Arhivă pentru eurovision

Interviu cu Luminiţa Anghel

Posted in Publicate în ziare with tags , , , , , on 17 iunie, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu

– publicat în “Altă Viaţă Magazin” pe 25 iunie 2005 –

– Cum a fost la Kiev?

– A fost foarte bine. O experienţă unică pe care ar trebui să o trăiască orice artist care are pretenţia de a fi vedetă în ţara lui. A fost o mişcare de forţe uriaşă, organizatorii au făcut tot ce-au putut ca să iasă show-ul perfect. Noi am fost foarte iubiţi de restul concurenţilor.

– Au existat şi părţi mai puţin plăcute?

– Singurele discuţii au fost legate de problemele tehnice. Nu ne-am înţeles cu organizatorii cu privire la efectele speciale, dar am ajuns la o mică înţelegere. În rest, totul a fost rezolvabil.

– Cum a fost colaborarea cu Sistem?

– Foarte bună. Avem multe concerte în ţară, propuneri pentru străinătate. Nu ne-am propus să facem un material împreună, mergem doar pe materiale proprii. Vom vedea ce va ieşi din colaborarea asta.

– Ce s-a schimbat de când aţi ajuns pe podiumul Eurovisionului?

– S-au schimbat enorm vieţile tuturor, a mea şi a băieţilor de la Sistem. Avem timpul mult mai ocupat cu interviuri, concerte, apariţii la TV. Nu avem timp deloc pentru noi dar merită trăită această experienţă pentru că, în România nimănui, puţini au avut ocazia de a fi pe podiumul Eurovisionului. Şi cred că e cazul să savurăm din plin acest succes.

– Cânţi de foarte mult timp. Cum ai reuşit să devii cea mai în vogă voce feminină a momentului?

– Sunt datorită Eurovisionului. Dar am ajuns apreciată de experţii din România pentru că am cântat foarte mult, am muncit enorm şi nu am renunţat niciodată.

– Am observat că, înainte de a intra pe scenă, îţi faci cruce de trei ori…

– Da, pentru că sunt credincioasă. Îmi fac şi o rugăciune în gând. Cred în Dumnezeu şi cred că succesul meu, de-a lungul carierei, se datorează cuiva care, acolo sus, mă păzeşte.

– Am auzit că eşti superstiţioasă. Că atunci când întâlneşti un preot, îţi atingi un nasture. De ce?

– Dacă nu am un nasture, sunt disperată (râde). Este o superstiţie din copilărie. Am un prieten care spune că lui preotul îi aduce noroc. Eu îmi aduc aminte că preotul înseamnă ghinion şi că trebuie să-ţi atingi un nasture pentru a înlătura nenorocul. Înainte făceam paşi înapoi de câte ori trecea o pisică neagră prin faţa mea, însă am renunţat. Dar nu mă întorc niciodată din drum.

– Ce le transmiţi gălăţenilor?

– Am întâlnit aici cel mai frumos public din România şi am să mă reîntorc oricând nu mare plăcere. Prima oară când am fost în Galaţi am avut cea mai frumoasă surpriză. Iar acum, pe cea de-a doua. Mult noroc.

Showbiz la kilogram 7

Posted in Publicate în ziare, Showbiz la kilogram with tags , , , , , on 25 mai, 2005 by Claudiu-Gilian Chircu

– publicat în “Altă Viaţă Magazin” pe 28 mai 2005 –

Pentru prima oară în viaţa mea, m-a lovit complexul foii albe (sau al tastaturii albe, cu mici influenţe galbene – verzui). Şi asta, pentru că nu ştiu ce să scriu, cu toate că s-au întâmplat foarte multe în ultima săptămână. Pentru primul loc se bat eliberarea jurnaliştilor români din Irak şi clasarea României pe locul trei la Eurovision. Care ar putea avea o legătură, dacă mă gândesc bine. I-o fi înduioşat Luminiţa pe terorişti care, dându-şi seama că meritam mai mult, s-au gândit să fie fair-play şi să le dea drumul alor noştri. Vă daţi seama ce s-ar fi întâmplat dacă România câştiga Eurovisionul sau, „măcar” calificarea la Campionatul European de fotbal? Mai răpeau vreo şapte-opt români pe care să-i elibereze apoi rapid, pentru ca bucuria să fie mai mare. Revenind la Eurovision, ceva nu prea pare în regulă. Păi, n-aţi văzut cum, la început, România şi Moldova se băteau pentru primul loc? Ei… Unde s-a mai pomenit aşa ceva? Apoi, faptul că Grecia a câştigat din nou, după Campionatul European de fotbal de anul trecut. Ăsta cam miroase a blat. Păi, cu ce a fost mai bună Helena decât butoaiele băieţilor de la Sistem (deşi au cântat cam la fel)? Doar pentru simplul fapt că a făcut parte din trupa Antique, acea sursă de inspiraţie a maneliştilor? Cel mai mult mi-a plăcut concurenta de pe locul 2, reprezentanta Maltei. N-am nimic cu gabaritul dumneaei, pe alocuri depăşit, dar ştiam că pe scenă nu au voie să apară mai mult de şase persoane. Oricum, Malta a fost puţin mai la înălţime decât de obicei, măcar pentru timpul în care vicecampioana s-a aflat în Ucraina (insula ridicându-se puţin, eliberată de apăsătoarea povară). Iar pentru faptul că băieţilor de la Sistem nu li s-a permis să se joace cu focul pe scenă, cu toate că Ruslana a făcut acest lucru, mă face să cred că, ceea ce s-a petrecut la Bâstroe, n-a fost doar o întâmplare. Marea dezamăgire a reprezentat-o Basarabia, nu pentru prestaţia Zdobilor, cu bunica lor cu tot, cât pentru punctele pe care ni le-au acordat. Noi le-am dat 12 puncte în româneşte, iar ei 7, în moldoveneşte. Ceea ce demonstrează că limba noastră e mai bogată ca a lor. Îi iertăm de data asta, pentru că e posibil ca numărul mic de voturi să fie din cauză că n-au avut timp toţi să sune de pe singurul telefon funcţionabil din raion. Dar, dacă se va repeta povestea şi la anul, s-ar putea să mă las de cumpărat ţigări netimbrate din Piaţa Ruşilor. Partea cea mai interesantă e că, în timp ce în România sunt mulţi ce blamează manelele, Europa a ales pe primul loc o manea. Şi asta e a doua oară, după melodia lui Sertab de acum doi ani.
Într-un fel, mă bucur că nu a câştigat România Eurovisionul (deşi ar fi meritat). Păi, cum la noi se sparg scenele sub greutatea artiştilor internaţionali, unora le cad în cap iar microfoanele nu se mai deschid din cauza unor defecţiuni tehnice intenţionate, ar fi foarte posibil să ne facem din nou de… culoarea căpşunelor spaniole. Şi iar o să apară un DJ Syto care să ne înjure cât mai melodios pe toate cele şapte note ale portativului sau un Urs Meier care să nu ne lase să mergem la Mondiale.
Şi ar fi păcat…