5. Zeii egiptenilor
„O, Egipt! Egipt! Din știința ta nu vor rămâne decât legende, care vor părea incredibile generațiilor de mai târziu.” – Lucius Apuleius
Conform teoriei oficiale, civilizația egipteană este a doua apărută în lume, după cea sumeriană. În jurul anului 3.100 î.e.n., Men / Menes sau Narmer a unificat Egiptul Inferior cu cel Superior, devenind primul faraon al întregii țări și, bineînțeles, întemeietorul primei dinastii. Cercetătorii, în special egiptologii, se încăpățânează să ignore ceea ce egiptenii antici ne-au transmis prin mai multe surse, cum ar fi scrierile preotului Manetho, ale istoricului grec Herodot, Papirusul Torino sau Piatra Palermo: până la unificarea Egiptului de către primul faraon, țara a fost condusă de două dinastii de zei, una de semizei și una tranzitorie umană.
Despre religia egiptenilor, istoricul Plutarh spunea că este o ştiinţă întunecată şi enigmatică. Egiptenii îşi numeau zeii „ntr”, adică „neteru” sau „neter” la masculin şi „netert” la feminin, cuvinte ce au fost traduse în mod convenţional de către egiptologi prin „zei” şi „zeiţe”. Însă, în egipteana veche, „neter” înseamnă „gardian” sau, cu alte cuvinte, „veghetor”, un nume identic cu „igigi” al sumerienilor. Fiecare oraș important avea propriii „ntr” și mituri, însă zeii erau doar în aparență diferiți. Este posibil ca numele lor să provină din cel al lui Anșar, tatăl lui Anu în miturile akkadiene. Cum numele lui Anșar se scria „nșr” (în limbile semitice nu se scriu vocalele, ci doar consoanele), iar litera egipteană „ț” este echivalentă cu semiticul „ș”, Anșar devine în hieroglifele egiptene „nțr”, care a fost transformat apoi în „ntr” și citit…
Continuarea aici.
Concepţii anticoncepţionale 
8 ianuarie, 2013 la 12:53
Legat de zeii egipteni, tot pe History Channel a fost un documentar in care se prezentau „legaturile si asemanarile” vechilor religii cu cele egiptene si mai nou cu cele moderne. Obiceiurile, incantatiile,etc sunt aproape asemanatoare. Impartasania(vinul si anafora) ar reprezenta defapt un obicei vechi de pe timpul egiptenilor, adica unirea spirituala cu Osiris, nici o legatura cu trupul lui Iisus(cunoasterea data). Iar veghile evanghelii au legatura cu religia egipteana. Zeii delegau un conducator(fiinta umana) iar acesta primea puterile zeilor, adica un sceptru(Ankh) cu care facea miracole, o coroana/antena(cu care comunica cu zeii), etc. Acesta este motivul pentru care regii poarta coroana si sceptru, traditiile din lumea veche. Iar acum stau si ma gandesc daca nu cumva simbolul Ankh s-a transformat in cruce.
ApreciazăApreciază
8 ianuarie, 2013 la 19:56
Ank-ul nu s-a transformat în cruce, fiind o cruce cu o buclă, deoarece crucea exista dinaintea lui. Sumerienii o foloseau pentru a simboliza cerul sau chiar pe zeul cerului, An. Bineînțeles că există legături între religii. Dacă toate popoarele lumii credeau în aceiași zei, existau religii asemănătoare, cu ritualuri asemănătoare. Anticii spuneau că zeii le-au dat acele ritualuri, prin urmare primele religii erau aproape identice. Religiile mai noi s-au născut din acestea, așa că au preluat nu doar divinitățile, ci și ritualurile sau obiceiurile. S-au făcut modificări pe ici pe colo, pentru a părea că este vorba despre ceva nou, însă baza a rămas aceeași. Iudaismul și creștinismul nu au făcut excepție. Și aceste religii au preluat zeii vechi, mascați sub alte înfățișări. Nu pot face paralele complete între toate religiile lumii, pentru că aș umple un volum kilometric. Însă mă mulțumesc să arăt că zeii diferitelor popoare erau aceiași peste tot în lume. Sper să și reușesc.
