DA!!!


Pentru că n-am mai scris de mult timp pe pagina asta, m-am gândit că e timpul să răspund la câteva întrebări care n-au fost şi nu vor fi vreodată puse. În primul rând, trebuie să mărturisesc că m-am plictisit de haifaivări. Sunt alţii care se ocupă exclusiv de acest subiect, şi o fac măcar mai des dacă nu mai bine ca mine. Poate vor mai apărea câţiva haifaivări pe aici, când dorul de ei mă va măcina prea tare. În schimb, am reuşit cu succes să combin această plictiseală cu lipsa chefului de a mai scrie. Dar pentru a nu da satisfacţie celor care cred că au scăpat de mine, voi mai abera din când în când. Exact ca acum.

Răspunsuri:
Da, am terminat facultatea. Da, de Litere (că la Numere nu mai aveau locuri). Da, la Jurnalism. Da, am luat licenţa. Da, a fost ziua mea (am împlinit 27 de ani şi 85 de kile). Da, am fost câteva zile la Bucureşti. Da, în continuare mi se pare cel mai de kkt oraş din câte am văzut. Da, încă mă uit la Stargate. Da, pentru a doua oară. Da, mai şi citesc. Da, cărţi. Da, îmi trebuie jocuri noi pentru Playstation. Da, înca îmi place Sudoku. Da, în continuare nu-mi pasă ce se întâmplă în jurul meu. Da, n-am de gând să mă schimb. Da, tot nu-mi pasă de părerea celorlalţi. Da, tot nu suport politica. Da, tot nu suport bucureştenii (parcă am mai zis asta…). Da, încă beau bere. Da, încă n-am de gând să mă însor prea curând. Da, încă n-am chelit. Da, încă am burtă. Da, încă lucrez la radio. Da, încă nu sunt plătit bine. Da, încă nu vreau să aud de masterat. Da, încă îmi place mitologia. Da, tot n-o suport pe Zăvoranca. Da, nici OTV-ul. Da, încă n-am nimic interesant de spus, care să schimbe lumea. Da, nici nu voi avea vreodată. Da, în continuare singurul meu complex e cel construit recent în spatele blocului meu. Da, încă nu suport americanii. Da, încă nu suport prostia. Da, încă nu sunt de acord cu capitalismul. Da, în continuare cred că cea mai mare prostie a omenirii este religia (de orice fel). Da, nu îl văd pe Dumnezeu ca majoritatea şi nici n-am de gând să o fac. Da, cred în extratereştri. Da, şi ei cred în mine. Da, nu suport martorii lui Iehova. Da, vreau să mai prind măcar unul, în amintirea vremurilor bune. Da, puteţi să credeţi că voi ajunge în Iad, deşi nici acolo n-am loc. Da, cred în fantome. Da, aud voci destul de des. Da, încă îmi plac poveştile. Da, încă mai vreau să ajung în Egipt. Da, încă nu suport masonii. Da, încă ţin cu Real Madrid. Da, încă mă cert cu oameni din diferite motive stupide. Da, aş bea o bere acum. Da, încă îmi place culoarea roşie. Da, nu ştiu dacă şi ea mă place. Da, n-o să mă înţeleagă nimeni vreodată în totalitate. Da, nici nu aştept asta. Da, încă mai am simţul umorului. Da, ştiu că nu se vede. Da, încă mai cred în cinste şi onoare. Da, încă mai caut adevărul. Da, încă sunt pesimist. Da, încă sunt realist. Da, încă sunt fericit. Da, încă sunt liber. Da, tot ce am e sufletul meu. Da, încă aberez. Da, încă nu-mi pasă câţi oameni am plictisit cu ce am scris până acum. Da, voi muri liber. Da, mai aveţi de aşteptat destul până atunci.


