Archive for the Fuckultate Category

Cazuri speciale în care jurnaliștii și-au pierdut viețile

Posted in Fuckultate on 29 Ianuarie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

Journalist-murder

Conform definiției, jurnalistul este câinele de pază al societății. Cel puțin la modul teoretic, dacă în practică majoritatea servesc interesele patronilor lor, care de cele mai multe ori au legătură cu mediul politic. Cu toate astea, meseria de „câine de pază” al societății (ori al patronilor) este una periculoasă, mulți jurnaliști pierzându-și locul de muncă, libertatea sau chiar viața. Conform Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor, în 2012 au fost uciși 67 de ziariști în întreaga lume. Potrivit organizației internaționale pentru apărarea drepturilor omului, Reporteri fără frontiere, acest număr este de 88 de persoane. Aceeași organizație susține că în anul 2013 au fost uciși 71 de jurnaliști. În 2014, 66 și-au pierdut viața, 119 au fost răpiți, iar alți 853 au fost arestați. 139 dintre angajații mass-media au ales să-și părăsească țările iar 1846 au primit amenințări sau au fost atacați. Anul trecut și-au pierdut viața 65 de jurnaliști din întreaga lume, 54 au fost luați ostatici, doi au dispărut fără urmă și 326 au fost reținuți. Și pentru că oamenii reprezintă mai mult decât o serie de cifre scrijelite pe o hârtie, trebuie să analizăm câteva astfel de cazuri.

Probabil cel mai cunoscut caz este cel de la Citește în continuare

Anunțuri

Noțiuni de istoria internetului

Posted in Fuckultate on 22 Ianuarie, 2018 by Claudiu-Gilian Chircu

internet-of-things

Încă de la apariția sa pe această planetă, omul a simțit nevoia să comunice. La început cu cei din apropiere, apoi cu alții aflați la depărtare. Însă transmiterea mesajelor la distanță s-a dovedit a nu fi chiar atât de eficientă pe cât spera omenirea. Se întâmpla ca mesagerul să-și piardă viața sau să se rătăcească, ceea ce întârzia livrarea mesajului destul de mult. Unii reușeau „performanța” de a muri după ce au livrat mesajul, cum a fost mesagerul care a alergat 42 de kilometri pentru a-i anunța pe atenieni că grecii i-au învins pe perși la Maraton. Însă nici acest lucru nu transforma întâmplarea într-una fericită. S-a încercat transmiterea mesajelor cu porumbei dar nici aceștia nu s-au dovedit a fi sută la sută eficienți, ținând cont că unii ajungeau hrană pentru ulii sau chiar pentru oameni. Indienii au născocit metoda transmiterii mesajelor prin fum, ceea ce crea puțină confuzie în cazul incendiilor sau a fumurilor emise de cei care obișnuiau să se delecteze cu pipa păcii. Din fericire, domesticirea calului a permis Citește în continuare

Jurnalistul şi campania electorală

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fuckultate with tags , , on 22 Mai, 2008 by Claudiu-Gilian Chircu

Sunt în ultimul an la Jurnalism şi mă pregătesc pentru licenţă. Pentru că vreau să-mi dau licenţa, mă duc la examene. Pentru că vin la examene, profesorii îmi cer să scriu diferite tâmpenii pe o foaie care n-are nicio vină. Şi pentru că nu interesează pe nimeni aceste lucruri, trebuie neaparat să le împărtăşesc şi celorlalţi. Mai ales deoarece este vorba despre un subiect pe care nu cred că îl voi mai aborda prea curând, adică politica.

La Jurnalism Politic, tema de azi a fost „Jurnalistul şi campania electorală”. Mă interesează politica în aceeaşi măsură în care îi interesează pe politicieni existenţa mea. Dar dacă trebuie, trebuie. Cum la examen n-am putut dezvolta subiectul aşa cum aş fi vrut, îmi permit să fac asta aici, unde eu sunt singurul care mă poate cenzura.