ApreciazăApreciază
3 mai, 2013 la 14:45
„Deși mesopotamienii au încercat din răsputeri să-l prezinte pe Enki într-o lumină pozitivă, latura sa malefică reiese din ipostaza demonului Pazuzu. Egiptenii au încercat același lucru cu Osiris, însă de la ei ne-au rămas mai multe detalii despre adevăratul chip al primului conducător al planetei noastre. Conform lui Plutarh, egiptenii spuneau că Osiris s-a născut de-a dreapta şi va muri de-a stânga. Cum dreapta semnifică binele iar stânga răul, putem înţelege că Enki a fost privit ca o zeitate pozitivă inițial şi negativă mai târziu, probabil după răzvrătirea împotriva tatălui și fratelui său, alături de zeii Igigi. Acesta este motivul pentru care Osiris era numit de multe ori „primul dintre cei de la Asfinţit”, vestul simbolizând stânga iar estul, dreapta. În Textele piramidelor există descrieri ale lui Osiris ca demon ameninţător care se bucură de vărsarea de sânge, rosteşte descântece răutăcioase împotriva unor persoane decedate şi conduce o „mafie” de asasini, numiţi „casapii lui Osiris cu degete care aduc durerea” sau „pescarii lui Osiris”. În Cartea egipteană a morţilor, Osiris este numit „domn peste suflete, care seamănă teroarea”.”->Am câteva neclarităţi legate de pragraful acesta din articol.Scrie în el că Osiris este de fapt o entitate malefică de care fiecarui om ar trebui să-i fie frică.Eu am citit că Enki reprezintă un zeu benefic,cu ajutorul căruia s-a dezvoltat Homo Sapiens din Homo Sapiens prin intermediul experimentelor genetice.Dacă Osiris şi Enki sunt una şi aceeaşi persoană,ei sunt buni sau răi?Nu se respectă principiul identităţii.Primul este un conducător tiran,iar al doilea un prieten al omenirii în condiţiile în care ne referim exact la aceeaşi zeitate. 😕
ApreciazăApreciază
3 mai, 2013 la 14:56
„s-a dezvoltat Homo Sapiens (Sapiens) din Homo Sapiens”->Greşeală de tehnoredactare. ❗
ApreciazăApreciază
3 mai, 2013 la 16:44
Într-o lume în care totul e relativ, nu cred că putem vorbi despre buni sau răi. Părerea mea e că zeii, la fel ca oamenii, au ambele laturi. Ce-i drept, unele mai evidente decât altele în anumite situații. Fiecare zeu s-a prezentat în fața oamenilor ca fiind personajul pozitiv, în timp ce inamicul său era cel negativ. Ca exemplu, în India Asura erau răi iar Deva erau buni, în timp ce în Persia Ahura erau buni iar Daeva erau răi. În general, Enki și Osiris au fost priviți ca zeități benefice, creatoare, civilizatoare și protectoare ale omenirii. Însă aveau și o latură negativă, pe care nu au ezitat să o scoată în evidență adepții taberei opuse, a lui Enlil / Seth. La fel stau lucrurile și în cazul lui Enlil: miturile ni-l prezintă ca fiind un personaj negativ, care a încercat să distrugă omenirea prin molime, foamete și un potop, însă numeroase imnuri închinate lui îl numesc „binefăcătorul”, „protectorul” sau „eroul”. Pentru a rezolva problema laturilor negative și pozitive din fiecare zeitate, unii antici, mai ales în Mesopotamia, au creat identități noi ale divinităților, bazate doar pe acele laturi. De exemplu, în Babilon, zeul suprem era numit Șamaș atunci când i se scotea în evidență doar aspectul pozitiv, Nergal când era vorba de cel negativ și Marduk când le cuprindea pe amândouă. Prin urmare, zeii erau și buni, și răi, întocmai ca oamenii creați „după chipul și asemănarea” lor. Pentru a afla caracterul lor real, adică pentru a vedea care latură predomină în fiecare divinitate, nu trebuie decât să privești faptele lor citind printre rânduri. Enki poate fi considerat o entitate benefică, ținând cont că ne-a creat și civilizat. Însă, dacă observăm că nu a făcut aceste lucruri din iubire pentru oameni, ci doar din egoism, urmărindu-și scopul de a avea o armată cu care să-și învingă fratele, situația se schimbă. În tabăra cealaltă, Enlil este personajul negativ pentru că a încercat să distrugă omenirea. Dar dacă observăm că acea distrugere a avut loc în plin război, în care oamenii luptau de partea lui Enki, oferindu-i un avantaj semnificativ, faptele lui Enlil devin scuzabile. Adevărul e că niciunei tabere de zei nu i-a păsat cu adevărat de oameni, ambele folosindu-se de noi doar pentru a-și atinge scopurile. Iar cel mai sănătos lucru pe care l-am putea face ar fi să nu-i considerăm nici buni, nici răi, ci să îi tratăm cu indiferență, fiind neutri pentru prima oară în războiul lor pentru putere.
