezut că pluteşte pe mare. La un bairam (cu muzică beton, gagici, haleu şi joint-uri), au rămas ăia fără băutură. Au făcut ei cheta dar nu le ajungea nici măcar de un bidon de bere. Iisus l-a sunat repede pe tac’su să îi ajute şi bătrânul le-a trimis băutură şi ceva de crăpelniţă. Cum ăia erau deja beţi, au crezut că fratele lor a făcut iar o magie de au apărut ălea acolo. Cam aşa se distra flăcăul în turneu, până să se mute la tac’su.

Epistola lui 50 Cent

Prin nu ştiu ce cartier, Iisus şi gaşca lui au vazut un grup de bulangii care vroiau să îi ia ciripitul unei gagici, pe care o chema Maria Magdalena. Ziceau că e curvă, că le-a dat boli şi pentru asta vroiau să îi dea în cap cu borduri. Iisus s-a legat de ăia fiindcă pusese ochii pe gagică. A luat-o cu ei şi a făcut-o femeia lui. Într-o seară s-au oprit într-un bar să halească ceva. Se spune că au fost la “Cina cea de taină”, deoarece mâncau blat, ca să nu afle restul găştii. Atunci, unul dintre tovarăşii lui Iisus, Iuda, s-a gândit să îl dea în gât pe ăsta la gardă. Era invidios că lumea îi cerea numai Lui autografe, gagicile îl plăceau pe El cel mai mult. Mare javră… A plecat la cea mai apropiată secţie de poliţie şi l-a turnat pe Iisus că face trafic de droguri, că dă spargeri, că scoate coarde la produs în afară. Gaborii i-au dat lui Iuda 30 de parai pentru informaţie, s-au dus imediat după Iisus, L-au săltat şi L-au dus la şeful de post, unul zis Pilat din Pont. Pentru că jigodiei de Pilat îi era frică de gaşca lui Iisus, a pus oamenii să hotărască pe cine să lase liber. S-a făcut atunci un concert cu televotting, fraierii alegând între El şi un pârnăiaş poreclit Baraba, condamnat pentru jaf, tâlharie şi viol. Fiind rasişti, bulangii l-au votat pe ăla, deoarece Iisus era negru. Şi aşa s-a trezit omul condamnat la moarte. L-au bătut în cuie de o cruce mare dar el a mai făcut o magie şi a înviat după 3 zile. Sifonarul ăla de Iuda s-a spânzurat când şi-a dat seama că şi-o pune urât. Pentru că Iisus ajunsese deja la tac’su, era celebru şi avea un contract bun, tovarăşii Lui au început şi ei turnee prin lume, poate aşa îi va lua pe lângă El. Au început să cânte despre El şi viaţa Lui, iar piesele lor au fost adunate într-o compilaţie de Greatest Hits, disponibilă pe tarabe din 25 decembrie. Cam atât în remixul ăsta, fraţilor. Baftă şi ne mai găsim la o bere!

Grup de o persoană

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags , , , , , , on 14 martie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

Zilele trecute, din lipsă de ocupaţie intelectuală, plictisit de tainele miraculoase ale scobitului în nas, m-am apucat de meditat asupra propriei persoane. Ştiu că am o fire foarte dificilă şi că nu mă înţelege nimeni. De aceea, am încercat să mă înţeleg singur. Astfel am aflat că, din cauza incultului personalităţii foarte dezvoltat, am reuşit performanţa de a forma de unul singur un grup dezorganizat. În mine sălăşluieşte o minusculă comunitate, un fel de gaşcă, trib, gintă sau asociaţie de locatari. Iată pe cine am găsit stabiliţi ilegal în interiorul meu, fără a se trece la întreţinere:

Eu-l interior este un tânăr pensionar, fost miner şi membru PCR pasiv. Îi place să se certe cu tinerii în autobuze, să joace table sau şeptica (singur ori cu alţi pensionari) şi să pişte de fund eleve pe stradă. Nu suportă să stea la cozi, să îi piardă cineva proteza dentară, să facă pipi în ploscă şi să îşi schimbe singur scutecele. Colecţionează reviste pornografice, îşi cheltuieşte toată pensia în cluburile de striptease şi adoră să contrazică pe oricine, doar ca să treacă timpul mai repede. Are căderi de memorie, apă la genunchi (şi-a montat şi apometre), probleme cu prostata, Parkinson şi, din când în când, poate fi văzut vorbind singur într-un dialect necunoscut.

Latura mea feminină este o lesbiană frigidă care ziua lucrează ca femeie de serviciu iar noaptea ca prostituată cu juma’ de normă. A fost Miss Boboc în liceu, este pasionată de muzică, modelling şi dans din buric, îi place să piardă timpul cu prietenele ei la cumpărături sau să se uite la telenovele. A încercat acum câţiva ani să se lanseze în muzică (pentru că nu are talent dar arată bine) şi, uneori, prezintă rubrica Meteo la OTV. Adoră mâncarea de post alb-negru, trezitul la ora 12, revistele demodate de modă şi mersul la coafor. Încă mai crede în Moş Crăciun, este preocupată de problema globalizării maidanezilor din Africa şi are o pasiune ascunsă pentru Monica Anghel. Deşi nu are nicio importanţă, trebuie să menţionez şi faptul că e blondă naturală cu şuviţe verzi-roşcate.

Copilul din mine a fost maltratat de curând de către profesorul său de Religie şi are un mic defect de vorbire. Este obraznic, fuge de la şcoală, chinuie animalele şi împinge babele pe scări. Îi place să se joace la calculator, să se uite la filme cu Van Damme şi să asculte BUG Mafia cu volumul la maximum. Are cercei peste tot, frizură afro-punk (cu o şuviţă rebelă ca a lui Băsescu) şi îşi doreşte să ajungă şomer când va fi mare. Îşi cheltuieşte alocaţia pe băutura şi la poker, îl urăşte pe Ion Dolănescu şi, din câte am auzit, are obiceiul de a trage pe nas praful de pe mobilă.

