4. Zeii mesopotamienilor
„Îți voi descoperi o taină și îți voi arăta o enigmă păstrată de zei.” – Utnapiștim (Epopeea lui Ghilgameș)
Civilizația sumeriană, apărută la mijlocul mileniului al patrulea î.e.n. în sudul Mesopotamiei (în zona Irakului de astăzi), este considerată cea mai veche din lume. Nu s-a descoperit nici până în ziua de astăzi locul de proveniență al acestei populații ariene (de rasă albă), și nici unde a dispărut în cel de-al doilea mileniu î.e.n. Începând cu 2.900 î.e.n., sumerienii s-au înfruntat timp de șase secole cu akkadienii, primul popor semit consemnat de istorie, pentru a obține supremația în Mesopotamia. După căderea Imperiului Akkadian fondat de Sargon cel Mare, akkadienii au părăsit zona, doar pentru a-și face apariția mai târziu ca babilonieni și asirieni. Într-un final, în cel de-al doilea mileniu î.e.n., sumerienii au dispărut fără urmă, lăsând Mesopotamia în mâinile popoarelor semite. Nu fără a-și lăsa religia ca moștenire, pe care au preluat-o sub diferite forme toate civilizațiile antice.
Sumerienii își spuneau „ug sag gig-ga”, care înseamnă „oamenii cu capetele negre”. Teritoriul lor, pe care îl cunoaștem astăzi ca Sumer, era numit Șumer de akkadieni, Șinar de evrei, Sngr de egipteni și Șanhar de hitiți. Denumirea atribuită de sumerieni pământului lor era Ki-en-gir, care se poate traduce ca „Tărâmul conducătorilor nobili”, o referire la zei, pe care îi numeau „din.gir” („nobilii care dau viață”, într-o traducere liberă), iar akkadienii „illu”. Dingir / Illu erau împărțiți în două categorii: Anunna (numiți Anunnaki sau Anunnaku de akkadieni) și Igigi. Anunna erau zeii cei mari, conducătorii, cei cu sânge regal. Numele lor sumerian, format din „an” („Cer”), „nun” („nobil”) și „na” („om”), se traduce ca „Oamenii nobili din Cer”. În akkadiană au devenit Anunnaki sau „copiii Cerului şi ai Pământului” ori „copiii lui An şi Ki”. Inițial în număr de șapte, numărul lor a crescut în timp, ajungând chiar la câteva mii, uneori fiind numiți toți dingir / illu Anunnaki ori Igigi. Cei din urmă erau zeitățile de rang inferior, slujitorii marilor Anunna, despre care nu se cunosc prea multe amănunte. Numele lor este format din „igi” („ochi”) şi „gi” („Pământul”), prin urmare se poate traduce ca „Ochii Pământului”, adică observatorii, supraveghetorii sau veghetorii Pământului. În poemul babilonian Enuma Eliș, Igigi sunt numiţi „zei decăzuţi”, iar în Mitul lui Atrahasis se spune că s-au răzvrătit împotriva unuia dintre Anunna, care i-a forțat la muncă silnică, revolta ducând la apariția oamenilor. Toți dingir / illu importanți, atât Anunna cât și Igigi, împreună cu legendele lor, au fost preluați de toate popoarele care le-au urmat urmat sumerienilor.
Panteonul sumerian era condus de…
Continuarea aici.
Concepţii anticoncepţionale 
22 ianuarie, 2012 la 16:38
Acesti zei care au creat viata pe pamant, eu fiind totusi de parere ca doar ne-au modificat genetic, sunt fiinte materiale ca si noi, doar avand avantajul tehnologiei. Luptele dintre ei pentru putere, si relatiile incestuase nu-i fac mai dezvoltati spiritual decat noi. Acesti igigi eu cred ca sunt acele fiinte mici, verzi cu capul mare , iar vestitul Ashtar de care se tot vb pe net ar fi Ea Enki ,Marduk sau Enlil. Acesti zei sunt Diavolul din vechiul testament , iar Anu , Dumnezeul din vechiul testament. IIsus eu cred ca este fiul Dumnezeului Suprem, cel care pama la urma l-a creat si pe Anu si pamantul si tot Universul.