.

.

.

Încă de la început, jurnalistul a fost considerat „câinele de pază al societăţii”. Asta e definiţia lui, aşa îi spun şi eu. Ca orice câine şi jurnalistul poate fi dresat. Poate face giumbuşlucuri, poate lătra la comandă şi poate alerga după băţul aruncat de „stăpân”. Poate sta la locul lui atunci când i se cere şi se gudură atunci când este lăudat. Poate fi cel mai bun prieten al omului sau poate muşca mâna care l-a hrănit. N-o fi muşcând în proverbe câinele care latră, însă jurnalistul le poate face pe amândouă simultan, atunci când este cazul.

În campaniile electorale se văd efectele dresajului. Jurnalistul ori îşi arată colţii, ori dă din coadă cuminte, în aşteptarea ciolanului. Iar ciolanul apare întotdeauna în campaniile electorale. Pentru că se cheltuiesc foarte mulţi bani în astfel de campanii, iar o parte din aceşti bani ajunge la instituţiile de presă. Asta deoarece, pe lângă spaţiul acordat de C.N.A. fiecărui candidat, orice aspirant la o funcţie înaltă îşi cumpără spaţiu de emisie suplimentar.
Acest spaţiu de emisie cumpărat distruge ultima fărâmă de etică din jurnalist. Dacă în emisiunile politice poţi atinge subiecte delicate şi stânjenitoare pentru candidaţi, în emisiunile electorale lucrurile se schimbă. Cel care a cumpărat spaţiul de emisie verifică din timp întrebările jurnalistului sau îi impune anumite subiecte de discuţie, pentru a nu fi deranjat din recitarea promisiunilor de mult ori exagerate, de care suntem sătui cu toţii. Astfel, jurnalistul devine un manechin aruncat în platou doar pentru a zâmbi frumos spre cameră. Principii zero, moralitate zero, profesionalism zero. În schimb, +10 la impresie artistică.
Din orice unghi am privi, jurnalistul a fost, este şi va rămâne un câine. Depinde doar de el dacă este un Cerber al societăţii sau căţelul de companie al celor sus-puşi.

.

.

.
PS: Sper că, după ce se va termina campania electorală, nu va începe cea electanală. Deoarece aş fi nevoit să fug din ţară mai devreme decât mi-am propus.

Temă de nota 10

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fuckultate with tags , , , , , , on 21 Iunie, 2007 by Claudiu-Gilian Chircu

Pentru că n-am mai scris nimic de ceva timp, m-am gândit că a venit momentul să o fac. Asta pentru că s-a întâmplat un lucru extraordinar. Cum ce? Am trecut pe la fuckultate, logic. N-o fi ceva prea interesant pentru voi, dar pentru mine e mai senzaţional decât orice emisiune a lui Dan Diaconescu în Direct. Asta pentru că n-am mai fost pe acolo de vreo 2 ani…
Colegii mei nu s-au schimbat prea mult. Johnny e tot negru , Oana e tot nebună, Mirabela tot blondă (mai ales la minte), Cruceanca e tot curvă iar Steluţa poartă în continuare sutiene cu burete. Doar Răzvan a avut curajul să schimbe ceva la el şi s-a tuns, renunţând la ditamai coama. Fie vorba între noi, chiar dacă el spune că a renunţat la păr pentru ca îi era cald, eu cred că l-au tuns hingherii când l-au prins fără bilet în autobuz. Dar rămâne între noi…
Revenind la scopul vizitei mele prin fuckultate, partea şi mai senzaţională e că am dat vreo 4 examene (pe care le-am luat, bineînţeles). Iar cireaşa de pe colivă o constituie faptul că am predat şi o temă, deşi n-am mai facut teme din clasa a opta (Doamne, m-am stricat de tot… ). Profa respectivă ne-a cerut să facem o reclamă la ciocolată. Şi pentru că vroia o idee nouă, ceva ce nu s-a mai văzut, m-am gândit sa îi fac pe plac. După o lungă meditaţie (aproximativ 2 secunde), ideea a apărut. Ciocolată neagră este, maro este, albă este. Verde eu n-am văzut. Şi aşa s-a născut ciocolata cu maryjuana. Bineînţeles că profa a râs când a văzut rezultatul şi m-am lipit de un 10 cu felicitari. Mai bine dădea o bere…
Reclama cu pricina se poate observa deasupra textului. Iar dacă vreun investitor ar vrea să-mi puna ideea în practică şi să scoată pe piaţă ciocolata cu maryjuana (cu riscul de a sta ceva timp după gratii), aştept oferte şi, eventual, numărul de telefon al unui avocat bun.