Animalul din mine este un animal de companie intimă, domestic şi dresat pe jumătate. Are purici, scabie, gripă aviară, puţină turbare şi boala vacii nebune. Nu suportă să poarte botniţă sau lesa, iar timpul liber şi-l petrece în faţa televizorului, la meciuri, consumând pizza, bere şi gârâind ca porcul. Îi place să se tăvălească în propria baliga, să meargă la zoo şi să râdă de animalele închise în cuşti, să călărească tot ce mişcă, să îşi lingă ouăle şi să alerge în jurul cozii sale. Îl excită nespus Ţestoasele Ninja, Flipper şi Fizz. Seamănă puţin cu Big Foot şi cu Alien, dar numai din semiprofil.

Tripla mea personalitate îmi cam dă batăi de cap. Prima este un contabil virgin, fost tocilar în şcoală (învăţa doar ce ştia că nu o să îi folosească), închis în sine, timid şi nesigur pe el. Stă continuu pe chat-uri şi pe site-uri matrimoniale unde speră să agaţe vreun topmodel cu bani. Îi plac desenele animate, ciocolata cu pâine, sucul natural de cartofi pai şi timbrele fără lipici pe ele. Susţine că a fost răpit de extratereştri, crede numai în horoscopul din ziua anterioară şi aşteaptă cu nerăbdare să vină sfârşitul lumii, ca să rămână singur. Face parte din secta „Martorii oculari ai lui Iehova” şi noaptea, când e lună plină, sacrifică 2-3 gândaci de bucătarie într-un ritual cu tente zoofilice. A doua personalitate este un rocker trisexual supărat pe viaţă, care urăşte pe oricine (inclusiv pe el). Are tatuaje peste tot (chiar şi pe unghii), părul lung, legat în 2 cozi asimetrice şi multe lanţuri atârnate de gât. Bea numai votcă amestecată cu ceai de muşeţel, se îmbracă doar în negru (în afară de înmormântări, unde poartă alb sau galben), fumează ţigară după ţigară şi nu renunţă la ochelarii de soare nici măcar când doarme. Deşi este un ateu convins, poate fi văzut sâmbăta cântand în corul bisericii baptiste. Cea de-a treia personalitate este un retardat obez, ce trăieşte de obicei într-o dimensiune paralelă. Are ca pasiuni salivatul în valuri, rostogolitul prin mijlocul străzii, săritura în cap de la geam şi alergatul după pietre. Îi plac beţele de la acadele, guma deja mestecată şi bomboanele de pe colivă. Îi este frică de ciment, scaune cu 3 picioare, lumânări parfumate şi maşini parcate. Nu suportă să fie comparat cu oamenii sănătoşi şi are ca ocupaţie cerşitul pe la pomeni sau prin tramvaie. Îşi doreşte foarte mult ca, în viitorul nu prea îndepărtat, să ajungă terorist şi să bombardeze ungurii.

Piticii de pe creier sunt în număr de 7, precum cei din poveste. Împreună au format un taraf numit „10 negri mititei au luat lăţei”, drept pentru care au ajuns destul de cunoscuţi pe piaţa manelelor. Datorită faptului că sunt mici şi negri, au fost confundaţi adesea cu Adrian Minune. Din această cauză au fondat un fan-club Guţă dar nu se prezintă niciodată la întâlniri. Le place să facă repetiţii numai la ore târzii din noapte şi să se plimbe prin sufragerie cu Merţanul ultimul răcnet, pe care l-au achiziţionat din banii de pe dedicaţii, de la nunţi.

Vocile pe care le aud tot mai des fac galerie, pe rând, tuturor echipelor de fotbal din Divizia A. Adică la un meci ţin cu Steaua, la următorul cu Rapid, şi tot aşa. Ei ar fi paşnici dar, din cauza faptului că şeful galeriei suferă de Sindromul Tourette, toţi ceilalţi îl urmează şi înjură ca în Parlament. Vocile sunt diferite ca tonalitate sau ca intensitate, unele au ecou iar altele nu, dar partea cea mai enervantă e că de multe ori vorbesc lucruri diferite, iar eu nu mai înţeleg nimic. Partea bună e că acoperă manelele piticilor de pe creier, drept pentru care îi las să se certe cu vocea raţiunii când au chef. Recent, am aflat că o voce a fost angajată să apară într-un episod-pilot de teatru radiofonic mut, iar alta să traducă filme porno de pe casete video, în locul Irinei Margareta Nistor.

Demonul care m-a posedat nu e chiar o bestie ci, mai degrabă, un pokemon amărât. E băiat de treabă în sinea lui, deşi nu vrea să recunoască asta. Mă posedă cam o dată la două săptămâni şi nu vine niciodată cu mâna goală. Adică, ori cu o navetă de bere, ori cu nişte snacks-uri, ori cu nişte pungi de seminţe. E foarte urât şi suferă din cauza asta, pentru că nicio femeie nu vrea să se apropie de el. Nici măcar Elton John. A fost un timp amic la cataramă cu Monstrul de sub pat (sau Bau-Bau ori Boogey Man, cum vreţi să îi spuneţi) dar relaţia s-a răcit când pokemonul meu a plecat să joace în The Ring. Partea cea mai enervantă la el e că sună des la linia erotică, ca să sperie fetele de acolo. Iar eu sunt nevoit să achit factura telefonică şi spitalizarea fetelor. Din nu ştiu ce motive îl urăşte de moarte pe Daniel Buzdugan şi, când e nervos, poate fi auzit spunând că o să-i bage odată şi-odată lui Buzdugan telefonul in… cu farsele lui cu tot. Nu încercaţi să aflaţi mai multe despre asta, că nu e recomandabil.