ApreciazăApreciază
24 ianuarie, 2012 la 15:25
Nu cred că doar ne-au modificat genetic, ci ne-au şi creat. Doar corpurile fizice, pentru că sufletele nu pot fi create nici măcar de ei. Într-adevăr, nu cred că sunt mai dezvoltaţi spiritual decât noi, ci doar tehnologic. Probabil au o cunoaştere a Universului mult mai avansată decât noi şi a unor legi fizice care le permit multe. Igigi nu sunt extratereştrii mici cu capetele mari. Igigi sunt Veghetorii din Cartea lui Enoh, zeii răzvrătiţi care au fost exilaţi aici. Căpoşii gri nu sunt decât nişte bioroboţi, care lucrează pentru Enki şi Marduk. Nu au personalitate, nici suflet, doar nişte maşini organice care fac ceea ce au fost programate să facă.
Nu ştiu cine e cu adevărat Ashtar şi nici nu mă interesează, sincer să fiu. Dumnezeul Vechiului Testament nu este Anu. Evreii au preluat mai multe legende ale diferitelor zeităţi şi le-au atribuit pe toate lui Yahweh / Marduk. Deşi de fiecare dată, acel dumnezeu e numit Yahweh, în el îl putem descoperi când pe Enki, când pe Enlil, când pe Marduk. Diavolul din Vechiul Testament, din povestea lui Iov, este Enlil, duşmanul lui Yahweh / Marduk. Cum pentru evrei dumnezeul lor reprezenta binele, e logic că duşmanul acestuia va fi prezentat ca fiind cel rău. Dar în realitate lucrurile stau tocmai invers. Dumnezeul Noului Testament este Anu, lucru observat şi din simbolul creştinismului, crucea, care în Sumer era simbolul lui An. Nu cred că Iisus este fiul Dumnezeului Suprem mai mult decât suntem cu toţii. Dacă Dumnezeul adevărat, acea inteligenţă ce există în tot Universul, ar avea un singur fiu, nu cred că l-ar trimite pe această mică planetă pentru a încerca să aducă pe calea cea bună un trib de nomazi necredincioşi. Într-un Univers mai mare decât ne putem imagina, nu prea contează ce se întâmplă pe o simplă planetă din multele miliarde, într-un simplu trib din sutele de civilizaţii existente. Dar fiecare e liber să creadă ce vrea.
ApreciazăApreciază
27 ianuarie, 2012 la 12:19
buna. sti cumva si mitul lui Enki in care acesta ii creaza pe oameni, dar mai detaliat? eu stiu ca oamenii sunt creati defapt de o zeita, al carei nume nu mi-l amintesc cu ajutorul unei matrite. ultimii oameni nu mai sunt perfecti, pentru ca matrita se strica intre timp. Enki este laudat de zei pentru ideea sa. zeita se supara pe Enki deoarece ea a facut toata treaba. atunci Enki ii propune un targ. sa le ultimilor oameni un nume, si un rost pe pamant cred ca pentru 7 personaje si ea, zeita numai pentru unul. zeita accepta. Enki, ii denumeste si le da cate un rost fiecaruia (stiu doar de femeia sterila – prostituata la templu – hierodula) si la final zeita, pt ultima fiinta nu mai reuseste sa-i gaseasca nici nume nici rost. astfel pierde pariul. ideea e ca eu stiu in mare mitul. nici nu sunt sigura daca e bine ce am scris. poate il sti tu altfel? merci
ApreciazăApreciază
27 ianuarie, 2012 la 14:27
Textul, numit “Enki şi Ninmah”, nu este păstrat în întregime. El a fost refăcut pe baza unor tăbliţe neo-sumeriene din Dinastia Ur III şi a unei copii bilingve neo-asiriene.