ApreciazăApreciază
3 mai, 2013 la 17:03
” Iar cel mai sănătos lucru pe care l-am putea face ar fi să nu-i considerăm nici buni, nici răi, ci să îi tratăm cu indiferență, fiind neutri pentru prima oară în războiul lor pentru putere.”->De fapt,eu consider că,din punct de vedere uman,ar trebui să simţim furie şi dezgust pentru faptul că scopul nostru pe Pământ este să fim sclavi.Dacă am rămâne indiferenţi,ar însemna că nu ne pasă,ceea ce este total fals deoarece omul a fost preocupat din vremuri imemoriale de menirea sa.Şi acum,după ce,ipotetic vorbind,am aflat adevărul despre originea noastră într-o mai mică sau mai mare măsură,cum ar trebui să acţionăm?
Nici măcar Apocalipsa nu mai este ce-a fost odată.Dacă sfârşitul lumii semnifică doar finalizarea Epocii Peştelui,noi ce am mai putea face?
De la stadiul de prototip al virtuţii şi al Binelui,omul a decăzut la cel de hibrid dintre o primată şi un humanoid păros. 😦
Şi un lucru se află ascuns sub vălul misterului.Anunnaki au părăsit Terra din varii motive care rămân necunoscute omului din cauza capacităţii sale limitate de a le putea înţelege.Acum ei unde se află şi care este planul lor cu umanitatea?
ApreciazăApreciază
3 mai, 2013 la 17:36
Ba tocmai asta ar trebui să facem, să nu ne pese de războiul „zeilor”. Să îi lăsăm să se omoare între ei, iar noi să ne preocupăm doar de viața noastră. Prea mult timp ne-am distrus unii pe alții în numele unor zei care nu dau doi bani pe noi, considerând că avem o misiune sfântă de a învinge răul. Doar rămânând neutri în acest război putem considera că ne-am depășit statutul de sclavi și că am scăpat de influența lor. Și doar astfel putem fi liberi. Nu degeaba considerau filosofii antici că zeii mor atunci când oamenii nu mai cred în ei.
Anunnaki nu au părăsit Terra. Nu toți, cel puțin. Cei din tabăra lui Enki și Marduk se află în lumea subterană Shamballa / Agartha / Abzu / Sheol / Xibalba, etc., de unde conduc lumea pe ascuns. Cei din tabăra lui Anu și Enlil îi supraveghează de undeva din apropierea Pământului (probabil de pe Lună), pentru a fi siguri că nu încalcă regulile. Planul lor e unul simplu: vor să ducă la un final războiul pe care l-au început acum foarte multe milenii. Veghetorii lui Marduk încearcă să îl elibereze pe Enki, iar când vor reuși, supraveghetorii lui Enlil vor ataca. Cum toate textele apocaliptice susțin că omenirea va fi implicată în acest război, neutralitatea noastră poate să le dea planurile peste cap. Însă din păcate nu vom fi niciodată neutri, pentru că nu avem tăria de caracter necesară pentru a rezista manipulării lor.
ApreciazăApreciază
3 mai, 2013 la 18:09
Nu mi se pare nimic greşit în a te sacrifica pentru o cauză tâmpită,atâta timp cât mor cât mai mulţi proşti pentru ea.Chiar mă gândeam la un sfârşit apocaliptic în care Osiris învie din morţi şi îl omoară pe Seth.Ar fi destul de interesant să observ reîntruparea unor entităţi moarte.Aş prefera de o mie de ori o moarte în numele unei cauze pe care n-o înţeleg decât o existenţă pe care să o trăiesc sub frică şi plictiseală.
Dacă nu s-ar afla pe Pământ religia,viaţa omului chiar ar deveni fără sens sau valoare.Cu ori fără cunoaşterea Adevărului,omenirea rămâne la fel de rea.Maleficul se dezvăluie sub orice formă.Măcar ea explică originea şi metodele de combatere ale Răului.