Prietenii mei imaginari sunt în numar de 2. Sunt gemeni siamezi, deşi unul e mai mare ca celălalt cu vreo 3 ani. S-au născut separat dar, pentru că nu aveau încredere unul în altul (îşi furau jucăriile când erau mici), s-au hotărat să se lipească, pentru a se putea ţine sub supraveghere mereu. Deşi sunt împreună tot timpul, fac lucruri separat şi nu prea se întâlnesc. Când unul doarme, celălalt face jogging. Când unul munceşte de noapte, celălalt e de zi. Când unul pleacă în vacanţă la mare, celălalt se duce la munte. Când unul şi-o trage cu vreo gagică, celălalt stă de 6 în faţa blocului. Şi aşa mai departe. Deşi au aproape 30 de ani, se ceartă mai mereu, iar faza asta îmi enervează galeria de voci din cap. Şi încep şi ăia să înjure, piticii să cânte mai tare manele, latura feminină să plângă, ţi pe mine mă iau toate durerile de cap, făcându-mi neuronii să se sinucidă prin tehnici mistice de harakiri. Dar sunt prietenii mei şi ţin la ei, chiar dacă stau pe lânga mine doar când am bani (sau când vine demonul cu berea). Cine n-are prieteni, să-i cumpere pe ai mei…

– Ultimul, dar nu cel din urmă, este îngerul meu păzitor. Este imens, o matahală de 2,10 metri şi 120 de kilograme. Nu consumă niciodată alcool (doar apă sfinţită), nu mănâncă de dulce (doar anafură, colivă şi pască) şi nu înjură niciodată de sfinţi (doar de mamă, tată şi mătuşă). În schimb, bate de rupe tot ce prinde. Câteodată, când se plictiseşte, îl mai foloseşte pe demonul-pokemon ca sac de box. Nu din răutate, pentru că îşi iubeşte aproapele, ci doar ca să se antreneze. Are centura neagră de supărare în full contact, kung fu, wrestling şi break-dance, a făcut parte din legiunea străină şi îşi doreşte foarte mult să lupte în K1. Este expert în arme de foc, apă şi pământ, are un tatuaj pe piept pe care scrie „I love God” şi unul pe spate pe care se poate citi „Vreau la mama”. Cineva mi-a spus că a facut şi câţiva ani de carceră pe vremea comunismului dar, încă nu e nimic dovedit. Se zice că a fost eliberat la Judecata de Apoi pentru că a depus pentru el mărturie cineva de sus…

În mare, toţi cei ce mă locuiesc se înţeleg bine. Sâmbăta se adună cu toţii la o şezătoare iar seara, trag câte un bairam sau o chindie într-un cerc restrâns. Mai ies la câte o bere împreună, la câte un miting, merg la serviciu, fac curăţenie prin mine sau îşi spală rufele murdare în public tot împreuna. Mai rău e când se îmbată. Fac scandal, se iau la bătaie sau îmi înnoadă maţele şi venele. În rest, e un grup apolitic paşnic, de entităţi la locurile lor, ce nu deranjează pe nimeni (în afară de mine).

Cam aşa arată grupul pe care, cu sau fără mândrie, îl formez de unul singur. Sper că aşa se vor lămuri toţi cei ce mă cunosc de ce sunt atât de dificil şi de ce nu sunt răspunzător pentru faptele mele…

Ziua Femeii

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags , , , on 12 martie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

A trecut şi 8 Martie, o zi de care bărbaţii au fugit ca Dracul de Gigi Becali sau ca Daniel@ de lenjerie intimă. A trecut ziua în care ne-am serbat femeile dragi, cheltuind juma’ de salariu pe cadouri pentru mame / soţii / iubite / amante, şi restul pe băutură, pentru a fi în stare să le suportăm o zi întreagă. Se spune că, de ziua lor, toate femeile sunt frumoase. Deşi, uitându-mă prin oraş, am observat că multe au catalogat vorba asta ca fiind doar o superstiţie ce nu merită să fie băgată în seamă… Oricum, se zice că nu femeile-s urate, ci băutura nu-i destulă. Totuşi, în unele cazuri (vezi foto), poţi să-ţi faci ficatul praf, să intri de 3 ori în comă alcoolică şi tot nu poţi găsi frumuseţea în pokemonul din faţa ta, care se auto-intitulează „femeie”. De 8 Martie, femeile au fost libere să facă tot ce şi-au dorit. Iar noi am fost nevoiţi să închidem ochii la cumpărăturile exagerate, vizitele prietenelor feministe exact când începea meciul sau prezenţa amantului în şifonier. O fi fost girantul sau instalatorul? De 8 Martie, bănuiesc că bărbaţii şi-au bătut nevestele mai puţin, dansatoarele la bară au avut voie să facă striptease fără să se dezbrace iar curvele de pe centură au primit bonuri de masă valabile, nu trase la xerox, ca de obicei. Pentru a le arăta cât sunt de importante în acea zi, barbaţii le-au dat voie femeilor să care mai multe sacoşe cu cumpărături, să facă mai multă mâncare şi curăţenie, să spele mai multe rufe (adică şi pe cele curate), să bată mai multe covoare (nu doar câmpii) şi să aibă grijă mai multă de copii (chiar şi de cei ai vecinilor). Iar în timpul berechet care le-a rămas, s-au putut relaxa o zi întreagă cu telenovele, teleshopping şi „De 3 X femeie”. Asta până seara, când bărbaţii au preluat abuziv telecomanda pentru a privi meciul de fotbal, şi le-au gonit la striptease masculin. Cele care nu au avut bani de striptease (sau nu au avut ochelari de soare pentru a-şi masca vânătăile de la ochi) au putut să privească meciul alături de bărbaţii lor, aşteptând… golul. Noi – golul din plasa porţii, ele – fotbalistul care înscrie, fiind ştiut faptul că ăia îşi dau jos tricourile de fiecare dată când marchează. Cu cât mai multe goluri, cu atât mai multe reprize de striptease. Apropo de striptease, în seara de 8 Martie, cele mai norocoase au avut voie să-şi clătească retinele cu dansuri la bară, în care câţiva „masculi feroce”, cu şosete îndesate în chiloţi, şi-au etalat lasciv bronzul artificial şi muschii umflaţi cu tot felul de substanţe interzise. Probabil că, dacă şi-ar fi injectat neuroni în loc de steroizi, băieţii ăia ar fi găsit o metodă mai onorabilă de a face bani. Din câte am auzit, la astfel de „manifestări culturale”, femeile (obişnuite cu burtoşii cheloşi ce le asteaptă acasă), le bagă stripperilor la „ruşinică” bancnote, carduri, numere de telefon, cupoane de pensii, bonuri de masă, carnete de alocaţii, monede, câte un pulover tricotat, câte o farfurie cu mâncare de post… Aşa încât, în curând, sărmanii băieţi vor fi nevoiţi să danseze în izmene în loc de bikini, ca să încapă cât mai multe. Apropo, am auzit că stripperii, din când în când, poartă diferite costumaţii. De cowboy, de avocat, de doctor, de poliţist, etc.. Ce nu înteleg eu e de ce nu se îmbracă ăştia conform meseriilor la modă din România? Adica în politician corupt, ţigan ieşit la ciordit, cerşetor, muncitor necalificat, fotbalist cu 4 clase, cântăreţ de manele, hingher din autobuze, pensionar senil, grevist, miner, vameş care ia şpagă, student repetent, etc…
A trecut 8 Martie, o zi pe care feministele au serbat-o chiar şi pe 9 (de ziua noastră), iar misoginii şi-au dat flori singuri, numai ca să le facă femeilor în ciudă. De Ziua Femeii, bănuiesc că şi travestiţii, poponarii şi hermafrodiţii au sărbătorit faptul că sunt adevărate femele feroce. Până şi latura mea feminină şi-a serbat ziua în cel mai frumos mod posibil. Adică a furat câteva bijuterii din magazine, le-a vândut în talcioc şi, cu banii câştigaţi, mi-a făcut cinste cu câteva bidoane de vin, bere şi rachiu de ţară… Hai noroc şi să ne trăiască (bine) femeile!