Anunnaki s-au născut, procesul de creare a celorlalte generaţii de zei a fost iniţiat prin căsătorii între zei şi zeiţe. Fiecare zeitate are o sarcină pentru a menţine pământul bine îngrijit şi irigat; unii cară coşuri, iar „marii zei” sunt supraveghetorii. Dar munca grea nu le place deloc, şi ei i se plâng zgo¬motos lui Enki, care, în înţelepciunea sa, ar trebui să le vină în ajutor. Se pare însă că Enki este singurul care nu munceşte, el doarme dus în Apsu. Nammu, zeiţa-mamă, se hotărăşte să îl trezească pe Enki şi îi spune că s-ar cuveni să se ridice şi să-l creeze pe om. Enki se trezeşte, dar o însăr-cinează cu această treabă pe Nammu, spunându-i să ia nişte lut fertil al lui Apsu, să-l frământe şi să-l modeleze, alături de câteva ajutoare. Ninmah (Ninhursag) este una dintre acestea, datoria ei fiind de a impune oamenilor munca grea. După o lipsă în text, îi găsim pe zei veselindu-se la un ospăţ, unde Enki este lăudat pentru ştiinţa lui de a crea omenirea. Enki şi Ninmah beau mai mult decât ceilalţi şi se ameţesc. Ninmah are chef de o întrecere şi propune să mai modeleze şi alte fiinţe. Enki acceptă, dar insistă să le hotărască el însuşi soarta. Ninmah se apucă de lucru şi face şase fiinţe omeneşti, toate având câte un defect. Natura diformităţilor este greu de înţeles. Primul om pare să aibă o problemă cu un braţ, aşa că Enki decide ca el să fie un anumit tip de oficial de la Curte. Al doilea are un tic, clipeşte întruna – el va fi cântăreţ. Cel de-al treilea este schilod, dar Enki găseşte şi pentru el „o soartă bună”, deşi nu se înţelege care este aceasta. Cel de-al patrulea are ejaculări necontrolate şi Enki îl vindecă printr-o baie rituală. A cincea fiinţă este o femeie stearpă, căreia i se dă un loc într-un „harem”. Ultimul pare să nu aibă niciun fel de organe sexuale şi Enki hotărăşte să fie oficial la curte. Acum Enki schimbă rolul cu Ninmah: el va crea oameni şi ea le va „rosti soarta”. În continuare, textul devine aproape neinteligibil. Enki modelează două fiinţe: una pare să fie o femeie fertilă, cealaltă se numeşte Umul (din sume¬rianul u4-mu-ul, „ziua mea este îndepărtată”). Acesta este foarte bolnav, suferă de dureri de cap, iar ochii, gâtul, inima, plămânii şi intestinele îi sunt afectate. Nu se poate hrăni singur, braţele şi picioarele îi sunt neputincioase şi nu poate merge. Enki se apropie de Ninmah şi îi cere să hotărască o soartă bună pentru Umul. Ninmah îi pune întrebări, dar el nu răspunde. Îi aduce pâine, dar el nu poate întinde mâna ca să o ia. Neputând să o ajute în nici un fel pe această fiinţă, Ninmah anunţă: „Omul pe care l-ai creat nu este viu şi nu este mort, nu pot să-l ridic”. Enki o ia peste picior pe Ninmah cu succesul lui de a hotărî o soartă bună pentru oamenii pe care ea i-a creat şi – aici textul are din nou lipsuri – pare să stârnească furia lui Ninmah. Ea îl blestemă: „pe pământ nu vei locui”, închizându-l astfel în ţinuturile subpământene ale lui Apsu. Enki recunoaşte că hotărârea lui Ninmah „nu poate fi schimbată” şi apoi îi mai dă nişte sfaturi. Ea trebuie să îl ţină pe Umul în poală, penisul lui trebuie lăudat, propriile ei acţiuni să fie mai reţinute, iar casa lui trebuie înălţată.
ApreciazăApreciază
6 mai, 2013 la 09:47
” Numărul său era 60, ceea ce înseamnă rangul de împărat, deoarece era stăpân atât pe planeta sa, cât şi pe Pământ.”->De ce toate titlurile oficiale,casele zodiacale,ora şi alte măsurători se calculează în funcţie de 6?Eu pricep că se foloseşte sistemul zecimal deoarece el semnifică ordinea pitagoreică în care cele 4 elemente se reunesc pentru a forma triunghiul perfect,dar ce proprietăţi posedă 6?Mi se pare o cifră banală.Ba,mai mult,aş spune că 7 ar fi mult mai potrivit să-i ia locul în cultura babiloniană.Este singurulul număr de la 1 la 7 care nu se împarte la niciun alt număr în afară de el şi care nu poate şi împărţit cu excepţia lui unu,care este universal valabil şi care îşi va păstra mereu supremaţia în numerologie.
ApreciazăApreciază
8 mai, 2013 la 01:59
Șase nu este nici pe departe un număr banal, ci probabil cel mai important pentru majoritatea popoarele antice. Despre semnificația lui am scris deja pe blogul: http://secretelezeilor.wordpress.com/.
