Archive for the Scenete înscenate Category

Scenetă înscenată 9 (FOTBAL VĂZUT DE O FEMEIE)

Posted in Fotbal, Scenete înscenate with tags , , on 16 Septembrie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu


(Acţiunea se petrece pe un stadion, în cabina comentatorilor de radio şi TV. Meciul de fotbal e transmis în direct de Prima TV, iar comentatoare este nimeni alta decât Iulia Frăţilă.)

Iulia Frăţilă: Alo! Da, dragă. Hai că am ajuns. Fată, ghici cu cine m-am întâlnit azi. Cu Catrinel. Cum care Catrinel? Ţoampa aia de Sandu, care a fost cuplată cu Viziru. Da, fată, aia care a plecat la Naţional. Să vezi ce s-a îngrăşat panarama naibii.

O voce din fundal: Atenţie, intrăm în emisie. 3, 2, 1…

Iulia Frăţilă(ţipând): Taci băi, ţărane, nu vezi că vorbesc la telefon? Ce, ţi-e ciudă că pe tine nu te sună nimeni? Boule! (se calmează) Ciao, iubita, te sun eu mai târziu. Pa, te pup. Ăăă… bună, iubiţi telespectatori. Iată-ne prezenţi la un meci de fotbal dintre două echipe, după câte mi s-a spus. Eu sunt Iulia Frăţilă şi, pentru că am prezentat o emisiune despre fotbal, şefilor mei li s-a părut interesant să şi comentez un meci din sportul ăsta pe care nu îl înţeleg, dar la care sunt expertă. Îmi pare rău că nu mă puteţi vedea pe mine în locul ălora de pe teren, mai ales că mi-am făcut o nouă coafură, special pentru acest eveniment. În plus, am o bluză cu un decolteu adânc, ca să mi se vadă noile silicoane. Asta e! Voi pierdeţi. În fine, să trecem la fotbal. Astăzi este o zi frumoasă, tocmai bună de mers la plajă. În loc de asta, mulţi au preferat să se înghesuie pe stadion, probabil ca să scape de nevestele lor. Of, bărbaţii ăştia… Toţi sunt la fel. Iarba de pe teren e verde închis, o culoare super la modă, care anul ăsta se poartă în combinaţie cu portocaliul. Iată că intră pe teren două echipe, probabil cele care vor juca azi. Din câte am auzit, echipele ăstea sunt formate din câte 11 jucători. Nu am încredere în persoana care mi-a spus asta, pentru că e foarte bârfitoare, aşa că o să îi număr singură. Nu ştiu nici cum se numesc echipele ăstea şi cred că, de fapt, nici nu interesează pe nimeni. În schimb, pot să vă spun că unii sunt îmbrăcaţi în roşu, ca rochiţa pe care am vrut să mi-o cumpăr ieri, iar ceilalţi în verde cu dungi albe. Nu prea se asortează unii cu alţii iar dungile verticale nu se mai poartă de mult dar, treaba lor! De ei o să râdă lumea, nu de mine. Pe teren, lângă jucători, văd că mai sunt trei bărbaţi îmbrăcaţi în negru. Cred că poartă doliu… Partea bună pentru ei e că negrul te face să pari mai slab. Unul dintre cei trei scoate o monedă pe care o aruncă, iar ceilalţi se uită la ea. O fi manelist, că prea face impresii aruncând cu bani.

Vocea din fundal: Nu e manelist, ci arbitru! Şi nu face impresii de bani! Trage la sorţi pentru ca echipele să-şi aleagă terenul!

Iulia Frăţilă: Da’ bine că eşti tu deştept! Ce să spun… Cum să-şi aleagă terenul? Ce, ăştia joacă fotbal sau vor să-şi construiască vile? Tâmpitule, vezi-ţi de treaba ta! În fine, iubiţi telespectatori, cică a început meciul. Din câte văd eu, toţi aleargă după o minge. Nu ştiu ce au cu ea dar, de câte ori o prind, o bat mai rău ca pe neveste. Ăştia n-au ce face…

Vocea din fundal(ţipând): Aşa e jocul! Trebuie să bage mingea în poartă! Adică, pe înţelesul tău, să bage chestia aia mică în chestia aia mare şi crăcănată!

Iulia Frăţilă: Să bage chestia mică în… Auzi, băi perversule? Ăsta e fotbal sau film erotic? Unde dracu’ m-au trimis ăştia? Şi, pentru cultura ta generală, să ştii că nu aşa se procedează. Dacă vrei să bagi mingea în poartă, nu trebuie să o baţi. Trebuie să mângâi poarta, să o alinţi, să o înfierbânţi, să o săruţi, să o lingi…

Vocea din fundal(ţipând): Cucoană, ne luăm naibii amendă de la C.N.A.! Abţine-te şi vorbeşte doar despre fotbal!

Iulia Frăţilă: Ups! Ăăă, mă scuzaţi. Ştiţi, nu am mai făcut sex de două zile că sunt pe roşu şi mi-e cam dor…

Vocea din fundal(ţipând): Blondo, meciul!!!

Iulia Frăţilă: Da, gata! Văd că mingea e acum la unul în roşu, care o dă la altul, tot în roşu. Dar apare unul în verde care i-o fură şi fuge cu ea. Săracul băiat… I-au furat ăia mingea tocmai când vroia şi el să se mândrească cu ea în faţa colegilor. Numai hoţi în ţara asta! În momentul ăsta, observ că aia mulţi din tribune încep să cânte.

Vocea din fundal: Galerie se cheamă…

Iulia Frăţilă: Aşa am zis şi eu. Oare ce cântă? O fi vreun hit pe care să-l ştiu şi eu? Vai… Au zis cuvântul cu “P”… Chestia aia ruşinoasă dar sănătoasă, fie vorba între noi. Ce mitocani! Să vorbească aşa la televizor… Nu le-ar fi ruşine obrazului? În fine, văd că băiatul ăla în roşu şi-a recuperat mingea şi acum încearcă să fugă acasă cu ea. Dar apare unul din cealaltă echipă şi îi pune piedică. Vai, sărăcuţul… Ce fel s-a dus… A căzut cu mingiuţele exact pe mingea aia mare… Cred că îl doare rău. Ce bine că sunt femeie şi nu am probleme din astea! Hopa… Arbitrul se duce nervos la ăla care a pus piedică. Să vedeţi ce bătaie o să-i dea! Ba nu… Doar îi arată o hârtie galbenă.

Vocea din fundal(ţipând): E cartonaş, nu hârtie!

Iulia Frăţilă: Cartonaş o fi la tine la ţară, unde te-a fătat mă-ta! La noi în Bucureşti se cheamă hârtie. Cretinule! Of, provincialii ăştia… O grămadă de proşti care nu au ce căuta printre noi, oamenii normali din Capitală. Mai ţine mult meciul ăsta? Că tare m-am plictisit… În plus, începe o nouă telenovelă şi nu vreau să pierd primul episod. Dacă îl pierd, or să râdă de mine toate prietenele mele şi n-or să mă mai ia cu ele la shopping în mall… Ce tragedie! O să mor singură, părăsită de toţi! Nimănui nu-i pasă de sentimentele mele… (plânge)

Vocea din fundal: Blondo, te iau eu, numai termin-o naibii cu bocitul şi vorbeşte despre meciul ăsta!

Iulia Frăţilă: Bine, nu trebuie să insişti atât… Deci, scumpi telespectatori, în meci nu s-a mai întâmplat nimic interesant. La fel ca în primul minut, ăştia aleargă după minge şi dau cu piciorul în ea. Nu înţeleg ce le place bărbaţilor la fotbalul ăsta. În loc să se uite şi ei la gimnastică, balet, să meargă la coafor, la shopping sau la fitness… Ori să bârfească cu prietenii în timp ce îşi fac manichiura şi pedichiura… Ar trebui interzis fotbalul. Dacă tot consumă bărbaţii curent cu televizorul, măcar să îi văd şi pe ei plângând la telenovele, la “Din dragoste” sau la “Surprize, surprize”. Să se uite naibii la teleshopping, la emisiuni de modă, la “De 3 X femeie” sau la “Zodia fluturelui”. Ăstea sunt lucruri interesante, nu tâmpenia lor de fotbal…

Vocea din fundal: Femeie, vorbeşti numai prostii. S-a terminat şi pauza de când aberezi aici.

Iulia Frăţilă: A fost pauza?!? Mie de ce nu mi-ai spus? Că am nevoie urgent la toaletă! Vai de mine, ce mă fac??? Mă abţin de jumătate de oră! Mă scap pe mine!!! (iar plânge)

Vocea din fundal: Fă pe tine şi dă vina pe mine. Gata cu plânsul, că mai e puţin şi se termină.

Iulia Frăţilă: Ce bine! Abia aştept! În sfârşit, ceva distractiv. Revenind la meci, observ că, de la atâtea căzături, jucătorilor li s-au murdărit hainele. Vai de mamele sau de nevestele lor, cât au de spălat… Mi-e milă de ele. Aşa sunt toţi bărbaţii: cum îi laşi puţin să se joace cu prietenii lor, cum se întorc acasă ca porcii. Iar noi stăm şi ne stricăm oja frecând jegul de pe ei. Ia, gata! De acum înainte, să îşi spele singuri. Ce, noi suntem sclavele lor? Dacă noi nu am fi, s-ar alege praful de ei. E timpul să înveţe să ne respecte, aşa cum merităm. Şi voi, ăia din tribune, de ce ţipaţi atâta?

Vocea din fundal: Tocmai s-a înscris un gol.

Iulia Frăţilă: Aaa, deci asta era. Credeam că ţipă la mine. Scumpici telespectatori, unul în roşu tocmai a băgat mingea într-o poartă. Apoi, a fugit la colţul terenului, şi-a dat jos tricoul şi a început să îl fluture. Deci, de aia i se spune gol… Pentru că, după ce înscrie, un fotbalist se dezbracă şi rămâne aproape gol. Şi chiar e simpatic tipul. E blonduţ cu ochi verzi, şi are o privire gen Antonio Banderas. În plus, are şi muşchi. Se vede că merge la sală. Oare are prietenă? O să mă duc să îl întreb după meci. Aaa, staţi puţin. Tocmai mi-a spus tipul enervant de lângă mine că fotbalistul ăsta este însurat. Fetelor, mare păcat. L-am pierdut şi pe ăsta. Să aude că ar fi şi mare fustangiu, că îşi pierde nopţile prin baruri cu dansatoare şi tot felul de paraşute. Nesimţitul… Proasta îl aşteaptă acasă, iar el se distreză cu altele. N-ar merita el să fie castrat în somn? Să vedeţi atunci ce băiat cuminte se face… Hopa! Ăla îmbrăcat în negru vine la el şi îi spune să se îmbrace. Fustangiul îi zice că nu vrea, şi îi arată un deget. Probabil că, de fapt, se laudă cu verigheta. Deci chiar e însurat, porcul naibii! Ăla negru se uită urât la el şi îi arată o hârtiuţă roşie.