Pe deasupra,o atitudine agresivă şi răzbunătoare este tocmai potrivită.În momentele în care toţi nutresc un sentiment comun se încheagă marile alianţe.
ApreciazăApreciază
3 mai, 2013 la 18:38
Nu ți se pare greșit să te sacrifici pentru o cauză tâmpită, atât timp cât mor și alții pentru ea? Cred că nu avem aceleași standarde morale. Pentru mine orice viață este importantă, fie că e vorba de cea a unui om, a unui animal sau a unei plante. Alternativa unei morți în numele unei cauze pe care nu o înțelegi nu trebuie să fie o existență sub frică și plictiseală. Viața ne oferă o mulțime de plăceri trupești și sufletești, așa că plictiseala nu are sens. Frica este alimentată exact de reprezentanții acelor zei care ne împing la moarte în numele unor cauze care nu ne privesc și pe care nu întotdeauna le înțelegem. Ignorându-i, dispare și frica. Prin urmare, prefer să trăiesc și să mă bucur de viață decât să mă sacrific pentru o cauză tâmpită ori chiar să-i sacrific și pe alții, fie ei proști ori nu.
Viața omului ar deveni fără sens sau valoare fără religie?!? Tu chiar crezi asta? Religia a fost creată tocmai pentru a înrobi oamenii și a-i îndepărta de adevăr, prin tot felul de povești cretine și superstiții puerile. În plus, nu am găsit nicio religie care să pună preț pe valoarea individuală (scoatem din ecuație budismul, care e mai mult un sistem filosofic decât o religie). Absența religiei ar duce doar la o lume mai bună, în care oamenii ar face ceea ce este corect pentru că asta ar simți, nu de teama vreunei pedepse divine ori pentru promisiunea unui loc în cer după moarte. Moralitatea poate fi cultivată și fără religie, care promovează de cele mai multe ori chiar lipsa ei. Religia nu ne explică originea noastră reală, ci ne oferă povești ale a unor înapoiați de acum câteva milenii. „Metodele de combatere ale răului” oferite de religie, de genul tămâierilor, rugăciunilor, crucilor făcute cu mâna ori cu limba sau purtarea de talismane „sfințite”, nu au niciun efect real, fiind doar superstiții cretine pentru cei săraci cu duhul. De răul omenirii sunt răspunzători zeii care ni l-au inoculat și religiile care l-au promovat întocmai prin acea atitudine agresivă și răzbunătoare de care vorbești. Oamenii cu adevărat iluminați, care au promovat doar sentimentele pozitive, sunt cei care ne-au învățat scopul real al vieții. Însă majoritatea dintre noi preferăm agresivitatea și violența, după cum se vede, pentru a ne alimenta instinctele animalice care acoperă rațiunea. Și ne mai întrebăm cum de omenirea a decăzut atât de mult…
ApreciazăApreciază
3 mai, 2013 la 19:20
Frica are rolul eu.Până la momentul acesta,oamenii încă nu au învăţat cum să trăiască fără să fie manipulaţi de diferite tertipuri mai mult mai sau mai puţin gândite.Recunosc că nici eu nu am reuşit să mă eliberez de această teamă faţă de un conducător imaginar.Dacă nici Yahweh nu a mai rămas,oare ce forţă misterioară există care alimentează viduri şi controlează Universul?
„Cred că nu avem aceleași standarde morale. Pentru mine orice viață este importantă, fie că e vorba de cea a unui om, a unui animal sau a unei plante. „->”Viaţa unui om valorează proporţional cu beneficiile pe care le-a adus omenirii.Existenţa oricărei fiinţe are valoare doar în momentul în care se individualizează într-un mod pozitiv de a celorlalţi.Mă refeream la faptul că,dacă există oameni care se sacrifică într-un război stupid,cu atât mai bine că mor dacă nu sunt conştienţi de motivele înfăptuirii acestuia.
” Moralitatea poate fi cultivată și fără religie, care promovează de cele mai multe ori chiar lipsa ei.”->Răutatea există în alcătuirea firii umane.Reprezintă o parte a incoştientului nostru.Singura opţiune este aceea să încercăm a o controla.Nu am întâlnit nici măcar o singură persoană care să poată spune că s-a eliberat de dogme şi sisteme complicate care subjugă mintea.