Primul editorial

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fotbal, Fuckultate, Telejurnal de (luat la) bord with tags , , , on 4 Iunie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

De curând, am dat din greşeală peste primul editorial pe care l-am scris vreodată. Pe atunci (23 noiembrie 2004) eram în primul an de facultate, iar o profesoară a vrut să vadă ce e de capul nostru. Ne-a cerut să-i facem câte un articol, iar eu am ales un editorial. Nu ştiam cum se face dar era singurul fel de articol pe care nu îl încercasem. Spre surprinderea mea, i-a plăcut şi profei, dar şi colegilor. Pe vremea aia, cu puţin înainte de alegeri, era încă proaspăt scandalul pe tema Adrian Mutu şi drogurile. Nu ştiu cât de inspirat am fost în alegerea subiectului sau cât am evoluat de la primul editorial până în prezent, dar am să vi-l arăt şi vouă. Din altruism, fireşte, pentru că nu îmi place să păstrez ceva doar pentru mine. Image


Prezentul lui Mutu sau viitorul nostru?

În ultima vreme, s-a tot vorbit despre Mutu. Ziarele şi televiziunile s-au folosit de imaginea lui, transformându-l în cel mai comercial produs, de la inventarea manelei până acum. Nu a existat coadă la medicamente compensate sau înghesuială în autobuz, în care să nu se pomenească numele lui. Mutu în sus, Mutu în jos. Întâi a fost transformat în erou naţional pentru că a venit să joace în echipa naţională, cu riscul de a se certa cu antrenorul său de la Chelsea. Copiii şi-au găsit un nou idol, mai ales pentru faptul că “eroul“ a fost nevoit să renunţe pentru un scurt timp la escapadele nocturne prin cluburile londoneze sau prin paturile vedetelor de mâna a şaptea din România. Ori la citirea operelor lui Dostoievski (sau era Eminescu?), înţelegerea acestora fiind facultativă. Apoi, Mutu a devenit un proscris, din cauza faptului că a fost găsit cu nasul mânjit de ceva alb. Unii (mai puţini, e drept) i-au luat apărarea, compătimindu-l, de parca ei l-au împins să se drogheze (pardon, să se dopeze). Alţii au făcut trimitere la vremurile biblice, aruncând în el cu pietre de mărimea bilelor albe (cu care Adrian este destul de familiarizat) sau de mărimea mingiei de fotbal pe care nu a mai atins-o decât atunci când colegii săi de echipă şutau în tribună. Prea multă publicitate gratuită unuia care nu dădea cu capul în minge de frică să nu-şi strice frezura dată cu toate tipurile de gel şi fixativ. Noroc cu eşecul “tricolorilor“ second-hand în Armenia. Pentru puţin timp, atenţia românilor a fost îndreptată asupra lui nea Puiu cu caşcheta lui cu tot, şi asupra elevilor săi care şi-au demonstrat public (încă o dată) nivelul de cultură, adresând ziariştilor expresii obscene, mai colorate decât curcubeul pe care ni l-a adus Bush Jr. cu ocazia vizitei sale în România. Poate că acesta a fost modul lor de a-l omagia pe proaspătul reales să ocupe Casa Albă (şi încă vreo câteva state arabe, după Afganistan şi Irak).