Vocea din fundal(ţipând): Cartonaş! E cartonaş roşu! Nu hârtiuţă!

Iulia Frăţilă: Ce ţipi, dragă, aşa? Nu te mai enerva că o să îţi apară riduri. Ia-ţi un concediu, că te văd foarte stresat. Dacă vrei, te duc după meci la un masaj. Să vezi tu atunci cum scapi de stres şi de toate. În plus, le spun eu să te dea şi cu uleiuri din ălea parfumate, ca să îţi facă pielea fină.

Vocea din fundal(ţipând): Tu mă stresezi, nebuna naibii! Tu, tu, tu!!! Să mor eu, când m-am angajat, nu mi-au spus că o să trebuiască să suport o blondă cretină şi dementă! Îmi dau demisia! Plec din ţară! Mă mut în Africa! Să nu mai văd blonde în viaţa mea! Adio!!!

Iulia Frăţilă: Doamne, ce nervos e tipul… Probabil e nesatisfăcut. Logic, că nu ştiu ce femeie l-ar suporta. Bine că a plecat deoarece, sinceră să fiu, mă cam stresa. Doamne, numai nebuni pe lumea asta… Dar să ne întoarcem la meci. Văd acum că unii jucători s-au aşezat în faţa porţii, unul lângă altul, ca într-un zid. Iar altul se pregăteşte să şuteze. Ciudat joc mai e şi ăsta… De ce stau ăia ca proştii acolo, în loc să se ducă să-i fure ăluia mingea?!? Să-şi înşele nevestele sunt în stare, dar când e vorba să-şi facă treaba… Ia staţi puţin… Acum văd eu ce fac ăştia, de fapt. Jucătorii care stau unul lângă altul îşi ţin mâinile la, mă scuzaţi de expresie, la… penis! Ce nesimţiţi! (strigând) Nu v-ar fi ruşine, porcilor, să vă ţineţi cu mâinile de sex în faţa noastră?!? Măgarilor, sunt şi femei de faţă! Ce dracu’ faceţi cu mâinile acolo? Vă masturbaţi? Vă scărpinaţi? Normal că aveţi mâncărimi, dacă vă duceţi la curve când nevestele vă aşteaptă acasă… Huo!!! Ruşine să vă fie! Staţi puţin că îmi sună telefonul. (se calmează) Alo! Da, şefu’. Cum ce fac? Sunt la serviciu. Aha, deci ştiaţi… Cum adică, şefu’? Ce întrebare e asta? Nu, chiar n-am mâncat nimic stricat azi. Nu, aşa sunt eu de obicei. Da, şefu’, sunt blondă naturală. Cum?!? Mă mutaţi de la Sport?!? Şefu’, nu vreau înapoi la Roata norocului”… Şi nici la OTV… Şefu’, vin la dumneavoastră la birou ca să vă conving. Ştiţi dumneavoastră… Ca de obicei, după ce pleacă toţi. Cum, nu mai vreţi? Ce-am făcut? V-am dat boli?!? Şefu’, nu e vina mea. Le-oi fi luat din autobuz. Alo, şefu’, nu închideţi! Dacă mă mutaţi la OTV, pot să comentez acolo meciuri? Am observat că mă pricep chiar bine la asta. Cum? Ce e cu mama? Nu, nu are nici biserică, nici cruce şi nici Paşte. Dar am să-i spun că aţi întrebat de ea. Şefu’, staţi! Până la urmă, eu ce fac? Mai vin diseară la dumneavoastră sau caut biroul patronului de la OTV? Şeeeefuuuuu’…

Scenetă înscenată 8 (MINUTUL ZERO)

Posted in Fotbal, Scenete înscenate with tags , , , , , , , on 10 Septembrie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu


(Emisiunea are loc în studioul TVR-ului, cu Vlad Enăchescu pe post de moderator. Dumitru Dragomir şi Cornel Dinu sunt cei doi invitaţi din studio, la fel de interesanţi ca şi meciul care abia s-a încheiat.)

 

Prezentatorul: Bună seara, dragi telespectatori şi bine aţi venit la o nouă ediţie a „Minutului 0”. Astăzi vom vorbi despre meciul România – Olanda, care abia s-a încheiat. Îi dau legătura colegului meu pe care nu ştiu cum îl cheamă, ce se află chiar acum pe teren, cu câteva declaraţii la cald. Bună seara, colegu’!

Reporterul: George mă cheamă…

Prezentatorul: Mă rog, nu ştiu cui îi pasă. Ai legătura.

Reporterul: Bună seara, doamnelor şi domnilor. Îl am alături de mine pe marcatorul golului nostru, Bănel Nicoliţă. Bănel, cum a fost meciul?

Bănel Nicoliţă: Ăăă… da. A fost foarte greu, olandejii a jucat bine da’ noi e mai buni ca ei şi le-am dat-o cu strigături, pentru ca să se sature. Fir’ar mama lor a dracu’.

Reporterul: Bănel, ce ai simţit când ai marcat golul?

Bănel Nicoliţă: Da, ăăă, eu am simţit ceva aşea, nu ştiu cum să spun, ca o bucurie mare da’ şi o durere. Şi a fost aşea, ca un organsm din ăla, mai mişto ca atuncea când li s-a făcut milă de mine lu’ curva satului de m-a desvirginizat. Da’ a fost ca lumea tare.

Reporterul: Cu toţii am simţit la fel când ai dat gol. De ce spui că ai simţit şi durere? Ţi-era milă de olandezi?

Bănel Nicoliţă: Nu, da’ chear înainte să dau gol am confundat capu’ arbitrului cu mingea. Şi i-am dat una din fundu’ grădinii, de mă doare picioru’ şi acu’. Că ăla e tare de cap.

Reporterul: Foarte interesant. Bănel, cui vrei să dedici golul din această seară?

Bănel Nicoliţă: Ăăă… Vreau să dau o dedicaţie la toţi care mă cunoaşte, mai ales lu’ Mirel, Crăcănatu’, Pompă, Bujie, Ciorici, Lingău, Terminatu’, Flaşnetă, Capsă, Trotinel şi lu’ Fănel Praştie. Da’ şi la toţi fraţii mei din pârnaie şi lu’ nea Gigi, care m-a făcut ce n-am ajuns dacă nu era el. Aaa, era să uit. Şi lu’ gagică-mea Cerasela, care ţin io mult la ea şi lu’ care vreau să-i zic să m-aştepte cu farfuria plină da’ goală. Că vin acu’ acasă.

Reporterul: Să te aştepte ea goală sau farfuria să fie goală? Că n-am prea înţeles…

Bănel Nicoliţă: Bă, obsedatule, farfuria să fie goală! Că femeia mea nu ştie să face de haleu. Hai că m-ai şucărit. Dă-i drumu’ de-aicișa până nu te ard!

Reporterul: Acesta a fost Bănel Nicoliţă, doamnelor şi domnilor, eroul României din această seară. De la el trecem la domnul Victor Piţurcă, antrenorul de drept al naţionalei. Domnule Piţurcă, cât de important este acest egal pentru moralul jucătorilor noştri?

Victor Piţurcă: Băieţii a jucat foarte bine şi Olanda n-au reuşit decât că ai noştri s-a mobilizat bine în apărare. Eu le-am spus la antrenamente că dacă e, bine că am reuşit să luăm un punct. Era important să putem înscrie de la început da’ ei a punctat primii şi noi o să reuşim să ne-au bătut de fiecare dată.

Reporterul: Domnule Piţurcă, cum a decurs jocul României, în viziunea dumneavostră?

Victor Piţurcă: Păi, în viziunea mea, a intrat toţi pe teren şi ăia ne-a dat un gol, după aia Bălănel Nicoliţă a luat mingea şi le-a dat şi la ăia un gol, şi după aia s-a terminat. Şi după aia a zis Mircea Sandu că dacă nu dădeam gol e bine că ne-am mobilizat în apărare.

Reporterul: Nu asta am întrebat, dar în fine. Cum veţi aborda returul din Olanda?

Victor Piţurcă: O să fie un meci greu da’ băieţii s-a dăruit complet şi Ganea şi-a cerut scuze că m-a înjurat că ei mi-a ascultat indicaţiile şi rezultatu’ s-a văzut.

Reporterul: Vă mulţumim, domnule Piţurcă, pentru aceste cuvinte goale, dar pline de înţelepciune. Să trecem la domnul Anghel Iordănescu, cel care a fost chemat din Arabia Saudită pentru a antrena România în această seară. Nea Puiu, este adevărat că aveţi gripă aviară?

Anghel Iordănescu: Es-te o ma-re min-ciu-nă in-ven-ta-tă de pre-sa o-lan-de-ză pen-tru a cre-ea di-ver-gen-ţe în ta-bă-ra noa-stră. Eu tot ce am ob-ţi-nut a fost prin mun-că cin-sti-tă, şi tot ce am, e câş-ti-gat co-rect.

Reporterul: Nea Puiu, fiul dumneavoastră se va căsători cu Delia, fosta componentă a formaţiei N&D. Ce părere aveţi despre ea?

Anghel Iordănescu: E bu-nă ga-gi-ca dar, da-că o prind că în-ce-pe să cân-te prin ca-să, o dau a-fa-ră de nu se ve-de. Du-pă ce că e blon-dă, mai cân-tă şi naş-pa. Caş-che-ta mă-sii de pa-ra-şu-tă…

Reporterul: Dumneavoastră antrenaţi de câţiva ani în Arabia Saudită. Cum e calitatea gazonului pe care s-a jucat meciul din această seară, în comparaţie cu cele din Arabia?

Anghel Iordănescu: E mult mai bun ga-zo-nul ăsta de-oa-re-ce la a-rabi se joa-că pe te-re-nuri mi-na-te. Şi da-că la în-ce-put am o su-tă de oa-meni, du-pă an-tre-na-ment ră-mân cu vreo do-uă-zeci.