Nu toate femeile sunt la fel!

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags on 26 februarie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

Nu cred că există vreun bărbat care să nu fi zis măcar o dată în viaţă că toate femeile sunt la fel. Misoginul din mine tinde să creadă că majoritatea se aseamăna în multe privinţe, că au ceva scris în codul lor genetic care ne face să le asemănăm cu celelalte. Dar că sunt toate la fel, nu cred nici mort. Cel mai bun exemplu e poza de mai sus, unde se vede clar una dintre diferenţele dintre femei. Personal, cu fetele din stânga m-aş încumeta la un menage-a-trois, daca aş şti că nu m-ar castra nevastă-mea. În schimb, cu mutanta din dreapta, m-aş castra singur şi mi-aş da foc, dacă ar încerca să mă atingă. Dar asta e doar umila mea părere, de care nu ţin seama decât eu…

Câte o ştire în neştire

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags , , , , , , on 3 februarie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

Asistenţă la radio. Uf, ce plictiseală… Şi Vintilă e azi mai plictisitor ca niciodată. Ce să fuck 2 ore? Să mă cert iar cu fraieri pe net? Asta am facut şi ieri… Altceva. Cred că o să ma uit prin ştiri, să văd şi eu ce se mai întâmplă în jurul meu. Nu că m-ar interesa, dar plictiseala mă omoară… Ia priviţi ce am găsit, şi minunaţi-vă:

* O româncă stabilită în Ungaria a devenit una dintre cele mai apreciate actriţe de filme XXX. Deşi la 20 de ani îşi dorea să ajungă tehnician dentar, fata s-a îndrăgostit de un producător de filme porno şi a rămas în domeniul ăsta. De fapt, nu e o diferenţă prea mare între un tehnician dentar şi o actriţă de filme porno. Că tot cu gura lucrează. Doar că, dentist fiind, nu-ţi cere nimeni să te speli pe dinţi nici înainte de a-ţi începe lucrul, nici (mai ales) după…

* Drogurile au cam băgat în boală doctorii din Bucureşti. Se aude că au fost descoperiţi mai mulţi copii de 9 ani dependenţi de heroină. În cazul ăsta, în maternităţi, bebeluşii or să ceară tot mai mult lapte praf ca să îl tragă pe nas. Acum se vede diferenţa dintre generaţii. Pe vremuri, copii se jucau cu puţulicile în praf. Acum, se joacă cu nasurile în praf.

* Continuă lupta româno-maidaneză, începută în momentul în care un câine a omorât un japonez. Nu îl condamn pe „criminal” pentru că, zic eu, a fost un fel de auto-apărare. Probabil că dulăul l-a confundat pe japonez cu un chinez (ştiind că ăştia mănâncă maidanezi) şi, de frică, ce şi-o fi zis? Ori eu, ori el. Iar primarul general al Capitalei a hotarât să aducă nu ştiu câţi studenţi straini care să castreze căţeii. Logic că noi, ospitalieri fiind, îi vom primi pe aceştia cu câine şi sare. Sare câinele la beregatele lor, am vrut să zic. Taman acum, când chinezii au decretat că ăsta e anul câinelui, toată lumea vrea să eutanasieze cei mai buni prieteni ai omului. Dar, pe „câinii roşii” de la Dinamo cine îi va aranja? Logic că Steaua, în prima etapă din retur. Deja, steliştii au început să se pregătească pentru meci, şi fotbaliştii, şi rugbyştii, şi hocheiştii bătându-şi (la propriu) adversarii. Totuşi, cum rămâne cu javrele din politică? Pe ăştia cine îi castrează? Serios vorbind, sunt total împotriva eutanasierii maidanezilor. Trebuie omorâţi doar pentru că sunt peste tot, umblă nespălaţi, mănâncă din gunoaie şi atacă oamenii? La fel fac şi ţiganii, dar nu văd pe nimeni vânându-i…

* Două femei din Iaşi s-au prezentat zilele trecute la Spitalul din localitate, deoarece au suferit alergii şi iritaţii cauzate de chiloţii tanga cumpăraţi de la o tarabă. Doctorul care le-a consultat a spus că produsele de acest gen, care sunt mai ieftine, au în componenţă plastic şi fibre sintetice care pot produce afecţiuni grave. Uite, de aia sunt eu de părere că acum, iarna, trebuie purtaţi gogoşarii tradiţionali, lăsat părul să crească… Nu tanga, că se mai irită vreo femeie, o mănâncă în fund şi cine ştie ce prostii mai face.

* Nişte capete luminate din curtea TVR-ului au hotărat să mute „Cerboul de Aur” de la Braşov la Brăila. Întrebat de ce s-a hotărât această schimbare a locaţiei festivalului, şeful cel mare de la Consiliul Judeţean al Brăilei a răspuns: „Pentru că în oraşul nostru sunt multe capre”. Aşa o fi, nu zic nu, dar ce treabă au cerbii cu caprele? E drept că mai stau căprioarele în poziţia cu pricina dar, totuşi, ceva cam scârţâie. Ups, nu scărţâie nimic, doar se aud repetiţiile „artiştilor” români pentru preselecţia „Cerboului”. Oricum, nenea consilier m-a făcut să-mi pun o întrebare: de ce există poziţia „capră”, dar nu şi „căprioară”? Că s-ar putea numi aşa cea în care fata (sau băiatul, depinde de preferinţe) nu mai stă aplecat/ă în unghi drept, ci la 45 de grade.