Cu sau fără nas prăfuit, Mutu este o victimă. Prin el ni s-a distras atenţia de la adevăratele noastre probleme. Corupţia, sărăcia şi minciunile guvernanţilor, în plină campanie electorală, au fost pentru puţin timp uitate. Dacă Mutu ar mai face o boacană până la alegeri, românii ar veni la vot cu inimile pline de înjurături pentru el, şi nu pentru cei care ne conduc. Vinovat de ce ni se întâmplă nu e Mutu, ci noi pentru că ne lăsăm manipulaţi. Viaţa lui pare mai importantă decât a noastră. Dar e mai importantă, oare, decât viitorul copiilor noştri?

Ştire de nota 10???

Posted in Aberaţii cu striaţii, Fotbal, Fuckultate, Telejurnal de (luat la) bord with tags , , , , on 25 Mai, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu

Vai de viitorul jurnalismului din România… Aflat azi din greşeală pe la facultate, m-am trezit cu o verificare cât mine de mare. Bine, recunosc, ceva mai mică, dar nu cu mult. După îndelungi cercetări, am aflat că obiectul cu pricina poartă pomposul nume de «Tehnici de Investigare Jurnalistică». Urât nume… Verificarea respectivă a constat într-o ştire pe care a trebuit să o facem în zece minute, ce au ţinut exact juma’ de oră. Subiectul ştirii a fost unul la alegere, fictiv, ca pentru un ziar local. Chiar dacă nu îmi stătea mintea la făcut ştiri, am scris o porcărie pe care, culmea, am luat 10. Nu meritam nici 4 dar… proful să trăiască! Ştiu că în MISA nu sunt acceptaţi decât heterosexualii şi că trimiterea din finalul ştirii e puţin forţată, dar chiar nu aveam chef de gândit la ora aia imposibilă (era vreo 12 fără ceva). În cele ce urmează, vă invit să citiţi aberaţia mea de nota 10 şi să vă rugaţi să nu ajung să scriu vreodată ştiri nici măcar la vreo revistă pentru manelişti.


Antrenorul Stelei – homosexual în MISA?

Mai mulţi jucători ai echipei de fotbal Steaua Bucureşti au depus ieri, la Secţia 3 de Poliţie din capitală, o plângere împotriva antrenorului lor, Cosmin Olăroiu. Acesta este acuzat de hărţuire sexuală de către şapte dintre jucătorii săi, printre care se numără şi doi foşti gălăţeni, Boştină şi Ghionea. Din declaraţiile fotbaliştilor reiese că l-au surprins de multe ori pe Olăroiu privindu-i în timp ce făceau duş sau se schimbau în vestiar. Ba mai mult, se pare că antrenorul a îndrăznit să-şi mângăie adeseori elevii, sub pretextul încurajării lor, în urma prestaţiilor sportive. În plus, surse din interiorul clubului Steaua susţin că Olăroiu ar face parte din organizaţia yoghină MISA, el aplicând şi la antrenamente tactica spiralei energetice defensive. Cosmin Olăroiu a refuzat să comenteze acuzaţiile ce i se aduc. În schimb, patronul Stelei, Gigi Becali, a declarat că acest scandal nu este decât un joc politic murdar, menit să mânjească atât imaginea echipei campioane, cât şi pe cea a partidului pe care îl conduce. În zilele următoare, ziarul nostru vă va prezenta dedesubturile poveştii, declaraţii ale unor persoane din anturajul lui Olăroiu, precum şi un interviu în exclusivitate cu M.M. Stoica, presupusul amant al antrenorului Stelei.