Reporterul: Dar galeriile lor sunt mai cuminţi decât cele din România?

Anghel Iordănescu: De o-bi-cei, da. Dar mi-ca di-fe-ren-ţă e că ro-mâ-nii a-run-că în noi cu pe-tar-de, iar a-ra-bii cu gre-na-de. Ro-mâ-nii ne scui-pă, a-ra-bii ne îm-puş-că. Du-pă meci, ro-mâ-nii vor să ne cal-ce cu ma-şi-ni-le iar a-ra-bii cu a-vi-oa-ne de-tur-na-te. Dar e bi-ne că sun-tem plă-tiţi în gă-leţi de pe-trol.

Reporterul: În final, spuneţi-ne care credeţi că sunt şansele României de calificare la Campionatul European.

Anghel Iordănescu: Bra-zi-li-a şi Ar-gen-ti-na ră-mâ-ne fa-vo-ri-te.

Reporterul: Nea Puiu, Brazilia şi Argentina nu sunt cu noi în grupă. De fapt, nici măcar nu fac parte din Europa.

Anghel Iordănescu: Nu con-tea-ză. Bra-zi-li-a şi Ar-gen-ti-na ră-mâ-ne fa-vo-ri-te ori-un-de în lu-me, pen-tru că e ce-le mai tari. Nici Ro-mâ-ni-a nu a in-trat în E-u-ro-pa, dar asta nu o îm-pie-di-că să vi-se-ze la ca-li-fi-ca-re. Nu?

Reporterul: Asta cam aşa e… Cam atât de la firul ierbii, cu interviurile luate la cald, cum s-ar spune. Dau legătura înapoi în studio. Vlad?

Prezentatorul: Da, colegule cel nou. Poate la următoarea intervenţie ne spui şi cum te cheamă. Dragi telespectatori, îi am alături de mine, în studio, pe domnul Mitică Dragomir, preşedintele LPF şi, bineînţeles, pe nelipsitul Cornel Dinu. Domnule Dragomir, ce părere aveţi despre meciul din această seară?

Mitică Dragomir: Băi, mă mir că nu mi-ai zis şi tu Mitică de la Ligă sau Corleone, cum îmi mai spuneţi voi, presa. Dar eu nu mă supăr, că îmi sunteţi toţi simpatici. Care era întrebarea?

Prezentatorul: V-am întrebat despre meci, domnule Dragomir.

Mitică Dragomir: Aaa, da. Hai mă, că-ţi spun. Asta pentru că îmi eşti simpatic. Păi, ai noştri s-au descurcat bine dar trebuia să îi bată pe olandeji cu mai mult, că meritau. Bă, noi avem valoare… Să vezi tu de-acu’ dacă nu îi batem pe toţi. 10 – 0, 15 – 0, numai aşa o s-o ţinem…

Prezentatorul: Domnu’ Dragomir, haideţi să nu exagerăm…

Mitică Dragomir: Ce exagerare, dom’le? Vezi că începi să nu-mi mai fii simpatic… Tu n-ai vazut ce bine am jucat? Ai noştri au valoare, nu glumă! Tu n-ai văzut ce pase, ce driblinguri, ce recuperări? În stilul ăsta, o să vedeţi că o să luăm şi Cupa Mondială, şi ăăă… pe aia europeană, şi Cupa UEFA, şi Cupa Campionilor. Bă, simpaticule, ascultă ce îţi zice Mitică Dragomir. Ai noştri sunt mai buni ca toţi şi de-acu’ nimeni n-o să ne oprească. Tu de ce crezi că am furat io şi am făcut atâtea blaturi în România? Că e de unde! E valoare! O să vii tu cu o sticlă de whiskey la mine, să-mi zici că am avut dreptate…

Prezentatorul: Aşa e, domnule Dragomir. Cum spuneţi dumneavoastră.

Mitică Dragomir: Bă, pentru ce au reuşit ai noştri azi, ar trebui să-mi ridicaţi o statuie. Că dacă nu eram io… Băi, nene, io îs ţăran adevărat şi nu mi-e ruşine cu asta! Da’ îmi eşti simpatic şi nu mă supăr io pe tine.

Prezentatorul: Vă mulţumesc pentru părerea dumneavoastră mai mult decât interesantă. Într-adevăr, rezultatele fotbalului românesc sunt oglinda acţiunilor conducătorilor săi. Domnule Cornel Dinu, ce ne puteţi spune despre tactica abordată de naţionala tricoloră în această seară?

Cornel Dinu: Pentru o analiză tehnico-tactică completă, pot spune că România a jucat un joc incomensurabil închis pe flancuri, cu dese verticalizări şi ieşiri din dispozitiv. Printr-o analiză filosofică, metafizică şi paranormală, pot spune că ai noştri au abordat un clasic 4-4-2, venind des în zona de recuperare şi punând mari probleme sistemului defensiv advers. Deşi nu a fost un meci cu multe faze controversate sau cu un scor halucinant, pot spune că Nicoliţă, care irefutabil este un jucător de pătrundere dar şi de bandă dreaptă, a reuşit să iasă la rampă după un lung de linie excelent. Dar, printr-un marcaj elucubrant mai strâns şi o completă mobilizare în apărare, fără dezechilibre nepermise la acest nivel, România ar putea…

Prezentatorul: Domnule Dinu, oricât de palpitant ar fi ceea ce spuneţi, îmi permit să vă întrerup puţin pentru că avem un telefon. Pe fir este un suporter al echipei naţionale, pe care nu aţi reuşit încă să îl adormiţi. Bună seara, domnule! Care este părerea dumneavoastră despre meciul de azi?

Telespectatorul: Eu nu vreau decât să vă spun că sunteţi cu toţii nişte tâmpiţi! Ce meci a fost ăla, dom’le? Au jucat toţi ca nişte cârpe, aşa cum fac de câţiva ani. O să ne calificăm noi când o zbura porcul de Mircea Sandu de la conducerea Federaţiei. Iar voi toţi îi laudaţi şi îi pupaţi în cur, de parcă cine ştie ce au realizat. Huuuuoooo!!! Duce-ţi vă naibii cu toţii de dobotoci care habar n-aveţi pe ce lume trăiţi!

Prezentatorul: Vă mulţumim pentru părere şi vă aşteptăm să sunaţi şi în alte emisiuni, ca să ne crească ratingul. Doamnelor şi domnilor, una peste alta, a fost unul dintre cele mai bune meciuri ale echipei noastre naţionale din ultimii ani. Dacă e sau nu fotbalul românesc în mare formă şi într-o creştere de valoare, rămâne să vedem la meciurile următoare. Dacă nu, Dumnezeu cu mila. Rămâneţi pe TVR 1 şi în continuare, pentru că urmează un calup publicitar mult mai scurt decât la celelalte televiziuni. Până data viitoare, la revedere!

Scenetă înscenată 7 (UN EGAL FĂRĂ EGAL)

Posted in Fotbal, Scenete înscenate with tags , on 9 Septembrie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu


(Un meci din preliminariile unui campionat european oarecare, la o televiziune publică oarecare şi un comentator oarecare…)

 