În încheiere, m-am gândit să fac un cadou părţii masculine a navigatorilor internauţi. Nu mare lucru, doar o poză cu românca ce a înnebunit Europa prin filmele sale XXX. Nu-i aşa că, brusc, poziţia „căprioară” pare o idee excelentă?

45 de lucruri pe care le fac ca să nu-mi mai fie dor de tine…

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags on 11 ianuarie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

– mă uit la televizor.

– aprind televizorul după juma’ de oră.

– sting televizorul că n-am curent de aseară.

– mă plimb prin casă.

– mă întorc de unde am plecat ca să nu mă rătăcesc.

– fac curăţenie.

– până mă hotărăsc de unde să încep, îmi trece cheful.

– mă uit pe geam.

– nu văd nimic, că nu ştiu unde mi-am pus ochelarii.

– fac flotări.

– mă opresc după 3, că deja am obosit.

– fac baie.

– îmi amintesc să pun apă în cadă după ce termin.

– ascult muzică.

– mă cert cu vecinii că e muzica prea tare.

– desenez.

– îmi dau seama că nu ştiu să desenez când floarea mea seamănă cu Predator.

– scriu poezii.

– mai bine mă întorc la desenat Predatori.

– mă apuc de învăţat, că se apropie sesiunea.

– renunţ repede, că n-am nici cursuri, nici cărţi.

– mă uit pe pereţi.

– o las baltă când mi se pare că şi pereţii se uită la mine.

– îmi număr firele de păr.

– mă opresc la breton, că s-ar putea să chelesc până termin.

– iau câinele în braţe.

– încerc să o conving pe mama că nu e ceea ce pare a fi.

– plimb câinele.

– vin înapoi când îmi dau seama că am uitat să-mi pun pantalonii.

– mă întorc după câine când observ că l-am uitat afară.

– citesc Biblia.

– renunţ la ea când ajung la „Să nu preacurviţi!” şi caut Playboy-ul.

– mă joc la calculator.

– ascund tastatura pe care am spart-o de monitor când mi s-a părut că negrii din GTA mă înjură.

– mă duc la cumpărături.

– fug înapoi când îmi dă mama în cap cu prezervativele pe care le-am cumpărat din greşeală, în loc de cartofi.

– joc fotbal singur.

– iau bataie cu 3-0 la penalty-uri şi mă transfer la cealată echipă.

– completez integrame.

– îmi dau seama că numele tău se scrie la fel şi pe orizontal, şi pe vertical.

– plantez flori în grădina din spatele blocului.

– încerc să-mi recuperez adidasul din gura câinelui despre care nu ştiam că păzeşte grădina.

– mă apuc de băut.

– las băutura când realizez că am mai multă apă în vin decât alcool în sânge.

– mă gândesc la tine că oricum nu pot să scap de dor, oricât m-aş chinui…

Program pentru cei care sper să nu mă deranjeze (19 – 25 decembrie 2005)

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags on 18 decembrie, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu

Luni – 19.12.2005

7:00 – trezirea (nu-i nimic, azi mă simt bine)

8:10 – 9:00 – emisiunea „Cafeluţa lu’ Costache” (Pro TV Galaţi – Brăila) (până şi emisiunea începe să-mi placă)

11:30 – 13:10 – curs „Limba engleză contemporană” (Universitate – sala U15) (nu mă duc nici mort)

15:30 – 17:10 – curs „Drept şi etică jurnalistică” (Universitate – U17) (doar n-oi fi tâmpit să apar la cursuri)

17:30 – 19:10 – seminar „Introducere în retorică” (Universitate – sala U17) (nu mai calc la muistul ăsta la seminar în viaţa mea)

.

Marţi – 20.12.2005

7:00 – trezirea (rezist… mai am puţin şi scap)

8:10 – 9:00 – emisiunea „Cafeluţa lu’ Costache” (Pro TV Galaţi – Brăila) (preferam 3 ceasuri rele decât unul de emisiune)

13:30 – 15:10 – curs „Literatura engleză” (Universitate – sala U01) (oare am fost vreodată la cursul ăsta?)

16:00 – 18:00 – asistenţă Bucureşti (Pro fm – Lider fm) (iar stau degeaba. încă mă mai întreb dacă îmi merit salariul…)

18:00 – 22:00 – emisie radio (Pro fm – Lider fm) (sper să nu mă duc acasă iar cu taxiul)

.

Miercuri – 21.12.2005

7:00 – trezirea (îmi caut ochii printre măsele…)

8:10 – 9:00 – emisiunea „Cafeluţa lu’ Costache” (Pro TV Galaţi – Brăila) (no comment… că iar mă enervez)

11:30 – 13:10 – curs „Limba şi cultura engleză” (Universitate – sala U151) (nici nu ştiu cum arată proful. dar chiar nu-s curios!)

15:30 – 17:10 – seminar „Structura limbajului jurnalistic” (Universitate – sala U15) ( Şefa aşteaptă articole pentru revistă. să văd cum o prostesc de data asta…)

.

Joi – 22.12.2005

7:00 – trezirea (cearcăne, ochi roşii… arăt ca Dracula…)

8:10 – 9:00 – emisiunea „Cafeluţa lu’ Costache” (Pro TV Galaţi – Brăila) (Costache, o să-mi fie dor de tine. sau nu…)

9:30 – 11:10 – seminar „Literatura engleză” (Universitate – sala U151) (recuperare… fuck that!)

11:30 – 13:10 – seminar „Literatura engleză” (Universitate – sala U151) (poate iar mă dă afară vaca asta …)

13:30 – 15:10 – educaţie fizică (Sala de sport Puşkin) (hai să fim serioşi… eu şi sportul…)

16:00 – 18:00 – asistenţă Bucureşti (Pro fm – Lider fm) (relaxare totală…)

18:00 – 22:00 – emisie radio (Pro fm – Lider fm) (nici nu simt cum trece timpul când vorbesc cu my baby)

.