ApreciazăApreciază
8 mai, 2013 la 19:44
Dar 5?Are o simbolistică mult mai bogată.Stă la baza sistemului zecimal.Pe deasupra,pentagrama se întâlneşte mult mai des decât hexagrama în reliefurile şi monumentele din Antichitate.Cele 5 elemente însumează toată filozofia Universului.
ApreciazăApreciază
9 mai, 2013 la 16:01
Nu este vorba despre nicio filosofie. Numărul cinci semnifică a cincea planetă din sistemul nostru solar (reprezentată grafic prin pentagramă), mai exact pe zeul asociat cu ea, adică Jupiter / Enlil. Șase îl simbolizează pe Marduk, a șasea planetă, Marte (hexagrama), fiind asociată cu el. Prin urmare, vei întâlni mai des pentagrama în zonele conduse de Enlil și în perioadele în care cultul său era la conducere, iar hexagrama în cele supuse lui Marduk, în special la popoarele semite.
ApreciazăApreciază
9 mai, 2013 la 16:23
„Nu este vorba despre nicio filosofie.”->Eu aşa credeam.Pentagrama prezintă un sistem de idei atât de complex încât mereu îmi vine să o consider doar prin simpla reprezentare o metaforă a ocultologiei.
ApreciazăApreciază
9 mai, 2013 la 17:29
Putem da tuturor simbolurilor oricâte interpretări, dintre cele mai filosofice. Însă am învățat că realitatea e mult mai simplă decât pare, noi fiind cei care o complică aproape întotdeauna inutil.
ApreciazăApreciază
9 mai, 2013 la 18:24
Da,este adevărat.Până la urmă,e una dintre cele mai inutile preocupări din viaţă,dar oamenii învaţă tâmpenii din obligaţie sau plăcere.Oricum,nimic nu are o logică şi totul ţine de hazard.Dacă tot e să mor,măcar să plec cu siguranţa că pe lumea aceasta am încercat să-mi respect şablonul să că i-am lăsat ceva mai bun.
ApreciazăApreciază
10 mai, 2013 la 15:46
” Numărul cinci semnifică a cincea planetă din sistemul nostru solar (reprezentată grafic prin pentagramă), mai exact pe zeul asociat cu ea, adică Jupiter / Enlil. Șase îl simbolizează pe Marduk, a șasea planetă, Marte (hexagrama), fiind asociată cu el.”->De la Pluto la Soare?De ce nu s-au numărat în ordinea inversă primeia?Mi s-ar fi părut mai logic să înceapă cu cel mai important corp ceresc de care depinde Pământul,adică Soarele,decât să se pornească numărarea cu cea mai mică planetă despre care se crede că e de fapt una pitică,Pluto(n).Chiar citisem un articol în care se făcea o analogie între „Cina cea de taină” şi cele douăsprezece zodii.Fiecare grup de patru apostoli este alcătuit din zodii cu acelaşi semn(fix,mobil sau cardinal) iar I(i)sus se înfăţişează cu braţele spre cele două direcţii pentru că nu e nimeni altul decât Soarele,care e sursa vieţii.Aşa se explică de ce mereu oamenii îl pictează cu aureolă/nimb/disc (semn solar al ciclicităţii şi perfecţiunii),păr blond şi ochi albaştri(înfăţişare a celor din poporul arian,despre care se crede că vin de pe Venus).Eu nu pricep dacă planeta Venus e o divinitate masculină sau feminină.Venus provine din panteonul latin şi se zice că o reprezeintă pe zeiţa frumuseţii şi senzualităţii,Afrodita/Astarte/Ishtar.În limba română i se spune Luceafărul de dimineaţă,denumire ce provine de la Lucifer(„Aducătorul de lumină”).Nu înţeleg.Se referă la Ninhursag sau la Enki?Mai există altă nedumerire.În „Luceafărul” se ştie clar că Luceafărul/Hyperion(unul dintre cei 12 titani despre care se povesteşte că locuieşte în ţinutul hyperboreenilor din zona Daciei) nu e nimeni altul decât zeul înţelepciunii,Enki.Se arată fetei sub înfăţişare angelică şi de origine acvatică(zeul Poseidon) şi sub cea demonică şi de provenienţă magmatică(zeul Hades),amintind de opoziţia dintre elementele Apă şi Foc.Dar ce zei sunt Cătălina şi Cătălin?E clar că el este Eros,zeul voluptăţii şi al iubirii telurile,dar mai departe nu găsesc nicio legătură.