Scenetă înscenată 2 (REBUTUL ETAPEI)

Posted in Fuckultate, Scenete înscenate with tags , , , , on 22 Decembrie, 2004 by Claudiu-Gilian Chircu

(Emisiunea începe cu Mutu în prim-plan care, murdar la nas de praf alb şi cu mâneca suflecată, încearcă să-şi injecteze ceva în venă. Alături de el se află Ioaniţoaia, ce poartă o pereche de ochelari fără lentile dar cu rama groasă, Iordănescu ce ţine strâns în braţe o icoană mare şi Becali – îmbrăcat cu sacou negru, maletă albă, pantaloni de trening şi cruce de preot la gât.. )

Ioaniţoaia: Bună seara doamnelor şi domnilor şi bine aţi venit la o nouă ediţie a Rebutului Etapei. Am alături de mine trei invitaţi de seamă ai fotbalului românesc, şi anume: domnul Gigi Becali, patronul echipei Steaua Bucureşti – hai Craiova! -, domnul Puiu Iordănescu, fostul selecţioner al echipei naţionale şi Adrian Mutu, fost atacant la Chelsea Londra. Ăăă… Adi, suntem în direct.

Mutu (aruncă seringa şi îşi lasă mâneca în jos): În primul rând, vreau să spun că eu nu m-am drogat. Da? Repet, nu m-am drogat.

Ioaniţoaia: Lasă asta, Adi, că nu te-a întrebat nimeni nimic. Nea Puiu, ce e cu icoana asta mare?

Puiu (pupă icoana): Ce-hi-a şi O-lan-da ră-mâ-ne fa-vo-ri-te…

Ioaniţoaia: Nea Puiu, nu vorbeam despre fotbal. Unde sunt celebrele tale iconiţe?

Puiu (pupă icoana): Dom-nul Be-ca-li mi le-a fu-rat că-i tre-bu-iau pen-tru cam-pa-ni-a e-lec-to-ra-la şi i-coa-na a-sta am lu-a-t-o din-tr-o bi-se-ri-că din Ce-hi-a ca-re ră-mâ-ne fa-vo-ri-tă a-lă-turi de O-lan-da…

Becali: Dom’le, nu-i adevărat. Le-am luat că nu mai aveam calendare cu P.N.G.-ul, că mi-au cerut ăştia de la Steaua prime pentru că s-au calificat în primăvara europeană. Dom’le, eu nu fur, că am bani de, de vă cumpăr pe toţi. (le aruncă bani)

Ioaniţoaia: Lasă-ne, dom’ le, cu Steaua că ştim noi cum s-a calificat. Dacă juca Craiova în U.E.F.A., se califica direct în finală. Adi, e adevărat că pierdeai nopţile în cluburi, în loc să joci fotbal ?

Mutu: În primul rând, eu nu m-am drogat. Erau pastile pentru potenţă, că trebuia s-o conving pe Alexandra să se împace cu mine. Eu citeam Dostoievski acasă, nu eram în cluburi cu femei. Nea Puiu poate să spună că am jucat bine în Cehia.

Puiu: Ca-re ră-mâ-ne fa-vo-ri-tă a-lă-turi de O-lan-da. (pupă icoana)

Becali: Băi, nea Puiu, las-o, dom’ le, în caşcheta mă-sii de, de, de treabă. De ce n-ai luat, bă, la naţională jucatori de la Steaua? Că-i băteam pe cehi cu 7-0.

Puiu: Pen-tru că se du-ceau la strip-tease în loc să mear-gă la bi-se-ri-că. (pupă icoana)

Becali: Bă, bă, ia de aici că te umplu de bani (îi aruncă trei bancnote). Bă, eu sunt un din’ ăsta… un luptător, da’, da’ nu aşa. Un filosof! I-auzi ce ştiu : filosofum non capit muscam. Vezi, bă, tu ştii de astea? Caşcheta mă-tii!

Ioaniţoaia: Haideţi să trecem la fotbal. Pentru că fotbalul românesc nu mai interesează pe nimeni din cauza blaturilor, vom comenta un meci de fotbal feminin din Zimbabwe. Regia, caseta, vă rog !