Vineri – 23.12.2005

7:00 – trezirea (care dracu’ mi-ai furat cafeaua?)

8:10 – 9:00 – emisiunea „Cafeluţa lu’ Costache” (Pro TV Galaţi – Brăila) (ultima! pentru 2 săptămâni am scăpat!!!)

.

Sâmbătă – 24.12.2005

6:40 – trezirea (asta e ultima oară pe anul ăsta când mă trezesc cu noaptea în cap)

8:00 – 10:00 – emisie radio (Pro fm – Lider fm) (până mă trezesc eu, se termină emisiunea)

10:00 – 12:00 – asistenţă Bucureşti (Pro fm – Lider fm) (încep să mă enerveze ăştia cu topul lor de kkt)

.

Duminică – 25.12.2005

9:00 – trezirea (de ce nu mi-a adus nimic Moş Crăciun?!? că am fost cuminte…)

12:00 – 16:00 – asistenţă Bucureşti (Pro fm – Lider fm) (4 ore de frecat messengerul. cam puţin…)

16:00 – beţie din obişnuinţă (n-am motive să beau. dar dacă trebuie, trebuie)

Program pentru cei care vor să mă deranjeze (5 – 11 decembrie 2005)

Posted in Aberaţii cu striaţii with tags on 4 decembrie, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu

Luni – 5.12.2005

7:00 – trezirea (şi visam atât de frumos… lasă că mai e puţin până vineri)
8:10 – 9:00 – emisiunea „Cafeluţa lu’ Costache” (Pro TV Galaţi – Brăila) (emisiunea asta mă plictiseşte)

9:30 – 11:10 – seminar „Limba engleză contemporană” (Universitate – sala LF3) (de ce trebuie s-o suport pe maimuţa asta de profă?)

11:30 – 13:10 – curs „Limba engleză contemporană” (Universitate – sala U15) (nu cred că mă duc)

15:30 – 17:10 – curs „Drept şi etică jurnalistică” (Universitate – U17) (sigur nu mă duc)

17:30 – 19:10 – seminar „Introducere în retorică” (Universitate – sala U17) (shit! trebuie să mă  duc…)

.

Marţi – 6.12.2005

7:00 – trezirea (sunt curios dacă Moş Nicolae iar îmi fură ghetele…)

8:10 – 9:00 – emisiunea „Cafeluţa lu’ Costache” (Pro TV Galaţi – Brăila) (emisiunea asta face cât 3 ceasuri rele)

13:30 – 15:10 – curs „Literatura engleză” (Universitate – sala U01) (are rost să vin la fuckultate pentru un curs?)

15:30 – 17:10 – curs opţional „Introducere în retorică” (Universitate – sala U01) (n-am cum să mă duc)

16:00 – 18:00 – asistenţă Bucureşti (Pro fm – Lider fm) (somn de voie)

18:00 – 22:00 – emisie radio (Pro fm – Lider fm) (sper să nu mă duc acasă iar cu taxiul)

.

Miercuri – 7.12.2005

7:00 – trezirea (iar ţipă mama. măcar dacă îmi deschidea uşa la baie înainte să mă arunce înăuntru…)

8:10 – 9:00 – emisiunea „Cafeluţa lu’ Costache” (Pro TV Galaţi – Brăila) (începe să-mi placă emisiunea acum, după ce mi-am luat banii)

9:30 – 11:10 – seminar „Tehnici de colectare a informaţiei” (Universitate – sala U07) (proful e mai mic ca mine cu 2 ani… nu mai vin)

11:30 – 13:10 – curs „Limba şi cultura engleză” (Universitate – sala U151) (aş fi venit dar n-am loc)

15:30 – 17:10 – seminar „Structura limbajului jurnalistic” (Universitate – sala U15) (o fi Şefa fată de treabă, dar mai bună e pizza cu bere)

.

Joi – 8.12.2005

7:00 – trezirea (iar cu noaptea în cap? nu mai suport!!!)

8:10 – 9:00 – emisiunea „Cafeluţa lu’ Costache” (Pro TV Galaţi – Brăila) (emisiune de kkt. bine că am scăpat de ea până luni)

9:30 – 11:10 – seminar „Literatura engleză” (Universitate – sala U151) (recuperare… fuck that!)

11:30 – 13:10 – seminar „Literatura engleză” (Universitate – sala U151) (poate nu mă primeşte vaca asta în examen…)

13:30 – 15:10 – educaţie fizică (Sala de sport Puşkin) (n-am fost niciodată. de ce aş începe acum?)

16:00 – 18:00 – asistenţă Bucureşti (Pro fm – Lider fm) (poate nu cade netul şi de data asta…)

18:00 – 22:00 – emisie radio (Pro fm – Lider fm) (încă mai sper să nu mă duc acasă cu taxiul…)

.

Vineri – 9.12.2005

5:00 – trezirea (shit! acum e şi mai rău…)

6:50 – plecare din Galaţi (ura!!! scap de toţi!)

10:30 – sosire în Constanţa (n-am fost niciodată iarna la mare)

11:00 – întalnire cu Vera )

22:00 – party la Ramona (bine ca i-am luat flori că altfel… stăteam pe afară)

.

Sâmbătă – 10.12.2005

8:30 – plecare din Constanţa (urăsc despărţirile…)

11:45 – sosire în Galaţi (iar aici? vreau înapoi…)

10:00 – 12:00 – curs practic „Tehnici de redactare TV” (Express TV) (să se ducă dracu’ la curs că eu vreau să dorm)

.