Eu încerc să îmi dau seama dacă Soarele reprezintă o divinitate din panteonul mesopotamian,o faţetă a unuia dintre zei sau o entitate căreia i se ruga faraonul Akhenaton când i-a înfiinţat cultul monoteist în Egiptul antic din motive politice şi economice.
„Prin urmare, vei întâlni mai des pentagrama în zonele conduse de Enlil și în perioadele în care cultul său era la conducere, iar hexagrama în cele supuse lui Marduk, în special la popoarele semite.”->Din cauza aceasta evrei(semiţii) au respins venerarea lui I(i)sus/Seth/Enlil şi au dorit să rămână doar la cea a lui Iahve/Horus/Marduk.
ApreciazăApreciază
11 mai, 2013 la 17:56
1. Legat de logică și de hazard, te contrazic. Dacă privești lumea cu atenție, poți observa că nimic nu e la voia întâmplării și că totul are o logică. Dar doar dacă știi cum să privești.
2. Zeii numărau planetele de la Pluto către Soare deoarece aceasta este ordinea firească atunci când intri în sistemul nostru solar venind de undeva din afara lui. Dacă cineva ți-ar cere să faci o hartă plecând din Iași către București, ori doar să enumeri localitățile întâlnite, le vei nota în ordinea parcurgerii drumului. Nu contează că Bucureștiul e capitala, tu le vei enumera în ordinea în care le-ai întâlnit. La fel stau lucrurile și în cazul „zeilor”; nu contează că Soarele se află în centrul sistemului solar, numărătoarea lor începe în ordinea în care le-au întâlnit, adică din exterior către centru. Dacă noi numărăm planetele începând cu cea mai apropiată de Soare, nu înseamnă că toate ființele din Univers trebuie să procedeze la fel. La fel, dacă noi considerăm de câțiva ani că Pluto e un planetoid, nu înseamnă că tot Universul trebuie să gândească la fel. Tocmai pentru că logica noastră e diferită de cea a „zeilor”, noi fiind incapabili de a le înțelege modul de gândire, i-am venerat atâta amar de vreme. În loc să încercăm să înțelegem felul în care gândesc, că tot s-a inventat psihologia, alegem un „încurcate sunt căile Domnului” pentru a nu ne obosi prea tare cerebelul. Ca să vezi că aceasta era metoda de numerotare a planetelor în antichitate, cel mai bun exemplu este planeta Venus, care era reprezentată ori ca o stea cu opt raze, ori ca un cerc înconjurat de opt puncte, Venus fiind a opta planetă din exterior către Soare. Zeiţa Pământului la greci era Geea, numele ei iniţial fiind Ge, nume compus din a treia literă a alfabetului (gamma – G) şi a şaptea (eta – E), indicând poziţia planetei noastre în sistemul solar, privită din ambele direcţii, Pământul fiind a treia planetă de la Soare și a șaptea din exterior.
3. Zeul Soare, prezent în majoritatea culturilor, semnifică funcţia de zeu conducător. Aşa cum Soarele se află în centrul sistemului solar, cu planetele orbitând în jurul lui, la fel zeul conducător se afla în mijlocul celorlalţi zei, ce „orbitau” în jurul său. Acest lucru se observă cel mai bine în mitologia egipteană, unde Ra, zeul-Soare, era în fruntea panteonului. Deşi egiptologii au încercat să traducă numele zeului în diferite moduri, adevăratul sens se găseşte în sumeriană, unde „ra” înseamnă „conducător”. Prin urmare, egiptenii l-au numit „Conducătorul” pe zeul din fruntea panteonului lor, atribuindu-i şi funcţia de zeu-Soare. Terminaţia „ra” se întâlneşte în numele multor zeităţi cu funcţii de conducere. De exemplu, Indra este regele zeilor în hinduism. Numele său se traduce corect „conducătorul Indiei” sau „conducătorul Văii Indusului”. În Egipt, Amon-Ra nu reprezintă combinarea a două zeităţi rivale, aşa cum interpretează egiptologii. Cum cuvântul „amon” înseamnă „ascuns”, Amon-Ra era epitetul zeului considerat de egipteni „conducătorul ascuns”. Zeul sau regele păstor are aceeaşi semnificaţie ca şi zeul-Soare, adică de conducător. Aşa cum păstorul îşi conduce turma de oi, la fel zeul sau regele îşi conducea „turma” de supuşi. Din această