(Apar doua fete care se cotonăgesc cu încetinitorul.)

Ioaniţoaia: Domnu’ Becali, a fost sau nu fault?

Becali: A fost, dom’le ca la alegeri, când m-au faultat de, de roşu ăsta… Ursul şi Iepuraşul, de n-am prins repriza a doua. Când mi-am depus candidatura la asta, cum îi zice… (pocneşte din degete în mod repetat)

Puiu: La pre-şe-din-ţi-e. (pupă icoana)

Becali: Bă, taci că ce, eu nu ştiu? Că doar îs filosof şi, şi luptător. Ai grijă că te sparg. Lasă că ştiu eu că toţi aţi venit aici să vă faceţi reclamă pe lângă mine. La, la patriarhie mi-am depus asta, candidatura. (le aruncă bani)

Ioaniţoaia: Vorbeam de meci, domnu’ Becali. Adi, a fost sau nu fault?

Mutu: Eu cred ca n-a fost. Păi, ăsta-i fault? Să vedeţi ce fel faultează ăia din Anglia, de la Parma. Că eu nu m-am drogat, da?

Ioaniţoaia: Nea Puiu, a fost sau nu fault? Că ăsta e în sevraj…

Puiu (pupă icoana): Nu se şti-e, că ce-hii joa-că dur pen-tru că sunt fa-vo-riţi a-lă-turi de o-lan-dezi. Ce caş-che-ta mea!

Mutu (vorbeşte la telefon): Ţărancă grasă, lasă că te prind eu! Aoleu! Nu, nu, Laura, am crezut că e altcineva. Da, dragă, vii diseară la mine că pleacă Alexandra până la mă-sa. Adu tu prafuri că eu nu mai am. OK?

Ioaniţoaia: Adi, lasă telefonul şi fii atent la discuţie. Şi şterge-te la nas că eşti murdar de ceva alb. Hai, Craiova!

Becali: Bă, tu m-ai votat? Bă, vă sparg. Bă, dacă ieseam din’ asta (pocneşte din degete în mod repetat), preşedinte, vă vindeam pe toţi. Ca pe oi, să mor io.

(Vin fetele din scena faultului, îl iau pe Mutu de braţ şi pleacă cu el.)

Ioaniţoaia: Alo, Adi, unde te duci? Mai avem patru ore din emisiune. Hai Craiova!

Mutu: Ma duc cu prietenele mele, Coca şi Ina, să le recit ”Luceafarul” de Dostoievski. Că sunt mai importante decât fotbalul vostru.

Becali: Bă, dacă erai la Steaua, nu se întâmpla aşa ceva. Fir-aţi ai dracu’ de, de golani. Să-mi dai banii înapoi!

Puiu: Caş-che-tă de ge-ne-ral ca-u-tă e-chi-pă. Re-la-ţii la mă-nă-sti-rea…

Ioaniţoaia (cântând): Avem o singură echipă alb-albastră…Hai, Craiova!

Becali: Hai, Steaua! Hai, P.N.G.!

Puiu: Ro-mâ-ni-a…

(Se sting luminile iar intunericul se lasă peste studioul cuprins de vacarm.)

Această porcărie a fost pusă în scenă la Balul Jurnaliştilor, în decembrie 2004

În rolurile principale:

Gigi Becali, patronul Stelei – eu

Ovidiu Ioaniţoaia, moderatorul emisiunii – Bebe

Adrian Mutu, fotbalistul – Răzvan

Puiu Iordănescu, fostul antrenor al naţionalei– Johnny

Fotbalistele din Zimbabwe – dracu’ ştie…


Scenariul – eu

Regiatot eu

Sonorizarea (de kkt)Express TV

LocaţiaClub S

SponsoriSC Ship Design Group, Pro TV, Viaţa Liberă, Casa de Cultură a Studenţilor, Partidul Naţional Liberal, Partidul Democrat, Consiliul Judeţean