Bună seara stimaţi telespectatori şi bine aţi venit la un meci de fotbal mai puţin obişnuit, între selecţionatele României şi a Olandei. Pentru a răzbuna înfrângerea suferită în precedenta campanie de calificare, ai noştri au solicitat să joace după propriile reguli, iar FIFA a aprobat acest lucru. Astfel, pe banca tehnică a tricolorilor se află nea Puiu Iordănescu care, fiind lovit de gripă aviară, a fost adus pentru a-i îmbolnăvi pe adversari. Strategia abordată de nea Puiu este una menită să echilibreze raportul de forţe dintre cele două echipe, adică: în formula de start, pe teren intră întregul nostru lot de jucători, care poartă un echipament similar cu al adversarilor. Portarul Lobonţ are un echipament foarte larg, pentru a încăpea în el şi rezerva, Bogdan Stelea. Dar şi fosta logodnică a acestuia din urmă, Lili Sandu, pe care încearcă să o recucerească. Din surse neoficiale am aflat că Stelea a adus-o pe Lili cu el pentru a o păzi de avansurile lui Lucian Viziru. Brazilianul Ronaldo a fost naţionalizat în vederea acestei partide, pentru a se crea o omogenitate în atac. De partea cealaltă, este prezent la meci doar antrenorul olandezilor, Van Basten, iar el va încerca să acopere toate posturile, în absenţa elevilor săi. El va juca într-un picior şi cu mâinile legate la spate, conform regulior impuse de nea Puiu, pentru ca echipa noastră să aibă şanse egale cu similara olandeză. Centralul întâlnirii este elveţianul Urs Meier, cel care, de la aeroport până la stadion, şi-a luat de trei ori bătaie de la câteva grupuri de suporteri, în amintirea meciului cu Danemarca de acum câţiva ani. Echipamentul său este unul mai rar întâlnit la meciuri de asemenea anvergură, adică: o cămaşă de zale împodobită cu o vestă anti-glonţ şi, pe cap, “caşcheta” de general a lui nea Puiu. Blindată şi ea, bineînţeles. Dar iată că meciul a început deja de câteva minute. Lângă poarta noastră îl vedem sprijinit de bară pe Rădoi, care doarme. Deşi a fugit de la dezintoxicare şi s-a prezentat beat la meci, el a cerut colegilor săi, înaintea partidei, să fie trezit la final pentru a putea sărbători victoria. A noastră sau a lor. Echipa României practică un joc închis pe flancuri, într-o construcţie incipientă, un clasic 4-4-2 care, de fapt, s-a transformat în 8-9-8-9-6-9 (tarif 2 euro / minut). Iată-l la minge pe Florentin Petre care pune o pasă în adâncime, Mutu opreşte balonul cu mâna iar arbitrul acordă lovitură liberă olandezilor. După doi pumni în cap, Urs Meier se răzgândeşte şi ne oferă nouă lovitura liberă. Dorinel Munteanu execută scurt, direct în faţa arbitrului, care îşi scuipă ultimii doi dinţi. Acesta însă zâmbeşte şi face semne ca jocul să continuie, intimidat fiind, probabil, de levierul din mâna lui Marica. Van Basten reuşeşte să-l deposedeze pe Alin Stoica şi încearcă să îşi paseze singur balonul. Chivu îl opreşte printr-o deviere frumoasă iar mingea ajunge la Contra, care iese din dispozitiv. Îi pasează lui Pleşan iar acesta dă mingea mai departe, până la Codrea. Ai noştri vin în zona de recuperare şi încearcă să creeze probleme sistemului defensiv advers. Mingea ajunge la Opriţa care, printr-o pasă excelentă, îl angajează pe Mitea. Mijlocaşul lui Ajax se îndreaptă spre poartă şi, când să şuteze, se opreşte deoarece îi sună mobilul. Din câte putem observa din expresia feţei lui, este sunat de către prietena lui, Raluca de la Bambi, care vrea să ştie cât e scorul. Nea Puiu smulge o şipcă din banca tehnică, se repede la Mitea şi îi face hands-free-ul papion. Iar telefonul mobil, supozitor. Mingea a ajuns acum la Van Basten care încearcă să iasă la rampă printr-un şut-centrare. Însă, această centrare decepţionantă a fost anticipată de Chivu, care preia cu capul. Cu capul lui Rădoi, care doarme în continuare. Ghionea recuperează şi încearcă o combinaţie cu Dănciulescu. Dar dinamovistul nu vrea să se combine cu jucătorul stelist şi îi arată acestuia degetul mijlociu. La reluare se poate observa că, de fapt, acela nu era degetul, ci o chestie ruşinoasă. Ghionea ia o bâtă de jos şi se repede la Dănciulescu. Imediat sar şi ceilalţi jucători, întregul nostru lot angajându-se într-o bătaie generală. Arbitrul opreşte jocul şi începe să împartă cartonaşe galbene. După trei picioare în cap, îşi strânge cartonaşele şi şi le acordă singur. Cu o ultimă suflare, Urs Meier pune capăt primelor 45 de minute. La pauză se schimbă porţile. A noastră cu una de hochei, iar a lor cu o poartă de rugby. În debutul părţii secunde a jocului îl vedem pe Cernat întins pe iarbă. Nu, nu a fost trântit de adversari, doar a ieşit la picnic împreună cu soţia şi copilul. Puţin mai departe se află Raţ care prăşeşte gazonul şi Marius Niculae care joacă golf. Probabil că baieţii nu se destind – aşa cum pare la prima vedere – ci e vorba despre o nouă strategie a lui nea Puiu. Ei se prefac preocupaţi de altceva şi, atunci când Van Basten nu îi observă, sar cu toţii pe el pentru a-i lua mingea. Iată-i acum pe ai noştri în atac, încercând să puncteze. MaziluBratuBoştinăViorel Moldovan… Ai noştri pasează scurt, încercând să creeze superioritate numerică în jumătatea adversă. Golul parcă pluteşte în aer. Hai băieţi, că se poate! NiculescuAlexa… Gigi Becali… Nu ştiu ce caută finanţatorul Stelei pe teren, dar joacă mai bine decât toată echipa noastră. Henry… Vieira… Trezeguet… Ăăă, mă scuzaţi, am schimbat canalul din plictiseală. Pardon, din greşeală. Laurenţiu Roşu e la balon şi, printr-un lung de linie, îl angajează pe Ganea. Ganea nu vrea să se angajeze fără carte de muncă şi îi lasă mingea lui Pancu, care încearcă o verticalizare la orizontală spre Mutu. Spun la orizontală pentru că Mutu se află trântit pe gazon, fiind faultat de un coechipier. Nu ştiu ce face Mutu cu faţa în iarbă, dacă o paşte sau o fumează, pentru că nu se vede bine din locul în care mă aflu. Deşi incidentul a avut loc la jumătatea terenului, după câteva picioare după ceafă arbitrul arată punctul cu var. Este penalty pentru noi, doamnelor şi domnilor! Avem ocazia să deschidem scorul! Arbitrul aşează mingea la 11 metri dar, fiind probabil impresionat de ameninţările cu moartea care se aud din tribune, o mută la 4 metri de poartă. Van Basten se pregăteşte să apere, iar noi îl putem vedea stând în mâini, în afara cadrului porţii, conform regulilor impuse de FRF. Stelistul Dică este cel care va executa lovitura de pedeapsă. Se apropie de minge, şut şi… ratează! Incredibil, doamnelor şi domnilor! De la 4 metri, cu poarta goală, Dică şutează cu mult peste poartă, lovind în cap o vânzătoare de seminţe din tribună. În timp ce banca noastră de rezerve îl fugăreşte pe stelist iar jucătorii din teren caută pietre şi bâte pentru a li se alătura, galeria compune noi înjurături, amintindu-i lui Dică întregul său arbore genealogic. Jocul se reia şi îl vedem la balon pe Van Basten îndreptându-se spre poarta noastră. Driblează întreaga apărare tricoloră, şutează şi… nu e gol, dragi telespectatori! Deşi scria gol pe minge, se pare că poarta noastră a dispărut! Nu e de mirare, ţinând cont că meciul se joacă în România. Iar aici se fură ca-n codru. Probabil că poarta e deja vândută la fier vechi, iar hoţii se află în drum spre Germania. Arbitrul de rezervă alege din tribună doi spectatori mai înalţi, cărora le cere să stea nemişcaţi, pe post de bare. Iar în loc de transversală, cei doi îl ţin pe Rădoi, care continuă să doarmă. Nu de alta dar, fiind ţeapăn de beat, stă perfect întins. Este minutul 75, Mutu încearcă nişte artificii tehnice, imitându-l pe Ronaldinho. Îl vedem cum i se împleticesc picioarele, îşi pune singur piedică şi cade peste Van Basten. După ce primeşte în cap, din tribune, un val de cartofi, cutii de bere şi bolovani, arbitrul îi arată olandezului cartonaşul roşu. Doamnelor şi domnilor, acum e şansa noastră! Singurul jucător advers a fost eliminat! Avem ocazia unică în viaţă de a înscrie şi de a învinge Olanda! Hai, băieţi! Nu ne dezamăgiţi! Chiar în momentul în care Van Basten se îndreaptă spre vestiare, intră pe teren un suporter complet dezbrăcat. Probabil e încă un huligan care se dă în spectacol, pentru a apărea la televizor. Forţele de ordine sar pe el şi îl târăsc în şuturi afară de pe teren. Dar, staţi! Acum, când îi vedem mai bine faţa, se observă că acel individ nu e un simplu suporter. De fapt e Adrian Ilie, care s-a întors la naţională. Ţinând cont că pe teren e întregul lot al românilor, nu a mai rămas niciun echipament pentru Ilie, care a întârziat. Iar el a ales să participe la joc neechipat, deoarece regulamentul nu permite purtarea unui echipament diferit de cel al colegilor. În sfârşit, arbitrul fluieră reînceperea jocului. Deşi ai noştri joacă singuri, nu au mai atins mingea de câteva minute bune. Este minutul 89 şi… gol pentru Olanda, doamnelor şi domnilor! Incredibil! Suntem singuri pe teren şi primim gol! Dorinel Munteanu a pasat înapoi, spre fundaşii noştri, iar aceştia s-au lovit cap în cap când au sărit la minge, rămânând laţi pe gazon. Nefiind atins de nimeni, balonul s-a îndreptat spre poartă nestingherit, trecând fix printre cei doi portari ai noştri, Lobonţ şi Stelea. Este incredibil ce ni se întâmplă… Din nou jucăm foarte bine dar suntem învinşi de către un arbitraj potrivnic. Păcat, mare păcat… Urs Meier încearcă să fluiere sfârşitul partidei dar este lovit peste ceafă de Ganea şi îşi înghite mazărea din fluier. Deoarece în regulament scrie că doar fluierul arbitrului poate pune capăt unei partide, iar Meier nu are altul de rezervă, vom intra în prelungiri. Hai, băieţi… Acum e şansa noastră… Ne aflăm în minutul 96 şi iată-l pe Bănel Nicoliţă care are o sclipire de geniu. A prins mingea şi aleargă cu ea spre poarta adversă, driblând tot ce îi iese în cale. Adică arbitru, coechipieri, antrenor, spectatori, jandarmi. Trece de poartă, iese de pe teren, ajunge în tribună şi, de acolo, în afara stadionului. Fiind foarte concentrat la driblinguri, nu a observat că a lasat terenul cu mult în urmă. Jucătorii se aşează pe iarbă aşteptându-l pe Bănel să aducă mingea, iar spectatorii încep să părăsească tribunele.

(Peste câtva timp… )

Suntem în minutul 480, fotbaliştii noştri dorm împrăştiaţi pe tot terenul, care pe unde apucă. Spectatorii au plecat de mult, nu de alta dar e vreo 6 dimineaţa şi mulţi trebuie să ajungă la serviciu. Jandarmii continuă să păzească terenul în poziţie de drepţi, formând un cordon aproape ombilical. Nu şi-au părăsit posturile de teamă că ar putea fi văzuţi la televizor de către şefii lor şi pedepsiţi cu trimiterea la alte câteva meciuri de genul acestuia de azi. Iar eu stau în emisie de vreo 8 ore jumate, fără să ştiu dacă mă ascultă cineva. Oare pe unde a ajuns Bănel? O fi trecut de Braşov? Dar… iată-l că se întoarce! Trezirea, dragi telespectatori! Bănel Nicoliţă se întoarce în viteză, îşi driblează coechipierii adormiţi pe teren, şutează şi… GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!!! Băăăăăneeeeeel Nicoliţăăăăăăăă!!! Gol pentru România!!! Bănel ne salvează şi înscrie exact atunci când trebuie, când nimeni nu mai avea puterea de a spera. E 1 la 1, doamnelor şi domnilor, dar acest egal valorează mai mult decât o victorie. Deoarece am demonstrat încă o dată că avem valoare, că putem juca de la egal la egal cu orice mare echipă, oricâte piedici ne-ar pune arbitrii, FIFA, UEFA, NASA, KGB şi CIA. Sau oricât ghinion am avea. Este o seară magică, dragi telespectatori, în care naţionala României a fost micul David care aproape a învins puternicul Goliat olandez. Acest egal este rezultatul anilor de pregătire intensă, al seriozităţii, al puterii de dăruire şi al talentului băieţilor noştri. Care, combinate cu tactica perfectă a lui nea Puiu şi cu sclipirea de geniu a lui Bănel, ne-au adus această bucurie cum de mult timp nu am mai simţit. Ieşiţi pe străzi, români! E momentul să ne bucurăm împreună, să ieşim din case şi să ne aclamăm eroii! Asta e noaptea noastră, a românilor de pretutindeni! E… nici nu mai pot să vorbesc, mi s-a uscat gâtul de emoţie şi trebuie să recunosc că am ochii în lacrimi… În sfârşit, avem speranţa că, după atâţia ani, ne putem califica la un turneu final! Cinste lor, cinste lor, cinste campionilor! Bravo băieţi, bravo România! Euro 2028, pregăteşte-te că venim!