Duminică – 11.12.2005

7:00 – trezirea (am început să mă obişnuiesc cu ideea că mă transform într-un zombi)

12:00 – 16:00 – asistenţă Bucureşti (Pro fm – Lider fm) (mare noroc am că s-a inventat internetul)

16:00 – beţie de supărare (am motive să beau. vreau în Constanţa…)

La limita imaginaţiei

Posted in Aberaţii cu striaţii, Publicate în ziare, Showbiz la kilogram with tags , , on 2 iulie, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu

– publicat în “Altă Viaţă Magazin” între 11 iunie şi 2 iulie 2005 –

Episodul 1

Într-o dimensiune paralelă, într-un viitor nu foarte îndepărtat, Costi Ioniţă câştigă Eurovisionul cu punctaj maxim. Succesul se datorează faptului că artistul nostru a furat piesele celorlalţi participanţi, rămânând singur în concurs. El primeşte propuneri de colaborare din partea lui Eminem, Britney Spears şi Elton John, aflaţi într-o îngrijorătoare perioadă de declin. Costi refuză toate ofertele, preferând să lucreze cu Liza Minelli, cel mai în vogă sex-simbol al momentului. În România, Marian Vanghelie este ales preşedintele statului. El instaurează rapid dictatura, la cererea poporului.
Oţelul Galaţi câştigă Liga Campionilor, după ce a transferat vedetele Realului din Madrid. Drept urmare, Realul intră în faliment, retrogradând direct în divizia a treia. Dorinel Munteanu se transferă la gruparea spaniolă din milă, pentru a o ajuta, acceptând să fie plătit în lăzi cu capşune. Oţelul câştigă trofeul în urma loviturilor de departajare, în faţa unei echipe de amatori din Islanda. Pentru că a ratat un penalty, Ronaldo este trimis la echipa a doua urmând ca, din toamnă, să joace la juniori. Antrenorul gălăţenilor, Sir Alex Fergusson, îşi dă demisia, considerând că putea face mai mult pentru echipă. Costi câştigă trofeul de la Mamaia, prin aceeaşi metodă ca la Eurovision. Monica Anghel devine Miss România, devansând-o cu mult pe Mihaela Tatu (care, în sfârşit, acceptă să pozeze pentru Playboy). Clasându-se pe ultimul loc, Nicoleta Luciu renunţă la implanturile cu silicon şi se călugăreşte. Serialul „Numai iubirea” primeşte 8 premii Oscar, întrecând „Titanicul”. La festivitatea de premiere, Pepe o părăseşte pe Oana Zăvoranu, făcând public faptul că este îndrăgostit, de 5 ani, de Lucian Viziru. Costi câştigă şi „Cerbul de Aur”, printr-o metodă nouă. Concurenţii îi dau melodiile de bunăvoie, considerând că nu au nici o şansă. În urma acestei victorii, Costi primeşte titlul de „cel mai bun compozitor al tuturor timpurilor”, lăsându-i mult în urmă pe Bach, Mozart şi pe Horia Moculescu. Oţelul îl transferă pe Mutu, dându-i la schimb pe Beckham, Zidane şi Ronaldinho, ultimul venind la Galaţi în urma unui schimb cultural. Datorită ultimelor descoperiri ale tehnicii, lui Benone Sinulescu îi creşte părul. Este supranumit „băiatul cu părul de foc”, apare în mai multe reclame la şampoane şi detergenţi, dar se plictiseşte repede şi se apucă de jurnalism. Într-un târziu, ajunge în Irak şi nu se mai aude nimic de el.

Episodul 2

Într-o lume paralelă, nu cu mult diferită de a noastră, Ion Iliescu renunţă la politică şi înfiinţează o sectă. Gregorian Bivolaru se retrage din MISA şi aderă la noua grupare, fiind impresionat de doctrina „integrării în absolut nimic”. Dalai Lama este refuzat vehement şi declarat „persona non-grata”, pe motiv că vorbeşte engleza mai bine decât guru Ionel. Devenită cea mai importantă putere economico-militară din lume (după ce a tăiat Rusiei raţia de gaze şi electricitate), Basarabia declară război Statelor Unite. SUA capitulează, devenind colonie moldovenească. Pentru a se pune pe bune cu vecinii, România acordă titlul de „cel mai bun grup umoristic” Planetei Moldova. Vacanţa Mare şi Cârcotaşii ies în stradă pentru a protesta, dar sunt arestaţi şi deportaţi în Siberia. Bin Laden iese din ascunzătoare şi încearcă să deturneze un autobuz, dar este prins de „hingheri” şi amendat pentru că nu are bilet. În încercarea disperată de a prezenta controlorilor un abonament expirat, este condamnat la 30 de ani de închisoare. România învinge Brazilia la fotbal şi ajunge în finala Campionatului Mondial, unde este învinsă de Liechtenstein cu 7 la 0. În urma rezultatului umilitor, jucătorii cer să le fie schimbată naţionalitatea. Stelea este singurul care rămâne la echipă, căştigă următoarele două meciuri (în ultimul fiind chiar eliminat din minutul 27), dar se accidentează şi se retrage. Andreea Antonescu şi Andreea Bălan se împacă şi cântă din nou împreună. Proiectul nu are succes din cauza numărului mic de albume vândute: două. Cu toate astea, ele primesc discul de platină şi două cursuri gratuite de canto. Adrian Copilu’ Minune îl dă în judecată pe Michael Jackson, pentru hărţuire. În cele din urmă se împacă şi lansează împreună un album cu muzică de pahar. Michael nu reuşeşte să ajungă la lansare pentru că se dezintegrează pe drum, din vina unui gemuleţ deschis din avion. Oţelul câştigă Supercupa Europei dar meciul se întrerupe în minutul 60 din cauza dispariţiei mingii. În urma acestei victorii, fundaşii Nesta şi Cannavaro fug din Italia şi vin la Galaţi, cerând cu lacrimi în ochi să fie legitimaţi la echipa de la Dunăre. Sunt refuzaţi, în locul lor fiind acceptaţi doi tineri mult mai talentaţi, din Fălticeni şi din Chiraftei. La primul său concert în România, Jennifer Lopez este huiduită şi lovită cu roşii stricate pentru încercarea sa de a face play-back. Umilită, J. Lo se prezintă a doua zi la Palatul Cotroceni, pentru a-i cere scuze preşedintelui României. Bucuroasă că a primit iertarea, ea compune un album cu imnuri pentru ţara noastră, fiind ajutată la versuri de Adrian Păunescu. După 6 luni, cei doi fug împreună în Albania, unde se apucă de agricultură.