cauză, faraonii egipteni aveau ca simbol regal, pe lângă sceptru, şi cârja de păstor. După părerea egiptologilor, în Egiptul antic, Soarele avea trei nume: Atum (sau Atem) la răsărit, Ra la amiază și Khepri (ori Khepra) la asfințit. Deși aceasta este părerea convențională a egiptologilor, nu este vorba despre o zeitate cu trei nume, ci de trei divinități-Soare (conducători). Pentru popoarele din Mesopotamia, Consiliul Zeilor era prezidat de Anu. La dreapta lui stătea așezat fiul său mai mic, Enlil, iar la stânga sa se afla Enki. Dreapta și stânga nu erau neaparat locurile ocupate de acele zeități, ci modul inițiaților de a descrie binele și răul. Această idee a fost preluată și de egipteni. Soarele în poziție centrală, Ra, este Anu, Atum de la răsărit este zeul din dreapta sa, Enlil, iar Khepri de la apus cel din stânga, Enki. Aton / Aten, zeul faraonului Akhenaton, provine din Atem / Atum. Primul templu al lui Aton a fost construit la Zarw, acolo unde principala zeitate era Seth. Iar Atum și Seth erau două dintre numele sumerianului Enlil. Când Akhenaton a impus cu forța cultul lui Aton, interzicând venerarea celorlalte zeități egiptene, inamicul public nr.1 a devenit Amon / Enki. Zeu-Soare mai era considerat și Marduk, despre care știm că a ajuns în fruntea panteonului, acest alter-ego al lui fiind numit Utu de sumerieni și Șamaș de akkadieni / babilonieni. Ca o concluzie la nelămurirea ta, Soarele reprezintă un titlu, nu o singură zeitate.
4. Despre Luceafărul lui Eminescu am scris în postarea Veghetorii. Cătălina și Cătălin nu sunt zeități, ci simpli pământenii.
5. Akhenaton nu a înfiinţat cultul monoteist în Egiptul antic din motive politice şi economice. Avea puterea absolută în stat așa că nu era nevoie de nicio nouă religie ca să-i asigure acea putere. Noua lui religie nu a adus îmbunătățiri economiei, ci a târât Egiptul într-un haos total. Ba, mai mult, i-a adus o mulțime de dușmani, care într-un final l-au detronat, dar și ura poporului. Credința lui era adevărată, el fiind inițiat în religia zeului-Soare încă de mic, în Heliopolis, credința sa fiindu-i alimentată de mama sa, evreica Tiye. Mai târziu a fost manipulat de Sanhedrinul evreiesc, care a profitat de fanatismul său religios pentru a-și atinge scopurile.
6. Inițial, planeta Venus era o divinitate masculină. Când Enlil a preluat puterea pe Terra, el reprezenta partea dreaptă, răsăritul, ziua sau lumina, adică binele, iar Enki partea stângă, apusul, noaptea sau întunericul, adică răul. Cel mai strălucitor astru al zilei era Soarele, așa că a fost echivalat cu Enlil. Cel mai strălucitor astru al nopții era Luceafărul / Venus (în acea vreme nu exista Luna), așa că a fost echivalat cu Enki. După apariția Lunii, ea a devenit cel mai strălucitor corp ceresc al nopții, fiind astfel asociată cu Enki, Ninhursag primind planeta Venus. După ce i-a luat locul mamei sale, acaparându-i toate funcțiile și titlurile, Iștar a devenit asociată cu Venus. Tocmai pentru că această planetă era echivalată cu două zeități, una masculină și una feminină, anticii au împărțit-o în mod simbolic în două corpuri diferite, Luceafărul de dimineață și cel de seară. Când Iștar a devenit singura asociată cu planeta Venus, a fost reprezentată în Babilon cu barbă, simbolizând includerea într-o singură zeitate a celor două aspecte ale Luceafărului, masculin și feminin. Însă mai există un motiv pentru care Enki, Ninhursag și Iștar au fost echivalați cu Venus. Pentru a se salva de Potop, ei s-au refugiat pe această planetă, în timp ce Marduk a fugit pe Marte. Detalii găsești în postarea Stargate.
7. Poporul arian nu vine de pe Venus, ci din Dacia. Să nu confundăm zeii înalți și blonzi cu oamenii creați după chipul și asemănarea lor. Iar legătura acestor „zei” cu Venus este descrisă în postarea Stargate, așa cum am mai spus.
ApreciazăApreciază