Scenetă înscenată 6 (CONCURS HIPERACTIV)

Posted in Scenete înscenate with tags , on 1 Iunie, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu


(Reţeta emisiunilor de acest gen e aceeaşi: o prezentatoare blondă, vorbăreaţă şi cu decolteu, un decor colorat, tarif nu-ştiu-câţi euro pe minut. )

Prezentatoarea: Bună dimineaţa, dragii mei. Eu sunt Barbie şi mă aflu aici pentru a mă juca cu voi, ca în fiecare zi. Haideţi să nu pierdem vremea şi să dăm drumul primului concurs, ca să vă iau banii mai repede. Ăăă, ca să vă dau banii mai repede. Rog calculatorul să afişeze primul joc.

(Apare pe ecran o carte de joc cu un singur romb desenat pe ea. )

Prezentatoarea: Ce trebuie voi să faceţi este să număraţi câte romburi sunt pe ecran, să mă sunaţi şi să-mi daţi răspunsul corect. Dacă ghiciţi, am să vă dau 10 milioane de lei vechi! Adică, aproximativ 300 de lei noi. Uitaţi şi banii, ştiu că îi vreţi iar eu am să vi-i dau. Ce zic eu 10 milioane? 15 am să vă dau! Ba nu, 25. Sau 50, că nu dau de la mine. 100 de milioane vă ofer pentru răspunsul corect! Avem deja un telefon. Alo, câte romburi sunt pe ecran?

Telespectator 1: 33.

Prezentatoarea: Nu. Hai să luăm alt telefon. Alo, bună dimineaţa. Câte romburi sunt pe ecran?

Telespectator 2: Bună dimineaţa. Eu cred că sunt vreo 47.

Prezentatoarea: Nu. Haideţi, fraţilor, că e simplu. Alo, care e răspunsul corect?

Telespectator 3: Domniţă, răspunsul corect e 173.

Prezentatoarea: Sunteţi sigur?

Telespectator 3: Foarte sigur. Răspuns final. Acum, daţi-mi banii.

Prezentatoarea: Din păcate nu e ăsta răspunsul corect. Oameni buni, oare nu ştiţi să număraţi? Dragii mei, am nevoie de un număr! De numărul corect. Alo, vreau un număr.

Telespectator 4: Îţi dau eu, fato, câte numere vrei. Că eşti bună măr iar eu sunt mai viril ca Fizz şi Irinel la un loc.

Prezentatoarea: Domnul meu, mă interesează câte romburi sunt pe ecran, nu altceva. Oricum, n-ai tu bani pentru mine.

Telespectator 4: Fato, eu nu văd niciun romb. E drept că tu ai capul cam pătrat şi mintea în colţuri, dar chiar nu văd romburi.

Prezentatoarea: Să trecem la un alt telefon. Alo, bună dimineaţa.

Telespectator 5: Alo, Marcel din Ghidigeni sunt. În legătură cu concursul sun.

Prezentatoarea: Da, Marcel. Spune.

Telespectator 5: Alo, fă, ştiu că vrei să-mi iei banii dar nu mă mai ţine de vorbă. Bagă-mă în direct mai repede că te bag eu în alte părţi.

Prezentatoarea: Marcel, eşti în direct.

Telespectator 5: Da? Atunci, băgami-aş BEEP în mama voastră de hoţi împuţiţi, care furaţi banii la oameni! BEEP în gură de nenorociţi! BEEP!!!

Prezentatoarea: Dragii mei, ce se întâmplă? Nimeni nu vrea să câştige banii pe care îi ţin în mână? Uitaţi, ca să vă conving, vă mai dau 10 milioane. Alo, bună dimineaţa.

Telespectator 6 (cu voce de copil): Săr’na, tanti. Ştiu eu răspunsul corect.

Prezentatoarea: Băieţaş, tu ai 18 ani?

Telespectator 6: Nu, tanti, eu am 6 anişori.

Prezentatoarea: Atunci, îmi pare rău dar nu poţi să participi. Regula concursului nostru este să ai minim 18 ani.

Telespectator 6: Alo, tanti, sunt Daniel Buzdugan de la Radio 21. A fost o farsă! Eu, de fapt, am 30 de ani.

Prezentatoarea: Da? Oau, apar şi la radio! Mersi pentru farsă, Daniele. Auzi? Dacă tot ai sunat, zi-mi răspunsul corect la concursul nostru.

Telespectator 6: Nu prea mă pricep eu la chestii din ăstea, dar cred că răspunsul corect e 13.

Prezentatoarea: Îmi pare rău dar nu e ăsta răspunsul corect.

Telespectator 6: De fapt, răspunsul e 85. Uite, iar ţi-am făcut o farsă. Ce caterincos sunt!

Prezentatoarea: Aşa e, Buzdugane. Bucură-te, că doar eşti singurul care râde la poantele tale răsuflate. Să trecem la un alt telefon. Alo, pe cine avem pe fir?

Telespectator 7: Alo, bună dimineaţa. Eu sunt profesor de matematică de 30 de ani şi, conform calculelor mele, aplicând teorema lui Pitagora în plan secundar plus regula de 3 compusă, rezultă că pe ecran nu e niciun romb. Ăla, de fapt, e un pătrat întors la 45 de grade.

Prezentatoarea: Oameni buni, voi chiar sunteţi chiori? Chiar nu ştiţi să număraţi? Am aici o grămadă de bani pentru voi iar voi nu vreţi să îi luaţi? S-a oprit şi timpul de pe ecran dar, ca să vedeţi că sunt fată bună, vă mai dau încă 40 de minute. Şi încă 10 milioane. Alo, bună dimineaţa!

Telespectator 8: Ascult Radio 21! Ha-ha, v-am prins! Daţi-mi suta de euro.

Prezentatoarea: Ce sută de euro? Băi, nene, tu eşti cu capul? Ştii unde ai sunat?

Telespectator 8: Alo, tot Daniel Buzdugan sunt, de la Radio 21. Iar a fost o farsă!

Prezentatoarea: Băi, Buzdugane, lasă-mă naibii cu prostiile tale! Chiar n-ai pe cine suna? N-ai ce face cu banii?

Telespectator 8: Păi mi-am luat cartelă Cosmote şi am 2.000 de minute gratuite…

Prezentatoarea: Să trecem la un alt telefon, că ăsta mă seacă la culme. Alo, cu cine stau de vorbă?

Telespectator 9: Sunt Gabi Jugaru de la Kiss FM. Vreau să-ţi fac şi eu o farsă.

Prezentatoarea: Bă, mai sunteţi? Ce dracu’, numai păcălici mă sună? Gata, închei concursul ăsta. Doamnelor şi domnilor, pe ecran erau 3.479.258 de romburi. Ce să vă fac, dacă nu ştiţi să număraţi? Dar nu aţi pierdut banii, pentru că o să vi-i dau la următorul concurs.

(Apare pe ecran cuvântul MU_E. )

Prezentatoarea: Tot ce trebuie să faceţi este să ghiciţi cuvântul scris pe ecran. Banii sunt la mine iar eu abia aştept să vi-i dau. Iată că avem deja un telefon. Alo, care este răspunsul corect?

Telespectator 10: Alo, pe ecran sunt 69 de romburi.

Prezentatoarea: Băi, frate, am terminat concursul ăla de mult. Acum e altul. Trebuie să ghiceşti cuvântul de pe ecran. Tu nu te uiţi la televizor?

Telespectator 10: Ba da, domniţă, dar eu stau la ţară şi la noi ajunge mai greu imaginea. La mine pe ecran tot romburi se văd.

Prezentatoarea: Nu-i adevărat ce se întâmplă… Barbie se supără… Chiar nu e nimeni în stare să-mi dea răspunsul corect? Sper ca următorul apel să fie unul norocos. Alo, bună dimineaţa.

Telespectator 11: Bună dimineaţa. De la bancă sunt. Dă-i ratatului 2.400 de lei şi scapă de el, că ne ia toţi banii.

Prezentatoarea: Care bancă? De cine să scap?

Telespectator 11: Nu eşti Mihai Dobrovolski de la Da sau nu”?

Prezentatoarea: Nu! Sunt Barbie de la „Concursul hiperactiv”.

Telespectator 11: Aaa… Atunci, îţi dau ţie 2.400 ca să pleci acasă.

Prezentatoarea: Nu, mersi. Dacă stau aici, câştig mult mai mulţi bani. Că sunt mulţi fraieri ca tine care sună. Să trecem la un alt telefon. Alo, bună dimineaţa.

Telespectator 12: Alo, televiziunea?

Prezentatoarea: Da, domnule, aici e televiziunea. Cu cine stau de vorbă?

Telespectator 12: Domnişoară, eu sunt un pensionar din Fârţăneşti şi v-am sunat pentru că vreau să audă toată ţara ce probleme am. Eu sunt bolnav şi n-am bani de pastile, că am pensia mică şi…

Prezentatoarea: Domnul meu, noi nu ne ocupăm de aşa ceva. Încearcă la OTV. Aici e un concurs. Dacă ghiciţi cuvântul de pe ecran, vă dau banii pe care îi am în mână.

Telespectator 12: Deci nici tu nu vrei să mă asculţi. Aşa sunteţi toţi, nişte hoţi! Huo! Sunteţi mână în mână cu guvernul ăsta corupt care ne fură. Ruşine să vă fie! Huo!

Prezentatoarea: Mulţumim pentru telefon. Doamnelor şi domnilor, vreau un răspuns corect. Am bani pentru voi, uitaţi-i, aştept să mă sunaţi şi să-mi spuneţi cuvântul de pe ecran.

Telespectator 13: Alo, domnişoara de pe ecran?

Prezentatoarea: Da, eu sunt. Care este cuvântul pe care îl caut?

Telespectator 13: Muie.

Prezentatoarea: Bă, tu eşti bulangiu? De ce pizda mă-tii înjuri în direct? Vrei să îmi iau amendă de la CNA şi să fiu dată afară?