Episodul 3

Într-o dimensiune paralelă, Costi Ioniţă câştigă şi premiile MTV la categoriile „cel mai bun solist”, „cea mai bună solistă” şi „cel mai bun grup”. Fizz câştigă la mustaţă premiul pentru „cel mai bun rapper”, făcându-l pe 50 Cent să renunţe la muzică. Organizatorii îşi dau seama că au făcut o greşeală şi îi înmânează trofeul tot lui Costi. Este capturat Yeti în timp ce o agresează pe Andreea Marin. După cercetări amănunţite, omul zăpezilor se dovedeşte a fi Ion Ţiriac. Daniel Buzdugan renunţă la farsele prin telefon din cauza costului facturii telefonice. Rămas pe drumuri, el se angajează la Taraf TV, unde prezintă o emisiune gen „Abracadabra” şi „Marcă înregistrată”. Steven Spielberg îşi doreşte să regizeze „Numai iubirea”, care a ajuns deja la cel de-al 697-lea episod. Cererea sa este respinsă, dar i se oferă un post de cameraman la emisiunea „Monica”. Basarabia cucereşte China, Japonia şi sudul Coreei de Nord. NATO îşi exprimă dorinţa de aderare la Imperiul Moldovean. Jucătorii Oţelului câştigă Cupa Intercontinentală după ce, în timpul meciului, le dispare poarta. Spectatorii dau vina pe arbitraj, iar ai noştri refuză să schimbe terenul la pauză, din superstiţie. Gheorghe Funar este ales cetăţean de onoare al Ungariei. A doua zi este găsit spânzurat în propria locuinţă, înfăşurat în drapelul tricolor. Gică Petrescu renunţă la cântat şi se apucă de box thailandez, după ce, în prealabil, făcuse doi ani de balet şi popice. Intră în circuitul Local Kombat, devine campion al României şi se îndreaptă spre K1. Basarabia cucereşte Irakul, Israelul şi Egiptul. Evreii mută Cetatea Sfântă de la Ierusalim la Chişinău, iar ONU şi UE se pregătesc pentru aderarea la Imperiul Moldovenesc. Will Smith îi ia locul lui Cabral în „Băieţi buni”, după ce acesta din urmă şi-a anunţat dorinţa de a se apuca de hip-hop. După câteva săptămâni, Will este înlocuit de Guţă, din cauza lipsei sale de experienţă. I se oferă, totuşi, un rol secundar în „La bloc” şi o întâlnire cu Loredana Groza. Costi primeşte şi premiul „Grammy” pentru inventarea portativului cu zece note. România îi oferă Steaua de Aur, iar Angelina Jolie îl cere în căsătorie. Costi primeşte medalia, dar respinge oferta, din cauza horoscopului. În K1, Gică Petrescu îl face K.O. pe Tyson din prima rundă. De frică, campionul Bonjaski renunţă la titlu şi fuge în jungla amazoniană. Oţelul câştigă campionatul Italiei, Copa Libertadores şi Supercupa Turciei. Ajuns antrenor la Galaţi, Lăcătuş îl angajează pe Mourinho pe post de traducător. Paraziţii au o revelaţie şi renunţă la rap, abordând muzica bisericească. În scurt timp ajung la Vatican şi ocupă postul de Papă, prin rotaţie. Americanii mută Aria 51 lângă Tiraspol. Saddam reuşeşte să evadeze de acolo, dar se întoarce singur, dându-şi seama că a uitat să stingă lumina la plecare.

Episodul 4

Într-un univers paralel, FIFA şi UEFA aderă la Imperiul Basarabean. Nemaiavând ce câştiga în fotbal, Oţelul se îndreaptă spre alte sporturi, cucerind titlul de campioană mondială la baschet, polo şi biliard. Anda Adam lansează un album cu muzică de meditaţie şi i se dă voie să cânte la un bal al bobocilor, cu condiţia să îşi plătească singură biletul de intrare. Radu Anton Roman şi Mircea Radu prezintă împreună o emisiune ce se numeşte „Dormitorul lui Mircea Radu”. Proiectul are succes, dar cei doi încep să se certe în momentul în care Anton devine preferatul femeilor. Rămas pe drumuri, Busu intră în trupa Flamingo Boys, ajungând în scurt timp gigolo şi actor de filme XXX. Lui Adrian Năstase i se interzice accesul pe teritoriul Scoţiei după ce, la o vânătoare de iepuri, împuşcă din greşeală monstrul din Loch Ness. Este racolat imediat de KGB, dar renunţă în scurt timp, preferând să conducă reţeaua Al-Qaida. Maradona îşi exprimă public regretul că nu a apucat să joace pentru Oţelul. Gălăţenilor li se face milă şi îi oferă un post de băiat de mingi. Costi Ioniţă primeşte titlul de cavaler din partea reginei Marii Britanii, pentru reinventarea muzicii. Carmen Electra este salvată în ultimul moment după ce a înghiţit un tub de pastile, deoarece Costi i-a refuzat cererea în căsătorie. Gică Petrescu devine campion la box şi wrestling în America. Cu toate că i s-au oferit rolurile principale în „Terminator 4”, „Rambo 4” şi „Soldatul universal 4”, el preferă să joace într-un film indian. Daniela Gyorfi se înscrie la Teologie, devine membru CNA şi prezintă o emisiune culturală pe TVR 1, alături de Liviu Guţă. Oţelul îi primeşte înapoi pe Zidane şi pe Ronaldinho, la insistenţele părinţilor acestora. Cătălin Botezatu dă faliment după ce încearcă să creeze haine pentru copiii din Africa. Întors în România, el îşi deschide un magazin cu articole la 38 de mii şi două second-handuri. Datorită vecinătăţii cu Moldova, economia ţării noastre creşte simţitor, leul ajungând să se vândă la negru cu 40 de mii de euro. Dolarul dispare de pe piaţă şi nu mai poate fi întâlnit decât în unele zone din Antarctica şi Noua Guinee. România cumpără Germania şi Franţa pentru a le dărui Basarabiei, în semn de vasalitate. Elvis Presley îşi face apariţia doar pentru a-l felicita pe Costi şi pentru a-i oferi titlul de „regele rock’n’roll-ului”. Modestă din fire, majestatea sa acceptă cu greu, dar îi fură fostului rege toate melodiile, pe care le transformă în manele.