„De răul omenirii sunt răspunzători zeii care ni l-au inoculat și religiile care l-au promovat întocmai prin acea atitudine agresivă și răzbunătoare de care vorbești.”->Eu sunt foarte curioasă să aflu cine i-a creat şi pe ei şi chiar să cunosc modul de dezvoltate al speciilor dinaintea venirii Veghetorilor pe Terra.Pe deasupra,lor ar trebui să le mulţumim pentru faptul că un hibird humanoid a ajuns să posede asemenea cunoştinţe şi tehnologie până în momentul de faţă,poate chiar şi mai multe.
„Și ne mai întrebăm cum de omenirea a decăzut atât de mult…”->Omenirea a decăzut în momentul în care a luat fiinţă.Tot ce s-a plămădit în lumea material este sortit greşelii.Consider că este nevoie de un foc purificator care să ardă totul într-o secundă.Sau chiar să ne rezumăm la un vid.
ApreciazăApreciază
5 mai, 2013 la 17:03
Cum ziceam și mai devreme, nu cred că avem aceleași standarde morale. Viața e neprețuită, indiferent de forma în care se manifestă în universul fizic. Mă scuzi dar, să consideri că existenţa oricărei fiinţe are valoare doar în momentul în care aduce beneficii celorlalți, îmi pare o idee superficială, ce denotă egoism și poate chiar dispreț față de ceilalți. Viața are o valoare inestimabilă. Prin urmare, nu poți pune un preț pe ea, indiferent dacă aduce sau nu beneficii altora. De fapt, ca tine gândesc și masonii: viețile lor sunt prețioase, în timp ce ale noastre nu reprezintă absolut nimic. Tocmai din acest motiv ne tratează doar ca pe niște vite.
Da, frica are rolul ei… în dresajul animalelor. Atunci când te folosești de frică pentru a controla masele, nu educi, ci dresezi. Și ajungem din nou la ideea de mai sus, cu vitele. Iar rațiunea mă face să prefer educația, nu dresajul. Oamenii nu au învățat cum să trăiască fără a fi manipulați pentru că așa au fost dresați. Dar dacă au învățat să trăiască doar cu manipulare, pot învăța să trăiască și fără ea. Doar dacă s-ar găsi cineva dispus să îi educe.
Sunt o grămadă de forțe care controlează Universul, iar Yahweh nu se numără printre ele. El nu este în stare să conducă o planetă amărâtă dintr-un sistem solar amărât, darămite un întreg Univers. Dacă ai impresia că Yahweh este un dumnezeu atotputernic, faci mari confuzii. Gnosticii i-au dezvăluit adevărata față, și pentru acest lucru au fost scoși în afara legii. Ca să îți faci totuși o idee despre el, caută-l în Noul Testament. Acolo, „dumnezeul acestui veac”, care se lăuda că i-a fost dată lui lumea și că o poate oferi cui dorește, este numit Satan. Iar acest nume se potrivește cu caracterul său malefic evidențiat adeseori în Vechiul Testament.
Chiar dacă răutatea există în alcătuirea firii umane, moralitatea tot poate fi cultivată și fără religie. Pentru că nu doar răul există în subconștientul nostru, ci și binele.
Bineînțeles că le vei mulțumi Veghetorilor pentru cunoștințe și tehnologie, deoarece alegi doar o față a monedei. Partea nocivă a acelor cunoștințe ori nu poți să o vezi, ori o ignori. Rațiunea este cea care dă naștere răutății, prin urmare „darul” lor ne-a dus la decădere. Așadar omenirea nu a decăzut când a luat ființă, ci când a primit rațiunea. Nu degeaba Cartea lui Enoh susține că „odată cu îngerii decăzuți a venit în lume răul”, iar multe religii antice vorbesc despre o Epocă de Aur, înainte ca oamenii să primească cunoștințele Veghetorilor, în care nu exista răutate. Dar asta e o discuție filosofică ce se poate prelungi mult prea mult și inutil, așa că mai bine încheiem subiectul.
Da, de multe ori mi-aș dori un foc (purificator sau nu) care să ardă totul, mai ales când văd că majoritatea nu dau doi bani pe moralitate, preferând egoismul și materialismul. Însă, din păcate pentru planeta asta, n-o să vină nicio Apocalipsă, oricât de mult ne-ar minți religiile…
ApreciazăApreciază