Telespectator 13: Domniţă, eu am spus cuvântul de pe ecran. Cauţi muie. Cuvântul muie, nu altceva. Că de ailaltă găseşti peste tot.

Prezentatoarea: Nu ăsta e răspunsul corect! Of, mai ţine mult emisiunea asta? Că m-am plictisit îngrozitor de atâţia cretini. Mai avem un telefon. Alo, bună dimineaţa.

Telespectator 14: Neaţa. Fato, eu nu prea am bani pe telefon aşa că o să vorbesc mai repede. Cuvântul căutat e paracetamol.

Prezentatoarea: De unde ai scos cuvântul ăsta? Cuvântul nostru are 4 litere, din care ţi-am arătat deja 3.

Telespectator 14: Aşa e dar eu m-am gândit că e un cuvânt din ăla cu ţacă. Dacă n-am ghicit, asta e! Data viitoare pot să dau beep şi să mă suni tu? Că nu prea mai am bani pe telefon.

Prezentatoarea: Nu dai niciun beep! Suni, dacă vrei să câştigi! Oameni buni, e un cuvânt simplu din care lipseşte o literă. Ca să vă ajut, vă spun că litera pe care o caut este R. Alo, cine e acolo?

Telespectator 15: Bună. Eu sunt Costel.

Prezentatoarea: Spune, Costele. Te ascult.

Telespectator 15: Vreau să începi să te mângâi uşor şi să-ţi imaginezi cum te ling pe sâni, pe fund, pe la…

Prezentatoarea: Alo, obsedatule, aici nu e linia erotică!

Telespectator 15: Ştiu că nu e dar m-am gândit că, dacă tot dau atâţia bani pe telefon, am putea să ne şi simţim bine.

Prezentatoarea: Băi tâmpiţilor, voi sunteţi cretini? Ce dracue în capetele voastre? Chiar nu ascultă nimeni ce zic? V-am cerut un cuvânt simplu şi atât! Nu alte discuţii. Alo, zi mai repede.

Telespectator 15: Alo, tot Costel sunt. Acum mi-am dat seama că pot să te văd la televizor. Dacă nu vrei să facem ca la linia erotică, nu vrei măcar ca la video chat? Cât mă costă să intru în privat cu tine?

Prezentatoarea: Dobitocule, trebuie să intri pe net ca să ma vezi la video chat. Şi asta după emisiune, când ajung acasă. Oameni buni, am foarte mulţi bani pentru voi. Sper ca următorul care sună să îi vrea. Alo, bună dimineaţa.

Telespectator 16: Alo, Barbie, sunt mama ta.

Prezentatoarea: Mamă, nu e momentul acum. Sunt la muncă. În plus, închide telefonul că o să te coste mult.

Telespectator 16: Stai calmă, fata mea. Cu Eufonik, vorbesc mai mult şi plătesc mai puţin. Te-am sunat ca să te întreb când vii acasă.

Prezentatoarea: Mamă, vorbim după emisiune…

Telespectator 16: Auzi? Tu pleci în Italia, te întorci borţoasă de acolo şi eu trebuie să am grijă de plodul tău? Treci acasă mai repede! Şi când vii, să nu uiţi să treci prin piaţă să iei nişte cartofi şi pâine. Şi nişte tampoane pentru tine, că ţi le-am consumat eu.

Prezentatoarea: Mamă! Vorbim după ce termin emisiunea! Of… Dragi telespectatori, vă rog, vă implor, sunaţi numai dacă ştiţi răspunsul corect la concursul nostru. Alo, cu cine stau de vorbă?

Telespectator 17: Alo, stai de vorbă cu mine. Ai văzut filmul The Ring”?

Prezentatoarea: Da, dar ce legătură are filmul cu concursul nostru?

Telespectator 17: Niciuna. Te-am sunat doar ca să te anunţ că peste 7 zile vei muri.

Prezentatoarea: Să mor?!? De ce?

Telespectator 17: Pentru că aşa vreau eu. Nu mai pune atâtea întrebări.

Prezentatoarea: Ce vrei să fac dacă nu înţeleg? Nu e normal să întreb? Până la urmă, o să mor peste 7 zile începând de acum, sau de când am văzut filmul?

Telespectator 17: Nu ştiu… De când ai văzut filmul, cred.

Prezentatoarea: Păi eu l-am văzut anul trecut…

Telespectator 17: Atunci, începând de acum. Ai terminat cu întrebările sau mai ai?

Prezentatoarea: Mai am una. Cum o să mor?

Telespectator 17: Nu ştiu. Încă nu m-am gândit la asta. Trebuie să mă înţelegi şi pe mine pentru că sunt nou în domeniul ăsta şi nu prea am experienţă… Ai vreo preferinţă?

Prezentatoarea: Da, să mor de bătrâneţe. Oricum, mersi că m-ai anunţat. Haideţi să luăm încă un telefon, poate reuşesc să dau cuiva toţi banii ăştia pe care îi ţin în mână. Alo, bună dimineaţa.

Telespectator 18: Da Andreea, am preluat legătura. Doamnelor şi domnilor, încep această transmisiune telefonică direct de la faţa locului, pentru ştirile de la ora fixă.

Prezentatoarea: Alooo, tu cine naiba eşti?

Telespectator 18: Sunt reporterul vostru. Nu eşti Andreea?

Prezentatoarea: Nu! Eu sunt Barbie! Ai greşit televiziunea!

Telespectator 18: Ptiu, băgami-aş! Iar am sunat în altă parte. Să vezi ce or să mă dea ăştia afară… Gagico, dacă tot te-am sunat, nu vrei să ieşim la o cafea să ne cunoaştem mai bine?

Prezentatoarea: Dacă dai şi o sută de ţuică la cafeaua aia, vino să mă iei după emisiune. În fine, oameni buni, văd că nu vreţi banii mei. Ultima şansă, dragilor. Voi lua acum ultimul apel telefonic din această zi. Alo, cu cine vorbesc?

Telespectator 19: Bună dimineaţa. Sunt de la Romtelecom şi v-am sunat să vă anunţ că postul dumneavoastră telefonic va fi suspendat temporar, până vă veţi plăti facturile restante.

Prezentatoarea: Alo, nu se poate să îmi faceţi asta. Normal că nu am plătit telefonul. Ştiţi cât costă implanturile cu silicon? Nu puteţi să ne suspendaţi telefonul. Fără el, o să fim nevoiţi să oprim emisiunea iar eu am nevoie de bani. Că din ce am strâns până acum, mi-a ajuns să-mi pun silicon doar la un sân. Vă implor, nu faceţi asta! Cine o să mă mai angajeze pe mine deformată? Alo, vă spun care e răspunsul corect, vă dau toţi banii ăştia falşi pe care îi arăt fraierilor la televizor. Alooooo…

Scenetă înscenată 5 (DANSEZ PESTE TINE)

Posted in Scenete înscenate with tags , , , , on 1 Mai, 2006 by Claudiu-Gilian Chircu


Personaje : Ştefan Bănică Jr.

Olivia Steer

Ionuţ Iftimoaie

Monica Grosu

Arsenie Todiraş

Aliona Munteanu

Andreea Marin

(Emisiunea incepe cu Ştefan Bănică Jr. în prim-plan. )

Bănică Jr.: Salutare, oameni buni. Iată-ne prezenţi la emisiunea mea, cea mai tare din câte există. O să o depăşesc în rating şi pe nevastă-mea, ca să vadă ea cine e mai tare în casa aia. După ce v-am cântat 8 melodii, am să iau o scurtă pauză cât să danseze şi ăştia. Dar am să vă mai cânt după aceea încă 5, pentru că e emisiunea mea.

Olivia: Ştefan, sunt şi eu pe aici…

Bănică Jr.: Taci, tu, că e emisiunea MEA. Te-am luat pe lângă mine doar ca să zâmbeşti frumos şi să mă ajuţi să o fac geloasă pe nevastă-mea, ca să vadă ea cine e cel mai tare. Aici eu prezint, eu cânt, eu dansez, eu sunt filmat, eu iau banii de la sponsori.

Olivia: Dar vreau să spun şi eu ceva…

Bănică Jr.: Tot n-ai tăcut? Când o să ai valoarea mea, atunci o să vorbeşti. Până atunci, oameni buni, nu uitaţi să veniţi la concertele mele care sunt cele mai tari.

Olivia: Eu vroiam doar să te anunţ că n-am început încă emisiunea…

Bănică Jr.: Emisiunea asta începe când vreau eu, pentru că sunt cel mai tare. Hai că m-a enervat asta. Ce o să o dau eu afară… În fine, oameni buni, începe duelul. Aplauze pentru Ionuţ Iftimoaie şi Monica Grasu! Pardon, Grosu.

(Îşi fac apariţia pe scenă Iftimoaie şi partenera sa, Monica. )

Iftimoaie: Ciupanezule, unde-s ăia cu care mă duelez? Că îi sparg, să moară mama! Ca în K-1 îi ard…

Monica: Ionele, termin-o că nu e vorba de un duel din ăla. Domnu’ Elvis, spuneţi-i să se calmeze că e prea violent. De o săptămână mă bate încontinuu. (plânge)

Bănică Jr.: În primul rând, Ionuţ, calmează-te. În al doilea rând, fă, nu mai plânge că se umflă parchetul. În al treilea rând, nu uitaţi să cumpăraţi noul meu album.

Monica: Da’ cum să nu plâng, domnu’ Elvis? Că am rămas fără fond de ten de când îmi acopăr vânătăile…

Iftimoaie: Să vezi ce te pocnesc dacă mai comentezi! Îţi dau ca la Local Kombat. Un croşeu în ochi, un upercut în dinţi…

Bănică Jr.: Dacă nu tăceţi amândoi, mai cânt 3 melodii.

Iftimoaie: Atât îţi mai trebuie, să cânţi. Îţi fac microfonul ăla supozitor! Oricum, Ciupanezule, mi-ai plăcut în «Băieţi Buni». Da’ trebuia să-l arzi pe bronzatul ăla de Cabral, că prea se crede mare şmecher.

Bănică Jr.: O să mă fac că nu am auzit şi o să vă spun că Monica dansează în această seară pentru a împlini visul tatălui ei, care e bolnav.