Şi un mare P.S. pentru fostul meu coleg de facultate, Iulian: da, m-am dat la toate fetele din serialul Degeneraţia Hai Faiv. Da, chiar şi la băieţi. Da, m-au refuzat cu toţii, iar eu am încercat să mă răzbun pe ei prin acest mini-serial. Da, încerc să agăţ pe net pentru că în realitate nu s-ar uita nici dracu’ la mine. Da, sunt urât, prost, mic şi negru în cerul gurii. Da, mă masturbez în faţa calculatorului de fiecare dată când văd o poză în care apare o strâmbă cu păr la cur. Da, sunt plin de frustrări. Da, sunt ultimul om de pe Pământ şi aştept să se învârtă invers planeta, ca să ajung primul. Da, tu ai făcut doar o glumă foarte bună, dar îmi lipseşte capacitatea cerebrală de a o înţelege. Da, n-aveam niciun drept să mă enervez, cum nici acum n-am dreptul de a-ţi da o replică. Da, eşti mai bun decât mine în orice. Da, te invidez cu fiecare celulă a corpului meu. Da, eşti soarele care îmi luminează existenţa scufundată în neantul prostiei din capul meu. Da, o să-mi botez toţi copii cu numele tău, indiferent dacă vor fi fete sau băieţi. Da, o să-ţi ridic o statuie şi o să-ţi compun un imn. Da, îl voi fredona zilnic, în diferite game. Da, cea mai mare realizare a mea e faptul că te-am cunoscut. Da, nu voi ajunge niciodată ca tine. Şi da, ăsta e un lucru bun.

4 răspunsuri to “DA!!!”

  1. Excelent! O caracterizare inteligenta, ilara si plina de sarcasm! Imi place la nebunie.
    PS:
    Nu te cunosc nici pe tine nici pe Iulian, dar am o rugaminte: Ramai asa cum esti, nu ajunge ca Iulian!

    Apreciază

  2. Am să încerc, dar nu promit nimic. Tentaţia de a fi ca Iulian e mult prea mare, iar eu sunt prea slab ca să-i rezist. Dar, după cum am spus, am să încerc să nu mă schimb. Nici măcar de haine.
    Mersi pentru aprecieri. Încearcă totuşi să nu-ţi placă prea mult, că s-ar putea să mi se urce la cap. Şi printre grămezi de alcool, tărâţă şi foarte puţină materie cenuşie, nu cred că mai încape altceva. Poate doar încă puţin alcool.

    Apreciază

  3. Voiam să spun că eşti mai mult decât inteligent,de-a dreptul nebun prin genialitate.Nu te schimba,doar evoluează în această direcţie cât mai mult încât să îţi poţi păstra neschimbate haina şi comportamentul.
    „Încearcă totuşi să nu-ţi placă prea mult”->De ce mi-aş da silinţa să întreprind o acţiune opusă ideilor mele?Parcă m-ai pune să mă bat singură cu mine.Poate dau cu capul în oglindă crezând că desfigurez în „n” particule faţa inamicului,când deja îmi făcusem o fisură interdimensională ca în „Harry Potter”.
    Rămâi o enigmă şi o entitate destul de complexă.Reprezinţi o simbioză între un zeu malefic şi o raţiune superioră care dirijează toate gândurile spre ceea ce oamenii de ştiinţă numesc „non-maeterie”(„materie neagră”).Dar nu la fel de întunecat ca mine.

    Apreciază

  4. Partea cu simbioza dintre un zeu și o rațiune superioară e cam deplasată. E drept că de cele mai multe ori mă consider reîncarnarea unuia dintre zeii antici, însă nu trebuie să-mi alimenteze și alții nebunia. Nu de alta, dar nu cred că mi se potrivesc cămășile închise la spate. În plus, țin prea mult la libertate și n-aș vrea să renunț la ea pentru un loc la ospiciu.
    Nu înțeleg însă un lucru: malefic? De ce crezi asta? E drept că din adolescență până acum câțiva ani m-am simțit atras de partea întunecată, însă niciodată n-am cedat. Și îmi place să cred că am scăpat de ea de ceva timp. Așa că… malefic?

    Apreciază

Lasă un comentariu