Monica: De fapt, domnu’ Elvis Presley, eu sunt aici pentru că mi-a zis Ionuţ că mă bate dacă nu dansez cu el. Vrea să intre în «Flamingo Boys» şi pentru asta trebuie să arate la toţi ce bun dansator e.

Iftimoaie: Dacă nici acum nu mă primesc în trupă, îi sparg pe toţi. Începând cu Cornel Pansat, ăla…

Bănică Jr.: Aceasta este prima echipă, oameni buni. Aplauze pentru ei şi pentru cei cu care se vor duela, Arsenie Todiraş şi Aliona Munteanu!

(Apar pe scenă Aliona şi Arsenie, care vorbeşte la telefon.)

Arsenie: Alo, salut. Sunt eu, un haiduc. Da’ şini criedeai cî e, fă? Daniel Buzdugan di la Radio 21? În plus, di şi nu-mi răspunzi, fă, la iesemies? Sî mă… îniec în ochii tăi bieliţi, paraşuto! Alo… Alo, mamă, nu închidi! Mi-a închis…

Iftimoaie: Cu ăsta mă duelez eu? Mamă, uscatule, ce te-mprăştii pe aici… Praf te fac, de te trage Mutu pe nas!

Arsenie: Domnu’ Junior, spuniţî-i sî nu mă batî, cî nu pot sî mă duc la Iurovizâon cu obloani…

Bănică Jr.: Nu bate nimeni pe nimeni. Decât eu, pe toţi la rating. Aliona este actriţă la Teatrul de Păpuşi Gonflabile şi majoretă la meciurile de şah din Chişinău. Visul ei este de a deveni stripteusă profesionistă, iar emisiunea asta e doar un antrenament pentru viitoarea sa carieră. Aliona, de ce vrei să devii stripteusă?

Aliona: Fănele, io vriau sî strâng bani ca sî pot plieca din Chişânău. Cî ăştia pi aişea e săraci şi-mi bagî la budigăi numai bilieti neînvingătoari la loto şî etichieti di la sticlili di vodcă.

Monica: Măi, soro, se spune Pişinău, nu Chişânău. Doamne, ce mă seacă moldovenii ăştia care stâlcesc limba română!

Arsenie: Pânî vă lămuriţi voi, io vriau sî vă cânt un cântieşel di la mini din raion. I-auzâţi: Vrei sî plieşi da’ nu m-a nu m-a iei…

Iftimoaie:…să vezi ce ţi-o iei! Ciupanezule, ăsta cântă mai naşpa şi ca tine. Să vezi ce-l sparg pe bulangiul ăsta! Poligon de tragere îi fac în gură.

Monica: Domnu’ Elvis, spuneţi-i să se calmeze. Că iar îmi scapă vreuna de îmi înghit măselele. Apoi iar mă constip, că sunt măsele din ceramică, cu motive florale populare…

Bănică Jr.: În primul rând, nu uitaţi să-mi cumpăraţi ultimul album. De fapt, pe toate. În al doilea, tăceţi cu toţii că în emisiunea mea doar eu vorbesc! Iar voi dansaţi după cum vă cânt eu.

Arsenie: Domnu’ Submarin Bănică Junior, înainti sî înşiepim, am o întriebari pientru matali. Ştii cumva di şi plâng chitarili?

Iftimoaie: Pentru că le-am bătut eu! Ha-ha-ha, ce tare sunt! Cu o mână râd şi cu cealaltă te bat până te învineţesc.

Bănică Jr.: Apropo de chitare, oameni buni, nu uitaţi să veniţi la concertele mele ca să vedeţi cum fac play-back la chitară. Până atunci, puteţi începe să vă votaţi echipa favorită la unul din numerele afişate pe ecran. De fapt, votaţi la toate numerele, ca să strâng eu mai mulţi bani.

Monica: Ne votează lumea? Da’ ce, suntem în campanie electorală? Ionele, la ce emisiune m-ai adus? Eu nu vreau să candidez că nu suport politica! (plânge)

Iftimoaie: Taci, dragă, că dacă ne votează vreunul, îl ard numai din şpagat. Îi dau cu karata la ureche până face otită în gură.

Arsenie: Dacî tot ni voteazî lumea, io vriau sî mă votiezi la Iurovizâon, undi o sî partişip cu un remix oriental la „Dragostiea din tei”…

Bănică Jr.: Rog regia să le închidă microfoanele fraierilor, pardon, dansatorilor, şi să îl lase deschis doar pe al meu. Arsenie, ce dans aţi pregătit pentru duelul din această seară?

Arsenie: Noi am priegătit un dans speşial di la noi din ţarî. Sî chiamî “Dansul Maiahii”, cari i un amiestec întri baliet, kazaşioc, samba şî dansu’ ploii.

Aliona: Fănele, sî ştii cî io nu dansiez pi dijiaba. Dacî arunşi cu câţva parai în mini, o sî-ţî fac un dans în poală.

Bănică Jr.: Vii în pauză la mine în cabină, că n-am mărunt la mine. Oameni buni, haideţi să trecem acum şi la Monica, pe care o văd că a început deja să danseze.

Monica: Domnu’ Presley, eu de fapt fac aşa pentru că am nevoie la toaletă. Mi-a zis Ionel înainte de emisiune că mă bate de mă piş pe mine, şi în pauză a început să se ţină de cuvânt.

Olivia: Ştefan, eu propun să lăsăm fata să dea o fugă până la toaletă…

Bănică Jr.: Nu! Nimeni nu pleacă atunci când sunt eu pe scenă. Poate să se mai ţină 4 ore. Nerecunoscătoarea… În loc să-mi mulţumească pentru că are şansa unică de a fi văzută la televizor alături de mine, ea ce face? Se pişă pe emisiunea mea!

Arsenie: Domnu’ Marin Junior, io propun sî încheiem subiectu’, cî înşiepi sî mî apuşi şî pi mini nevoia la baie. Bini cî mi-am luat scutecul cu mini…

Bănică Jr.: Linişte! Că pierdem timpul timpul şi nu mai apuc să vă cânt ultimile mele 3 albume. Oameni buni, să înceapă duelul! Ionuţ, ce dans aţi pregătit?

Iftimoaie: Bă Ciupanezule, îţi zic pentru că îmi eşti simpatic. Noi am pregătit un dans popular, mai exact o bătută de la Moldova. Pe care am să o aplic, fireşte, unor moldoveni.

Bănică Jr.: Haideţi să vedem. Aplauze pentru ei, oameni buni! Şi pentru mine că tare talentat mai sunt…

(Iftimoaie sare în unghiul morţii direct în capul lui Arsenie, îl bate pe acesta dar şi pe Aliona, Monica, regizor, cameramani şi vreo 3 oameni din public.)

Iftimoaie: Luaţi de-aici! Aţi vrut duel, vă dau duel! Nu v-am spus că vă ard pe toţi? Maimuţoilor, mai puneţi-vă cu mine dacă va mănâncă. (se calmează) Mamă, ce m-am înfierbântat! Pe cine să mai bat, că i-am ars pe toţi? Şi abia mă încălzisem… Gata, ştiu! O să mă bat cu cel mai bun. Adică, cu mine.

(Îşi dă un picior în cap şi adoarme instantaneu.)

Bănică Jr.: Dobitocule, mi-ai stricat emisiunea! Ce mă fac acum? Era singura mea şansă să-mi fac reclamă la album şi să o bat în rating pe nevastă-mea…

Olivia: Ştefan, vreau să-ţi spun ceva…

Bănică Jr.: Tot n-ai tăcut? Doamne, ce mă stresează femeia asta! În fine, oameni buni, cum nu mai sunt participanţi la emisiune, îmi permit să câştig eu concursul. Oameni buni, aplauze pentru mine!

Olivia: Ştefan, eu nu plec de aici până nu mă laşi să îţi spun.

Bănică Jr.: Of… Mă omori cu zile! Zi mai repede că mai am de cântat vreo 25 de melodii.

Olivia: Am un mic cadou pentru tine, că tot eşti tu marele câştigător al concursului nostru. Eşti pregătit?

Bănică Jr.: Da, fă, normal. Întotdeauna sunt.

Olivia: Uită-te, te rog, la uşa care se va deschide în câteva secunde. Ştefan, surprize, surprize! Soţia ta e aici!

(Apare pe scenă Andreea Marin.)

Andreea: Aici erai, băi amărâtule? Iar te joci de-a televiziunea? Eu te-am trimis în piaţă şi tu ce faci? Ţi-am zis să nu ieşi din casă, să stai acolo şi să îmi înregistrezi emisiunea pe casetă video? Treci mai repede acasă, boule! Să vezi ce îţi fac eu când ajungem…

(Îi dă 2 capace lui Bănică Jr, îl ia de ureche şi îl târâie afară de pe platou.)

Olivia: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea MEA. Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă aştept în toamnă, cu un nou coleg. Până atunci, gândiţi liber. Noapte bună, tuturor!

(Aplauze. Emisiunea se încheie cu zâmbetul Oliviei în prim-plan.)

Scenetă înscenată 4 (PREMIILE OSCAR AWARDS)

Posted in Scenete înscenate with tags , , , , , on 22 Ianuarie, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu


Personaje : Irina Margarina Brifcor traducătoarea

Angelina Jolie – prezentatoarea

Brad Pitt – actorul

Eminem – rapperul


Irina: Bună seara, stimaţi telespectatori, şi bine aţi venit, ăăă, la o nouă ediţie anuală, adică care are loc de două ori pe an, a premiilor Oscar Awards de la Magada, Masaga, Ma… în America. Eu sunt Irina Margarina Brifcor şi vă voi traduce ce spun ăia de pe scenă, ăăă, adică invitaţii. Gazda spectacolului, ăăă, va fi Angelica Jolie.

(Îşi face apariţia Angelina în aplauzele şi ovaţiile publicului, mai ales a parţii masculine.)

Angelina: Good evening!

Irina: Buna seara şi bine v-am găsit. Ăăă, mă bucur foarte mult să fiu aici în aceasta seară şi sper că vă veţi simţi bine în continuare în compania mea.

Angelina: I’ll be your host tonight and I can’t wait to see who are the winners.

Irina: Ăăă, să începem.

Angelina: I’m very happy to be here.

Irina: Am veri aproape de Bihor.

Angelina: Let’s start with the award for best male.

Irina: Să începem, să pornim, ăăă, să purcedem la drum cu cel mai bun mail, ăsta… e-mail sau scrisoare electronică.

Angelina: The winner is… Brad Pitt!

Irina: Pe care l-am primit de la Brad Chit.

(Apare pe scena Brad Pitt.)

Brad Pitt: Good evening, Madagascar!

Irina: Salut, ce mai faceţi, ăăă, cum vă simţiti, America?

Brad Pitt: This is a great honour for me.

Irina: Vreau să-mi cumpar formol.

Brad Pitt: Since I was a child, I dreamed to win an Oscar.

Irina: Vreau să fac dragoste cu un copil pe care îl cheamă, ăăă, Oscar.

Brad Pitt: And finally, my dream came true.

Irina: Şi în final, ăăă, în sfârşit, la urmă, visez să port o rochie.

Brad Pitt: This movie is the best thing in my life.

Irina: Viaţa mea e ca un serial, ăăă, o telenovelă.

Brad Pitt: I wanna dedicate this award to my family that supported me…

Irina: Vreau să dau o dedicaţie cu La Familia, ăăă, celor care m-au suportat…

Brad Pitt: …to all my close friends…

Irina: …ăăă, prietenilor mei care sunt închişi…

Brad Pitt: …my producer…

Irina: …celor care sunt la produs…

Brad Pitt: …and finnaly, to my ex-wife, Jennifer.

Irina: …si secretarei mele care s-a sfârşit, ăăă, s-a dus, Loredana.

Brad Pitt: Thank you all and see you next year!

Irina: Am o iritaţie încă de anul trecut.

(Reintră în scenă Angelina, în aplauzele şi fluierăturile de admiraţie ale bărbaţilor din public.)

Angelina: Thank you, Brad, and congratulations for the prize!

Irina: Mersi, Brad, şi asteaptă-mă în culise dupa ce pleacă toţi.

Angelina: Let’s continue with the award for best soundtrack.

Irina: Să dăm acum premiul pentru cel mai bun film muzical.

Angelina: And the winner is…Eminem with “9 Mile”!

Irina: Şi învingătorul, ăăă, premiantul, ăla care a câştigat este Pepe cu “Numai iubirea”!

(Apare Eminem cu pantalonii în vine şi cu un tricou larg – deh, ca rapperii.)

Eminem: What’s up, people ?

Irina: Ce e sus, lume, oamenilor, ăăă, populaţie ?

Eminem: This award is for my brothers :

Irina: Nu mi-a plăcut niciodată “Big Brother”.

Eminem: …50, Obie, D 12 and my nigger, Dre.

Irina: Ionel, Ghiţă, Marcel şi cel mai negru, Adi de Vito.

Eminem: And for my lovely daughter, Haillie.

Irina: Am făcut dragoste cu bunica mea care e cheală.

Eminem: Don’t forget to buy my last album.

Irina: Ultimul meu album a fost o mare porcărie.

Eminem: This bitch is pissing me off…

Irina: După aia, am să mă duc la plajă să fac pipi.

Eminem: Who the fuck is she?

Irina: Ce naiba caut eu la prostia asta de spectacol?

Eminem: Yo, old lady, shut the fuck up!

Irina: Auzi, frumoasă domnişoară, ce faci în seara asta?

Eminem: I’ll kill you, ugly bitch!

Irina: Mor după tine, nu vrei să ne cunoaştem mai bine?

(Scoate un pistol şi o împuşcă pe Irina.)

Eminem: Die, mother fucker, die! Go to sleep! You piece of shit, cock sucker…

(Părăseşte scena. Publicul e în extaz. Aplaudă şi îl ovaţionează.)

Irina (cu voce stinsă, gemând.): Ăăă, doamnelor şi domnilor, acestea au fost premiile Oscar Awards. S-ar putea să ne întâlnim şi data viitoare, dar nu se ştie sigur. Dacă nu, asta e! Vă doresc o seară buna în continuare şi rămâneţi pe TemBeLe 1.

Scenetă înscenată 3 (MILIŢIA ÎN REACŢIUNE)

Posted in Scenete înscenate with tags , , on 15 Ianuarie, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu


Personaje : Cristian Sămibag – reporterul

Pensionarul

Hoţul

2 poliţişti

Reporterul (în şoaptă): Bună seara vă spun vouă, telespectatorilor care vă uitaţi la emisiunea noastră pentru că pe celelalte posturi e publicitate. Sunt Cristian Sămibag şi mă aflu pe o stradă ca oricare alta, în căutarea infractorilor. Am alături de mine doi poliţişti pe care îi plătesc cu 500 de euro ca să mă apere de infractori. Staţi puţin, se aude cineva venind… Doamnelor şi domnilor, aveţi ocazia unică în viaţă, chiar senzaţională, de a fi martori la prinderea unui infractor în flagrant.

(Apare pensionarul cu o sacoşă în mână.)

Reporterul: Stai pe loc, infractorule! Te-am prins! (poliţiştii îl imobilizeaza pe pensionar, trântindu-l la pământ.) Scoate din sacoşă ce ai furat!
Pensionarul: N-am furat nimic, taică, vai de păcatele mele. Lăsaţi-mă în pace. Dacă trăia Ceauşescu, nu se întâmpla aşa ceva.
Reporterul: Gura! Când vorbeşti cu mine, să taci. Fir-aţi voi să fiţi de plozi. De mici vă apucaţi de furat.
Pensionarul: Care plod, taică, că am 76 de ani? Când eram eu copil, nea Nicu nu permitea aşa ceva.
Reporterul: Infractorule, ai dreptul să nu spui nimic. Ce-mi place să zic asta! Spune mai repede ce ai în sacoşă şi de unde ai furat.
Pensionarul: Am iarbă, taică. M-a trimis baba mea să iau zarzavat să facă o ciorbă şi din pensia mea abia mi-au ajuns banii să-mi iau o sacoşă.
Reporterul: Iarbă? Deci posesie şi trafic de droguri. 15 ani de pârnaie!
Pensionarul: Care 15 ani, taică, că eu nu ştiu dacă prind Revelionul? Unde eşti tu, nea Nicule, să vezi unde am ajuns?
Reporterul: Spune mai repede de unde ai luat drogurile că se termină reclamele pe celelalte canale şi telespectatorii noştri schimbă postul. Fir-ai tu să fii de plod!
Pensionarul: Nu sunt droguri. E iarba pe care am luat-o din cimitir, unde am loc de veci. Chiar lângă nea Nicu.

(Prin spatele lor trece un hoţ cu un televizor în braţe.)

Reporterul: Distrugerea domeniului public şi furt din avutul statului. Încă 15 ani! Puşcăria te mănâncă. Nu ţi-ar fi ruşine? Nu ţi-e milă de parinţii tăi?
Pensionarul: Părinţii mei s-au dus acum mult timp, taică, pe vremea când nea Nicu era încă în scutece. Daţi-mi drumul sau strig după ajutor.
Reporterul: Strigi, ai? Deranjarea liniştii publice. Încă 15 ani, infractorule! O să-ţi faci majoratul după gratii. Ce ai prin buzunare?
Pensionarul: O unghieră, o sfoară şi un săpun, un bon de masă tras la xerox, doi nasturi şi o poză cu nea Nicu. Bine mai era pe vremea lui…
Reporterul: Unghieră, zici? Are cuţitaş?
Pensionarul: Are, cum să n-aibă, că e din-aia bună, făcută înainte de Revoluţie.
Reporterul: Aha… deţinere de arme albe. Încă 15 ani! 15 şi cu 15 şi cu… ai destul pentru scaunul electric.
Pensionarul: Ai înebunit, taică? Păi, n-ai văzut că s-a scumpit curentul? Vai de şalele şi de reumatismul meu…

(Acelaşi hoţ trece prin spatele lor, de data asta ducând câteva tablouri.)

Reporterul: Te dai bolnav, ai? Crezi că aşa o să scapi de inchisoare? Avem un loc special pentru cei ca tine. O să stai printre scursurile societăţii, printre gunoaiele omenirii, printre cei plini de boli ale căror nume nici nu le poţi pronunţa. O să mori în chinuri, aşa cum meriţi.
Pensionarul: Auzi, taică? Dacă mă îmbolnăvesc, cine îmi plăteşte pastilele?
Reporterul: Cum adică? Nu ţi le plăteşte nimeni.
Pensionarul: Păi dacă mor de vreo boală, cum mai ajung pe scaunul electric?
Reporterul: La asta nu m-am gandit. Hmm… Oricum, trebuie să existe o soluţie, pentru că sistemul juridic din România e perfect. Legea e mai presus de toate.
Pensionarul: Şi dacă ajung pe scaunul electric, cine plăteşte curentul? N-ai văzut că şi ăsta s-a scumpit? O să ajungem să ne uităm la televizor cu lumânarea…
Reporterul: Aa… nu-ţi face tu griji din-astea. Facem o chetă pe la biserică, mai băgam o taxă… Sau luam curent de la OTV, că oricum îl consumă degeaba.
Pensionarul: Şi dacă tot ajung în temniţă, poţi să-mi anunţi baba să mă taie de la întreţinere? Aş suna-o eu dar nu mai avem telefon, că ni l-au tăiat când n-am mai avut bani să-l plătim. De unde să ştiu că vorbitul cu fetele alea despuiate din ziare costă mai mult decât un salariu de profesor pe şase luni? Bine mai era pe vremea lui nea Nicu, Dumnezeu să-l ierte! Mare om…

(Apare din nou hoţul, trăgând un şifonier după el.)

Reporterul: Stai aşa! Ce faci cu dulapul în miez de noapte?
Hotul: Să trăiţi, şefu’! Ce să fac, ajut un vecin să se mute la ţară că e grea viaţa aici, la oraş.
Reporterul: Te înţeleg, cum să nu. Să mai spună cineva că nu sunt alături de oamenii de rând. Eu înţeleg suferinţele poporului şi îl ajut cât pot. Mă bucur că mai există şi oameni cu suflet mare, aşa ca tine, care îşi ajută semenii. (către poliţişti) Ia puneţi voi mâna şi ajutaţi-l pe acest om bun. (întorcându-se către pensionar) Iar tu, la secţie. Fir-ai tu să fii de infractor juvenil, am să curăţ eu ţara de voi. Şi am să ajung salvatorul neamului, poate am să fiu şi decorat. Poate chiar or să-mi ridice o statuie…
Pensionarul: Stai, fiule, că n-am facut nimic. Săriţi, oameni buni! Sunt nevinovat! Nea Niculeee…